Dupa o saptamana cam ploioasa de vacanta, m-am gandit sa scriu ultimul meu post din acest an. In acest post vreau sa va spun cum am petrecut noi Craciunul, aici in Brisbane.
De sarbatori am avut parte de sarmale, curcan si multe bunatati de-ale locului (fructe de mare, mango) insa noi nu am pregatit nimic din toate astea. Pentru prima data nu am participat la forfota din magazine, iar goana dupa cadouri si cumpararea mancarurilor s-a transformat in cumpararea unui suc, a unui chec si a catorva pungi de nachos si de alune. Ne-a lipsit bradul de Craciun (chiar daca vecinii nostri au impodobit palmierii din fata casei) si chiar si cadourile.
In ajun am fost intr-un parc de distractii (Wet'n'wild) si ne-am dat pe tot felul de topogane cu apa spre deliciul piticilor si al nostru, iar in ziua de Craciun am fost la colindat. E ciudat ca dupa ce ne-am infruptat din bucatele generoase am fost invitati de gazda sa mergem in piscina si in jacuzzi :)
Apoi seara am mers sa colindam romanii cu care am inceput experienta australiana (Adi&Mari)
A treia zi am fost invitati la alta familie de romani (iar curcan si 3 randuri de mancare) .. si ne-au zis ca a fost prima data cand cineva i-a colindat. E un pic ciudat cum se intampla de colindat prin partile astea, caci piticii s-au trezit cu cadouri pe la fiecare casa pe la care am mers. Si si noi am mers cu o ciocolata sub brat ... si un six-pack de bere.
Ne-am facut unii altora cadouri rachete de tenis de camp (putem considera astea cadourile de Craciun).. ca deh, e rusine ca avem teren in batatura... poate asa mai scapam si de kilogramele care se depun cu deplasarile astea. ..
Si zilele care au urmat am fost tot pe drumuri ... am mers pe principiul din Bargau "Ca asa e la colindat/ Merge omul nechemat / Si se duce netipat" :)
Acum ne pregatim sa mergem in South Bank sa vedem focurile de artificii si sa facem Revelionul cu o pereche de Clujeni. Pentru seara asta Alina s-a intrecut pe sine in prepararea bucatelor, asa ca intampinam noul an cu salata de boef, de ciuperci si de vinete ... la fel ca in Romania. Sa aveti pofta buna! :)
Va dorim Sarbatori Fericite! ... si un an 2008 mult mai bun decat asta care da sa treaca.
Ne auzim peste un an!
Dorin
Monday, December 31, 2007
Saturday, December 29, 2007
Muci
Dupa 7 luni de Australia, am descoperit ca nu avem probleme cu cuvinte gen colaborare, integrare, facilitare, ci cu cuvinte si expresii simple, din viata de zi cu zi. Cum se zice dop de baie, ca-ti curge robinetul (treaba importanta), ca sughiti ... faras si muci. Astea sunt intrebari de pus unui copil de clasa 1 aka Mihai, sa te lamureasca el. Din ciclul avantajele faptului ca pleci in lume de nebun cu copiii dupa tine...
Faras si muci au ramas pentru noi etalonul a cat de bine ti-ai insusit limba tarii adoptive. Am intrebat pe cineva: „Cum zici, mai, muci in engleza?” Dar el de colo intepat: „Ce fel de muci? De-aia uscati sau lungi si lipiciosi?” :). Si stia, mai, bata-l sa-l bata...
Am aflat de la sora-mea, care e profa de engleza, ca felul in care vorbesti o limba straina spune de tine 2 lucruri: daca esti vorbitor nativ si daca esti educat. La australienii educati, colegii mei de exemplu sau cei de la stiri se intelege foarte bine tot ce zic. Si chiar daca nu stii un cuvant, te prinzi din context despre ce e vorba. Dificultati sunt cand vorbesti in tren sau la magazin sau pe strada. Acolo sunt sanse sa nu te intelegi. Ca si cand mergi la munte la noi si-ti explica badea Gheorghe traseul :).
Revenind la Mihai, el e ala care intelege mai bine ca mine ce se discuta si, dupa cum va dati seama probabil, e tare incantat de situatia asta. Am fost la Wet’n’Wild, un parc de distractii gen Aqua Magic din Mamaia si acolo cand ajungi sus sa te dai pe cine stie ce tuburi cu apa e cineva care iti da startul si iti mai explica ce trebuie sa faci. Aici imi cam prind urechile, cand e galagie si aia striga ceva la tine inainte sa-ti dai drumul. Noroc ca eram cu Mihai care zice: „Mama, e ok, a zis aia si aia, hai sa mergem. Nu-ti fie frica, ca nu-i mare lucru.” Sau cateodata cand vorbesc se uita la mine cu mustrare (cam asa cum ma uit eu la el cand se scobeste in nas) si-mi zice: „Nu mai spune ‚chen’, ca se zice ‚can’, cum se si scrie!”
O glumita de clasa 1:
„Why is 6 afraid of 7?
Because 7 8(ate) 9.” (nu pot traduce asta, e joc de cuvinte)
Referitor la pronuntie, am observat niste chestii pe care daca le folosesc mi se pare ca am o aproximare multumitoare a ceea ce se vorbeste aici. Stiam din Romania, de la o prietena a noastra, care e logoped si a lucrat cu Mihai la niste sunete mai buclucase, ca „ti” si „ci” sunt inrudite. Adica fluxul de aer vine la fel, gura e la deschisa la fel, doar ca pozitia limbii e diferita. Cand zici „t” e limba in fata, lipita de dinti, cand zici „ci”e mai in spate. Incercati cu „tine” si „cine”. Aceeasi chesti cu „di” si „gi”, „de” si „ge”, etc...
Revenind la engleza australiana, am observat ca ei au tendinta sa pronunte toate suntele spre „ci”, „gi”, deci pozitia limbii sa fie mai in spate. Incercati cu train, Tom si iese mai aproape de ce vorbesc ei. La fel e si cu „r”. Australienii nu pot sa spuna „rrrrrrrrrrrrrrrrr” lung, cu polivibratii. Iar tu daca vorbesti vorbesti engleza cu un „r” sanatos, cum suntem obisnuiti din romana, spun de tine ca esti rus.
Mie nu mi-au zis ca sunt rusoaica niciodata, insa de doua ori m-au intrebat daca nu sunt din Iugoslavia. Ziceau ca au avut prieteni iugoslavi si vorbesc asemanator cu felul in care vorbesc eu. Nemtii vorbesc foarte fain engleza, de multe ori australienii nici nu-si dau seama ca nu sunt vorbitori nativi. Noi... ca noi. Odata i-am auzit pe doi colegi de-ai mei ca ziceau de mine: „She’s pretty good, considering English is her second language”. Adica sunt destul de buna, pentru unul care n-are engleza limba nativa. Ma tot gandesc cand o sa scap sa ma prinda ca nu-s de-a lor dupa a doua propozitie... mai am de lucru pana ajung acolo...
See you soon, buddies,
Alina
P.S. Faras se spune „dust pan”, cu mucii va las voua placerea sa(-i) cautati...
Faras si muci au ramas pentru noi etalonul a cat de bine ti-ai insusit limba tarii adoptive. Am intrebat pe cineva: „Cum zici, mai, muci in engleza?” Dar el de colo intepat: „Ce fel de muci? De-aia uscati sau lungi si lipiciosi?” :). Si stia, mai, bata-l sa-l bata...
Am aflat de la sora-mea, care e profa de engleza, ca felul in care vorbesti o limba straina spune de tine 2 lucruri: daca esti vorbitor nativ si daca esti educat. La australienii educati, colegii mei de exemplu sau cei de la stiri se intelege foarte bine tot ce zic. Si chiar daca nu stii un cuvant, te prinzi din context despre ce e vorba. Dificultati sunt cand vorbesti in tren sau la magazin sau pe strada. Acolo sunt sanse sa nu te intelegi. Ca si cand mergi la munte la noi si-ti explica badea Gheorghe traseul :).
Revenind la Mihai, el e ala care intelege mai bine ca mine ce se discuta si, dupa cum va dati seama probabil, e tare incantat de situatia asta. Am fost la Wet’n’Wild, un parc de distractii gen Aqua Magic din Mamaia si acolo cand ajungi sus sa te dai pe cine stie ce tuburi cu apa e cineva care iti da startul si iti mai explica ce trebuie sa faci. Aici imi cam prind urechile, cand e galagie si aia striga ceva la tine inainte sa-ti dai drumul. Noroc ca eram cu Mihai care zice: „Mama, e ok, a zis aia si aia, hai sa mergem. Nu-ti fie frica, ca nu-i mare lucru.” Sau cateodata cand vorbesc se uita la mine cu mustrare (cam asa cum ma uit eu la el cand se scobeste in nas) si-mi zice: „Nu mai spune ‚chen’, ca se zice ‚can’, cum se si scrie!”
O glumita de clasa 1:
„Why is 6 afraid of 7?
Because 7 8(ate) 9.” (nu pot traduce asta, e joc de cuvinte)
Referitor la pronuntie, am observat niste chestii pe care daca le folosesc mi se pare ca am o aproximare multumitoare a ceea ce se vorbeste aici. Stiam din Romania, de la o prietena a noastra, care e logoped si a lucrat cu Mihai la niste sunete mai buclucase, ca „ti” si „ci” sunt inrudite. Adica fluxul de aer vine la fel, gura e la deschisa la fel, doar ca pozitia limbii e diferita. Cand zici „t” e limba in fata, lipita de dinti, cand zici „ci”e mai in spate. Incercati cu „tine” si „cine”. Aceeasi chesti cu „di” si „gi”, „de” si „ge”, etc...
Revenind la engleza australiana, am observat ca ei au tendinta sa pronunte toate suntele spre „ci”, „gi”, deci pozitia limbii sa fie mai in spate. Incercati cu train, Tom si iese mai aproape de ce vorbesc ei. La fel e si cu „r”. Australienii nu pot sa spuna „rrrrrrrrrrrrrrrrr” lung, cu polivibratii. Iar tu daca vorbesti vorbesti engleza cu un „r” sanatos, cum suntem obisnuiti din romana, spun de tine ca esti rus.
Mie nu mi-au zis ca sunt rusoaica niciodata, insa de doua ori m-au intrebat daca nu sunt din Iugoslavia. Ziceau ca au avut prieteni iugoslavi si vorbesc asemanator cu felul in care vorbesc eu. Nemtii vorbesc foarte fain engleza, de multe ori australienii nici nu-si dau seama ca nu sunt vorbitori nativi. Noi... ca noi. Odata i-am auzit pe doi colegi de-ai mei ca ziceau de mine: „She’s pretty good, considering English is her second language”. Adica sunt destul de buna, pentru unul care n-are engleza limba nativa. Ma tot gandesc cand o sa scap sa ma prinda ca nu-s de-a lor dupa a doua propozitie... mai am de lucru pana ajung acolo...
See you soon, buddies,
Alina
P.S. Faras se spune „dust pan”, cu mucii va las voua placerea sa(-i) cautati...
Sunday, December 23, 2007
De sezon
Astazi, sambata, 22 decembrie, pe la ora 11 am avut nefericita inspiratie sa iesim la cumparaturi. Ne-am gandit sa mergem in Garden City, un mall destul de mare, ca am zis ca acolo sigur gasim tot ce avem nevoie.
Ne-am plimbat 10-15 minute printr-o parcare cu 3 etaje si inca in cateva parcari alaturate sa gasim un loc sa lasam masina. Asta impreuna cu alte masini care patrulau zona, concurenta serioasa... Am gasit un singur loc liber si ala era de handicapati si n-am vrut sa fim magari si sa lasam masina acolo. Mai sunt niste locuri speciale pentru parinti cu carucioare, dar noi nu mai avem carucior si oricum nu mai erau libere nici alea. Se pare ca o strategie pentru situatiile astea e sa depistezi pe unul care vine cu carucioul plin in parcare si sa-l urmaresti pana vezi unde si-a lasat masina. Si aici e un cod nescris, daca vezi pe cineva ca e urmarit de o masina, il lasi si-ti cauti altul. Noi n-am urmarit pe nimeni, dar atat ne-am plimbat pana am gasit un loc. O buna ocazie sa-ti testezi rabdarea si perseverenta.
Sa va zic si ce era inauntru? Ce nu era... un brad inalt, Mos Craciun, niste balerine care erau fie papusi mecanice, fie ingerasi si dansau pe niste cuburi, vanzatori cu caciuli de Mos Craciun sau urechi de ren. Mai erau magazine la care vorbeau la microfon si prezentau oferta in larma aia. Plin de lume, toti sa mai cumpare ultimele lucruri inainte de sarbatori.
Inainte sa ajungem aici, am auzit ca in Sydney s-a interzis sa se afiseze simboluri legate prea tare de Craciun, ca sa nu jigneasca celelalte religii. Un lucru care, dati-mi voie sa va spun ca mi se pare din cale-afara de stupid. Oricat ar vrea sa evite subiectul sa nu supere pe nimeni, Craciunul e o sarbatoare crestina, se sarbatoreste nasterea lui Isus si cine vrea sa-l sarbatoreasca, s-o faca, cine nu, nu. Nu ma intereseaza nici macar din ce motive o fac. Am vorbit cu o vietnameza, care mi-a zis ca ei sunt budisti, dar tin Craciunul din cauza copiilor, ca e atmosfera faina. Mi se pare ok si asa. Nu am inteles niciodata cum am putea sa jignim pe cineva cu sarbatoarea noastra. Anyway... ce am vazut aici contrazice cealalta varianta. Nu stiu cum e in Sydney, dar aici sunt felicitari normale, ca in Romania si cu mosu si cu brazi si cu magi. Ba chiar intr-un mall era scena nasterii cu Isus, Maria si Iosif, magarusi si alte personaje in marime naturala. Si, daca vroiai, iti dadea haine de mag sau de ingeras sau de pastor si-ti faceau poza. Contra cost, bineinteles, ca doar suntem capitalisti :).
La radio si la TV perioada asta sunt multe avertizari asupra posibilelor accidente. Australienii sunt recunoscuti ca mari amatori de bauturi spirtoase si sunt sfatuiti sa nu conduca daca au consumat ceva sau sa nu mearga la volan obositi. Am gasit si pe YouTube pe una dintre reclamele astea, cu imagini cam dure, dar asta e realitatea. Daca vreti sa vedeti, aveti aici un link:
http://www.youtube.com/watch?v=GlumOE4nd_Q
Noi cu adevarat nu simtim sarbatorile din cauza temperaturii ridicate. Niste romani ne-au chemat la ei acasa la masa in ziua de Craciun. Ii stim de putin timp, nu ne cunoastem foarte bine si din cauza asta le-am spus ca e o sarbatoare cu familia mai mult si nu vrem sa-i deranjam chiar acum, putem veni in oricare zi. Ei ne-au raspuns ca suntem romani, asa ca suntem parte din familie si ca ne asteapta la masa. Daca au pus asa problema, ce sa facem, ne ducem, cu costume de baie cu tot, ca au zis sa fim pregatiti si de o baie in piscina.
Pofta buna la sarmale si carnati.
Take care,
Alina
PS N-am decorat brad anul asta, dar am decorat post-ul cu Australia Zoo cu 2 poze ;).
Ne-am plimbat 10-15 minute printr-o parcare cu 3 etaje si inca in cateva parcari alaturate sa gasim un loc sa lasam masina. Asta impreuna cu alte masini care patrulau zona, concurenta serioasa... Am gasit un singur loc liber si ala era de handicapati si n-am vrut sa fim magari si sa lasam masina acolo. Mai sunt niste locuri speciale pentru parinti cu carucioare, dar noi nu mai avem carucior si oricum nu mai erau libere nici alea. Se pare ca o strategie pentru situatiile astea e sa depistezi pe unul care vine cu carucioul plin in parcare si sa-l urmaresti pana vezi unde si-a lasat masina. Si aici e un cod nescris, daca vezi pe cineva ca e urmarit de o masina, il lasi si-ti cauti altul. Noi n-am urmarit pe nimeni, dar atat ne-am plimbat pana am gasit un loc. O buna ocazie sa-ti testezi rabdarea si perseverenta.
Sa va zic si ce era inauntru? Ce nu era... un brad inalt, Mos Craciun, niste balerine care erau fie papusi mecanice, fie ingerasi si dansau pe niste cuburi, vanzatori cu caciuli de Mos Craciun sau urechi de ren. Mai erau magazine la care vorbeau la microfon si prezentau oferta in larma aia. Plin de lume, toti sa mai cumpare ultimele lucruri inainte de sarbatori.
Inainte sa ajungem aici, am auzit ca in Sydney s-a interzis sa se afiseze simboluri legate prea tare de Craciun, ca sa nu jigneasca celelalte religii. Un lucru care, dati-mi voie sa va spun ca mi se pare din cale-afara de stupid. Oricat ar vrea sa evite subiectul sa nu supere pe nimeni, Craciunul e o sarbatoare crestina, se sarbatoreste nasterea lui Isus si cine vrea sa-l sarbatoreasca, s-o faca, cine nu, nu. Nu ma intereseaza nici macar din ce motive o fac. Am vorbit cu o vietnameza, care mi-a zis ca ei sunt budisti, dar tin Craciunul din cauza copiilor, ca e atmosfera faina. Mi se pare ok si asa. Nu am inteles niciodata cum am putea sa jignim pe cineva cu sarbatoarea noastra. Anyway... ce am vazut aici contrazice cealalta varianta. Nu stiu cum e in Sydney, dar aici sunt felicitari normale, ca in Romania si cu mosu si cu brazi si cu magi. Ba chiar intr-un mall era scena nasterii cu Isus, Maria si Iosif, magarusi si alte personaje in marime naturala. Si, daca vroiai, iti dadea haine de mag sau de ingeras sau de pastor si-ti faceau poza. Contra cost, bineinteles, ca doar suntem capitalisti :).
La radio si la TV perioada asta sunt multe avertizari asupra posibilelor accidente. Australienii sunt recunoscuti ca mari amatori de bauturi spirtoase si sunt sfatuiti sa nu conduca daca au consumat ceva sau sa nu mearga la volan obositi. Am gasit si pe YouTube pe una dintre reclamele astea, cu imagini cam dure, dar asta e realitatea. Daca vreti sa vedeti, aveti aici un link:
http://www.youtube.com/watch?v=GlumOE4nd_Q
Noi cu adevarat nu simtim sarbatorile din cauza temperaturii ridicate. Niste romani ne-au chemat la ei acasa la masa in ziua de Craciun. Ii stim de putin timp, nu ne cunoastem foarte bine si din cauza asta le-am spus ca e o sarbatoare cu familia mai mult si nu vrem sa-i deranjam chiar acum, putem veni in oricare zi. Ei ne-au raspuns ca suntem romani, asa ca suntem parte din familie si ca ne asteapta la masa. Daca au pus asa problema, ce sa facem, ne ducem, cu costume de baie cu tot, ca au zis sa fim pregatiti si de o baie in piscina.
Pofta buna la sarmale si carnati.
Take care,
Alina
PS N-am decorat brad anul asta, dar am decorat post-ul cu Australia Zoo cu 2 poze ;).
Monday, December 17, 2007
Vacanta Mare
Oficial suntem in Vacanta Mare. Vacanta de vara la scoala dureaza 5 saptamani si se termina dupa Ziua Australiei.
Si, ca la sfarsitul fiecarui an (calendaristic si scolar) se face bilantul. Asta se traduce in Student Report, unde fiecare parinte este informat de performantele odraslei.
Ca sa va faceti o idee, clasa 1 are 7 materii de baza (learning areas) si la fiecare dintre ele se da un calificativ pentru achievement (realizare) si unul pt efort. In afara de asta, iti explica la fiecare in parte cum se descurca, unde progreseaza si in ce etapa e.
Materiile sunt: English, Mathematics, Science, Studies of Society and Environment, the Arts (Music and Visual Arts, Drama, Media, Dance), Technology, Health and Physical Education. Mai are in afara de asta Behaviour (cum interactioneaza cu colegii in clasa si la joaca). Mihai cele mai bune rezultate la matematica si la arte vizuale, drama, media, dans. Nici n-am stiut ca fac asa ceva pana acum.
La anul, li se va schimba invatatoarea. Invatatoarea lui de acum va lua o alta clasa 1, iar el va avea un invatator de clasa a 2-a.
Am primit si caietele acasa si am descoperit cu uimire ca a lucrat copilul si in caiete (eu eram convinsa ca-n clasa 1 nu scriu in caiet, numai citesc), dar nu ni le-a dat acasa pana acum. Are un Jurnal, unde am citit cum scria ce a facut in fiecare week-end. Mai are unul de Integrated Studies. Acolo am gasit foi cu poze referitoare la diferite situatii: Dealing with fear, Dealing with teasing, How to say ‚No’ nicely... (Ce sa faci cand ti-e frica, cand cineva te tachineaza, Cum sa spui frumos ‚Nu’). Se pare ca invata lucruri utile. M-a impresionat ca-i invata daca cineva se leaga de ei sa spuna : „Stop it! I don’t like it” si-s asa draguti cum exerseaza toti sa zica asta fermi si seriosi si intind manuta cand zic „Stop”. Acasa, la o rafuiala intre frati, a zis unul „Stop! I don’t like it” si celalalt de colo „Asta zicem la scoala daca se leaga copiii de noi. Acasa putem sa ne batem un pic”
La sfarsitul raportului, invatatoarea a scris cateva comentarii generale. Cred ca le gaseste cateva puncte bune si le dezvolta, ca sa aiba o motivatie pentru anul care vine. La Mihai a scris asa:
„Michael (n.r. asa-i zic la scoala) has been an absolute pleasure to teach. He tries hard in all aspects of his school work and has a positive influence within the class. He interacts positively with other class members and shows consideration for all. Michael displays responsible classroom behaviour and always is polite and well mannered. He is an asset to our class. Good luck next year Michael” (nu mai traduc asta)
Cu ocazia terminarii scolii, am facut o excursie de vineri pana duminica in Byron Bay, o statiune cam de hippioti din New South Wales, cu niste plaje si panorame celebre. Mai avem o saptamana si ne luam si noi un mic concediu de 2 saptamani.
Dar pana atunci la munca... si peste o saptamana la distractie. Nu am planificat sa mergem in alta parte, ne vom distra prin apropiere. Important e ca avem timp liber sa-l petrecem impreuna.
Spor la pregatirile de Craciun,
C-ya,
Alina
Si, ca la sfarsitul fiecarui an (calendaristic si scolar) se face bilantul. Asta se traduce in Student Report, unde fiecare parinte este informat de performantele odraslei.
Ca sa va faceti o idee, clasa 1 are 7 materii de baza (learning areas) si la fiecare dintre ele se da un calificativ pentru achievement (realizare) si unul pt efort. In afara de asta, iti explica la fiecare in parte cum se descurca, unde progreseaza si in ce etapa e.
Materiile sunt: English, Mathematics, Science, Studies of Society and Environment, the Arts (Music and Visual Arts, Drama, Media, Dance), Technology, Health and Physical Education. Mai are in afara de asta Behaviour (cum interactioneaza cu colegii in clasa si la joaca). Mihai cele mai bune rezultate la matematica si la arte vizuale, drama, media, dans. Nici n-am stiut ca fac asa ceva pana acum.
La anul, li se va schimba invatatoarea. Invatatoarea lui de acum va lua o alta clasa 1, iar el va avea un invatator de clasa a 2-a.
Am primit si caietele acasa si am descoperit cu uimire ca a lucrat copilul si in caiete (eu eram convinsa ca-n clasa 1 nu scriu in caiet, numai citesc), dar nu ni le-a dat acasa pana acum. Are un Jurnal, unde am citit cum scria ce a facut in fiecare week-end. Mai are unul de Integrated Studies. Acolo am gasit foi cu poze referitoare la diferite situatii: Dealing with fear, Dealing with teasing, How to say ‚No’ nicely... (Ce sa faci cand ti-e frica, cand cineva te tachineaza, Cum sa spui frumos ‚Nu’). Se pare ca invata lucruri utile. M-a impresionat ca-i invata daca cineva se leaga de ei sa spuna : „Stop it! I don’t like it” si-s asa draguti cum exerseaza toti sa zica asta fermi si seriosi si intind manuta cand zic „Stop”. Acasa, la o rafuiala intre frati, a zis unul „Stop! I don’t like it” si celalalt de colo „Asta zicem la scoala daca se leaga copiii de noi. Acasa putem sa ne batem un pic”
La sfarsitul raportului, invatatoarea a scris cateva comentarii generale. Cred ca le gaseste cateva puncte bune si le dezvolta, ca sa aiba o motivatie pentru anul care vine. La Mihai a scris asa:
„Michael (n.r. asa-i zic la scoala) has been an absolute pleasure to teach. He tries hard in all aspects of his school work and has a positive influence within the class. He interacts positively with other class members and shows consideration for all. Michael displays responsible classroom behaviour and always is polite and well mannered. He is an asset to our class. Good luck next year Michael” (nu mai traduc asta)
Cu ocazia terminarii scolii, am facut o excursie de vineri pana duminica in Byron Bay, o statiune cam de hippioti din New South Wales, cu niste plaje si panorame celebre. Mai avem o saptamana si ne luam si noi un mic concediu de 2 saptamani.
Dar pana atunci la munca... si peste o saptamana la distractie. Nu am planificat sa mergem in alta parte, ne vom distra prin apropiere. Important e ca avem timp liber sa-l petrecem impreuna.
Spor la pregatirile de Craciun,
C-ya,
Alina
Thursday, December 13, 2007
X-mas Party ... la 35 de grade
Am luat o mica pauza de la scris pe blog, ca au fost cateva saptamani in care odata cu mutarea nu am avut acces la internet de acasa. Asta ar fi unul din motivele pentru care nu am lansat nici celalalt blog la data anuntata. Insa ... am revenit :)
Initial in acest post am vrut sa scriu despre noua noastra locuinta si sa pun ceva poze cu ea, dar ultimele zile au fost cam ploioase si m-am gandit sa astept niste zile insorite ca sa imi iasa pozele mai frumoase.
Asa ca azi o sa va spun cateva lucruri despre felul in care simt eu sarbatorile de iarna, de aici de la Antipozi.
Ca peste tot in lume, si aici lumea se pregateste de vacanta. Toate magazinele sunt frumos aranjate, doldora de cadouri si de ornamente de Craciun. Ce mai? Ai zice ca vine Craciunul...
Insa una din diferentele fata de Romania, ar fi ca, daca acolo vine vacanta de iarna, aici vine vacanta de .... vara. Cand eram in Romania ma gandeam, ok ... o sa fie anotimpurile schimbate. Ei si ce? Mare branza ...
Nu stiu daca e mare sau mica braza, insa e destul de ciudat sa intampini anul nou in plina vara. Sentimentele care ma incearca sunt contradictorii ... pe deoparte astept vacanta dupa jumatate de an de munca, insa mintea mea nu vrea sa o asocieze nici cum cu Mos Craciun, cu colinzi, vin fiert, etc.
Daca anul trecut, pe vremea asta, ne faceam planuri unde sa mergem de colindat si unde o sa facem revelionul, acum nu avem nici un plan. Ne gandim doar ca o sa mergem la ocean si probaibl ca o sa ne facem ceva abonamente la unul dintre parcurile tematice de aici din Brisbane (MovieWorld, DreamWorld, Wet’n’wild, Sea Wold, etc). Probabil ca o sa avem si noi vin fiert si colinzi (si .. neaparat sarmale), insa nu cred ca o sa aiba aceiasi savoare ca in Romania. Om vedea :)
Weekendul trecut am avut primul meu X-mas party cu firma. Zic primul, caci saptamana viitoare o sa mai am unul cu colegii care lucram in proiect (avem inchiriat un teren de golf pentru asta).
Party-ul a fost mai mult pentru copii. Baietzii de la Dialog au inchiriat terenul unei scoli din Brisbane, unde au adus tot felul de „linghishpiluri” (bumping cars, jumping castle, tea cup ride, climbing wall, etc).
Pe langa astea una dintre atractii au fost animale de ferma (oi, capre, un purcelush). Noi nu ne-am inghesuit sa le vedem ca doar nu demult am plecat din Bargau :), si oricum le-am vazut si la Australian Zoo.
Bineinteles ca si-a facut aparitia si Mos Craciun, si piticii au fost tare incantati ca nu i-a uitat nici anul asta si cumintenia lor a fost rasplatita cu cadouri.
Pentru toata lumea a fost o sambata plina si destul de obositoare, poate si datorita faptului ca afara au fost in jur de 35 de grade. Insa, inarmati cu crema de soare (si piticii si cu sapci), am infruntat caldura de afara si ne-am dat pe toate chestiile care erau pe acolo.
Si copilul din mine a fost multumit, caci m-am catarat pe un perete de alpinism. A fost ceva mai dificil decat panoul de catarare de la Grill Party-ul de la Siemens de anul trecut.
Initial in acest post am vrut sa scriu despre noua noastra locuinta si sa pun ceva poze cu ea, dar ultimele zile au fost cam ploioase si m-am gandit sa astept niste zile insorite ca sa imi iasa pozele mai frumoase.
Asa ca azi o sa va spun cateva lucruri despre felul in care simt eu sarbatorile de iarna, de aici de la Antipozi.
Ca peste tot in lume, si aici lumea se pregateste de vacanta. Toate magazinele sunt frumos aranjate, doldora de cadouri si de ornamente de Craciun. Ce mai? Ai zice ca vine Craciunul...
Insa una din diferentele fata de Romania, ar fi ca, daca acolo vine vacanta de iarna, aici vine vacanta de .... vara. Cand eram in Romania ma gandeam, ok ... o sa fie anotimpurile schimbate. Ei si ce? Mare branza ...
Nu stiu daca e mare sau mica braza, insa e destul de ciudat sa intampini anul nou in plina vara. Sentimentele care ma incearca sunt contradictorii ... pe deoparte astept vacanta dupa jumatate de an de munca, insa mintea mea nu vrea sa o asocieze nici cum cu Mos Craciun, cu colinzi, vin fiert, etc.
Daca anul trecut, pe vremea asta, ne faceam planuri unde sa mergem de colindat si unde o sa facem revelionul, acum nu avem nici un plan. Ne gandim doar ca o sa mergem la ocean si probaibl ca o sa ne facem ceva abonamente la unul dintre parcurile tematice de aici din Brisbane (MovieWorld, DreamWorld, Wet’n’wild, Sea Wold, etc). Probabil ca o sa avem si noi vin fiert si colinzi (si .. neaparat sarmale), insa nu cred ca o sa aiba aceiasi savoare ca in Romania. Om vedea :)
Weekendul trecut am avut primul meu X-mas party cu firma. Zic primul, caci saptamana viitoare o sa mai am unul cu colegii care lucram in proiect (avem inchiriat un teren de golf pentru asta).
Party-ul a fost mai mult pentru copii. Baietzii de la Dialog au inchiriat terenul unei scoli din Brisbane, unde au adus tot felul de „linghishpiluri” (bumping cars, jumping castle, tea cup ride, climbing wall, etc).
Pe langa astea una dintre atractii au fost animale de ferma (oi, capre, un purcelush). Noi nu ne-am inghesuit sa le vedem ca doar nu demult am plecat din Bargau :), si oricum le-am vazut si la Australian Zoo.
Bineinteles ca si-a facut aparitia si Mos Craciun, si piticii au fost tare incantati ca nu i-a uitat nici anul asta si cumintenia lor a fost rasplatita cu cadouri.
Pentru toata lumea a fost o sambata plina si destul de obositoare, poate si datorita faptului ca afara au fost in jur de 35 de grade. Insa, inarmati cu crema de soare (si piticii si cu sapci), am infruntat caldura de afara si ne-am dat pe toate chestiile care erau pe acolo.
Si copilul din mine a fost multumit, caci m-am catarat pe un perete de alpinism. A fost ceva mai dificil decat panoul de catarare de la Grill Party-ul de la Siemens de anul trecut.
Nu am fost singurul "Cliffhanger" din familie, Alina si Mihai au incercat si ei.
Spor la „zgribulit” ... si sa faceti un bulgare de zapada si pentru mine
Cheers,
Dorin
P.S. Vreau sa le multumesc celor care au completat sondajul si am sa vin cu amanunte legate de noul blog; deocamdata inca mai am ceva de lucru la interfata si concept, insa intre timp mai trag cu ochiul si la "concurenta":)
Spor la „zgribulit” ... si sa faceti un bulgare de zapada si pentru mine
Cheers,
Dorin
P.S. Vreau sa le multumesc celor care au completat sondajul si am sa vin cu amanunte legate de noul blog; deocamdata inca mai am ceva de lucru la interfata si concept, insa intre timp mai trag cu ochiul si la "concurenta":)
Sunday, December 9, 2007
Australia Zoo
Am reusit in sfarsit sa marcam unul dintre vehile noastre obiective: Australia Zoo, gradina zoologica condusa (in trecut) de Steve Irwin.
Noi am mers in 1 decembrie, cand era ziua fiului mic al lui Steve (a facut 4 ani). Si, in cinstea lui, toti angajatii au fost costumati in te miri ce personaje. Au fost clowni, show-uri, concursuri. Am vazut-o si pe Terri si pe Bindi (fetita) si pe Robert (the little guy, sarbatoritul). Mititelul a avut un tort sub forma de dinozaur si i-a cantat toata lumea „Happy Birthday” in Crocoseum, un amfiteatru unde fac ei show-rile cu animale.
Acolo in Crocoseum a venit si Mos Craciun. E ca in Gladiatorul, da drumul la animale in arena. Au si un mic lac acolo. Si fugea Mos Craciun cu ditamai crocodilul dupa el. Dupa aceea i-a dat mancare de pe o platforma inaltata un pic deasupra apei. Nu vreti sa stiti cu trosnesc falcile de crocodil cand prinde cina. In Crocoseum au adus si serpi. La cativa le-au dat drumul in apa. Ne-a explicat la copii cum sa se fereasca sa nu-i muste serpii si au exemplificat masurile de ajutor daca totusi se intampla. Bine, ca in drum spre salvare, au „scapat” in apa pacientul, spre hazul tuturor. Si am mai vazut un show cu pasari, care mi s-a parut cel mai spectaculos. Au dat drumul la pasari prin amfiteatrul ala si zburau in toate partile papagali si mici si mari.
Am fost si eu cu Mihai in Crocoseum la un concurs cu oase de „dinozaur”. A castigat Mihai ceva distractie in Gold Coast, n-am fost inca, din cate am vazut e ceva simulator astronomic. Si a trebuit sa mearga cineva din familie cu el jos, asa ca am fost si eu acolo unde inainte era plin de serpi si fugeau crocodilii.
Gradina are 500 de angajati si 100 de voluntari, au tot felul de proiecte de conservare a speciilor, inclusiv un spital de animale. Terri tocmai a scos o carte, ii spune „My Steve” si e in turnee de publicitate. Din cate am vazut eu, Steve si Bindi au iesit mai in fata. Sunt si papusi facute dupa ei, au filme, Bindi are o formatie, emisiuni, o linie de imbracaminte de copii. Ei apar si pe majoritatea reclamelor cu gradina zoologica. Terri si Robert sunt mai low profile, nu au iesit asa in fata. Insa mi-a placut de ei, fara ifose, se plimbau prin multime si se jucau unde se jucau si ceilalti copii. Am auzit ca traiesc foarte modest si ca banii pe care ii castiga ii investesc din nou in gradina si in proiectele cu animale.
Cand intri, iti da un orar cu ce se intampla si poti sa mergi sa vezi cand hranesc animalele. Atunci iti si povesteste despre ele, ce mannca, cum trebuie ingrijite, cati ani au si cum le cheama.
Am hranit si noi canguri si elefanti si am mangaiat ursuleti koala. Atitudinea asta e tot de pe vremea lui Steve, care zicea ca daca da ocazia omului sa hraneasca si sa mangaie animale, va ajunge, poate, mai tarziu, sa le si protejeze. Veneau angajati de la zoo cu tot felul de animale: soparle, serpi, wombati dupa gat sau in brate si incurajau oamenii sa le atinga. Am aflat insa ca in Queensland e ilegal sa mangai un ursulet koala mai mult de 20 de minute, asa ca trebuia sa vorbesti cu ingrijitorii pe care poti pune mana, sa nu cumva sa ii stresezi prea tare. Si ii foloseau prin rotatie. Erau copaci pe care scria : „Sunt obosit. Lasati-ma in pace” si pe aia din copac n-aveai voie sa-i atingi. Si cangurii aveau un loc unde sa stea sa se odihneasca si scria sa nu mergi acolo, sa-i lasi in pace. Si te mai invatau reguli de bun simt, ca sa nu pui mana pe puii din marsupiu sau sa te lasi la nivelul lor cand le dai sa manance.
In concluzie, a fost o zi plina, dar placuta, am avut noroc ca n-a plouat (cum era prognoza) si nici n-a fost foarte cald. Imi pare rau ca n-am mai apucat sa-l vedem pe Steve, era in plan sa-l vedem in carne si oase, dar din pacate, unele lucruri nu asteapta dupa altele... Ce e sigur e ca a lasat in urma lui niste lucruri importante si pana la urma asta e ceea ce conteaza.
C-ya,
Alina
Noi am mers in 1 decembrie, cand era ziua fiului mic al lui Steve (a facut 4 ani). Si, in cinstea lui, toti angajatii au fost costumati in te miri ce personaje. Au fost clowni, show-uri, concursuri. Am vazut-o si pe Terri si pe Bindi (fetita) si pe Robert (the little guy, sarbatoritul). Mititelul a avut un tort sub forma de dinozaur si i-a cantat toata lumea „Happy Birthday” in Crocoseum, un amfiteatru unde fac ei show-rile cu animale.
Acolo in Crocoseum a venit si Mos Craciun. E ca in Gladiatorul, da drumul la animale in arena. Au si un mic lac acolo. Si fugea Mos Craciun cu ditamai crocodilul dupa el. Dupa aceea i-a dat mancare de pe o platforma inaltata un pic deasupra apei. Nu vreti sa stiti cu trosnesc falcile de crocodil cand prinde cina. In Crocoseum au adus si serpi. La cativa le-au dat drumul in apa. Ne-a explicat la copii cum sa se fereasca sa nu-i muste serpii si au exemplificat masurile de ajutor daca totusi se intampla. Bine, ca in drum spre salvare, au „scapat” in apa pacientul, spre hazul tuturor. Si am mai vazut un show cu pasari, care mi s-a parut cel mai spectaculos. Au dat drumul la pasari prin amfiteatrul ala si zburau in toate partile papagali si mici si mari. Am fost si eu cu Mihai in Crocoseum la un concurs cu oase de „dinozaur”. A castigat Mihai ceva distractie in Gold Coast, n-am fost inca, din cate am vazut e ceva simulator astronomic. Si a trebuit sa mearga cineva din familie cu el jos, asa ca am fost si eu acolo unde inainte era plin de serpi si fugeau crocodilii.
Gradina are 500 de angajati si 100 de voluntari, au tot felul de proiecte de conservare a speciilor, inclusiv un spital de animale. Terri tocmai a scos o carte, ii spune „My Steve” si e in turnee de publicitate. Din cate am vazut eu, Steve si Bindi au iesit mai in fata. Sunt si papusi facute dupa ei, au filme, Bindi are o formatie, emisiuni, o linie de imbracaminte de copii. Ei apar si pe majoritatea reclamelor cu gradina zoologica. Terri si Robert sunt mai low profile, nu au iesit asa in fata. Insa mi-a placut de ei, fara ifose, se plimbau prin multime si se jucau unde se jucau si ceilalti copii. Am auzit ca traiesc foarte modest si ca banii pe care ii castiga ii investesc din nou in gradina si in proiectele cu animale.
Cand intri, iti da un orar cu ce se intampla si poti sa mergi sa vezi cand hranesc animalele. Atunci iti si povesteste despre ele, ce mannca, cum trebuie ingrijite, cati ani au si cum le cheama.
Am hranit si noi canguri si elefanti si am mangaiat ursuleti koala. Atitudinea asta e tot de pe vremea lui Steve, care zicea ca daca da ocazia omului sa hraneasca si sa mangaie animale, va ajunge, poate, mai tarziu, sa le si protejeze. Veneau angajati de la zoo cu tot felul de animale: soparle, serpi, wombati dupa gat sau in brate si incurajau oamenii sa le atinga. Am aflat insa ca in Queensland e ilegal sa mangai un ursulet koala mai mult de 20 de minute, asa ca trebuia sa vorbesti cu ingrijitorii pe care poti pune mana, sa nu cumva sa ii stresezi prea tare. Si ii foloseau prin rotatie. Erau copaci pe care scria : „Sunt obosit. Lasati-ma in pace” si pe aia din copac n-aveai voie sa-i atingi. Si cangurii aveau un loc unde sa stea sa se odihneasca si scria sa nu mergi acolo, sa-i lasi in pace. Si te mai invatau reguli de bun simt, ca sa nu pui mana pe puii din marsupiu sau sa te lasi la nivelul lor cand le dai sa manance.In concluzie, a fost o zi plina, dar placuta, am avut noroc ca n-a plouat (cum era prognoza) si nici n-a fost foarte cald. Imi pare rau ca n-am mai apucat sa-l vedem pe Steve, era in plan sa-l vedem in carne si oase, dar din pacate, unele lucruri nu asteapta dupa altele... Ce e sigur e ca a lasat in urma lui niste lucruri importante si pana la urma asta e ceea ce conteaza.
C-ya,
Alina
Monday, December 3, 2007
Romani si Romania
De ziua Romaniei, vreau sa urez „La Multi Ani” tuturor celor care se mai simt romani, oriunde ar fi ei acum.
De 6 luni am plecat din Romania, mai citesc ziarele romanesti sa vad ce se intampla acasa si stiu ca acum sunt niste momente mai grele, cand multi nu se simt chiar confortabili cu statutul de romani.
Si aici a trebuit de cateva ori sa vad explicatii cu privire la niste stiri care se vad in legatura cu Romania, insa nu m-am simtit incurcata sau rusinata. Sa va spun de ce: desi stiu ca poate nu-i 100% adevarat, imi place sa pretind ca romanii sunt din cale-afara de destepti. Si sustin asta sus si tare, pana-n panzele albe. Pana acum n-a reusit nimeni sa ma contrazica :). Si mai cred ca, cu bune cu rele, experientele prin care am trecut cu totii, cu comunism, o revolutie, o tranzitie cu toate problemele ei, au avut un rol important in dezvoltarea nostra. Sa stiti ca unele lucruri se simt. E la fel ca si diferenta intre doi copii, unul a avut tot timpul tot ce si-a dorit si n-a luptat pentru nimic, altul a avut o educatie mai stricta si s-a confruntat cu mai multe situatii deosebite.
Citea un coleg de-al meu stirile si nu stiu ce vede, de striga: "Ce prosti sunt australienii astia!". Dar eu, in loc sa-mi musc limba si sa stau pe fundul meu, nu ma pot abtine si-i zic: "Mai tare, te rog!". Mi-a zis dupa aia si el vreo doua, ca bine ca sunteti voi destepti si din alea. Am incercat sa mai dreg busuiocul, dar nu mi-am putut sterge ranjetul, asa ca nu stiu daca s-a pus... i-a trecut dupa aia, ca-i baiat de treaba si, la urma urmei, am fost de acord cu el, nu? Hihihi
Am o colega romanca la lucru, o fata tare desteapta (si nu zic numai asa, ca-i din Romania si prietena cu mine) si ea m-a invatat o chestie, pe care eu am preluat-o de parca ar fi fost ideea mea si o aplic cand am ocazia: cand ii vad pe astia ca-s foarte hotarati de un lucru (care nu-i chiar asa) si nu vreau sa auda alte argumente, sa le trag presul de sub picioare si dupa aceea putem vorbi de la egal la egal mai calmi. Cand unul m-a intrebat de tiganii din Romania, ca a vazut el la TV cum fac vraji si merg cu carutele dintr-o parte intr-alta, i-am zis : "Dar la voi cum e treaba cu aborigenii? Banuiesc ca-s si oameni de treaba printre ei, nu? Au si obiceiuri mai ciudate din perspectiva voastra, astia mai civilizati?" El a aprobat si eu i-am zis "Pai cam la fel e si cu tiganii din Romania". Ei mai vad la stiri cu adoptiile de copii, de oamenii care isi vand copiii. Le-am spus ca e adevarat tot ce au vazut, dar ca asta e o parte a Romaniei care face deliciul stirilor. Nu e tot adevarul, la fel cum Australia nu e toata crocodili, paianjeni si serpi veninosi. Si totusi, in Europa, asta se stie despre ei. Dar intrebarile favorite sunt alea cu Dracula. De abia astept sa ma intrebe de Transilvania si de vampiri... sa le arat coltii.
Am citit si eu in ziar aici de un roman din Brisbane, Laurentiu nu stiu cum, care s-a dus la lucru dimineata si le-a zis ca a murit maica-sa si ca sa-i dea liber si niste bani sa aiba de inmormantare. Si dupa un sfert de ceas, apare maica-sa, care-l cauta la serviciu. Va dati seama ce s-au ofticat aia... dar omu sustine in continuare ca el chiar a crezut ca a murit maica-sa, ca l-a sunat cineva si i-a transmis vestea. Toata situatia mi s-a parut atat de comica, atat de „latina”...
Am mai citit, inainte sa vin, ca a prins politia niste traficanti de droguri si e heroina cea mai pura pe care au gasit-o in Queensland. Si cica toate trec prin mainile romanilor. Mai stiu ca in alte zone, daca vine un roman din Brisbane, e primit cu reticenta... e posibil sa fie din banda si urmarit de politie, asa ca nimeni nu vrea sa fie vazut impreuna cu el.
Insa ce pot eu sa va spun e ca am intalnit niste romani extraordinari, oameni de la care ai ce invata. Inca nu i-am gasit pe aia problema si nici nu tin sa ne intalnim. Consider in continuare ca romanii sunt niste oameni cu inteligenta peste medie si cei pe care i-am intalnit imi confirma teoria.
Cheers,
Alina
De 6 luni am plecat din Romania, mai citesc ziarele romanesti sa vad ce se intampla acasa si stiu ca acum sunt niste momente mai grele, cand multi nu se simt chiar confortabili cu statutul de romani.
Si aici a trebuit de cateva ori sa vad explicatii cu privire la niste stiri care se vad in legatura cu Romania, insa nu m-am simtit incurcata sau rusinata. Sa va spun de ce: desi stiu ca poate nu-i 100% adevarat, imi place sa pretind ca romanii sunt din cale-afara de destepti. Si sustin asta sus si tare, pana-n panzele albe. Pana acum n-a reusit nimeni sa ma contrazica :). Si mai cred ca, cu bune cu rele, experientele prin care am trecut cu totii, cu comunism, o revolutie, o tranzitie cu toate problemele ei, au avut un rol important in dezvoltarea nostra. Sa stiti ca unele lucruri se simt. E la fel ca si diferenta intre doi copii, unul a avut tot timpul tot ce si-a dorit si n-a luptat pentru nimic, altul a avut o educatie mai stricta si s-a confruntat cu mai multe situatii deosebite.
Citea un coleg de-al meu stirile si nu stiu ce vede, de striga: "Ce prosti sunt australienii astia!". Dar eu, in loc sa-mi musc limba si sa stau pe fundul meu, nu ma pot abtine si-i zic: "Mai tare, te rog!". Mi-a zis dupa aia si el vreo doua, ca bine ca sunteti voi destepti si din alea. Am incercat sa mai dreg busuiocul, dar nu mi-am putut sterge ranjetul, asa ca nu stiu daca s-a pus... i-a trecut dupa aia, ca-i baiat de treaba si, la urma urmei, am fost de acord cu el, nu? Hihihi
Am o colega romanca la lucru, o fata tare desteapta (si nu zic numai asa, ca-i din Romania si prietena cu mine) si ea m-a invatat o chestie, pe care eu am preluat-o de parca ar fi fost ideea mea si o aplic cand am ocazia: cand ii vad pe astia ca-s foarte hotarati de un lucru (care nu-i chiar asa) si nu vreau sa auda alte argumente, sa le trag presul de sub picioare si dupa aceea putem vorbi de la egal la egal mai calmi. Cand unul m-a intrebat de tiganii din Romania, ca a vazut el la TV cum fac vraji si merg cu carutele dintr-o parte intr-alta, i-am zis : "Dar la voi cum e treaba cu aborigenii? Banuiesc ca-s si oameni de treaba printre ei, nu? Au si obiceiuri mai ciudate din perspectiva voastra, astia mai civilizati?" El a aprobat si eu i-am zis "Pai cam la fel e si cu tiganii din Romania". Ei mai vad la stiri cu adoptiile de copii, de oamenii care isi vand copiii. Le-am spus ca e adevarat tot ce au vazut, dar ca asta e o parte a Romaniei care face deliciul stirilor. Nu e tot adevarul, la fel cum Australia nu e toata crocodili, paianjeni si serpi veninosi. Si totusi, in Europa, asta se stie despre ei. Dar intrebarile favorite sunt alea cu Dracula. De abia astept sa ma intrebe de Transilvania si de vampiri... sa le arat coltii.
Am citit si eu in ziar aici de un roman din Brisbane, Laurentiu nu stiu cum, care s-a dus la lucru dimineata si le-a zis ca a murit maica-sa si ca sa-i dea liber si niste bani sa aiba de inmormantare. Si dupa un sfert de ceas, apare maica-sa, care-l cauta la serviciu. Va dati seama ce s-au ofticat aia... dar omu sustine in continuare ca el chiar a crezut ca a murit maica-sa, ca l-a sunat cineva si i-a transmis vestea. Toata situatia mi s-a parut atat de comica, atat de „latina”...
Am mai citit, inainte sa vin, ca a prins politia niste traficanti de droguri si e heroina cea mai pura pe care au gasit-o in Queensland. Si cica toate trec prin mainile romanilor. Mai stiu ca in alte zone, daca vine un roman din Brisbane, e primit cu reticenta... e posibil sa fie din banda si urmarit de politie, asa ca nimeni nu vrea sa fie vazut impreuna cu el.
Insa ce pot eu sa va spun e ca am intalnit niste romani extraordinari, oameni de la care ai ce invata. Inca nu i-am gasit pe aia problema si nici nu tin sa ne intalnim. Consider in continuare ca romanii sunt niste oameni cu inteligenta peste medie si cei pe care i-am intalnit imi confirma teoria.
Cheers,
Alina
Sunday, November 25, 2007
Dar eu cu cine votez?
Astazi (sambata) au fost alegeri si in Australia.
Tocmai am trecut prin prima campanie electorala. Acum e cam mult spus am trecut, ca noi nu ne prea uitam la TV. Asa numai cat am vazut pe strazi cum se agita lumea, am primit pliante cu candidatii si i-am mai auzit pe colegi certandu-se pe probleme de politica.
In principiu, ce am inteles eu: ca se alege prim ministrul (nu este presedinte) intre John Howard (actualul prim ministru - liberal) si Kevin Rudd (labour – astia sunt de stanga, gen socialisti). Howard tot zice ca iese la pensie, dar pana acum nu s-a tinut de cuvant. Cica si acum, dupa ce trec alegerile, vrea sa plece si sa-l lase pe altul. Mi se pare cam ciudat cum candideaza si dupa aceea se retrage, probabil nr. 2 n-ar avea sanse daca ar candida direct el. Asta e primul motiv de bataie in tactica laburistilor. E un spot electoral cu o tipa care zice: „Mr Howard, inteleg ca daca te aleg pe tine, pleci si in locul tau vine Costello... care nu-mi place... pe mine m-ai pierdut”.
Din cate am vazut, nu-i diferit mult de Romania. Mi se par atacurile mai directe, tot timpul se leaga unii de altii si nu mi se pare nici unul dintre ei sincer (nici macar cat aia din Romania, daca va puteti imagina asa ceva). Poate ca venind dintr-o alta cultura, nu facem parte chiar din publicul tinta al campaniilor si vedem cu alti ochi tot ce intampla. Poate ca australienilor li se pare altfel ce vad in media.
Ce e interesant e ca votul este obligatoriu. Nu poti sa n-ai chef sa mergi la vot, decat daca vrei neaparat ca iei amenda (parca $500 am auzit ca te costa sa fii „deosebit”). Si la fel, ca cetatean, esti obligat, daca te cheama sa faci parte dintr-un juriu (la procese), sa lasi tot si sa mergi. Asa ca, vrand nevrand, si astazi toti stau la coada sa voteze favoritii. Vor fi si alegeri parlamentare. Iarasi sistemul de vot e mai special ca ai mai multe optiuni. De exemplu, pui ca prima optiune pe X, a doua pe Y si ultima optiune pe Z. Iar la numaratoare, poate fi de exemplu cazul ca pe X l-au pus la prima optiune 40% din alegatori, pe Y 30% si totusi castiga Y. Asta datorita faptului ca X a fost pus ca ultima optiune de o mare parte din cei 60% care nu l-au preferat. Asa mi-a explicat un coleg mie si mi se pare foarte interesant. Ar fi util si in Romania, sa ne protejeze votul de unele personalitati mai disputate (avem si noi falitii nostri :)).
Am vazut o emisiune cu gafe de-ale lor din campanie, cu Howard si Rudd. Unul s-a oferit sa ia in brate un copil si sa-i dea cu biberonul. Mare greseala, c-a inecat copilul si dupa aia, l-a plasat repede inapoi la maica-sa sa redreseze situatia. Graitoare situatie! Si mai erau niste copii pe niste scaunele din alea ca niste cescute care se invart. Si s-a dat prietenul copiilor sa-i invarta. Numai ca a rasturnat o cescuta si copilul urla de sub ea ca din gura de sarpe. Ziceau comentatorii: „Nu-ti fa griji, mr. Howard. Astia n-au oricum drept de vot!”
Saptamana trecuta am intalnit si pe un candidat. Mergeam adormita la lucru la 7 dimineata si cand ies din gara, ma intampina omuletii cu fluturasi. Eu le iau, zic „Thanks” si dau sa trec mai departe, dar unul insista si-mi zice: „I’m the candidate!”. Si-mi arata pe pliantul pe care tocmai mi l-a dat si-l aveam in mana: „That’s me, laughing” („Asta-s eu, razand”). Ce sa-i zis, ca-s emigrant si n-am drept de vot? I-am zis: „Thanks for this and good luck!”. Puteam sa-i zic: „Crede-ma, n-am va votez pentru nimeni altcineva”. Eram atunci mai in spiritul lor: nuantarea adevarului sa dea mai bine.
Trebuie sa mai recunosc ceva: desi am planificat sa merg la consulat si sa votez la alegerile din Romania, n-am facut-o. N-am mai citit mare lucru despre politica din Romania si fara emisiunile de analiza politica la care ma mai uitam din cand in cand acasa ma simt ca nu simt ce se intampla. Desi nu eram eu chiar telespectator fidel nici cand eram in Romania, mi-e dor cateodata sa vad un Nasul sau Marius Tuca. Mai au emisiuni la TV? Si de Teo si Carcotasi... mi se face cateodata de umorul nostru balcanic. Interesant cum difera simtul umorului. In general ar fi bine sa te abtii aici sa faci glume gen Romania, pot fi considerate offensive. Si pana nu te prinzi ce-i funny aici si ce nu, e bine sa te aberezi prea tare.
Revenind la alegeri... va anunt cine a iesit. Daca ies laburistii, ne asteptam sa creasca protectia sociala si sa investeasca mai mult in spitale si scoli publice. Daca ies liberalii, vor avantaja micile afaceri si familiile care lucreaza.
Vedem noi cum va fi. Vorba profului meu de romana din liceu, mr Filip, un tip tare destept: „O fi cumva... ca niciodata n-o fost nicicum”.
Cheers,
Alina
PS Pana sa apuc sa posteze blogul asta, au venit rezultatele alegerilor: a castigat Rudd si laburistii. Si iarasi am ajuns sub conducerea socialistilor...
Tocmai am trecut prin prima campanie electorala. Acum e cam mult spus am trecut, ca noi nu ne prea uitam la TV. Asa numai cat am vazut pe strazi cum se agita lumea, am primit pliante cu candidatii si i-am mai auzit pe colegi certandu-se pe probleme de politica.
In principiu, ce am inteles eu: ca se alege prim ministrul (nu este presedinte) intre John Howard (actualul prim ministru - liberal) si Kevin Rudd (labour – astia sunt de stanga, gen socialisti). Howard tot zice ca iese la pensie, dar pana acum nu s-a tinut de cuvant. Cica si acum, dupa ce trec alegerile, vrea sa plece si sa-l lase pe altul. Mi se pare cam ciudat cum candideaza si dupa aceea se retrage, probabil nr. 2 n-ar avea sanse daca ar candida direct el. Asta e primul motiv de bataie in tactica laburistilor. E un spot electoral cu o tipa care zice: „Mr Howard, inteleg ca daca te aleg pe tine, pleci si in locul tau vine Costello... care nu-mi place... pe mine m-ai pierdut”.
Din cate am vazut, nu-i diferit mult de Romania. Mi se par atacurile mai directe, tot timpul se leaga unii de altii si nu mi se pare nici unul dintre ei sincer (nici macar cat aia din Romania, daca va puteti imagina asa ceva). Poate ca venind dintr-o alta cultura, nu facem parte chiar din publicul tinta al campaniilor si vedem cu alti ochi tot ce intampla. Poate ca australienilor li se pare altfel ce vad in media.
Ce e interesant e ca votul este obligatoriu. Nu poti sa n-ai chef sa mergi la vot, decat daca vrei neaparat ca iei amenda (parca $500 am auzit ca te costa sa fii „deosebit”). Si la fel, ca cetatean, esti obligat, daca te cheama sa faci parte dintr-un juriu (la procese), sa lasi tot si sa mergi. Asa ca, vrand nevrand, si astazi toti stau la coada sa voteze favoritii. Vor fi si alegeri parlamentare. Iarasi sistemul de vot e mai special ca ai mai multe optiuni. De exemplu, pui ca prima optiune pe X, a doua pe Y si ultima optiune pe Z. Iar la numaratoare, poate fi de exemplu cazul ca pe X l-au pus la prima optiune 40% din alegatori, pe Y 30% si totusi castiga Y. Asta datorita faptului ca X a fost pus ca ultima optiune de o mare parte din cei 60% care nu l-au preferat. Asa mi-a explicat un coleg mie si mi se pare foarte interesant. Ar fi util si in Romania, sa ne protejeze votul de unele personalitati mai disputate (avem si noi falitii nostri :)).
Am vazut o emisiune cu gafe de-ale lor din campanie, cu Howard si Rudd. Unul s-a oferit sa ia in brate un copil si sa-i dea cu biberonul. Mare greseala, c-a inecat copilul si dupa aia, l-a plasat repede inapoi la maica-sa sa redreseze situatia. Graitoare situatie! Si mai erau niste copii pe niste scaunele din alea ca niste cescute care se invart. Si s-a dat prietenul copiilor sa-i invarta. Numai ca a rasturnat o cescuta si copilul urla de sub ea ca din gura de sarpe. Ziceau comentatorii: „Nu-ti fa griji, mr. Howard. Astia n-au oricum drept de vot!”
Saptamana trecuta am intalnit si pe un candidat. Mergeam adormita la lucru la 7 dimineata si cand ies din gara, ma intampina omuletii cu fluturasi. Eu le iau, zic „Thanks” si dau sa trec mai departe, dar unul insista si-mi zice: „I’m the candidate!”. Si-mi arata pe pliantul pe care tocmai mi l-a dat si-l aveam in mana: „That’s me, laughing” („Asta-s eu, razand”). Ce sa-i zis, ca-s emigrant si n-am drept de vot? I-am zis: „Thanks for this and good luck!”. Puteam sa-i zic: „Crede-ma, n-am va votez pentru nimeni altcineva”. Eram atunci mai in spiritul lor: nuantarea adevarului sa dea mai bine.
Trebuie sa mai recunosc ceva: desi am planificat sa merg la consulat si sa votez la alegerile din Romania, n-am facut-o. N-am mai citit mare lucru despre politica din Romania si fara emisiunile de analiza politica la care ma mai uitam din cand in cand acasa ma simt ca nu simt ce se intampla. Desi nu eram eu chiar telespectator fidel nici cand eram in Romania, mi-e dor cateodata sa vad un Nasul sau Marius Tuca. Mai au emisiuni la TV? Si de Teo si Carcotasi... mi se face cateodata de umorul nostru balcanic. Interesant cum difera simtul umorului. In general ar fi bine sa te abtii aici sa faci glume gen Romania, pot fi considerate offensive. Si pana nu te prinzi ce-i funny aici si ce nu, e bine sa te aberezi prea tare.
Revenind la alegeri... va anunt cine a iesit. Daca ies laburistii, ne asteptam sa creasca protectia sociala si sa investeasca mai mult in spitale si scoli publice. Daca ies liberalii, vor avantaja micile afaceri si familiile care lucreaza.
Vedem noi cum va fi. Vorba profului meu de romana din liceu, mr Filip, un tip tare destept: „O fi cumva... ca niciodata n-o fost nicicum”.
Cheers,
Alina
PS Pana sa apuc sa posteze blogul asta, au venit rezultatele alegerilor: a castigat Rudd si laburistii. Si iarasi am ajuns sub conducerea socialistilor...
Mutarea .... sau fuga, porumb
Pana cand un priten de-am meu nu mi-a zis "cuvintele magice" (fuga, porumb), nu am stiut cum sa pronunt numele suburbiei unde m-am mutat (Runcorn).
Am fost saptamana trecuta la un seminar de investitii in imobiliare si am aflat ca ordinea in care oamenii isi cauta locuinte e dictata de urmatoarele criterii: scoli, familie, securitatea zonei in care se muta, sa fie aproape de mijloacele de transport, magazine, servici si recreere. In cazul nostru e chiar prima din lista. Runcorn e suburbia in care merg piticii mei la scoala.
Dar in postul asta nu vreau sa va spun prea multe despre Runcorn, ca probabil ca nu va spune nimic aceasta zona, ci as vrea sa ma axez mai mult pe "procesul" pe care il presupune mutarea aici in Brisbane. Spun in Brisbane, pentru ca sunt convins ca in alte orase din Australia e diferit.
As imparti acest proces (suna cam pompos, insa nu am gasit un alt cuvant mai potrivit, ... poate stress) in trei faze:
Faza 1: gasirea locuintei.
Daca nu te bazezi pe networking (adica daca cineva din cunostintele tale nu stie pe alt cineva care ar avea o casa de dat in chirie) trebuie sa apelezi la realestate.com.au (sau alte site-uri similare), unde gasesti case prin agentii imobiliare. Dupa ce ai vazut ce iti place, mergi sa vezi proprietatea pe dinafara si apoi abordezi agentia. Mi s-a parut putin ciudat modul acesta de lucru (o sa vedeti pe parcurs ca am gasit mai multe ciudatenii). Ei nu vor nici macar sa discute cu tine pana cand nu ai trecut tu pe langa proprietate caci vor sa se asigure ca iti place zona, etc.
E diferit de Romania, unde in cel mai bun caz iti da zona, nici pomeneala de adresa, poate si datorita faptului ca oamenii nu se incurca sa isi inchieze singuri locuinta, ci prefera sa dea 6,7% pe luna si sa nu isi mai bat capul cu nimic. Agentia e legatura dintre chiriasi si proprietari, in aproape toate cazurile nici macar nu o sa vezi proprietarul la fata. Dar sa revenim ...dupa ce vezi zona, mergi la ei completezi un formular, dupa care te programeaza la o vizionare. Mi s-a parut peste mana orele la care erau programate aceste vizionari: 10:45, 11:45 dimineata (rar mai pe dupa masa, gen 4:45) (insa am mers pe rand, odata eu, odata Alina .. mai mult Alina :)). Am pus si minutele pentru ca daca intarzii cinci minute s-ar putea sa nu mai gasesti pe nimeni la vizionare. Si inca ceva .. nu esti singurul care vrea sa inchirieze! Am inteles de la colegul meu indian ca a fost la ceva vizionari in care au fost inca 30 (!!!) de familii care vroiau sa inchirieze respectiva proprietate.
Daca iti place si casa incepe actiunea "dosarul". Acesta consta intr-o gramada de hartii de completat (cam ceva de genul hartiilor pe care le faci in Romania cand iti iei credit. Pe langa declaratia de la locul de munca, si chitantele de tel, curent, etc, trebuie sa atasezi si numele si numarul de telefon al proprietarului actualului loc in care stai si numele a doua cunostinte. Pe toti acestia agentia ii suna, ba mai mult decat atat ii roaga sa le trimita un fax cu un formular completat cu tot felul de date legate de tine. Odata dosarul completat, agentia il prezinta proprietarului si acesta se decide. Apoi agentia te instiinteaza de rezultat. In caz negativ, nu e obligata sa iti spuna motivul pentru care ai fost refuzat.
Faza 2: Mutarea propriu-zisa.
Pentru mine e incredibil ca de la 4 valize a 20 de kg fiecare, pe care le-am avut acum 5 luni, am reusit sa strang stuff pe care le-am incarcat in trei masini mari (canapele, frigider, masina de spalat, etc). Am avut noroc cu doi dintre prieteni de aici (+ Adi) care m-au ajutat sa imi duc lucrurile la noua locuinta. Toata operatiunea s-a terminat la 11:30 dimineata. Au fost foarte eficienti vorba Alinei, se vede ca sunt contractori si lucra pe ora :) ..
Faza 3 (care e inca in derulare) Suna la toate "organele abilitate" (banca, Medicare, Curent, firma, etc) si updateaza-ti adresa.
Totul se rezolva doar folosindu-te de telefon si de ... credit card. Am facut o lista de 10 locuri la care trebuie sa sunam. Pe trebutza buna o sa le facem pe toate. Deocamdata lucrul la care ii simtim lipsa e internetul .. de aceea blogul meu apare doar azi :). Speram ca de saptamana viitoare o sa se remedieze si problema asta.
Cam atat pentru azi, in blogul urmator o sa va povestesc despre casa in care stam si de complexul din care face ea parte.
Cheers,
Dorin
Am fost saptamana trecuta la un seminar de investitii in imobiliare si am aflat ca ordinea in care oamenii isi cauta locuinte e dictata de urmatoarele criterii: scoli, familie, securitatea zonei in care se muta, sa fie aproape de mijloacele de transport, magazine, servici si recreere. In cazul nostru e chiar prima din lista. Runcorn e suburbia in care merg piticii mei la scoala.
Dar in postul asta nu vreau sa va spun prea multe despre Runcorn, ca probabil ca nu va spune nimic aceasta zona, ci as vrea sa ma axez mai mult pe "procesul" pe care il presupune mutarea aici in Brisbane. Spun in Brisbane, pentru ca sunt convins ca in alte orase din Australia e diferit.
As imparti acest proces (suna cam pompos, insa nu am gasit un alt cuvant mai potrivit, ... poate stress) in trei faze:
Faza 1: gasirea locuintei.
Daca nu te bazezi pe networking (adica daca cineva din cunostintele tale nu stie pe alt cineva care ar avea o casa de dat in chirie) trebuie sa apelezi la realestate.com.au (sau alte site-uri similare), unde gasesti case prin agentii imobiliare. Dupa ce ai vazut ce iti place, mergi sa vezi proprietatea pe dinafara si apoi abordezi agentia. Mi s-a parut putin ciudat modul acesta de lucru (o sa vedeti pe parcurs ca am gasit mai multe ciudatenii). Ei nu vor nici macar sa discute cu tine pana cand nu ai trecut tu pe langa proprietate caci vor sa se asigure ca iti place zona, etc.
E diferit de Romania, unde in cel mai bun caz iti da zona, nici pomeneala de adresa, poate si datorita faptului ca oamenii nu se incurca sa isi inchieze singuri locuinta, ci prefera sa dea 6,7% pe luna si sa nu isi mai bat capul cu nimic. Agentia e legatura dintre chiriasi si proprietari, in aproape toate cazurile nici macar nu o sa vezi proprietarul la fata. Dar sa revenim ...dupa ce vezi zona, mergi la ei completezi un formular, dupa care te programeaza la o vizionare. Mi s-a parut peste mana orele la care erau programate aceste vizionari: 10:45, 11:45 dimineata (rar mai pe dupa masa, gen 4:45) (insa am mers pe rand, odata eu, odata Alina .. mai mult Alina :)). Am pus si minutele pentru ca daca intarzii cinci minute s-ar putea sa nu mai gasesti pe nimeni la vizionare. Si inca ceva .. nu esti singurul care vrea sa inchirieze! Am inteles de la colegul meu indian ca a fost la ceva vizionari in care au fost inca 30 (!!!) de familii care vroiau sa inchirieze respectiva proprietate.
Daca iti place si casa incepe actiunea "dosarul". Acesta consta intr-o gramada de hartii de completat (cam ceva de genul hartiilor pe care le faci in Romania cand iti iei credit. Pe langa declaratia de la locul de munca, si chitantele de tel, curent, etc, trebuie sa atasezi si numele si numarul de telefon al proprietarului actualului loc in care stai si numele a doua cunostinte. Pe toti acestia agentia ii suna, ba mai mult decat atat ii roaga sa le trimita un fax cu un formular completat cu tot felul de date legate de tine. Odata dosarul completat, agentia il prezinta proprietarului si acesta se decide. Apoi agentia te instiinteaza de rezultat. In caz negativ, nu e obligata sa iti spuna motivul pentru care ai fost refuzat.
Faza 2: Mutarea propriu-zisa.
Pentru mine e incredibil ca de la 4 valize a 20 de kg fiecare, pe care le-am avut acum 5 luni, am reusit sa strang stuff pe care le-am incarcat in trei masini mari (canapele, frigider, masina de spalat, etc). Am avut noroc cu doi dintre prieteni de aici (+ Adi) care m-au ajutat sa imi duc lucrurile la noua locuinta. Toata operatiunea s-a terminat la 11:30 dimineata. Au fost foarte eficienti vorba Alinei, se vede ca sunt contractori si lucra pe ora :) ..
Faza 3 (care e inca in derulare) Suna la toate "organele abilitate" (banca, Medicare, Curent, firma, etc) si updateaza-ti adresa.
Totul se rezolva doar folosindu-te de telefon si de ... credit card. Am facut o lista de 10 locuri la care trebuie sa sunam. Pe trebutza buna o sa le facem pe toate. Deocamdata lucrul la care ii simtim lipsa e internetul .. de aceea blogul meu apare doar azi :). Speram ca de saptamana viitoare o sa se remedieze si problema asta.
Cam atat pentru azi, in blogul urmator o sa va povestesc despre casa in care stam si de complexul din care face ea parte.
Cheers,
Dorin
Monday, November 19, 2007
Prietenii naturii
La gradinita la Iulia le-au adus crocodili (inainte s-o duc pe ea acolo). Si serpi, soparle si alte lighioane. Am vazut poze in care ii incurajau pe copii sa puna mana sa vada cum sunt. Crocodilul era mai mititel si avea botul legat cu banda adeziva.
Alta data au avut un incubator cu oua. Si toata lumea era intr-o agitatie continua, ca tot ieseau pui care trebuiau uscati, dupa aceea mutati, hraniti si ingrijiti. Inchipuiti-va ce exaltati erau copiii de 3 ani cand se intamplau toate astea. Intr-o zi ne-au zis ca au iesit puii, duc incubatorul inapoi de unde l-am inchiriat si cine vrea sa ia pui acasa, s-o faca. Cum mi se parea ca asta e ultimul lucru de care mai am nevoie, am zis “No, thanks”. Am vazut insa alti copii (cu parinti mai odihniti, probabil) cum duceau fericiti la masina cate o cutiuta piuitoare.
Am fost din nou la Queensland Museum (acolo unde e si Sciencentre; apropos, ne-am facut abonemant pe un an toata familia, asa mult ne-a placut) si erau acolo animale impaiate. Am vazut si eu cum arata bilbi, wombat si possum. Mihai era foarte familiar cu ele si mi-a cantat un cantecel cu “wombat Stew”. Ei la scoala, cam odata pe luna, au “free dress day” (adica nu trebuie sa vina in uniforma) si atunci se strang bani pt speciile pe cale de disparitie. Copiii sunt rugati sa doneze banuti aurii (adica monede de 1 si 2$).
Intr-o zi i-au dus in excursie la o ferma de struti si s-au intors cu pene din care au facut tot felul de lucrari.
Vinerea urmatoare merg in excursie intr-o insula cu nume ciudat (n-as putea sa va spun cum se numeste) cu vaporul, ca sa le arate vietuitoarele marine. Cred ca vor vedea broaste testoase si delfini la greu. E posibil sa vada si balene, sunt zone unde vin aproape de tarm in perioada iunie – noiembrie si pot fi usor observate in libertate.
Mai multe amanunte cand vine copilul acasa cu povestile de calatorie. Vreau saptamana urmatoare sa actualizez postul asta si sa pun si cateva poze. Acum ne-am mutat si n-am internet acasa, asa ca scriu de la lucru pe ascuns.
Sssssss,
Alina
Alta data au avut un incubator cu oua. Si toata lumea era intr-o agitatie continua, ca tot ieseau pui care trebuiau uscati, dupa aceea mutati, hraniti si ingrijiti. Inchipuiti-va ce exaltati erau copiii de 3 ani cand se intamplau toate astea. Intr-o zi ne-au zis ca au iesit puii, duc incubatorul inapoi de unde l-am inchiriat si cine vrea sa ia pui acasa, s-o faca. Cum mi se parea ca asta e ultimul lucru de care mai am nevoie, am zis “No, thanks”. Am vazut insa alti copii (cu parinti mai odihniti, probabil) cum duceau fericiti la masina cate o cutiuta piuitoare.
Am fost din nou la Queensland Museum (acolo unde e si Sciencentre; apropos, ne-am facut abonemant pe un an toata familia, asa mult ne-a placut) si erau acolo animale impaiate. Am vazut si eu cum arata bilbi, wombat si possum. Mihai era foarte familiar cu ele si mi-a cantat un cantecel cu “wombat Stew”. Ei la scoala, cam odata pe luna, au “free dress day” (adica nu trebuie sa vina in uniforma) si atunci se strang bani pt speciile pe cale de disparitie. Copiii sunt rugati sa doneze banuti aurii (adica monede de 1 si 2$).
Intr-o zi i-au dus in excursie la o ferma de struti si s-au intors cu pene din care au facut tot felul de lucrari.
Vinerea urmatoare merg in excursie intr-o insula cu nume ciudat (n-as putea sa va spun cum se numeste) cu vaporul, ca sa le arate vietuitoarele marine. Cred ca vor vedea broaste testoase si delfini la greu. E posibil sa vada si balene, sunt zone unde vin aproape de tarm in perioada iunie – noiembrie si pot fi usor observate in libertate.
Mai multe amanunte cand vine copilul acasa cu povestile de calatorie. Vreau saptamana urmatoare sa actualizez postul asta si sa pun si cateva poze. Acum ne-am mutat si n-am internet acasa, asa ca scriu de la lucru pe ascuns.
Sssssss,
Alina
Thursday, November 15, 2007
Din nou ... Induction day
Poate parea putin ciudat, insa azi, dupa cinci luni si doua zile de cand lucrez am avut adevarata „induction day”. De data asta tipul care ne-a vorbit a fost unul dintre sefii de la Dialog. A fost interesant caci ne-a povestit o gramada de chestii de la istoria companiei fondata in ‘79 pana la viziunea companiei. Prietenenii de la Siemens isi mai amintesc cum toate „all stuff meeting”-urile noastre incepeau cu „our vision”.
O sa revin cu mai multe amanunte care mi s-au parut interesante legate de aceasta sedinta, insa in postul de azi vreau sa scriu doua vorbe despre senzatia pe care am trait-o azi.
Am avut un sentiment ciudat de deja-vu cand am ajuns in fata sediului Dialog. Mi-au venit in minte momentele de acum 5 luni in care eram destul de emotionat cand ma gandeam la intalnirea ce avea sa o am cu cei doi oameni tehnici care conduc proiectul in care ma aflu azi. Intentionat am ajuns cu cateva minute mai repede ca sa stau pe aceeasi banca pe care am stat acum 5 luni.
Deosebirea era ca acum nu ma mai astepta interviul care sa stabileasca daca aveam sau nu sa fac parte din aceasta mare echipa care e Dialog. Poate de aceea si emotiile au lipsit. Si nici nu am mers la meeting cu o ora mai devreme :)
Deocamdata doar atat de aici din „down under” ... caci pentru mine ziua de azi a fost o zi de lucru de 16 ore (dupa servici am participat la un seminar de network marketing). Am vrut sa fiu consistent si sa public acest post miercurea, chiar daca a fost mai scurt, si sa nu imi dezamagesc „fanii” (a se citi maica-mea si sora-mea) :)
Ca si o curiozitate referitoare la blog: am ramas surprins sa vad ca de la inceputul lunii am avut pe blog 264 de accesari dintre care 90 au fost oameni care au revenit. Inca o chestie care mi se pare incredibila e faptul ca suntem cititi din oameni din 7 tzari. Whau! Stiu ca cifrele in sine nu sunt "colosale", insa mie mi se par enorme. Cand Alina a venit cu ideea sa faca acest blog, m-am gandit ca poate o sa ne citeasca familia si eventual unul, doi prieteni, care din cand in cand se mai intreaba "Oare ce mai fac aia?". E incredibil Internetul cum poate strange impreuna o gramada de oameni imprastiati pe tot Pamantul.
Mersi pentru voturi! Iar cei care nu ati votat deja, va rog sa o faceti.
Cheers,
Dorin, baiatu de la Dialog.
O sa revin cu mai multe amanunte care mi s-au parut interesante legate de aceasta sedinta, insa in postul de azi vreau sa scriu doua vorbe despre senzatia pe care am trait-o azi.
Am avut un sentiment ciudat de deja-vu cand am ajuns in fata sediului Dialog. Mi-au venit in minte momentele de acum 5 luni in care eram destul de emotionat cand ma gandeam la intalnirea ce avea sa o am cu cei doi oameni tehnici care conduc proiectul in care ma aflu azi. Intentionat am ajuns cu cateva minute mai repede ca sa stau pe aceeasi banca pe care am stat acum 5 luni.
Deosebirea era ca acum nu ma mai astepta interviul care sa stabileasca daca aveam sau nu sa fac parte din aceasta mare echipa care e Dialog. Poate de aceea si emotiile au lipsit. Si nici nu am mers la meeting cu o ora mai devreme :)
Deocamdata doar atat de aici din „down under” ... caci pentru mine ziua de azi a fost o zi de lucru de 16 ore (dupa servici am participat la un seminar de network marketing). Am vrut sa fiu consistent si sa public acest post miercurea, chiar daca a fost mai scurt, si sa nu imi dezamagesc „fanii” (a se citi maica-mea si sora-mea) :)
Ca si o curiozitate referitoare la blog: am ramas surprins sa vad ca de la inceputul lunii am avut pe blog 264 de accesari dintre care 90 au fost oameni care au revenit. Inca o chestie care mi se pare incredibila e faptul ca suntem cititi din oameni din 7 tzari. Whau! Stiu ca cifrele in sine nu sunt "colosale", insa mie mi se par enorme. Cand Alina a venit cu ideea sa faca acest blog, m-am gandit ca poate o sa ne citeasca familia si eventual unul, doi prieteni, care din cand in cand se mai intreaba "Oare ce mai fac aia?". E incredibil Internetul cum poate strange impreuna o gramada de oameni imprastiati pe tot Pamantul.
Mersi pentru voturi! Iar cei care nu ati votat deja, va rog sa o faceti.
Cheers,
Dorin, baiatu de la Dialog.
Wednesday, November 7, 2007
Australia revealed .... or „where the bloody hell are you?”
Am revenit cu povestea despre documentarul vazut saptamana trecuta.
Asa cum ii si numele documentarului, Australia mi s-a dezvaluit prin povestea narata de nimeni altul decat Russell Crowe, actorul care a devenit celebru pentru rolul jucat in Gladiatorul. Mi-am amintit ca am vazut o parte din documentar in Romania, insa atunci nu prea stiam mare lucru despre Australia (de ex. doar cu cateva luni inainte sa aplic pentru viza am auzit prima data de Brisbane, si tot ce stiam era legat de serpi veninosi, paianjeni, crocodili, rechini si canguri).
Daca aveti ocazia sa il vedeti, va promit ca o sa merite, caci combina partea educativa cu cinematografia si prezinta cateva din cele mai spectaculoase scene filmate vreodata in Australia.
Ce am aflat?
Asa cum ii si numele documentarului, Australia mi s-a dezvaluit prin povestea narata de nimeni altul decat Russell Crowe, actorul care a devenit celebru pentru rolul jucat in Gladiatorul. Mi-am amintit ca am vazut o parte din documentar in Romania, insa atunci nu prea stiam mare lucru despre Australia (de ex. doar cu cateva luni inainte sa aplic pentru viza am auzit prima data de Brisbane, si tot ce stiam era legat de serpi veninosi, paianjeni, crocodili, rechini si canguri).
Daca aveti ocazia sa il vedeti, va promit ca o sa merite, caci combina partea educativa cu cinematografia si prezinta cateva din cele mai spectaculoase scene filmate vreodata in Australia.
Ce am aflat?
Acest documentar prezinta Australia ca o tzara a contrastelor: cea mai tanara natiune (a fost „revendicata” ca teritoriu britanic de James Cook in secolul 1770) are una din cele mai vechi populatii indigene (unii zic ca aborigenii is aici de peste 42.000 de ani!!!) ; o tzara care te captiveaza cu amestecul dintre pustiu si bogatie, de la viatza grea din zona arida din centru Australiei, pana la pamantul fertil si primitor din jurul coastelor scaldate de cele doua oceane.
Un sfert din populatie nu s-a nascut aici. Sunt peste 140 de nationalitati.
90% din suprafata Australiei e semi-arida sau desertica. Au si o zicala care cred ca se potriveste acestui fapt: “you either adapt or move on” (ori te adaptezi, ori mergi mai departe)
Insa aceasta regiunea arida (outback ii zice) e bogata in minereuri. Australia e cel mai mare exportator de carbune (mai mult de 35% din comertul international), de fier, de plumb, de diamante, de zinc. E pe locul al doilea la exportul de aur si uraniu si e pe locul trei la exportul de aluminiu.
90% din populatie traieste pe coastele Australiei. Am amintit in postul trecut ca sunt 11.000 de plaje si 800 de insule. Nu ii de mirare ca australienii au multe barci de agrement (una la fiecare 20 de locuitori).
Ca si natiune Australia se mandreste de viata sportiva pe care o duc locuitorii ei. Peste 90% dintre elevi stiu sa inoate. De asemenea ei pun mare pret pe ideea de competitie; Aici is o gramada de competitii de la concursuri de salvamari, la curse de camile, sau cai.
BTW ...azi a fost cel mai mare eveniment al anului. Melbourne Cup – un fel de super bowl al americanilor, cea mai mare cursa hipica din intreg sezonul (e decretata public holiday in Melbourne).
Jumatate din firma mea si-a facut planuri sa vada evenimetul de peste doua luni de zile. Cred ca nici un pub nu a mai avut loc liber azi in jurul pranzului.
Great Barrrier Reef (Marea Bariera de Corali) – e mai mare decat Italia. Are peste 600 de specii de pesti , fiind al doilea parc marin din lume, dupa Hawaii. Are peste 2 milioane de vizitatori anual, ceea ce face ca sa fie un „asset” important in economia australiana: doar din turism se incaseaza peste 5.1 miliarde de dolari australieni anual (atat s-a estimat ca s-a incasat in 2005). La astea poti sa mai adaugi inca un miliard care se obtine din pescuit anual.
Great Barrrier Reef (Marea Bariera de Corali) – e mai mare decat Italia. Are peste 600 de specii de pesti , fiind al doilea parc marin din lume, dupa Hawaii. Are peste 2 milioane de vizitatori anual, ceea ce face ca sa fie un „asset” important in economia australiana: doar din turism se incaseaza peste 5.1 miliarde de dolari australieni anual (atat s-a estimat ca s-a incasat in 2005). La astea poti sa mai adaugi inca un miliard care se obtine din pescuit anual.
Dingo fence – a fost construit intre 1880 si 1885 cu menirea de a tine cainii dingo in afara zonelor fertile din sud-est unde se cresteau (si cred ca se mai cresc si acum) oi. Are o lungime de 5,320 km si e cel mai lung gard construit de om. Cainele Dingo a fost adus in Australia acum vreo 3000 de ani si a ajuns sa devina o amenintare pentru fauna australiana (el e acuzat de elimiarea catorva specii de marsupiale carnivore, printre care si tigrul tazmanian, Thylacine).
Insa nu doar cainele Dingo a fost adus in Australia, ci si … camilele afgane. La inceput au fost aduse pentru lucru de catre afgani (probabil :) ..) si cand acestia au terminat treaba, in loc sa se intoarca cu ele inapoi, le-au lasat in libertate. Astfel in Australia exista cele mai multe camile afgane in libertate din lume.
Nu ii de mirare de ce Australia e in “carantina” si acum la granita, vamesii is foarte atenti sa vada ce vrei sa aduci in tzara. :)
Intreg documentarul poate fi sintetizat prin urmatoarea reclama pe care am vazut-o inca din Romania, reclama care te indeamna sa vizitezi Australia.
Asa ca se mai asteptati?! Haideti aici!
Intreg documentarul poate fi sintetizat prin urmatoarea reclama pe care am vazut-o inca din Romania, reclama care te indeamna sa vizitezi Australia.
Asa ca se mai asteptati?! Haideti aici!
C-ya at the beach!
Cheers,
Dorin
Cheers,
Dorin
Sunday, November 4, 2007
Vecinul meu are un pitbull
Veneam intr-o seara acasa obosita dupa o zi luuuuunga si chiar cand eram in fata casei, am vazut ca vine la mine, intins si cu intentie, o aratare neagra. Era deja noapte, dar l-am vazut bine... iar el pe mine la fel. Ma intorc si incep sa strig la el. El se opreste si ma latra de unde era. Incerc sa intru in curte (eram deja cu mana pe poarta) si iarasi sare catre mine. Ma intorc din nou la el si strig catre el ce-mi vine la gura (nu-mi mai amintesc exact ce, decat ca era in romaneste :)) pana se indeparteaza suficient sa pot intra inauntru.
Acasa, la adunarea generala, toti patru adultii am facut o echipa de criza si am analizat situatia. Am aflat ca am avut de-a face cu un pitbull, unul mai pricajit, dar totusi... pitbull. Care mai iese din cand in cand afara din curtea lui printr-o gaura in gard. Am dezbatut problema in fel si chip si am cautat optiunile pe care le avem la dispozitie ca sa ne protejam, de la cele mai pasnice pana la unele specific romanesti. Ce ne-a fost clar la toti e ca trebuie sa facem ceva, sa ne aparam si mai ales sa ne aparam copiii.
A doua zi la lucru, mi-am consultat si colegii, sa vad ei ce parere au de toate povestea. Si am facut bine, ca am aflat multe lucruri utile. Mi-au spus baietii ca pepper spray-ul (spray-ul paralizant) e interzis, nu poti sa-l ai la tine in caz ca te ataca cineva. La fel si chestia aia care curenteaza, sigur ati vazut in filme. In schimb, cica legea e de partea noastra. Si anume:
1. Ceea ce s-a intamplat intra in categoria atac, chiar daca nu m-a muscat si nu a sarit fizic pe mine. Faptul ca a venit in directia mea si m-a latrat se numeste atac.
2. Pitbull-ul este considerat caine periculos, iar proprietarii lui trebuie sa se conformeze unor reguli speciale. Faptul ca era in strada singur e deja o incalcare a legii.
Asa ca pot sa anunt la City Council atacul, iar daca vreau intr-adevar sa le fac zile grele, pot sa sun la politie. Iar politia apoi va sesiza incidentul la City Council, dupa ce, probabil, le va face o vizita.
Am povestit si cu un coleg care a patit ceva asemanator, insa de cealalta parte a baricadei. El are un caine mare, insa inofensiv. Nu a muscat niciodata pe nimeni si e prietenos cu copiii. Dar odata, cand a avut prieteni in vizita, unul din ei a lasat poarta deschisa si cainele a iesit in strada. Pe care strada venea postasul. Care postas s-a pomenit cu un caine care isi manifesta afectiunea urcandu-se cu labele din fata pe umerii lui. Care caine a fost reclamat la City Council de atac. Care City Council a venit pe capul stapanului. Care stapan a trebuit sa plateasca o amenda usturatoare, iar apoi, daca vrea sa-si mai tina cainele (declarat acum caine periculos) trebuie sa plateasca o taxa anuala destul de substantiala si sa respecte tot felul de reglementari in ce priveste locuinta, de la inaltimea gardului pana la cat loc are animalul si mai stiu eu ce. Urmand ca sa vina cineva de la City Council periodic sa verifice cainele si daca mai sunt indeplinite conditiile.
Sfatul celor de la lucru a fost, pana la urma, sa incerc sa vorbesc cu stapanul, daca mi se pare ca se poate discuta cu el, iar daca nu, sa urmez procedura legala, cu tot ce presupune ea.
Si noua ni s-a parut ca merita sa avem o discutie. Ne-am uitat un pic dupa ei, dar nu i-am prins pe strada. Si in curtea unui necunoscut nu intri, sub nici un motiv. Asa ca am recurs la varianta a doua: biletelul anonim. Le-am scris o scrisorica, am listat-o (cica e mai putenic efectul daca e listata; si in plus, astia nu-mi prea inteleg scrisul de mana) si le-am plasat-o in posta.
In linii mari, suna cam asa:
Saptamana aceasta, cainele vostru m-a atacat. Stiu ca e al vostru, ca l-am vazut si in curte la voi. Am mai vazut ca aveti gardul spart, asa ca probabil pe acolo a iesit.
Deocamdata nu am sunat la politie, pentru ca nu am vrut sa va cauzez probleme. Rugamintea mea e sa va reparati gardul. Ganditi-va ca daca nu o faceti, cainele va ataca din nou pe cineva.
Si eu si toti vecinii am aprecia colaborarea voastra in aceasta problema. In caz ca nu se intampla nimic, nu-mi dati de ales si va trebui sa raportez atacul, pentru binele si siguranta cartierului.
Sper ca veti intelege mesajul si veti face ce trebuie facut.
Multumesc.
Dupa ce l-am plasat (de fapt Dorin l-a plasat) m-am simtit ca si cum problema era rezolvata. Mai cooperanta de atat n-aveam cum sa fiu, iar daca nu se rezolva, aveam de gand sa mergem pana in panele albe, chiar daca asta ar fi insemnat sa declansam un razboi intre vecini.
Dar n-a fost cazul, pentru ca a doua zi... ca prin minune... s-a reparat gardul! Pentru mine, asta a insemnat o mica victorie, scopul fiind sa se rezolve problema odata pentru totdeauna si nu sa-i pedepsim ca au scapat cainele din curte. De acum ne mai intalnim (eu si cainele), dar la adapostul unui gard solid. Insa nu am uitat seara cand ne-am privit in ochi si am marait unul la altul sa vedem care-i mai tare.
C-ya,
Alina
Acasa, la adunarea generala, toti patru adultii am facut o echipa de criza si am analizat situatia. Am aflat ca am avut de-a face cu un pitbull, unul mai pricajit, dar totusi... pitbull. Care mai iese din cand in cand afara din curtea lui printr-o gaura in gard. Am dezbatut problema in fel si chip si am cautat optiunile pe care le avem la dispozitie ca sa ne protejam, de la cele mai pasnice pana la unele specific romanesti. Ce ne-a fost clar la toti e ca trebuie sa facem ceva, sa ne aparam si mai ales sa ne aparam copiii.
A doua zi la lucru, mi-am consultat si colegii, sa vad ei ce parere au de toate povestea. Si am facut bine, ca am aflat multe lucruri utile. Mi-au spus baietii ca pepper spray-ul (spray-ul paralizant) e interzis, nu poti sa-l ai la tine in caz ca te ataca cineva. La fel si chestia aia care curenteaza, sigur ati vazut in filme. In schimb, cica legea e de partea noastra. Si anume:
1. Ceea ce s-a intamplat intra in categoria atac, chiar daca nu m-a muscat si nu a sarit fizic pe mine. Faptul ca a venit in directia mea si m-a latrat se numeste atac.
2. Pitbull-ul este considerat caine periculos, iar proprietarii lui trebuie sa se conformeze unor reguli speciale. Faptul ca era in strada singur e deja o incalcare a legii.
Asa ca pot sa anunt la City Council atacul, iar daca vreau intr-adevar sa le fac zile grele, pot sa sun la politie. Iar politia apoi va sesiza incidentul la City Council, dupa ce, probabil, le va face o vizita.
Am povestit si cu un coleg care a patit ceva asemanator, insa de cealalta parte a baricadei. El are un caine mare, insa inofensiv. Nu a muscat niciodata pe nimeni si e prietenos cu copiii. Dar odata, cand a avut prieteni in vizita, unul din ei a lasat poarta deschisa si cainele a iesit in strada. Pe care strada venea postasul. Care postas s-a pomenit cu un caine care isi manifesta afectiunea urcandu-se cu labele din fata pe umerii lui. Care caine a fost reclamat la City Council de atac. Care City Council a venit pe capul stapanului. Care stapan a trebuit sa plateasca o amenda usturatoare, iar apoi, daca vrea sa-si mai tina cainele (declarat acum caine periculos) trebuie sa plateasca o taxa anuala destul de substantiala si sa respecte tot felul de reglementari in ce priveste locuinta, de la inaltimea gardului pana la cat loc are animalul si mai stiu eu ce. Urmand ca sa vina cineva de la City Council periodic sa verifice cainele si daca mai sunt indeplinite conditiile.
Sfatul celor de la lucru a fost, pana la urma, sa incerc sa vorbesc cu stapanul, daca mi se pare ca se poate discuta cu el, iar daca nu, sa urmez procedura legala, cu tot ce presupune ea.
Si noua ni s-a parut ca merita sa avem o discutie. Ne-am uitat un pic dupa ei, dar nu i-am prins pe strada. Si in curtea unui necunoscut nu intri, sub nici un motiv. Asa ca am recurs la varianta a doua: biletelul anonim. Le-am scris o scrisorica, am listat-o (cica e mai putenic efectul daca e listata; si in plus, astia nu-mi prea inteleg scrisul de mana) si le-am plasat-o in posta.
In linii mari, suna cam asa:
Saptamana aceasta, cainele vostru m-a atacat. Stiu ca e al vostru, ca l-am vazut si in curte la voi. Am mai vazut ca aveti gardul spart, asa ca probabil pe acolo a iesit.
Deocamdata nu am sunat la politie, pentru ca nu am vrut sa va cauzez probleme. Rugamintea mea e sa va reparati gardul. Ganditi-va ca daca nu o faceti, cainele va ataca din nou pe cineva.
Si eu si toti vecinii am aprecia colaborarea voastra in aceasta problema. In caz ca nu se intampla nimic, nu-mi dati de ales si va trebui sa raportez atacul, pentru binele si siguranta cartierului.
Sper ca veti intelege mesajul si veti face ce trebuie facut.
Multumesc.
Dupa ce l-am plasat (de fapt Dorin l-a plasat) m-am simtit ca si cum problema era rezolvata. Mai cooperanta de atat n-aveam cum sa fiu, iar daca nu se rezolva, aveam de gand sa mergem pana in panele albe, chiar daca asta ar fi insemnat sa declansam un razboi intre vecini.
Dar n-a fost cazul, pentru ca a doua zi... ca prin minune... s-a reparat gardul! Pentru mine, asta a insemnat o mica victorie, scopul fiind sa se rezolve problema odata pentru totdeauna si nu sa-i pedepsim ca au scapat cainele din curte. De acum ne mai intalnim (eu si cainele), dar la adapostul unui gard solid. Insa nu am uitat seara cand ne-am privit in ochi si am marait unul la altul sa vedem care-i mai tare.
C-ya,
Alina
Wednesday, October 31, 2007
Vi se pregateste ceva ...
Daca e miercuri (cel putin la noi e deja), e rubrica mea, nu??
Initial in am vrut sa va scriu azi despre un documentar, pe care l-am vazut saptamana trecuta, despre Australia – Discovery Atlas: Australia revealed.
Am aflat o gramada de chestii interesante si promit sa revin intr-un viitor post asupra lui. Doar ca sa va starnesc curiozitatea (si sa ma asigur ca o sa ma cititi si saptamana viitoare :) ) am sa spun doua lucruri din el din ciclul „stiati ca”:
- Australia are 11.000 de plaje si mai mult de 800 de insule?
- 80% dintre australieni traiesc la mai putin de jumatate de ora de condus de ocean? Si noi facem parte din cei 80%??
Dar sa revenim ... Asadar cine si mai ales ce vi se pregateste?
De ceva vreme lucrez la un un nou proiect pe care vreau sa il dezvolt: un blog „nou-noutz”. Poate ca o sa va intrebati: De ce altul? Ce o sa contina el? Cu ce o sa difere fata de prezentul?
Am sa incerc sa va raspund la intrebarile astea cu o poveste. De ceva vreme ma framanta intrebarea: Ce as putea sa fac sa am mai mult timp liber?
Cred ca intrebarea asta are mai multe raspunsuri posibile de genul: trezeste-te mai de dimineata (vorba zicalei populare: „cine se trezeste devreme, departe ajunge”, sau „cine se culca odata cu gainile ...se culca si a doua oara” :) ), fii mai eficient, fii mai motivat, etc. Un alt fel de raspuns, pe care l-am descoperit in Australia, la aceeasi intrebare ar putea fi: „iesi la pensie repede”.
Pentru a gasi raspunsul la intrebarea asta m-am apucat sa citesc cateva carti de time management, de personal development, de business, etc, carti scrise de niste oameni care eu reusit sa puna in practica lucrurile scrise acolo. Pe langa aceste carti, ma mai dau pe o serie de bloguri care sunt cam pe aceeasi nota. Am si participat la un seminar foarte interesant de „small business – big opportunity”.
Mai am pana sa citesc peste 700 de carti motivationale ca si Tony Robbins, insa un drum de 1000 de mile incepe cu un prim pas, nu?
Sper ca la acest drum sa nu fiu singur, caci nu prea e „fun” sa mergi de unul singur. Toata viata am fost inconjurat de prieteni si de familie de la care am avut si am in continuare de invatzat.
Gata cu povestea!
De aceea m-am gandit sa realizez un astfel de blog, in care sa trec idei, ganduri desprinse din astfel de carti si nu numai. Asadar caut colaboratori! Oricine care e interesat de astfel de subiecte poate contribui la acest blog. De fapt chiar va propun un sondaj: „Ce subiecte v-ar place sa atinga acest blog?”
Singura cerinta e sa fie in engleza! Whau .. sper ca nu v-am pierdut pe jumatate dintre voi ca si cititori.
Motivele pentru care m-am hotarat sa fac blogul in engleza sunt:
- acest blog l-am gandit pentru „publicul larg”
- materialele pe care le studiez sunt in engleza (iar traducerea lor in romana mi se pare ca nu suna la fel de bine ca si originalul, vezi mai jos)
- vreau sa ma „disciplinez” (a se citi „apuc”) sa scriu in engleza, cu toata stangacia de care o sa dau dovada la inceput.
De ce altul? Pentru ca blogul asta schimba mai mult idei referitoare la noi si viata noastra in Australia.
Inchei povestea de astazi cu un citat ce mi-a placut, din cartea „Get Up and Do It!”(Beechy and Jospehine Colclough): Life is a journey and you’ve noticed how quickly the journey is going. We don’t have time to wait. We have to get up and do this. Enjoy the jurney! Enjoy the changes and most of all, enjoy the goals you’re going to achieve!
Viata este o excursie si ati vazut cat de repede merge ea. Nu avem vreme sa asteptam. Trebuie sa facem ceva! Bucurati-va de aceasta excursie! Bucurati-va de schimbari si mai ales, bucurati-va de rezultatele pe care o sa le realizati!
Cheers,
Dorin „motivationalul”
P.S. Intentionez sa „lansez oficial” blogul de 1 decembrie, ziua Romaniei .. sa se vada ca nu is un tradator de tzara cum au zis unii :)
Sunday, October 28, 2007
Economia de consum
Aceia dintre voi care ati fost in State, stiti ce inseamna o economie de consum. Eu nu stiu decat din povesti si filme. Dorin zice ca fata de America, Australia nu are o cultura de consum atat de dezvoltata. Si totusi... sa va spun cateva lucruri legate de aceste subiect.
V-am povestit cum am aflat ca daca nu-ti place ceva (cam orice) iti iei chitanta si-l duci inapoi. Am inapoiat si noi cateva produse, dar incercam sa nu exageram. De exemplu am cumparat un ceas desteptator cu radio. N-am verificat pe lateralul cutiei ca era bifata culoarea si ne-am inchipuit ca-i negru ca in poza (stupid, I know :)). Cand am ajuns acasa era un roz bonbon, o culoare asa de turbata, ca in afara de Iulia care era tare incantata (cred ca i se asorta cu ciorapeii), toti am fost de acord ca trebuie sa ne scapam de el. La magazin, ma gandesc sa verific daca-i chiar asa de usor sa-l returnez si nu zic ca vreau sa-l schimb, ci ca il dau inapoi. Ma intreaba care a fost problema cu el. Eu, ca cea mai desavarsita ignoranta ii zic: „Stii, nu prea-mi place culoarea asta”. Tipa imi zice ok, imi da banii si imi ia ceasul. Cand am ajuns acasa, mi-am dat seama ca nici macar nu i-am dus instructiunile de utilizare...
Alta intamplare, tot cu un ceas. I-am luat la Mihai un ceas de mana si cand am ajuns acasa am vazut ca ne-au incasat doua in loc de unu. N-am mai avut vreme sa mergem la magazin decat peste o saptamana si atunci ne-am dus cu chitanta. Nu ma asteptam sa rezolvam nimic, ca nu puteam demonstra in nici un fel ca am luat doar un ceas, nu doua, dar am zis hai sa incercam, totusi. S-au uitat pe chitanta si ne-au dat banii inapoi. Fara sa comenteze nimic. Pur si simplu au avut incredere in noi ca le zicem adevarul.
Sunt alimente „100% money back guaranted”. Adica daca nu-ti plac, poti oricand sa-ti iei banii inapoi. Dupa ce le-ai inceput sau chiar mancat. Adica te poti duce cu punga de la morcovi si sa zici ca au fost rai, sa-ti dea banii inapoi. N-am vazut insa pe nimeni sa faca asta.
Sunt papuci pt copii pe care scrie ca daca se strica inainte sa-i ramana mici, poti sa-i duci inapoi sa-ti iei banii. Le-am luat si eu la ai mei si chiar sunt buni. O sa le ramana mici in stare buna, sunt convinsa.
Pe eticheta multor ciorap scrie „hole proof” (adica n-or sa aiba gauri). Sunt ciorapi de copii care au portiune de crestere” cica, se lungesc cand creste piciorul. Come on!
De mai bine de o luna vad produse de Craciun in magazine. Nu stiu cine cumpara de pe acum beteala, dar daca vrei sa-ti faci cumparaturile de Craciuni, se poate. Am vazut si felicitari. Pe una scria : „Sarbatorile de iarna sunt o perioada foarte interesanta. Cantam la copaci morti si mancam dulciuri din ciorapi”.
Tot primim in posta promotii la diferite magazine. Daca ai nervi sa le studiez pe toate si sa cumperi lucruri de la „special”/promotie, cred ca poti reduci la jumatate cheltuielile. Insa ce mi se pare mie e ca lumea nu poate sa-si refuze un lucru care e la promotie, ca au impresia ca pierd super-oferta, iar ei de fapt cumpara un lucru de care n-au nevoie. Mancarea care e la cateva zile de expirare e la pret mic, iar painea de o zi e aproape gratis.
Cam peste tot te cocolosesc sa nu cumva sa te superi sau sa patesti ceva. Cred ca sunt speriati de nebunia asta cu datul in judecata. La magazin imi zice sa nu tin copiii in cos ca nu-i safe sau te invata cum sa ridici un pachet greu.
Mancare, hainele sunt ieftine, dar serviciile sunt scumpe. Invatamantul si sanatatea sunt iarasi scumpe. Azi am fost cu Mihai la dentist. Consultatia a fost $79 (stiti ca preturile care se termina cu cifra impara dau mai bine?) si nu i-a facut nimic, doar a evaluat care sunt problemele. Insa pacientului (si implicit surorii lui, care-l insoteste peste tot pe unde poate) i-a placut tare mult, ca le-au dat o multime de surprize. Cand l-a consultat, i-a pus ochelari de soare sa nu-l deranjeze lumina, l-a asezat la orizontala, iar pe tavan avea un ecran cu desene animate la care sa se uite. In sala de asteptare, iarasi jucarii si desene, iar pana am povestit cu o asistenta, a venit cineva sa se joace cu ei, sa nu se plictiseasca.
Majoritatea oamenilor au credite. Isi iau masina pe credit, casa pe credit si nu pot pune bani deoparte, ca au tot timpul de platit cate ceva si in plus nu rezista tentatiilor si isi cumpara tot felul de lucruri inutile. Am auzit ca o economie de genul asta ar da faliment in momentul in care oamenii n-ar mai cumpara lucruri de care n-au nevoie. Nu mi se pare un lucru departe de adevar.
Cat despre noi... incercam sa fim ponderati in ceea ce mancam, gandim si cumparam. Insa nu si in planurile si visele noastre, pe care vrem sa le pastram nelimitate. Viitorul e plin de carari nestiute, nu?
A
V-am povestit cum am aflat ca daca nu-ti place ceva (cam orice) iti iei chitanta si-l duci inapoi. Am inapoiat si noi cateva produse, dar incercam sa nu exageram. De exemplu am cumparat un ceas desteptator cu radio. N-am verificat pe lateralul cutiei ca era bifata culoarea si ne-am inchipuit ca-i negru ca in poza (stupid, I know :)). Cand am ajuns acasa era un roz bonbon, o culoare asa de turbata, ca in afara de Iulia care era tare incantata (cred ca i se asorta cu ciorapeii), toti am fost de acord ca trebuie sa ne scapam de el. La magazin, ma gandesc sa verific daca-i chiar asa de usor sa-l returnez si nu zic ca vreau sa-l schimb, ci ca il dau inapoi. Ma intreaba care a fost problema cu el. Eu, ca cea mai desavarsita ignoranta ii zic: „Stii, nu prea-mi place culoarea asta”. Tipa imi zice ok, imi da banii si imi ia ceasul. Cand am ajuns acasa, mi-am dat seama ca nici macar nu i-am dus instructiunile de utilizare...
Alta intamplare, tot cu un ceas. I-am luat la Mihai un ceas de mana si cand am ajuns acasa am vazut ca ne-au incasat doua in loc de unu. N-am mai avut vreme sa mergem la magazin decat peste o saptamana si atunci ne-am dus cu chitanta. Nu ma asteptam sa rezolvam nimic, ca nu puteam demonstra in nici un fel ca am luat doar un ceas, nu doua, dar am zis hai sa incercam, totusi. S-au uitat pe chitanta si ne-au dat banii inapoi. Fara sa comenteze nimic. Pur si simplu au avut incredere in noi ca le zicem adevarul.
Sunt alimente „100% money back guaranted”. Adica daca nu-ti plac, poti oricand sa-ti iei banii inapoi. Dupa ce le-ai inceput sau chiar mancat. Adica te poti duce cu punga de la morcovi si sa zici ca au fost rai, sa-ti dea banii inapoi. N-am vazut insa pe nimeni sa faca asta.
Sunt papuci pt copii pe care scrie ca daca se strica inainte sa-i ramana mici, poti sa-i duci inapoi sa-ti iei banii. Le-am luat si eu la ai mei si chiar sunt buni. O sa le ramana mici in stare buna, sunt convinsa.
Pe eticheta multor ciorap scrie „hole proof” (adica n-or sa aiba gauri). Sunt ciorapi de copii care au portiune de crestere” cica, se lungesc cand creste piciorul. Come on!
De mai bine de o luna vad produse de Craciun in magazine. Nu stiu cine cumpara de pe acum beteala, dar daca vrei sa-ti faci cumparaturile de Craciuni, se poate. Am vazut si felicitari. Pe una scria : „Sarbatorile de iarna sunt o perioada foarte interesanta. Cantam la copaci morti si mancam dulciuri din ciorapi”.
Tot primim in posta promotii la diferite magazine. Daca ai nervi sa le studiez pe toate si sa cumperi lucruri de la „special”/promotie, cred ca poti reduci la jumatate cheltuielile. Insa ce mi se pare mie e ca lumea nu poate sa-si refuze un lucru care e la promotie, ca au impresia ca pierd super-oferta, iar ei de fapt cumpara un lucru de care n-au nevoie. Mancarea care e la cateva zile de expirare e la pret mic, iar painea de o zi e aproape gratis.
Cam peste tot te cocolosesc sa nu cumva sa te superi sau sa patesti ceva. Cred ca sunt speriati de nebunia asta cu datul in judecata. La magazin imi zice sa nu tin copiii in cos ca nu-i safe sau te invata cum sa ridici un pachet greu.
Mancare, hainele sunt ieftine, dar serviciile sunt scumpe. Invatamantul si sanatatea sunt iarasi scumpe. Azi am fost cu Mihai la dentist. Consultatia a fost $79 (stiti ca preturile care se termina cu cifra impara dau mai bine?) si nu i-a facut nimic, doar a evaluat care sunt problemele. Insa pacientului (si implicit surorii lui, care-l insoteste peste tot pe unde poate) i-a placut tare mult, ca le-au dat o multime de surprize. Cand l-a consultat, i-a pus ochelari de soare sa nu-l deranjeze lumina, l-a asezat la orizontala, iar pe tavan avea un ecran cu desene animate la care sa se uite. In sala de asteptare, iarasi jucarii si desene, iar pana am povestit cu o asistenta, a venit cineva sa se joace cu ei, sa nu se plictiseasca.
Majoritatea oamenilor au credite. Isi iau masina pe credit, casa pe credit si nu pot pune bani deoparte, ca au tot timpul de platit cate ceva si in plus nu rezista tentatiilor si isi cumpara tot felul de lucruri inutile. Am auzit ca o economie de genul asta ar da faliment in momentul in care oamenii n-ar mai cumpara lucruri de care n-au nevoie. Nu mi se pare un lucru departe de adevar.
Cat despre noi... incercam sa fim ponderati in ceea ce mancam, gandim si cumparam. Insa nu si in planurile si visele noastre, pe care vrem sa le pastram nelimitate. Viitorul e plin de carari nestiute, nu?
A
Wednesday, October 24, 2007
Welcome to my world!
Asa dupa cum poate banuiti din titlul acestui post as vrea sa ma mai scriu cateva lucruri mai interesante pe care le-am trait. Asadar, ce am ai facut?
. Mi-am schimbat traseul si modul de a ajunge la lucru: daca la inceput luam un tren care ma ducea din fata casei pana in statia de tren din suburbia unde lucrez, acum conduc vreo 7 km pana unde invatza piticii, dupa care iau trenul pana in centru si de acolo autobuzul care ma lasa aproape in fata cladirii in care lucrez. Parca sunt un spion ...rus (cum cred de altel si colegii) care incearca sa scape de eventualii urmaritori :)
Am renuntat astfel sa mai alerg dupa tren si am mai renuntat si la mersul "accelerat" spre statie (in 3 luni am reusit sa imi imbunatatesc viteza de deplasare, de la 30 de minute "gafaite" de la gara la servici, la ... 7 minute!). Cred ca folosind noul traseu ajung mai repede la servici cu vreun sfert de ora + ca ii scutesc si pe pitici de un drum la scoala.
Bineinteles ca putem alege acest traseu inca de acum trei luni (Alina mi-a trimis si link-urile cu autobuzele pe care le-as putea lua), insa am procedat ca si taietorul de lemne care a zis: Nu vezi cate lemne am de taiat? Nu am vreme sa mai imi ascut si securea ...
. Am luat primul tren spre servici(la 4:40 a.m.), ceea ce m-a facut sa prind rasaritul in tren. Mi-am dat seama ca am ajuns primul in cladire cand am dezactivat alarma. A fost o experienta care as vrea sa o repet, caci am putut sa imi vad de treaba cateva ore bune fara sa fiu deranjat de cineva.
Drumul spre lucru trece peste un pod peste Brisbane River. De fiecare data cand trec acest pod, care face legatura intre partea de sud si centru, ma opresc din orice fac si imi rup cateva secunde sa admir maretia zgarie-norilor care formeaza downtown-ul (sau CBD-ul cum ii zic astia .. central business district).
Imediat dupa pod urmeaza un bloc care are panorama spre river. Mi se pare ca cine isi permite sa stea acolo trebuie sa invarta multi bani (probabil ca o chirie intr-un apartament de genul asta e cat salarul pe care il am eu :)
Am vazut case de milioane de dolari, situate pe malul oceanului, care aveau ponton cu yaht in "curte", insa daca ar fi sa aleg, parca mai mult as vrea sa stau in acel bloc. Poate privelistea e de vina ...
. In una din serile cand am stat mai tarziu la servici, la intoarcere pe tren am avut parte de o "serenada": un "aboriginal" (asa le zic australienii aborigenilor), putin "vesel", fara nici un dinte in gura, canta, pe o voce guturala a la Ray Charles, o melodie din care tot ce am inteles a fost "Welcome to my world!" (N.R. Bine ati venit in lumea mea). Cu acest mesaj ii intampina pe toti cei care se urcau in tren.
Pentru cateva minute l-am studiat cu atentie, parca putin invidios pe starea lui de beatitudine, care facea ca toate gandurile si grijile mele sa para lipsite de importanta. In momente ca acestea iti dai seama de rutina de zi cu zi in care esti prins, rutina pe care Kiyosaki o numeste in cartile lui "rat race" (cursa dupa cascaval - sa mergi la servici, sa faci bani cu care sa iti platesti facturile, chiria, etc.) Acest om parea ca nu are nici o problema! Si cred ca in momentele acelea, chiar nici nu avea :)
. Am participat la un exercitiu de simulare de incendiu la servici. Totul a inceput
cu o alarma de avertizare, urmata la cateva zeci de secunde de o alarma in toata regula. Am crezut ca e o simulare de genul celor de la Siemens pe care le ignori.Insa cand am vazut ca vin omuleti cu casti de protectie rosii, care ne scot din sali si ne "mana" ca pe oi pe scari la vale (atunci am inteles semnificatia mesajelor "sa nu folositi liftul in caz de incendiu"), mi-am dat seama ca astia iau lucrurile in serios. Treaba insa nu s-a oprit aici. Dupa ce toti cei cateva sute de omuleti am ajuns in fata cladirii am fost dusi, grupati pana la un parc din apropiere. Odata ajunsi acolo, ne-au multumit ca am participat la exercitiu si ne-au invitat inapoi la munca.
. In weekendul care a trecut l-am ajutat pe un prieten sa se mute intr-o casa de toata frumusetea, care are o bucatarie cat jumatate din apartamentul meu din Timisora. Este noua, nouta (chiar atunci l-am ajutat sa isi mai zugraveasca inca odata baile + un perete din bucatarie).
Insa nu despre asta vreau sa va scriu, ci despre un alt lucru care m-a impresionat: faptul ca am "participat" la prima cina a familiei lui intr-o noua casa. A fost un moment emotionant sa ii vezi cat de fericiti erau ei, cand dupa mai bine de un an de cand si-au luat pamantul, s-au asezat la masa si au mancat prima lor "zama de fasole" cu ceapa .... buna, buna, ca la mama acasa ...
Pofta buna! .. si somn usor :)
Cheers,
Dorin
. Mi-am schimbat traseul si modul de a ajunge la lucru: daca la inceput luam un tren care ma ducea din fata casei pana in statia de tren din suburbia unde lucrez, acum conduc vreo 7 km pana unde invatza piticii, dupa care iau trenul pana in centru si de acolo autobuzul care ma lasa aproape in fata cladirii in care lucrez. Parca sunt un spion ...rus (cum cred de altel si colegii) care incearca sa scape de eventualii urmaritori :)
Am renuntat astfel sa mai alerg dupa tren si am mai renuntat si la mersul "accelerat" spre statie (in 3 luni am reusit sa imi imbunatatesc viteza de deplasare, de la 30 de minute "gafaite" de la gara la servici, la ... 7 minute!). Cred ca folosind noul traseu ajung mai repede la servici cu vreun sfert de ora + ca ii scutesc si pe pitici de un drum la scoala.
Bineinteles ca putem alege acest traseu inca de acum trei luni (Alina mi-a trimis si link-urile cu autobuzele pe care le-as putea lua), insa am procedat ca si taietorul de lemne care a zis: Nu vezi cate lemne am de taiat? Nu am vreme sa mai imi ascut si securea ...
. Am luat primul tren spre servici(la 4:40 a.m.), ceea ce m-a facut sa prind rasaritul in tren. Mi-am dat seama ca am ajuns primul in cladire cand am dezactivat alarma. A fost o experienta care as vrea sa o repet, caci am putut sa imi vad de treaba cateva ore bune fara sa fiu deranjat de cineva.
Drumul spre lucru trece peste un pod peste Brisbane River. De fiecare data cand trec acest pod, care face legatura intre partea de sud si centru, ma opresc din orice fac si imi rup cateva secunde sa admir maretia zgarie-norilor care formeaza downtown-ul (sau CBD-ul cum ii zic astia .. central business district).Imediat dupa pod urmeaza un bloc care are panorama spre river. Mi se pare ca cine isi permite sa stea acolo trebuie sa invarta multi bani (probabil ca o chirie intr-un apartament de genul asta e cat salarul pe care il am eu :)
Am vazut case de milioane de dolari, situate pe malul oceanului, care aveau ponton cu yaht in "curte", insa daca ar fi sa aleg, parca mai mult as vrea sa stau in acel bloc. Poate privelistea e de vina ...
. In una din serile cand am stat mai tarziu la servici, la intoarcere pe tren am avut parte de o "serenada": un "aboriginal" (asa le zic australienii aborigenilor), putin "vesel", fara nici un dinte in gura, canta, pe o voce guturala a la Ray Charles, o melodie din care tot ce am inteles a fost "Welcome to my world!" (N.R. Bine ati venit in lumea mea). Cu acest mesaj ii intampina pe toti cei care se urcau in tren.
Pentru cateva minute l-am studiat cu atentie, parca putin invidios pe starea lui de beatitudine, care facea ca toate gandurile si grijile mele sa para lipsite de importanta. In momente ca acestea iti dai seama de rutina de zi cu zi in care esti prins, rutina pe care Kiyosaki o numeste in cartile lui "rat race" (cursa dupa cascaval - sa mergi la servici, sa faci bani cu care sa iti platesti facturile, chiria, etc.) Acest om parea ca nu are nici o problema! Si cred ca in momentele acelea, chiar nici nu avea :)
. Am participat la un exercitiu de simulare de incendiu la servici. Totul a inceput
cu o alarma de avertizare, urmata la cateva zeci de secunde de o alarma in toata regula. Am crezut ca e o simulare de genul celor de la Siemens pe care le ignori.Insa cand am vazut ca vin omuleti cu casti de protectie rosii, care ne scot din sali si ne "mana" ca pe oi pe scari la vale (atunci am inteles semnificatia mesajelor "sa nu folositi liftul in caz de incendiu"), mi-am dat seama ca astia iau lucrurile in serios. Treaba insa nu s-a oprit aici. Dupa ce toti cei cateva sute de omuleti am ajuns in fata cladirii am fost dusi, grupati pana la un parc din apropiere. Odata ajunsi acolo, ne-au multumit ca am participat la exercitiu si ne-au invitat inapoi la munca.
. In weekendul care a trecut l-am ajutat pe un prieten sa se mute intr-o casa de toata frumusetea, care are o bucatarie cat jumatate din apartamentul meu din Timisora. Este noua, nouta (chiar atunci l-am ajutat sa isi mai zugraveasca inca odata baile + un perete din bucatarie). Insa nu despre asta vreau sa va scriu, ci despre un alt lucru care m-a impresionat: faptul ca am "participat" la prima cina a familiei lui intr-o noua casa. A fost un moment emotionant sa ii vezi cat de fericiti erau ei, cand dupa mai bine de un an de cand si-au luat pamantul, s-au asezat la masa si au mancat prima lor "zama de fasole" cu ceapa .... buna, buna, ca la mama acasa ...
Pofta buna! .. si somn usor :)
Cheers,
Dorin
Sunday, October 21, 2007
People
Trebuie sa recunosc ca un lucru care imi face intotdeauna placere este sa intalnesc oameni interesanti, sa ajung sa-i inteleg si sa cunosc cum gandesc, cum actioneaza, care sunt lucrurile pe care le fac cu placere si care e motivatia care sta in spatele actiunilor pe care le intreprind.
Asa ca, sa ajung intr-o tara noua, indepartata, cu alte standarde si valori a fost "the right thing for me". Eu in Romania am avut privilegiul sa cunosc niste oameni deosebiti, de la care am avut mereu cate ceva de invatat si mi-era frica sa nu mi se termine aici norocul. Din fericire, n-a fost asa. Am gasit si aici oameni de exceptie, asa ca povestea merge mai departe...
Va spun numai niste lucruri, care nu inseamna neaparat mare lucru, insa... stim oameni care piloteaza elicoptere, isi tuneaza masina si participa la curse, canta in formatii, lucreaza in cercetari in domeniu cancerului sau la urgenta (nu va speriati, nu l-am intalnit la spital :)) sau care conduc afaceri de milioane de dolari. Am intalnit oameni cu povesti de viata incredibile, care au emigrat din diferite tari, au stat in lagare, au inceput aici o viata de la zero si, in final, au reusit sa ajunga unde si-au dorit. Trebuie sa recunosc ca pentru cineva din Europa sa vina aici cu gandul sa inceapa o viata noua, e nevoie de un pic de nebunie. Si nu vorbesc despre noi, care am venit aici intr-o situatie foarte favorabila, fara mari riscuri, ci despre cei care au lasat tot si s-au aruncat in necunoscut. Genul asta de oameni ma intriga si ma fascineaza si ma fac sa vreau sa-i cunosc mai bine.
Acum, ca sa va imaginati ce Turnul Babilon e aici sa va spun cate ceva de natiile pe care le-am intalnit.
Odata sunt australienii tipici. Astia sunt robusti, de inaltime medie, de multe ori arsi de soare. Au ochi albastri si parul de la blond la saten inchis. Eu pe Steve Irwin il vad imaginea unui australian tipic. Majoritatea au alura atletica. Femeile sunt mai plinute ca la noi. Ca sa va faceti o idee, eu (cu cele cateva kg in plus pe care le-am dobandit intre timp... ah, ciocolata asta...) sunt considerata skinny, ceea ce ma face sa ma simt tare bine.
Sunt multi asiatici. Ei de obicei stau linistiti in tren, pe peron, oriunde ar fi. Par genul de oameni la locul lor, care nu cauzeaza probleme, dar nici nu-ti spun verde-n fata ce gandesc (nu ca australienii ti-ar spune). Fetele sunt intotdeaua ingrijite, mai subtirele decat australiencele si parul le e mereu impecabil.
Mai sunt aborigenii. Ei inca sunt un pic discriminati. Au cultura lor si obiceiurile lor proprii, unele care ar parea barbare in lumea civilizata. Am inteles ca au rezistenta foarte slaba la alcool, ca daca beau fac prostii, sunt locuri in Australia unde e interzisa bautura din cauza asta. Si ca nu lasa sa li se faca poze, din cauza unei credinte de-a lor ca daca omul moare nu trebuie sa mai ramane imagini de-ale lui in urma (decat in mintea celor dragi).
Sunt si oameni de culoare. N-am prea vazut mulatri, ci negri ca abanosul. Astia sunt subtirei si inalti.
Si am mai vazut unii care n-am inteles ce rasa pot fi. Arata ca si cum ar fi metisi pentru ca au tenul mai inchis la culoare si ochii un pic oblici ca asiaticii. Foarte inalti si bine facuti (mai corect ar fi spus uriasi; il stiti pe Mr Eko din Lost?). Daca ar fi fost doar unul, as fi zis ca e din tata de culoare si mama chinezoaica, dar fiind atat de multi, nu e posibil. Si am aflat ca aia sunt samoani (din Samoa si insulele din jur). Femeile sunt la fel de solide. Am inteles ca la ei, ca femeie, cu cat esti mai mare cu atat mai bine. Odata am vazut pe tren pe un copil samoan care avea mana pusa in ghips si tocmai se intorcea de la spital, asa ca avea inca la cealalta mana bratara cu datele lui si i-am vazut greutatea. Nu pot sa va spun exact cat avea (ca de la o vreme, nu mai retin cifre :)), insa stiu ca mi s-a parut o greutate considerabile fata de Mihai al meu (pareau de aceeasi varsta). Si nu era gras, doar bine facut. Nu mi-ar fi frica cu unul ca el in preajma :).
Si mai sunt romanii, care mi se par cei mai frumosi dintre toti. Dar sunt subiectiva la subiectul asta...
Cheers,
Alina
Asa ca, sa ajung intr-o tara noua, indepartata, cu alte standarde si valori a fost "the right thing for me". Eu in Romania am avut privilegiul sa cunosc niste oameni deosebiti, de la care am avut mereu cate ceva de invatat si mi-era frica sa nu mi se termine aici norocul. Din fericire, n-a fost asa. Am gasit si aici oameni de exceptie, asa ca povestea merge mai departe...
Va spun numai niste lucruri, care nu inseamna neaparat mare lucru, insa... stim oameni care piloteaza elicoptere, isi tuneaza masina si participa la curse, canta in formatii, lucreaza in cercetari in domeniu cancerului sau la urgenta (nu va speriati, nu l-am intalnit la spital :)) sau care conduc afaceri de milioane de dolari. Am intalnit oameni cu povesti de viata incredibile, care au emigrat din diferite tari, au stat in lagare, au inceput aici o viata de la zero si, in final, au reusit sa ajunga unde si-au dorit. Trebuie sa recunosc ca pentru cineva din Europa sa vina aici cu gandul sa inceapa o viata noua, e nevoie de un pic de nebunie. Si nu vorbesc despre noi, care am venit aici intr-o situatie foarte favorabila, fara mari riscuri, ci despre cei care au lasat tot si s-au aruncat in necunoscut. Genul asta de oameni ma intriga si ma fascineaza si ma fac sa vreau sa-i cunosc mai bine.
Acum, ca sa va imaginati ce Turnul Babilon e aici sa va spun cate ceva de natiile pe care le-am intalnit.
Odata sunt australienii tipici. Astia sunt robusti, de inaltime medie, de multe ori arsi de soare. Au ochi albastri si parul de la blond la saten inchis. Eu pe Steve Irwin il vad imaginea unui australian tipic. Majoritatea au alura atletica. Femeile sunt mai plinute ca la noi. Ca sa va faceti o idee, eu (cu cele cateva kg in plus pe care le-am dobandit intre timp... ah, ciocolata asta...) sunt considerata skinny, ceea ce ma face sa ma simt tare bine.
Sunt multi asiatici. Ei de obicei stau linistiti in tren, pe peron, oriunde ar fi. Par genul de oameni la locul lor, care nu cauzeaza probleme, dar nici nu-ti spun verde-n fata ce gandesc (nu ca australienii ti-ar spune). Fetele sunt intotdeaua ingrijite, mai subtirele decat australiencele si parul le e mereu impecabil.
Mai sunt aborigenii. Ei inca sunt un pic discriminati. Au cultura lor si obiceiurile lor proprii, unele care ar parea barbare in lumea civilizata. Am inteles ca au rezistenta foarte slaba la alcool, ca daca beau fac prostii, sunt locuri in Australia unde e interzisa bautura din cauza asta. Si ca nu lasa sa li se faca poze, din cauza unei credinte de-a lor ca daca omul moare nu trebuie sa mai ramane imagini de-ale lui in urma (decat in mintea celor dragi).
Sunt si oameni de culoare. N-am prea vazut mulatri, ci negri ca abanosul. Astia sunt subtirei si inalti.
Si am mai vazut unii care n-am inteles ce rasa pot fi. Arata ca si cum ar fi metisi pentru ca au tenul mai inchis la culoare si ochii un pic oblici ca asiaticii. Foarte inalti si bine facuti (mai corect ar fi spus uriasi; il stiti pe Mr Eko din Lost?). Daca ar fi fost doar unul, as fi zis ca e din tata de culoare si mama chinezoaica, dar fiind atat de multi, nu e posibil. Si am aflat ca aia sunt samoani (din Samoa si insulele din jur). Femeile sunt la fel de solide. Am inteles ca la ei, ca femeie, cu cat esti mai mare cu atat mai bine. Odata am vazut pe tren pe un copil samoan care avea mana pusa in ghips si tocmai se intorcea de la spital, asa ca avea inca la cealalta mana bratara cu datele lui si i-am vazut greutatea. Nu pot sa va spun exact cat avea (ca de la o vreme, nu mai retin cifre :)), insa stiu ca mi s-a parut o greutate considerabile fata de Mihai al meu (pareau de aceeasi varsta). Si nu era gras, doar bine facut. Nu mi-ar fi frica cu unul ca el in preajma :).
Si mai sunt romanii, care mi se par cei mai frumosi dintre toti. Dar sunt subiectiva la subiectul asta...
Cheers,
Alina
Wednesday, October 17, 2007
96 ...
De ceva vreme am vazut o reclama la o banca a carei titlu m-a intrigat (100 de lucruri pe care ar trebui sa le faci in viata). Bineinteles ca banii nu is nici o problema ... mai ales ca poti lua credit de la ei pentru ...doar 11.24% pe an (vezi link) Le-am citit cu atentie si m-am bucurat ca am reus
it sa fac cel putin 4 din acestea.
De care is cel mai mandru e numarul 11 (ordinea nu cred sa conteze) - „bungee jumping”-ul pe care l-am facut in Muntenegro. Altul chiar acum il experimentez (80. live overseas – sa traiesc in alta tzara).
In afara de astea mai sunt cateva care imi sunt la indemana (de ex. 27. sa imi las mustata).
Altele interesante mai sunt:
4. sa alergi la maraton
12. sa mananci ceva prins de tine
26. sa pasesti pe covorul rosu in seara Oscarurilor
34. sa iti petreci o noapte intr-o casa bantuita
50. sa canti la chitara pe scarile Madison Sqare Garden
78. sa conduci pe Route 66
98. sa te scufunzi printre rechini
15. sa inveti tango, etc.
Intre ele, bineinteles ca is cateva care is facute pentru australieni:
57. sa ii vezi pe Wallbies (asta ii echipa de rugby a Australiei) jucand cu Anglia la Twickenham
6. sa calatoresti dintr-o parte in alta a Australiei.
.. si cateva clasice:
8. sa plantezi un copac
1. sa saruti un movie star :)
3. sa iei un taxi spre aeroport si sa te urci in primul avion.
Am cateva pe „todo list”.. insa o sa le amintesc pe masura ce o sa le realizez. O sa incerc sa realizez mai mult de 4 in urmatorii 30 de ani :)
Din ciclul "cate o jucarie pentru copilul din mine", tocmai mi-am luat skateboard. Au trecut doar vreo 20 de ani de cand m-am dat pe primul meu skateboard facut dintr-o placa de lemn si patru rulmenti.
Prima victima a lui a fost Mihai care si-a julit barba. Eu deocamdata am scapat...deocamdata....
it sa fac cel putin 4 din acestea.De care is cel mai mandru e numarul 11 (ordinea nu cred sa conteze) - „bungee jumping”-ul pe care l-am facut in Muntenegro. Altul chiar acum il experimentez (80. live overseas – sa traiesc in alta tzara).
In afara de astea mai sunt cateva care imi sunt la indemana (de ex. 27. sa imi las mustata).
Altele interesante mai sunt:
4. sa alergi la maraton
12. sa mananci ceva prins de tine
26. sa pasesti pe covorul rosu in seara Oscarurilor
34. sa iti petreci o noapte intr-o casa bantuita
50. sa canti la chitara pe scarile Madison Sqare Garden
78. sa conduci pe Route 66
98. sa te scufunzi printre rechini
15. sa inveti tango, etc.
Intre ele, bineinteles ca is cateva care is facute pentru australieni:
57. sa ii vezi pe Wallbies (asta ii echipa de rugby a Australiei) jucand cu Anglia la Twickenham
6. sa calatoresti dintr-o parte in alta a Australiei.
.. si cateva clasice:
8. sa plantezi un copac
1. sa saruti un movie star :)
3. sa iei un taxi spre aeroport si sa te urci in primul avion.
Am cateva pe „todo list”.. insa o sa le amintesc pe masura ce o sa le realizez. O sa incerc sa realizez mai mult de 4 in urmatorii 30 de ani :)
Din ciclul "cate o jucarie pentru copilul din mine", tocmai mi-am luat skateboard. Au trecut doar vreo 20 de ani de cand m-am dat pe primul meu skateboard facut dintr-o placa de lemn si patru rulmenti.
Prima victima a lui a fost Mihai care si-a julit barba. Eu deocamdata am scapat...deocamdata....
Sunday, October 14, 2007
Made in Australia
Mergeam saptamana asta pana la un cabinet medical sa mai rezolv niste probleme cu vaccinarile copiilor. Si vad scris ca ei vor sa doneze paturi crosetate la spitalul St Josef. Ma gandeam ca strang bani pt asta, dar nu! Era un gem mare de mohair si andrele cu toata treaba inceputa si scria ca, daca vrei sa tricotezi cateva randuri pana iti astepti randul la doctor, ei va multumesc pentru contributie! Mi-a placut ideea lor ingenioasa de a ajuta oamenii sa ajute pe altii. Eu numesc asta: abordare made in Australia.
Astazi am fost la Gold Coast la o baie si plaja. A fost vreme tare buna, soare, asa ca am dat pe copii bine de tot cu crema. Si noi ne-am dat, dar mai in graba si am scapat niste zone. Asa ca sa ma vedeti acum, sunt ca zebra. Se vede clar unde a ajuns crema si unde nu. Gatul mi-e rosu si bratele pe interior, mici zone pe ici pe colo rosii. In rest e ok. Aproape ca se poate distinge urma degetelor cum am dat cu crema. Ei bine, chestia fierbinte care mi-a facut petele eu o numesc "sun made in Australia".
De mult timp tot vreau sa va povestesc despre oamenii de aici. Si in curand o voi face. Dar ca un preview: in viata mea n-am vazut atatia ochi albastri. La mine la serviciu toti care sunt australieni (de 2 generatii, nu i-am numarat pe aia din parinti emigranti) au ochi albastri. I-am vazut si pe colegii lui Dorin si pe nevestele lor si toti au ochi albastri. Unii bat in verzui, altii in gri, dar totusi albastri ... Si culmea e ca am realizat destul de tarziu asta. Nu stiu cum se poate, genetica pe care am invatat-o eu cu gene dominante si recesive interzice asa o inflatie de ochi deschisi la culoare (gena slaba). M-am gandit si la ce australieni stiam eu inainte sa stiu aici. Pai stiam de Nicole Kidman, Mel Gibson, Lleyton Hewitt, Neil Robertson, Steve Irwin si Russel Crowe. Gresesc eu sau toti au caracteristica in discutie? Parca si Iulia mea are ochii mai albastri de cand am ajuns aici. Well, eu asta numesc "blue eyes made in Australia".
In curtea noastra, dupa ultimele ploi, a crescut o mica jungla. Iarba a prins curaj si s-a facut lan. Si seara nu ma prea avantam nici sa intind o haina, ca aveam impresia ca misuna prin iarba aia tot felul de lighioane. Am vazut odata o broasca, cam cum erau si in Romania, buboasa si urata. Mi-a zis cineva ca sunt broaste otravitoare, ca si crocodilii daca le mananca mor. Dar eu nu-mi fac griji de ele, ca nu vreau sa le mananc si nici ele nu ma pot manca pe mine, asa ca am facut pace. Intre timp am si tuns iarba scurt si a fugit la vecinul care are vegetatie mai abundenta. Asa ca ne-am despartit pe moment. In schimb soparlele geko sunt in continuare favoritele noastre. Sunt mici si tare simpatice si daca lasi usa deschisa imediat intra in casa. Pana acum le-am tot scos afara, dar poate o s-o lasam odata pe una ca animal de companie. Cica mananca insecte si canta :). Ce vrei, lighioane made in Australia.
O saptamana frumoasa sa aveti, prieteni made in Romania,
Alina
Astazi am fost la Gold Coast la o baie si plaja. A fost vreme tare buna, soare, asa ca am dat pe copii bine de tot cu crema. Si noi ne-am dat, dar mai in graba si am scapat niste zone. Asa ca sa ma vedeti acum, sunt ca zebra. Se vede clar unde a ajuns crema si unde nu. Gatul mi-e rosu si bratele pe interior, mici zone pe ici pe colo rosii. In rest e ok. Aproape ca se poate distinge urma degetelor cum am dat cu crema. Ei bine, chestia fierbinte care mi-a facut petele eu o numesc "sun made in Australia".
De mult timp tot vreau sa va povestesc despre oamenii de aici. Si in curand o voi face. Dar ca un preview: in viata mea n-am vazut atatia ochi albastri. La mine la serviciu toti care sunt australieni (de 2 generatii, nu i-am numarat pe aia din parinti emigranti) au ochi albastri. I-am vazut si pe colegii lui Dorin si pe nevestele lor si toti au ochi albastri. Unii bat in verzui, altii in gri, dar totusi albastri ... Si culmea e ca am realizat destul de tarziu asta. Nu stiu cum se poate, genetica pe care am invatat-o eu cu gene dominante si recesive interzice asa o inflatie de ochi deschisi la culoare (gena slaba). M-am gandit si la ce australieni stiam eu inainte sa stiu aici. Pai stiam de Nicole Kidman, Mel Gibson, Lleyton Hewitt, Neil Robertson, Steve Irwin si Russel Crowe. Gresesc eu sau toti au caracteristica in discutie? Parca si Iulia mea are ochii mai albastri de cand am ajuns aici. Well, eu asta numesc "blue eyes made in Australia".
In curtea noastra, dupa ultimele ploi, a crescut o mica jungla. Iarba a prins curaj si s-a facut lan. Si seara nu ma prea avantam nici sa intind o haina, ca aveam impresia ca misuna prin iarba aia tot felul de lighioane. Am vazut odata o broasca, cam cum erau si in Romania, buboasa si urata. Mi-a zis cineva ca sunt broaste otravitoare, ca si crocodilii daca le mananca mor. Dar eu nu-mi fac griji de ele, ca nu vreau sa le mananc si nici ele nu ma pot manca pe mine, asa ca am facut pace. Intre timp am si tuns iarba scurt si a fugit la vecinul care are vegetatie mai abundenta. Asa ca ne-am despartit pe moment. In schimb soparlele geko sunt in continuare favoritele noastre. Sunt mici si tare simpatice si daca lasi usa deschisa imediat intra in casa. Pana acum le-am tot scos afara, dar poate o s-o lasam odata pe una ca animal de companie. Cica mananca insecte si canta :). Ce vrei, lighioane made in Australia.
O saptamana frumoasa sa aveti, prieteni made in Romania,
Alina
Tuesday, October 9, 2007
Wazzzap
Asta a fost ceasul desteptator de vinerea trecuta, cand in loc de alarma l-am auzit pe Marius (Cava pentru cunoscatori) la telefon la 6 dimineatza. Alaturi de el, fratele meu moldovean (a se citi Vali) si profesoara mea de biliard (Cora). Se pregateau de bauta de joi seara. Frumos ce sa zic! Unii se pregatesc de mers la servici si altii de party. Partea buna e ca dupa 8 ore le-am scris sa le urez un calduros „spor la munca” si sa ii anunt ca la noi a venit deja weekendul.
M-am bucurat mult ca i-am auzit si ii astept si pe viitor sa ma trezeasca la 3 noaptea cu un „Ma dusei sa trec la Olt” (cum au mai incercat odata sa o faca; doar ca atunci am scapat ca nu mi-au stiut numarul). Oricum am avut noroc ca m-au trezit, caci din greseala mi-am oprit alarma la ceas si dormeam ca un prunc.
Pe aici viatza „sociala” cu australienii se reduce la o bere dupa servici o data pe luna si cam atat. Tot cu romanasii nostri ne intalnim (vorba lui Mihai: „tata astia ne cheama la ei ca suntem nou veniti? Sau chiar le place de noi?). Cateodata imi pun si eu intrebarea asta .. sper sa fie cate putin din amandoua.
Saptama trecuta am organizat impreuna cu seful meu (Scott) o iesire cu colegii + nevestele la un pub in City sa vedem Marele premiu de F1 din Japonia (mai ales ca e unul din putinele premii care e pe fusul nostru orar). Doar pe mine si pe Scott (si pe nevestele noastre) ne-au interesat cursa; ceilalti au venit doar pentru bere si poate pentru cursele de cai. Din pacate nu a fost ziua Ferrari, cursa fiind castigata de Lewis Hamilton de la MacLaren spre bucuria celorlalti. Oricum a fost o dupamasa placuta, in care Alina mi-a facut jocul si s-a comportat ca o rusoaica veritabila, care, chiar daca nu a baut votca, a strecurat cateva povesti de KGB, de pana la urma i-a bulversat pe colegi care nu mai stiu ce sa creada de mine. Au inceput sa zica ca suntem spioni rusi .. si chiar azi m-a intrebat unul care e motivul pentru care am plecat din Romania.
Weekendul trecut toti developeri am fost invitati la alt coleg la un BBQ. Aici dupa cateva beroase am invatzat si celebra HAKA (vezi link) de la tovarasul meu neo zeelandez (pacat insa ca nu a vrut sa imi acorde revansa la o partida rugby).
Weekendul asta a fost mare tragedie in Australia .. echipa lor de rugby, Wallabies a fost invinsa de Anglia cu 12-10. Si duminica si echipa Noii Zeelande (All blacks) a pierdut in fatza Frante
i (18-20). Favoritele au iesit inca din sferturi. Asa le trebuie daca s-au distrat cu echipe ca cea a Romaniei, li s-a urcat succesul la cap. Am inteles ca neo zeelandezii au construit un ceas imens care sa arate cate minute mai sunt pana in finala. Banuiesc ca l-au distrus dupa meciul de duminica. Asa ii daca nu vad soccer vorbesc de rugby....
Am aflat cateva povesti interesante despre colegi (de exemplu unii dintre ei au lucrat cativa ani in Londra, Scott are 33 de ani (desi eu credeam ca e spre 40), Tim are 2 barci, Neil (gazda) are saptamanile viitoare nationalele la volei, etc).
Un lucru inedit mi s-a parut ca gazda avea trei gaini „uriase” (zicea ca le-a cantarit sa vada daca nu cumva is obeze). Fiecare avea nume, ce mai .. „pets” in adevaratul sens al cuvantului. Cica ii fac in medie cam doua oua pe zi, si a incercat sa ne spuna cum ouale „de taran” (vorba lui taica-mio) nu sunt albe ca cele din comert si au galbenusul mai portocaliu. El nu stie ca bunica mea a avut acasa vreo 20-30 de gaini (care tot cate 2 oua faceau) :) Pana la urma le-a dat drumul prin gradina si ne-a invitat sa le magaiem, sa le tinem in brate. Mi-am zis eu ... poate pe varza.
O alta chestie interesanta a fost ca in invitatie a fost specificata si taxa de participare: 10 dolari. Ca veni vorba de obiceiuri: Aici daca te invita cineva in oras, nu inseamna ca iti plateste masa. O colega ne-a chemat sa sarbatorim impreuna cu ea ziua de nastere la un pub, si sincer sa fiu .. ca romanu’ m-am asteptat sa dea macar un rand de bere (m-am gandit ca mancare la 30 de oameni nu poate fi vorba). Nici poveste! Mai mult decat atat cativa colegi au mers si i-au cumparat ei ceva de baut. Pai i-am anuntat si eu ca saptamana viitoare e si ziua mea! Si apoi tot la doua saptamani....
Hai sa traiti bine!
Cheers,
Dorin
P.S. Acum incepe sezonul furtunilor, sezon in care umbrela e inutila :) ... Va trimit niste mostre de fulgere ce le-am vazut ieri pe cer (parca niciodata nu am vazut mai multe fulgere in acelasi timp), iar aici e un link unde poti vedea pe net un radar cu furtunile care vin peste Brisbane.
M-am bucurat mult ca i-am auzit si ii astept si pe viitor sa ma trezeasca la 3 noaptea cu un „Ma dusei sa trec la Olt” (cum au mai incercat odata sa o faca; doar ca atunci am scapat ca nu mi-au stiut numarul). Oricum am avut noroc ca m-au trezit, caci din greseala mi-am oprit alarma la ceas si dormeam ca un prunc.
Pe aici viatza „sociala” cu australienii se reduce la o bere dupa servici o data pe luna si cam atat. Tot cu romanasii nostri ne intalnim (vorba lui Mihai: „tata astia ne cheama la ei ca suntem nou veniti? Sau chiar le place de noi?). Cateodata imi pun si eu intrebarea asta .. sper sa fie cate putin din amandoua.
Saptama trecuta am organizat impreuna cu seful meu (Scott) o iesire cu colegii + nevestele la un pub in City sa vedem Marele premiu de F1 din Japonia (mai ales ca e unul din putinele premii care e pe fusul nostru orar). Doar pe mine si pe Scott (si pe nevestele noastre) ne-au interesat cursa; ceilalti au venit doar pentru bere si poate pentru cursele de cai. Din pacate nu a fost ziua Ferrari, cursa fiind castigata de Lewis Hamilton de la MacLaren spre bucuria celorlalti. Oricum a fost o dupamasa placuta, in care Alina mi-a facut jocul si s-a comportat ca o rusoaica veritabila, care, chiar daca nu a baut votca, a strecurat cateva povesti de KGB, de pana la urma i-a bulversat pe colegi care nu mai stiu ce sa creada de mine. Au inceput sa zica ca suntem spioni rusi .. si chiar azi m-a intrebat unul care e motivul pentru care am plecat din Romania.
Weekendul trecut toti developeri am fost invitati la alt coleg la un BBQ. Aici dupa cateva beroase am invatzat si celebra HAKA (vezi link) de la tovarasul meu neo zeelandez (pacat insa ca nu a vrut sa imi acorde revansa la o partida rugby).
Weekendul asta a fost mare tragedie in Australia .. echipa lor de rugby, Wallabies a fost invinsa de Anglia cu 12-10. Si duminica si echipa Noii Zeelande (All blacks) a pierdut in fatza Frante
i (18-20). Favoritele au iesit inca din sferturi. Asa le trebuie daca s-au distrat cu echipe ca cea a Romaniei, li s-a urcat succesul la cap. Am inteles ca neo zeelandezii au construit un ceas imens care sa arate cate minute mai sunt pana in finala. Banuiesc ca l-au distrus dupa meciul de duminica. Asa ii daca nu vad soccer vorbesc de rugby....Am aflat cateva povesti interesante despre colegi (de exemplu unii dintre ei au lucrat cativa ani in Londra, Scott are 33 de ani (desi eu credeam ca e spre 40), Tim are 2 barci, Neil (gazda) are saptamanile viitoare nationalele la volei, etc).
Un lucru inedit mi s-a parut ca gazda avea trei gaini „uriase” (zicea ca le-a cantarit sa vada daca nu cumva is obeze). Fiecare avea nume, ce mai .. „pets” in adevaratul sens al cuvantului. Cica ii fac in medie cam doua oua pe zi, si a incercat sa ne spuna cum ouale „de taran” (vorba lui taica-mio) nu sunt albe ca cele din comert si au galbenusul mai portocaliu. El nu stie ca bunica mea a avut acasa vreo 20-30 de gaini (care tot cate 2 oua faceau) :) Pana la urma le-a dat drumul prin gradina si ne-a invitat sa le magaiem, sa le tinem in brate. Mi-am zis eu ... poate pe varza.
O alta chestie interesanta a fost ca in invitatie a fost specificata si taxa de participare: 10 dolari. Ca veni vorba de obiceiuri: Aici daca te invita cineva in oras, nu inseamna ca iti plateste masa. O colega ne-a chemat sa sarbatorim impreuna cu ea ziua de nastere la un pub, si sincer sa fiu .. ca romanu’ m-am asteptat sa dea macar un rand de bere (m-am gandit ca mancare la 30 de oameni nu poate fi vorba). Nici poveste! Mai mult decat atat cativa colegi au mers si i-au cumparat ei ceva de baut. Pai i-am anuntat si eu ca saptamana viitoare e si ziua mea! Si apoi tot la doua saptamani....
Hai sa traiti bine!
Cheers,
Dorin
P.S. Acum incepe sezonul furtunilor, sezon in care umbrela e inutila :) ... Va trimit niste mostre de fulgere ce le-am vazut ieri pe cer (parca niciodata nu am vazut mai multe fulgere in acelasi timp), iar aici e un link unde poti vedea pe net un radar cu furtunile care vin peste Brisbane.
Saturday, October 6, 2007
Un pic de geografie - Australia
Astazi vom face putina geografie. Sunteti gata?
Australia este formata din 6 state (Queensland, New South Wales, South Australia, Tasmania, Victoria, Western Australia), 2 teritorii mari (Northern Territory, Australian Capital Territory) si mai multe teritorii mici (Norfolk Island, Christmas Island, bla bla Island, ati inteles, nu? ... + Australian Antarctic Territory). Toate astea au devenit federatie in 1901. Din cate stiu eu, un teritoriu e similar cu un stat, doar ca Parlamentul Commonwealth e mai puternic decat parlamentele lor locale.
In total Australia are vreo 21 milioane de locuitori si o suprafata de peste 7 milioane si jumatate de km². Asta inseamna ca numai noua 4 ne revin peste 1,5 km² (o ferma maricica, acolo). Daca mai vine si fam. Cristea, facem de-o rezervatie. Ganditi-va ca numai Queensland (care nu e cel mai mare dintre state) e de 7 ori mai mare ca suprafata ca si Romania. Iar ca populatie cam jumatate din Transilvania.
In secolul 17, englezii au ajuns pe aici, au numit coasta de est New South Wales si au proclamat-o teritoriu britanic. Un fel de „ce-am gasit, al meu sa fie”. Dupa aceea am facut colonii de detinuti si si-au adus aici toata pleava societatii, practica ce s-a oprit secolul urmator, datorita protestelor locuitorilor, care nu erau prea fericiti de musafirii nepoftiti. Intre timp, s-a micsorat si numarul de aborigeni (sa aiba vreo legatura cu musafirii?). A mai urmat o perioada de populare masiva cand s-a descoperit aur. Si ultima, acum, cand au venit romanii :)
In legatura cu statele, nu stiu care-s mai meseriasi, asa ca fiecare e cu oala lui. Adica alte legi, alt sistem educational, medical, etc... Unii schimba ora, altii nu. Cel mai distractiv mi se pare ca au standarde diferite la sinele de cai ferate. Astia din Queensland au zis ca ei au multe tunele si nu pot sa faca sinele ca ceilalti, ca nu-i economic. Fiecare are scuza lui de ce nu a facut ca vecinul. Iar acum, chiar daca ar vrea sa ajunga la un numitor comun, nu mai pot schimba toata infrastructura. Asa ca trenurile de marfa trebuie descarcate si incarcate in altele la granita :). In Queensland am auzit ca este totusi 1 linie pe standardul din New South Wales!
Alta chestie pe care n-au putut pica de acord e cu cursele de cai. Cursele de cai sunt foarte populare pe aici, australienii sunt extrem de pasionati, se uita si pariaza. Dar se pare ca in unele state caii fug intr-o directie, iar in altele in cealalta. Imi inchipui ce derutant trebuie sa fie pt un cal care ajunge sa concureze in alt stat :). Apropos... perioada asta e carantina la cai (de vreo 8 saptamani si nu s-a terminat inca), pentru ca este un soi de gripa de cai si, spre dezamagirea pariorilor, s-au suspendat toate cursele din Queensland. Asa ca strang oamenii din dinti si se uita la cursele din celelalte state.
Si de curand am mai aflat ceva. Eu stiam ca ambulanta nu e gratis in Australia. Daca ajungi sa o chemi si nu ai o asigurare privata ca sa acopere asta, platesti bani grei. Asa e, insa cu 2 exceptii: Queensland si Tasmania, unde e inclusa in Medicare (asigurarea de baza de sanatate). Sper insa sa nu profitam niciodata de facilitatea asta. Acelasi lucru va doresc si voua...
Sanatate maxima,
Alina
Australia este formata din 6 state (Queensland, New South Wales, South Australia, Tasmania, Victoria, Western Australia), 2 teritorii mari (Northern Territory, Australian Capital Territory) si mai multe teritorii mici (Norfolk Island, Christmas Island, bla bla Island, ati inteles, nu? ... + Australian Antarctic Territory). Toate astea au devenit federatie in 1901. Din cate stiu eu, un teritoriu e similar cu un stat, doar ca Parlamentul Commonwealth e mai puternic decat parlamentele lor locale.
In total Australia are vreo 21 milioane de locuitori si o suprafata de peste 7 milioane si jumatate de km². Asta inseamna ca numai noua 4 ne revin peste 1,5 km² (o ferma maricica, acolo). Daca mai vine si fam. Cristea, facem de-o rezervatie. Ganditi-va ca numai Queensland (care nu e cel mai mare dintre state) e de 7 ori mai mare ca suprafata ca si Romania. Iar ca populatie cam jumatate din Transilvania.
In secolul 17, englezii au ajuns pe aici, au numit coasta de est New South Wales si au proclamat-o teritoriu britanic. Un fel de „ce-am gasit, al meu sa fie”. Dupa aceea am facut colonii de detinuti si si-au adus aici toata pleava societatii, practica ce s-a oprit secolul urmator, datorita protestelor locuitorilor, care nu erau prea fericiti de musafirii nepoftiti. Intre timp, s-a micsorat si numarul de aborigeni (sa aiba vreo legatura cu musafirii?). A mai urmat o perioada de populare masiva cand s-a descoperit aur. Si ultima, acum, cand au venit romanii :)
In legatura cu statele, nu stiu care-s mai meseriasi, asa ca fiecare e cu oala lui. Adica alte legi, alt sistem educational, medical, etc... Unii schimba ora, altii nu. Cel mai distractiv mi se pare ca au standarde diferite la sinele de cai ferate. Astia din Queensland au zis ca ei au multe tunele si nu pot sa faca sinele ca ceilalti, ca nu-i economic. Fiecare are scuza lui de ce nu a facut ca vecinul. Iar acum, chiar daca ar vrea sa ajunga la un numitor comun, nu mai pot schimba toata infrastructura. Asa ca trenurile de marfa trebuie descarcate si incarcate in altele la granita :). In Queensland am auzit ca este totusi 1 linie pe standardul din New South Wales!
Alta chestie pe care n-au putut pica de acord e cu cursele de cai. Cursele de cai sunt foarte populare pe aici, australienii sunt extrem de pasionati, se uita si pariaza. Dar se pare ca in unele state caii fug intr-o directie, iar in altele in cealalta. Imi inchipui ce derutant trebuie sa fie pt un cal care ajunge sa concureze in alt stat :). Apropos... perioada asta e carantina la cai (de vreo 8 saptamani si nu s-a terminat inca), pentru ca este un soi de gripa de cai si, spre dezamagirea pariorilor, s-au suspendat toate cursele din Queensland. Asa ca strang oamenii din dinti si se uita la cursele din celelalte state.
Si de curand am mai aflat ceva. Eu stiam ca ambulanta nu e gratis in Australia. Daca ajungi sa o chemi si nu ai o asigurare privata ca sa acopere asta, platesti bani grei. Asa e, insa cu 2 exceptii: Queensland si Tasmania, unde e inclusa in Medicare (asigurarea de baza de sanatate). Sper insa sa nu profitam niciodata de facilitatea asta. Acelasi lucru va doresc si voua...
Sanatate maxima,
Alina
Wednesday, October 3, 2007
Plaje
Inca din primul weekend am mers cu gasca celor trei emigranti la Gold Coast. Aceasta este o 
plaja aflata la sud de noi la vreo 50km. Nu am mai fost entuziast ca in tinerete cand la fiecare intalnire cu plaja din Costinesti primul lucru era sa sar in apa (poate si datorita faptului ca in iunie deja incepe sezonul „mai” rece (inca nu pot sa spun iarna, caci aceasta notiune in Brisbane are o cu totul alta conotatie – 5-8 grade noaptea, 23-27 de grade ziua). Am inteles ca daca mergi mai in sud (Melbourne, ai sanse sa prinzi o „iarna adevarata” ..insa nu atat de adevarata incat sa ninga). Majoritatea australienilor nu au vazut zapada niciodata in viatza lor.
Dar sa revenim ...
Australia are plaje foarte frumoase (Whitehaven, Whitsunday Islands, Queensland, Australia, este o plaja din top 10 plaje din lume, alaturi de mai celebra Waikiki Beach din Hawaii).
In Go
ld Coast e un loc numit “Surfer’s Paradice”. Whau! Arata bestial. E plin de hoteluri care sunt parca ridicate chiar pe plaja. Locul asta cred ca e mai celebru pentru 
viata de noapte decat pentru surf. Am povestit cu un coleg de-al meu filipinez care e pasionat de surf si mi-a zis ca is alte locuri unde poti face surf mult mai faine. Povestea s-a lasat cu o promisiune ca o sa ma si invetze cum sa “hit the waves”
In afara de Gold Coast
am mai fost putin mai in nord la Sunshine Coast. Mi se pare ca nu e asa de comerciala ca si Gold Coast-ul si nici asa de aglomerata. Mai la nord e marea bariera de corali, loc ideal de scubadiving, insa toate astea … la vara.
plaja aflata la sud de noi la vreo 50km. Nu am mai fost entuziast ca in tinerete cand la fiecare intalnire cu plaja din Costinesti primul lucru era sa sar in apa (poate si datorita faptului ca in iunie deja incepe sezonul „mai” rece (inca nu pot sa spun iarna, caci aceasta notiune in Brisbane are o cu totul alta conotatie – 5-8 grade noaptea, 23-27 de grade ziua). Am inteles ca daca mergi mai in sud (Melbourne, ai sanse sa prinzi o „iarna adevarata” ..insa nu atat de adevarata incat sa ninga). Majoritatea australienilor nu au vazut zapada niciodata in viatza lor.Dar sa revenim ...
Australia are plaje foarte frumoase (Whitehaven, Whitsunday Islands, Queensland, Australia, este o plaja din top 10 plaje din lume, alaturi de mai celebra Waikiki Beach din Hawaii).
In Go
ld Coast e un loc numit “Surfer’s Paradice”. Whau! Arata bestial. E plin de hoteluri care sunt parca ridicate chiar pe plaja. Locul asta cred ca e mai celebru pentru 
viata de noapte decat pentru surf. Am povestit cu un coleg de-al meu filipinez care e pasionat de surf si mi-a zis ca is alte locuri unde poti face surf mult mai faine. Povestea s-a lasat cu o promisiune ca o sa ma si invetze cum sa “hit the waves”In afara de Gold Coast
am mai fost putin mai in nord la Sunshine Coast. Mi se pare ca nu e asa de comerciala ca si Gold Coast-ul si nici asa de aglomerata. Mai la nord e marea bariera de corali, loc ideal de scubadiving, insa toate astea … la vara.Sunday, September 30, 2007
Tara sportului
Astazi toata Australia (in afara de noi, emigranti si ignoranti :)) a stat in fata televizoarelor si a urmarit AFL Grand Final, cel mai tare meci al anului.
AFL (Australian Football League), ceea ce ei numesc „fotbal” e sporul national si se joaca doar aici, in Australia. Am vazut si eu de cateva ori la TV cateva secvente si mi se pare ca seamana a rugby. Nu stiu de ce ii zice fotbal, ca nu prea dau cu piciorul in minge, o iau in brate si fug cu ea :). E un sport foarte dur, multi nu rezista, insa australienilor le place tare mult si li se pare foarte barbatesc. Sa-i vedeti cum arata fotbalistii lor. Comparati cu ei, ai nostri sunt niste copii care au fentat sa-si ia vitaminele. Ei si spun cu mare mandrie ca un jucator de soccer (fotbalul nostru) nu ar rezista 10 minute pe teren in picioare la un asemenea meci.
Inca nu stiu nici un fotbalist pe nume, banuiesc ca n-am ce face si-o sa-i invat si eu in curand... Singura stire pe care am auzit-o in legatura cu ei e despre unul care a dat cu masina in spate la el in curte si si-a calcat fetita de 3 ani. Fetita a trait, insa stirea a dat ocolul continentului si le serveste acum la instructorii auto sa explice punctele moarte la masina. Si eu stiu de la instructorul meu (un scotian la pensie, fost mare motociclist) care mi-a explicat (sper ca nu gresesc numarul) cele 11 puncte moarte de la masina. Iar unul dintre ele este asta unde se afla fetita, in spatele masinii, jos.
Dupa AFL vine rugby, unde se bat cu vecinii „de pe sant” Noua Zeelanda. Aici mare rivalitate, kiwi (neo zeelandezii) spun ca echipa nr 1 in lume e Noua Zeelanda (asta o dovedeste istoria), a 2-a e echipa lor de rezerve si dupa aceea vine Australia! Astazi a avut meci si Romania cu Noua Zeelanda si a pierdut cu 85-8, ceea ce cred ca e bine pt Romania, avand in vedere ca a reusit sa marcheze.
Mai e cricketul. De asta nu pot sa va spun decat ca am vazut pe google maps terenul de cricket din Brisbane si e rotund.
Toata lumea inoata si face surf, asta e ABC-ul lor. Si ski nautic cu derivatia lui, o singura placa, ceva asemanator cu snowboardul fata de ski.
La tenis il au pe Lleyton Hewitt, fata de care au un mare respect. L-am vazut de mai multe ori pe copertele revistelor (de ex asa) impreuna cu sotia si fetita lui. Sotia lui e o actrita foarte cunoscuta si iubita aici, a jucat in ceva telenovele si dupa ce s-a casatorit cu el, a renuntat la cariera ei ca sa creasca fetita. Acum e o aparitie constanta in ziare, unde se discuta cu ce se mai imbraca sau cum si-a schimbat coafura.
Mai e soccerul. Si aici au ceva rezultate, insa nu spectaculoase. Dupa cum stiti probabil, McKain din selectionata Australiei joaca acum la Poli Timisoara. Si dupa cum ziceau (pe buna dreptate) cineva inainte sa plecam : „Pleci in Australia, iti dai copilul sa joace fotbal, e bun, ajunge in nationala si dupa aceea, care e cel mai bun lucru care i se poate intampla? Sa-l cumpere Poli!” :)
La atletism, o au pe Cathy Freeman, sigur o stiti daca va uitati la Jocurile Olimpice. Ea e de origine aborigena si e un punct foarte important in reconcilierea dintre aborigeni si restul Australiei. Stiu ca a provocat mari controverse cand a castigat odata in Canada si a fluturat atat steagul Australiei, cat si cel al aborigenilor, iar regulamentul Olimpiadelor interzice sa se arboreze alte steaguri decat cele nationale. Cand a facut insa asta in Sydney, n-a fost nici o problema.
Si la snooker am vazut un australian, pe Neil Robertson.
Se mai joaca baschet, squash, tenis de masa... si odata, cand povesteam cu colegii la servici, am aflat ca toti au sarit cu parasuta, macar o data. Iar unul dintre ei a sarit cu instructor si i-a zis in aer instructorul: „Hold on! I’m losing you.” („Tine-te! Te scap.”). Va dati seama ce sperietura a tras. A strans cat a putut de legaturile alea si bineinteles ca a ajuns jos cu bine. Ca altfel nu va spuneam povestea asta ;).
Despre sportul mintii nu stiu inca nimic... insa ma mai interesez
Cheers,
Alina
AFL (Australian Football League), ceea ce ei numesc „fotbal” e sporul national si se joaca doar aici, in Australia. Am vazut si eu de cateva ori la TV cateva secvente si mi se pare ca seamana a rugby. Nu stiu de ce ii zice fotbal, ca nu prea dau cu piciorul in minge, o iau in brate si fug cu ea :). E un sport foarte dur, multi nu rezista, insa australienilor le place tare mult si li se pare foarte barbatesc. Sa-i vedeti cum arata fotbalistii lor. Comparati cu ei, ai nostri sunt niste copii care au fentat sa-si ia vitaminele. Ei si spun cu mare mandrie ca un jucator de soccer (fotbalul nostru) nu ar rezista 10 minute pe teren in picioare la un asemenea meci.
Inca nu stiu nici un fotbalist pe nume, banuiesc ca n-am ce face si-o sa-i invat si eu in curand... Singura stire pe care am auzit-o in legatura cu ei e despre unul care a dat cu masina in spate la el in curte si si-a calcat fetita de 3 ani. Fetita a trait, insa stirea a dat ocolul continentului si le serveste acum la instructorii auto sa explice punctele moarte la masina. Si eu stiu de la instructorul meu (un scotian la pensie, fost mare motociclist) care mi-a explicat (sper ca nu gresesc numarul) cele 11 puncte moarte de la masina. Iar unul dintre ele este asta unde se afla fetita, in spatele masinii, jos.
Dupa AFL vine rugby, unde se bat cu vecinii „de pe sant” Noua Zeelanda. Aici mare rivalitate, kiwi (neo zeelandezii) spun ca echipa nr 1 in lume e Noua Zeelanda (asta o dovedeste istoria), a 2-a e echipa lor de rezerve si dupa aceea vine Australia! Astazi a avut meci si Romania cu Noua Zeelanda si a pierdut cu 85-8, ceea ce cred ca e bine pt Romania, avand in vedere ca a reusit sa marcheze.
Mai e cricketul. De asta nu pot sa va spun decat ca am vazut pe google maps terenul de cricket din Brisbane si e rotund.
Toata lumea inoata si face surf, asta e ABC-ul lor. Si ski nautic cu derivatia lui, o singura placa, ceva asemanator cu snowboardul fata de ski.
La tenis il au pe Lleyton Hewitt, fata de care au un mare respect. L-am vazut de mai multe ori pe copertele revistelor (de ex asa) impreuna cu sotia si fetita lui. Sotia lui e o actrita foarte cunoscuta si iubita aici, a jucat in ceva telenovele si dupa ce s-a casatorit cu el, a renuntat la cariera ei ca sa creasca fetita. Acum e o aparitie constanta in ziare, unde se discuta cu ce se mai imbraca sau cum si-a schimbat coafura.
Mai e soccerul. Si aici au ceva rezultate, insa nu spectaculoase. Dupa cum stiti probabil, McKain din selectionata Australiei joaca acum la Poli Timisoara. Si dupa cum ziceau (pe buna dreptate) cineva inainte sa plecam : „Pleci in Australia, iti dai copilul sa joace fotbal, e bun, ajunge in nationala si dupa aceea, care e cel mai bun lucru care i se poate intampla? Sa-l cumpere Poli!” :)
La atletism, o au pe Cathy Freeman, sigur o stiti daca va uitati la Jocurile Olimpice. Ea e de origine aborigena si e un punct foarte important in reconcilierea dintre aborigeni si restul Australiei. Stiu ca a provocat mari controverse cand a castigat odata in Canada si a fluturat atat steagul Australiei, cat si cel al aborigenilor, iar regulamentul Olimpiadelor interzice sa se arboreze alte steaguri decat cele nationale. Cand a facut insa asta in Sydney, n-a fost nici o problema.
Si la snooker am vazut un australian, pe Neil Robertson.
Se mai joaca baschet, squash, tenis de masa... si odata, cand povesteam cu colegii la servici, am aflat ca toti au sarit cu parasuta, macar o data. Iar unul dintre ei a sarit cu instructor si i-a zis in aer instructorul: „Hold on! I’m losing you.” („Tine-te! Te scap.”). Va dati seama ce sperietura a tras. A strans cat a putut de legaturile alea si bineinteles ca a ajuns jos cu bine. Ca altfel nu va spuneam povestea asta ;).
Despre sportul mintii nu stiu inca nimic... insa ma mai interesez
Cheers,
Alina
Tuesday, September 25, 2007
Chiulangita cronica ... sau o zi de primavara cu fiul meu
Vinerea trecuta am profitat si eu de prima zi din vacantza de primavara a lui Mihai si m-am gandit ca ar fi bine sa petrec ceva timp impreuna cu el, asa .. ca barbatii. Asa ca mi-am sunat sefu si i-am spus ca nu prea am chef pentru lucru si ca vreau sa imi iau a sick leave. Am voie sa imi iau vreo 10 astfel de zile pe an fara sa dau nici o explicatie (doar treuie sa dau un telefon si sa le zic ca nu ajung la servici).
Dupa ce am dus-o pe Iulia la gradi, am mers cu Mihai shopping de unde am luat o gramada de prostii (support de chitara, rummy, etc).Apoi am mers la un teren de fotbal din apropiere si am facut un antrenament (pase, duble, ture de teren, tras la poarta, etc) .. ca deh .. doar am fost antrenor la Cookies, echipa departamentului, nu? Daca am reusit sa castig cu Cookies 9 meciuri din 10 si am ajuns in sferturi de finala (dupa ce inainte cu trei sezoane am facut doar un singur punct), trebuie sa scot fotbalist din Mihai. Cand mi-a zis ca el e singurul din clasa care poate sa traga un sut in minge de ajuge cat ii el de mare, i-am zis “good job”, insa apoi mi-a zis ca de fapt ceilaltzi baieti trag pana la inaltimea copacilor din curtea scolii :).
Mi-am zis ca asa ceva nu se poate .. macar la soccer sa fie mai bun decat australienii astia. Trebuie sa lucrez mai mult cu el la chestiile astea sportive, ca la chestiile legate de scoala e destul de studios (seamana cu Alina).
Mersul la tae-kwon do l-a facut sa ii creasca increderea in sine si mi-a zis ca l-a capacit pe unul la after school, care s-a legat de el. Acum intre noi fie vorba, baietelul era mai mic decat el ca varsta, dar te mai uiti .. detalii :). Oricum artele martiale te invatza sa nu te bati si te invatza ce e disciplina. Pe card-ul meu de grading sunt trecute cele 4 scopuri ale tae kwon do-ului:
Modestie
Perseverenta
Stapanire de sine (self control)
Spirit neinfricat (indominable spirit)
De la celebrele genoflexiuni pe care le facea cand umbla deschultz prin casa, sau cand facea prostii, acum baga serii de “twenty push-ups” (20 de flotari).
Dupa antrenamentul de la fotbal, am venit si am facut impreuna cu el curat prin casa am spalat rufe, am facut de mancare, ca .. pana la urma eram casnici amandoi (si am sperat ca astfel sa scapam si de bataia Alinei ca am stricat o gramada de bani). Apoi drept recompensa pentru frumoasa zi petrecuta impreuna am mers la McDonald‘s. Chiar daca cred in continuare ca acolo se serveste junk-food, asta e a doar a treia oara in astea trei luni cand mergem ..asa ca a fost ok.
Am mai mers la un prieten de al meu si am buchisit un pic la chitara, dupa care am fost in parc sa ne dam tot felul de liane si apoi am mers sa recuperam copilul mic (a se citi Iulia) de la gradi. Parcurile de aici sunt diferite de cele din Romania. Adica in loc de traditionalele topogane, aici sunt “spider-nest” (panze de paianjen), si tot felul de chestii pe care te potzi catara, si in loc de scari is tot felul de lanturi de care sa te tragi ceea ce il face pe copil sa se chinuie putin mai mult. In parcul de langa noi e un teren mic de basket, in care imi mai incerc “talentul”, un monkey bar (bara din aia pe care te duci in maini) si au o groapa de nisip care are un mic excavator.
Pe seara ne-am intalnit la un “pahar” de vorba si cu Adi si Mari (care acum stau in casa proprietarilor, caci acestia sunt in Romania) si am pus tzara la cale in timpul unei partie de rummy.
In concluzie: o zi superba de primavara petrecuta cu un omuletz deosebit.
Reporter de servici,
Dorin
P.S. Incerc ca rubrica mea sa apara miercurea, deocamdata editia e saptamanala, insa cine stie, daca o sa am cititori care sa ma motiveze sa scriu vrute si nevrute ...
BTW... am modificat setarile blog-ului si acum puteti sa puneti comentarii, chiar si daca nu va autentificati cu parola voastra de pe Gmail. Asa ca ... scrieti-ne!
Dupa ce am dus-o pe Iulia la gradi, am mers cu Mihai shopping de unde am luat o gramada de prostii (support de chitara, rummy, etc).Apoi am mers la un teren de fotbal din apropiere si am facut un antrenament (pase, duble, ture de teren, tras la poarta, etc) .. ca deh .. doar am fost antrenor la Cookies, echipa departamentului, nu? Daca am reusit sa castig cu Cookies 9 meciuri din 10 si am ajuns in sferturi de finala (dupa ce inainte cu trei sezoane am facut doar un singur punct), trebuie sa scot fotbalist din Mihai. Cand mi-a zis ca el e singurul din clasa care poate sa traga un sut in minge de ajuge cat ii el de mare, i-am zis “good job”, insa apoi mi-a zis ca de fapt ceilaltzi baieti trag pana la inaltimea copacilor din curtea scolii :).
Mi-am zis ca asa ceva nu se poate .. macar la soccer sa fie mai bun decat australienii astia. Trebuie sa lucrez mai mult cu el la chestiile astea sportive, ca la chestiile legate de scoala e destul de studios (seamana cu Alina).
Mersul la tae-kwon do l-a facut sa ii creasca increderea in sine si mi-a zis ca l-a capacit pe unul la after school, care s-a legat de el. Acum intre noi fie vorba, baietelul era mai mic decat el ca varsta, dar te mai uiti .. detalii :). Oricum artele martiale te invatza sa nu te bati si te invatza ce e disciplina. Pe card-ul meu de grading sunt trecute cele 4 scopuri ale tae kwon do-ului:
Modestie
Perseverenta
Stapanire de sine (self control)
Spirit neinfricat (indominable spirit)
De la celebrele genoflexiuni pe care le facea cand umbla deschultz prin casa, sau cand facea prostii, acum baga serii de “twenty push-ups” (20 de flotari).
Dupa antrenamentul de la fotbal, am venit si am facut impreuna cu el curat prin casa am spalat rufe, am facut de mancare, ca .. pana la urma eram casnici amandoi (si am sperat ca astfel sa scapam si de bataia Alinei ca am stricat o gramada de bani). Apoi drept recompensa pentru frumoasa zi petrecuta impreuna am mers la McDonald‘s. Chiar daca cred in continuare ca acolo se serveste junk-food, asta e a doar a treia oara in astea trei luni cand mergem ..asa ca a fost ok.
Am mai mers la un prieten de al meu si am buchisit un pic la chitara, dupa care am fost in parc sa ne dam tot felul de liane si apoi am mers sa recuperam copilul mic (a se citi Iulia) de la gradi. Parcurile de aici sunt diferite de cele din Romania. Adica in loc de traditionalele topogane, aici sunt “spider-nest” (panze de paianjen), si tot felul de chestii pe care te potzi catara, si in loc de scari is tot felul de lanturi de care sa te tragi ceea ce il face pe copil sa se chinuie putin mai mult. In parcul de langa noi e un teren mic de basket, in care imi mai incerc “talentul”, un monkey bar (bara din aia pe care te duci in maini) si au o groapa de nisip care are un mic excavator.
Pe seara ne-am intalnit la un “pahar” de vorba si cu Adi si Mari (care acum stau in casa proprietarilor, caci acestia sunt in Romania) si am pus tzara la cale in timpul unei partie de rummy.
In concluzie: o zi superba de primavara petrecuta cu un omuletz deosebit.
Reporter de servici,
Dorin
P.S. Incerc ca rubrica mea sa apara miercurea, deocamdata editia e saptamanala, insa cine stie, daca o sa am cititori care sa ma motiveze sa scriu vrute si nevrute ...
BTW... am modificat setarile blog-ului si acum puteti sa puneti comentarii, chiar si daca nu va autentificati cu parola voastra de pe Gmail. Asa ca ... scrieti-ne!
Subscribe to:
Posts (Atom)
