Il Luce

In dimineata asta m-am trezit mai devreme ca de obicei … la ora 4. Si nu ca sa merg la sala ci ca sa urmaresc finala Cupei UEFA.

De cand sunt in Australia nu prea am avut contact cu ce se mai intampla cu fotbalul, am vazut doar meciurile Romaniei la Europenele de anul trecut si finala Champions League. Motivul pentru care nu ma uit la un sport care imi place e in primul rand ora imposibila la care se difuzeaza meciurile, cat si faptul ca doar meciurile din Champions League sunt televizate pe canalele free. Asta e “disclaimer-ul” pentru faptul ca nu prea mai sunt in tema cu subiectul.

Interesul pentru partida de azi dintre Sahtior Donetsk si Werder Bremen a fost mai mult pentru faptul ca antrenorul echipei din Ucraina e Mircea Lucescu.

Am un respect deosebit pentru el, si orice lucru nou care il aflu despre el parca imi sporeste si mai mult acest respect. Cred ca e unul din oamenii care fac ca zicala ca “omul sfinteste locul” sa fie adevarata. E unul dintre cei mai iubiti antrenori care au antrenat in Turcia doua echipe rivale, ambele din Istanbul (Galatasaray si Besiktas). Chiar daca a plecat la Sahtior din 2004, suporterii nu l-au uitat, ca atare azi i-au scandat “I love you Luce” pe stadionul din Istanbul unde a avut loc finala cupei UEFA.

Plecarea lui sa antreneze o echipa din Ucraina pentru mine a fost suprinzatoare. Initial m-am gandit ca doar banii lui Rinat Akhmetov, un Abramovich al Ucrainei, l-au facut sa renunte la o cariera de antrenor care parea promitatoare pentru un campionat intr-o tzara in care exista practic o singura contra candidata la titlu: Dinamo Kiev.

Abia azi mi-am dat seama ca m-am inselat. Nu numai ca a cucerit campionatul Ucrainei de trei ori in cei 5 ani de cand antreneaza pe Sahtior, insa a format o mare echipa (are 5 brazilieni in formatie!!!), care joaca un fotbal frumos, si care se poate bate de la egal la egal cu marile echipe din Europa. Meritul lui sunt convins ca nu e numai in formarea echipei actuale, ci si a pepinierei din care vor apare jucatori de valoare: Sahtior Academy.

Azi ca o incununare a muncii lui a castigat ultima editie a Cupei UEFA (de anul viitor o sa aiba alt format si o sa se numeasca Europe League). Astfel se poate spune ca e primul si ultimul antrenor roman care a castigat Cupa UEFA. Trebuie sa amintesc ca are si un roman in formatie: pe Razvan Rat (care a evoluat si el cele 120 de minute ale partidei). O alta chestie interesanta e ca in semifinalele competitiei a eliminat-o chiar pe rivala Dinamo Kiev, deci e o dubla performanta :)

Declaratia lui de dupa meci arata de fapt viziunea acestui mare antrenor:
"Este o performanta care trebuie sa dea incredere echipelor din Est si curaj pentru a ataca Champions League. Suntem pregatiti sa facem performanta acolo, sa ajungem in fazele superioare si chiar sa o castigam."

Pe langa faptul ca vorbeste fluent 6 limbi, si e un profesionist desavarsit, e un om la care am apreciat intotdeauna caracterul lui. Iar din ciclul „aschia nu sare departe de trunchi” ma bucur ca si Razvan Lucescu, care e la inceput de drum, ii calca pe urme.

Mircea Lucescu e unul dintre oamenii care fac reclama buna Romaniei, alaturi de Hagi, Nastase, Nadia Comaneci, (chiar daca un ziar din Italia titra azi pe prima pagina „Tiganul Lucescu duce Cupa UEFA la Donetsk”) si vazandu-l fluturand tricolorul Romaniei m-a facut sa fiu mandru ca sunt ROMAN.

Il Luce ... respect!

O lectie de istorie - WEB-ul -

Hello Alina, hello Dorin,
Based on the interviews you had within Siemens VDO, we would like to let you know that we are interested to hire you both. (N.R. Buna Alina, buna Dorin Pe baza interviurilor pe care le-ati avut la Siemens VDO, am vrea sa va spunem ca suntem interesati sa va angajam pe amandoi)

Asa suna raspunsul celor de la Siemens, care in mai 2002, vroiau sa ne angajeze pe amandoi in acelasi departament: SV IO WEB CW AS. Aveam sa fiu anajatul cu numarul 498 al lui Siemens VDO Romania si aveam sa fiu al 5-lea angajat intr-un departament nou creat ... departamentul de Web.

Pe vremea aia Siemens-ul nu imi spunea multe (ii stiam mai mult pentru telefoane si electrocasnice, decat pentru celelalte ramuri), nici initialele alea nu imi spuneau mai nimic (poate si datorita faptului ca se schimbau odata pe luna), iar faptul ca am plecat din Cluj pentru multi a fost o “nebunie”.

Acum dupa aproape 7 ani acest deparament s-a desfiintat. Stiu ca au ramas doar cativa oameni din “vechea garda” pe baricade, si stiu ca au trecut aproape 2 ani de cand am plecat din el, insa nu pot sa nu ma gandesc cu nostalgie si poate si cu durere la acest lucru.

Ce a insemnat pentru mine perioada petrecuta la Siemens? In mod cert mai mult decat 5 ani de viata. A insemnat o experienta unica alaturi de niste oameni deosebiti, oameni pe care am avut privilegiul sa ii cunosc si pe cativa dintre ei sa ii pot numi prieteni.

Dovada o face si email-ul pe care l-am primi de la Valerica Telcean(sefa de pe atunci de la HR) pe care inca il mai tin in Inbox, cardul cu Siemens pe care l-am luat in Australia si poza pe care am facut-o cand am mers la F1 la Melbourne.

Am fost un colectiv unit, grupati in jurul unui om care a crescut alaturi de noi in postura unui leader de necontestat: Andrei Marin, tipul de om pentru care oamenii pe care i-a condus au vrut sa il urmeze.

Zic asta caci la mai bine de 4 ani de cand a plecat din colectivul nostru, numele lui a ramas pe buzele tuturor. Poate e un mit, un fel de El Commandante! In mod cert a reusit sa faca sa fim unul dintre cele mai “invidiate” departamente din Siemens, pentru atmosfera de lucru din cadrul lui. Poate ca a fost si “momentul propice” in care ne-a intalnit, vorba lui Sorel “Pentru ca in web am fost cu totii tineri (indiferent de varsta) iar echipa noastra a insemnat privilegiul sa ne intalnim in viata asta intr-un mod deosebit si original.”

Pe vremea aia, cei de la Siemens au stiut sa investeasca niste bani in team-building-uri si in motivational weekend-uri care au facut sa fim ca o mica familie. Sigur nu a fost numai meritul lui, ci meritul fiecaruia dintre noi care am format acel departament. Oameni cu personalitati diferite, care insa am facut ca sa functionam ca un mecanism unitar. Ar fi nedrept sa nu amintesc si de Nelu Toncean. Daca Andrei a fost leader-ul, Nelu a fost managerul! Au lucrat bine impreuna, si daca stau sa ma gandesc poate ca s-au jucat cu noi de-a "good cop, bad cop" ca lucrurile sa mearga bine.



Acum un an pe blogul lui, Andrei scria de zilele petrecute in Siemens: La Siemens in Timisoara am fost o echipa zic eu foarte faina, cum nu prea am avut parte in alte parti. Lucram cu placere impreuna, ne distram impreuna, aplanam conflictele impreuna.



Totul s-a terminat, lucru care ma face sa ma gandesc la “November rain” melodia celor de la Guns’n’Roses.

'Cause nothin' lasts forever
And we both know hearts can change
And it's hard to hold a candle
In the cold November rain

Parca acum, mai mult ca niciodata, aceste versuri sunt mai dureroase pentru mine. Cred ca in sufletul meu imi ziceam ca poate peste ani, daca o sa fie sa ma mai intorc in Romania sa lucrez in IT, mi-ar face mare placere sa ma intorc la Timisoara. Acum ca s-a “stins lumanarea” cu web-ul, probabil ca Clujul a trecut in “pole position”.

Poate pentru unii (printre care si subsemnatul) a fost o surpriza ca s-a desfiintat, pentru altii a fost o surpriza ca a rezisat atat. E trist ca s-a terminat asa, insa vorba lui Andrei, trebuie sa ne uitam la partea pozitiva a lucrurilor si astfel inchei cu citatul lui: orice schimbare aduce si o noua sansa.

Sunt unul dintre oamenii care pot sa spun ca poate toata viata mea s-a bazat pe conceptul din Extreme Programming: “Embrace change!” (N.R. Imbratiseaza schimbarea!) si cred ca tine de noi sa facem ca spiritul “web-ului” sa fie in echipele din care facem acum parte.

Nimic nu poate sterge clipele petrecute impreuna si pentru cei care au “uitat” le atasez cateva exemple: modul original in care Ciprian Grosu isi bea cafeaua, primul nostru hit: "Vasiloaie, Vasiloaie ..", integrarea lui Marius la Cheile Nerei, jocul Mafia al Georgianei de la Straja, "Ce frica mie!" -ul lui Adi Ciocoiu , chitara lui Pitic, dansul la bara al lui Vali de la Stana de Vale, peruca portocalie a lui Doru Paulescu, capsunii lui Dimi, "Cookies" echipa de suflet (ale carei rezultate ne consumau mai mult decat un proiect), pestii lui Andrei, autocarul muzicantilor, rock-ul lui Nelu, mersul dupa "provizii" de la Billa inainte de evenimente, zilele de nastere de la Napoleon cu DJ Mircea, si mai am inca multe exemple...

Pentru multi astea nu inseamna nimic, insa vorba celor de la BUG Mafia ... "N-ai fost acolo!". Pentru cei care insa au fost acolo .. asta inseamna WEB-ul! Nu imi mai amintesc decat de clipele frumoase petrecute alaturi de voi si as vrea ca peste ani sa privim la acest moment nu ca la ceva tragic, ci cum zicea Dimi, ca la unul "emotionant".

Cheers,

Dorin