Sarbatori fericite!

Profit de ultimele zile pana cand o sarbatorim nasterea Domnului nostru Isus Hristos ca sa va urez sa aveti parte de multa sanatate, caldura in suflet si in casa si sa va bucurati de magia sarbatorilor de Craciun alaturi de cei dragi.

Iti doresc ca Mos Craciun sa iti aduca cadou trei din gandurile care sunt pe acest brad .... si daca ii prea ocupat, fa-ti-le cadou singur!

 
Dorin

8 carti in 8 saptamani - analiza

Asa cum spuneam intr-un post anterior, zilele asta piticii mei sunt deja in vacanta, iar pentru mine si pentru Alina aceasta ii ultima saptamana de lucru din 2011. Daca nu ar trebui sa fac un release in productie, la aplicatia la care lucrez,  in prima saptamana din ianuarie, poate ca deja as fi cu gandul la cozonaci. Ma simt insa ca un maratonist, care dupa un an foarte lung, vede linia de sosire, strange din dinti si cu un ultim efort incearca sa sprinteze pe ultima suta de metri.

Totusi e un bun moment sa revizuiesc cele 8 saptamani in care am citit 8 carti si sa trag invatamintele de rigoare.


Ce mi-a placut?

Mi-a facut placere acesta provocare, chiar daca spre sfarsitul perioadei a fost putin mai greu (cand a trebuit sa citesc trei carti in ultima saptamana). Poate daca viata mea ar fi putin mai normala (cum e in aceasta perioada, in care nu mai am atatea activitati extracuriculare (pian, kenpo, swimming, blogging)) o carte pe saptamana ar fi un task care nu ar parea ceva iesit din comun. Stiu oameni care au citit peste 70 de carti pe an, lucru care face sa "paleasca" realizarea mea. Oricum consider ca e un pas in directia buna. :)

Ma bucur ca am reusit sa "devorez" o parte din cartile pe care le-am dorit sa le citesc de ceva vreme si pe care le-am tot amanat.

Un alt lucru care mi-a facut placere, chiar daca m-a facut sa ma culc la ore foarte matinale, a fost sa impartasesc aceasta experienta cu voi prin intermediul blog-ului.

Am imbunatatit putin structura blog-ului si acum poate chiar fi citit si de pe telefon. Bag mana in foc ca nu ati incercat lucrul asta :) Spun asta ca doar un IPhone (banuiesc ca al meu) si un Nokia E63 au vizualizat blog-ul.

Aici trebuie sa ii multumesc mamei Alinei care s-a ingrijit ca posturile mele sa nu aiba atatea greseli gramaticale. A fost un bun prilej sa testez pe pielea mea ceea ce vorbeste Tim Ferriss in cartea "Saptamana de lucru de 4 ore" cand se refera la o asistenta personala care se afla in alt fus orar. De cele mai multe ori, terminam de postat blog-ul, mergeam la culcare, ca sa am corectarea in email cand ma trezeam cateva ore mai tarziu. Priceless! M-a scutit si pe mine de mult timp si chiar si pe voi de greselile pe care tot le-as fi strecurat, oricat de mult m-as fi straduit sa corectez mai atent articolele :)

Si echipa din Australia m-a ajutat: Alina cu facutul mancarii (cred ca si ea a fost bucuroasa ca am terminat task-ul asta) si piticii au fost intelegatori si m-au lasat (de cele mai multe ori) sa citesc, ba mai mult imi amintesc ca odata au facut ei curat in casa, ca sa am timp sa scriu blog-ul si apoi sa ma joc cu ei.
Un lucru pe care l-am invatat din cartile pe care le-am citit a fost sa nu mai ascult radio in masina, ci sa ascult carti audio (audiobooks) . Astfel in aceasta perioada am mai "citit" inca vreo 6 carti. De la "Wolf Totem" a lui Jiang Rong, pana la "Balloning, birdmen and blasting into space" a lui Richard Branson, "The story of India" a lui Michael Wood, o carte despre Antarctica si inca vreo trei carti de business.

Ce am pierdut prin faptul ca nu am mai ascultat stirile? Intamplator am aflat ca regina ne-a facut o vizita in Brisbane (nu mie personal :)), sau ca Barack Obama a fost si el in Australia. Deci consider ca nu am pierdut nimic, caci stirile importante au ajuns si la mine (de exemplu moartea lui Steve Jobs).

Ce mi s-a parut dificil?

Poate ca a trebuit sa renunt sa ma mai intalnesc cu prietenii mei si am fost mai mult un "soarece de biblioteca" :)

Cred ca mi-ar fi placut sa am mai mult timp sa revizuiesc cartile pe care le-am citit (probabil ca o sa fac lucrul asta in mini-vacanta de sarbatori), ca sa raman cu mai multe lucruri din ele.

Ce nu am reusit? Nu am reusit, inca, sa imi dublez viteza cu care citesc. Tot in saptamanile care urmeaza o sa ma apuc de studierea cartii pe care mi-am comandat-o pe Amazon (Breakthrough rapid reading).

Doua luni de angajament e o perioada cam lunga, insa pe de alta parte cred ca merita efortul, caci poti sa realizezi niste lucruri putin mai ..."marete" decat ceea ce poti sa faci in cateva saptamani de exemplu.

In plus de asta, am incercat sa imi formez un obicei din a citi mai mult (si mai ales de a citi regulat) si de a scrie mai des in acest blog, obiceiuri care sper sa ma tina si in 2012.



Si ca sa vedeti ca am mai ramas cu ceva din cartile pe care le-am citit: am decis sa sarbatoresc aceasta mini-izbanda a mea, facandu-mi cadou un IPad 2. :)  Marfa!

Happy reading!
Dorin

Cea mai lunga zi din an

Joia asta care a trecut a fost o astfel de zi. Nu pentru ca soarele ar fi rasarit mai devreme si ar fi apus mai tarziu, ci pentru ca a fost ultima zi „competitionala”a familiei Blaga pe 2011.

A inceput dimineata devreme la 5:30. Marea competitie la inot Blaga vs Blaga Jr :)

Au fost 4 probe, toate pe distanta de 50m. Primele 3 (craul, bras, si proba „pe spate” :)) le-am castigat detasat (la vreo 5m diferenta). A 4-a a fost Mihai cu flippers (labe de scafandru) si eu nu. La jumatatea distantei, cand sa ma „dau peste cap”, l-am vazut cu coada ochiului ca s-a intors primul. Mi-am zis ca nu ii de gluma si ultimii 25m am tras tare, ca o locomotiva cu aburi (cel putin asa a sunat la sfarsit). Am recuperat din distanta, insa a terminat inaintea mea la jumatate de metru. Asadar, scorul in 2011 a fost 3-1. Sper ca anul viitor sa nu ma lase pe mine cu labe de scafandru si sa fie 0-4 :)

Apoi a urmat o pauza ( a se citi 8 ore la serviciu :)) Copiii sunt deja in vacanta, asa ca pentru ei a fost „Pijama day” (ziua in care au mers la centrul de vacanta imbracati in pijamale).

Iar pe seara am avut Christmas party la Kenpo. A fost super cool. Copiii au facut concurs cu parintii (probe de genul: 5m mers taras, 5 star-jumps, si apoi 5 pumni la sac) si mai apoi au trebuit sa ne invete o tehnica ce-au exersat-o anul asta. Eu si Alina am invatat un kata si l-am executat „sincron” impreuna cu ei. A fost interesant, caci a fost un kata pe care doar juniorii il invata, asa ca a fost si pentru mine la prima „auditie”.

Seara s-a terminat cu Chrismas party de adulti (tot la kenpo), unde am invatat cate o tehnica noua din cele pentru centura maro, verde si albastra. Tot timpul asta am mancat o gramada de dulciuri. Asa da clasa! Si apoi am terminat cu un bufet cu de toate bunatatile. Anul asta am luat locul 3 la prezenta (cu 120 de ore de antrenament). Avand in vedere ca am fost plecat 5 saptamani in Romania, a fost ok.

Insa seara nu s-a terminat aici. La 10 seara am fost la o petrecere surpriza. Fata unor prieteni de familie a avut „graduation day” (ziua in care a terminat universitatea) si prietenii ei i-au organizat o petrecere surpriza. Am ratat la mustata evenimentul si am ajuns la cateva minute dupa ce a ajuns ea acasa (inca se mai putea simti mirosul „pocnitorilor”).

Alte bunataturi, alta tura de povesti .. si alta tura de carat pitici somnorosi la masina.

Pana in 17 ianuarie 2012, program de voie. Nu tu pian, nu tu inot, nu tu kenpo, nu tu gimnastica. Hurray! In sfarsit am si eu 7 seri libere pe saptamana sa fac ce vreau muschii mei (asta bineinteles daca ii de acord si Alina ;))

Enjoying life!

Dorin

Gandul zilei [8]

"La sfarsitul fiecarei zile socoteste nu ceea ce altii au facut fata de tine, ci ceea ce tu ai facut fata de altii"

Nicolae Iorga

Asta ii citatul pe care am vrut sa il scriu de 1 Decembrie, ziua Romaniei. Cred ca  John F. Kennedy s-a inspirat din acesta cand a rostit faimosul lui citat, la instalarea sa ca si presedinte in 20 ianuarie 1961: 

"Ask not, what your country can do for you. Ask what, you can do for your country."  

(N.R. Nu te intreba ce poate face tara pentru tine. Intreaba-te ce poti face tu pentru tara)

Inspiratie!

Dorin

Gandul zilei [7]

"If you have built castles in the air, your work need not be lost; that is where they should be. Now put the foundations under them."

Henry David Thoreau 

"Daca ai construit castele in aer, munca ta nu trebuie sa fie privita ca si pierduta; acolo e locul unde ar trebui sa fie. Acum puneti fundatii sub ele!"

Indrazniti sa visati! Apoi... indrazniti sa transformati visele in realitate!
Dorin

Ultima zi de scoala din 2011

Azi a fost ultima zi de scoala in Australia. Teoretic, caci practic scoala s-a terminat ieri. Copiii mei au aflat cine o sa le fie noii profesori in urmatorul an, cine o sa le fie noii colegi, unde o sa aiba clasa, etc. Astazi a fost o zi in care doar cine a vrut a mers la scoala. Cine a facut totusi lucrul acesta a mers sa ajute sa se faca curatenie in clasa si dupa aia s-au uitat la un film de desene animate. Parca nu tin minte sa fi facut niciunul din lucrurile astea in ultima zi de scoala ..

Recitind postul de anul trecut mi-am dat seama ca l-as putea copia cu usurinta.

Si anul acesta Mihai a avut aceleasi rezultate exceptionale la scoala:

    A luat si anul asta trofeul "Academic Excellence" pentru elevii din clasa a 5-a, a castigat toate probele de inot (de data asta 6) devenind campionul scolii la copii de 10 ani, (s-a calificat la faza locala la 2 stiluri de inot reusind sa isi doboare recordul la 50m craul cu peste 3 secunde), si-a mentinut de asemenea si titlul de campion al scolii la "Connect 4", a luat medalia de argint la un concurs organizat intre scolile din Brisbane cu orchestra scolii (de data asta a facut parte din Senior Orchestra), a reprezentat scoala la un concurs de cros, a fost in primii 1% din copiii din Queensland la un concurs international de matematica si in primii 5% la "science" si ieri a luat centura portocalie la kenpo. A continuat sa cante la pian si la vioara (si am vazut in report card-ul care l-am primit acasa ca a invatat sa cante si la ukulele(un fel de mini-chitara). Sper ca nu am uitat nimic .. ba da, am uitat ceva: de cateva saptamani mi-a spus ca are prima lui prietena: Tayla (care a fost si ea campioana scolii la inot atat anul trecut cat si anul asta).

Iulia a terminat clasa a doua. Rezultatele la scoala au fost putin mai slabe decat anul trecut cand majoritatea notelor au fost A (excellent), anul asta majoritatea lor sunt B (very good). A castigat si ea proba de inot pe scoala (insa trofeele se dau doar de la clasa a 4-a in sus), a fost vicecampioana la "Connect 4" (fiind batuta de Mihai), a invatat sa cante la pian (si a fost selectionata sa cante la vioara anul viitor), a luat si ea centura portocalie la kenpo, a alergat prima ei proba oficiala de 1 km la "Twilight run" si dupa ce ne-am intors din Romania a inceput sa mearga la gimnastica. Iulia face trei sporturi pe saptamana (inot, kenpo si gimnastica) fiind viitoarea speranta a familiei Blaga la jocurile olimpice din 2020 :)


A fost totusi o "materie" la care l-a batut pe Mihai: la purtare. A reusit sa termine clasa a 2-a obtinand nivelul 1 la "You can do it" (N.R.Poti sa faci asta!), un fel de competitie intre elevii scolii si la care sunt luate in calcul mai multe lucruri: comportament, perseverenta, respect fata de profesori si fata de colegi, empatie, etc. Sunt putini copii in scoala care reusesc sa ajunga la nivelul 1 (se pleaca la inceputul scolii de la nivelul 3). Cei cativa pitici care reusesc insa acest lucru au privilegiul sa aiba lunch-ul cu directorul scolii!

Deocamdata atat cu analiza de anul asta. Impreuna cu Alina o sa tragem concluziile in vacanta de Craciun si o sa vedem cum o sa abordam anul 2012 ca sa ii ajutam sa isi imbunatateasca lucrurile la care sunt mai putin tari si sa isi dezvolte in continuare punctele lor forte.

Mai avem o singura competitie in 2011: un concurs de inot  pe distanta de 50 m intre mine si Mihai. Imi doresc ca acest concurs sa se desfasoare anual (anul asta o sa fie in 15 decembrie).

Sper sa fie o cursa reusita si oricat de mult imi doresc ca fiul meu sa ma intreaca, am sa ma straduiesc sa fiu un partener de competitie pe masura. Si atunci cand o sa reuseasca sa ma bata, sa savureze din plin victoria (sper, insa, macar inca vreo cativa ani sa castig proba asta).

Dorin, un tata fericit

Cartea nr. 8: Tehnici de invatare, Tony Buzan

Ultima carte pe care am citit-o a fost "Tehnici de invatare" (N.R. Study Skills) scrisa de Tony Buzan. A fost diferita de cartea lui Napoleon Hill (Think and Grow rich)din lista initiala, pentru ca in weekend-ul trecut am ascultat cateva predici ale unui predicator din India (Zac Poonen) si mi s-a parut ciudat sa vin acasa si sa citesc o carte care are ca titlu: "Cum gandesti si devii bogat" :)

Asa ca am amanat citirea cartii lui Napoleon Hill si am luat una din cartile pe care speram sa le citesc inca la inceputul celor 8 saptamani si de la care am asteptat sa ma ajute sa citesc mai eficient (mai rapid si sa ma ajute sa retin mai mult din ceea ce citesc)

Cartea lui are mai multe capitole legate de citirea rapida, de imbunatatirea memoriei, de crearea de mind maps (concept chiar patentat de Tony Buzan).

In acest articol as vrea sa vorbesc despre imbunatatirea memoriei

Chiar daca ni se pare ca suntem multitasking, mintea noastra se poate focusa cu adevarat doar asupra unui anumit lucru la un moment dat. De aceea, daca vrem sa inregistram informatii in memoria de lunga durata, trebuie sa ne focusam atentia asupra acelor lucruri.

Concentrarea este un obicei care poate fi invatat si imbunatatit. Un test ca sa verificati care e puterea de concentrare e urmatorul: uitati-va la secundarul ceasului de pe mana si incercati sa va concentrati doar la acesta, ignorand complet orice alte distractii, timp de un minut. O sa fiti surprinsi ca si in acest timp scurt o gramada de alte lucruri ne trec prin minte.

Tony Buzan, cand vorbeste despre memorie, face o analogie cu un dulap in care tinem acte. Astfel, informatia care e stocata acolo trebuie sa fie bine organizata si sa fie accesibila. Pentru a putea categorisi informatiile pe care vrem sa le retinem trebuie sa intelegem cum functioneaza creierul uman si cum functioneaza memoria atunci cand invatam.

Studiile arata ca retinem mai bine primele si ultimele impresii cand invatam ceva. Asa ca e mai bine sa facem pauze dupa 20-50 de minute, in loc sa stam cateva ceasuri cu fundul pe scaun cand invatam ceva. Pana la urma are ceva sambure de adevar vorba romaneasca: "Pauzele lungi si dese, cheia marilor succese" :)

Sau ca ne vine mai usor sa retinem lucruri pe care le putem asocia cu alte lucruri (pe care le avem deja inmagazinate in memorie), sau lucruri care sunt iesite din comun (care fac apel la imaginatia noastra).

Creierul nostru are nevoie de ajutor pentru a putea sa memoreze date istorice, figuri sau alte informatii care trebuie aduse repede in minte. Un astfel de ajutor al memoriei este mnemonica. Mnemonica este un cuvant, o imagine care te ajuta sa retii un anumit lucru.

Sigur va mai amintiti cum am invatat la scoala care sunt lunile care au 31 de zile si care au 30. Sau ROGVAIV (roșu, oranj, galben, verde, albastru, indigo și violet) care ne ajuta sa retinem care sunt culorile ce formeaza spectrul solar sau  culorile curcubeului.

Imaginatia si Asocierea stau la baza tehnicilor de memorare.

Cu cat stimulam si folosim mai mult imaginatia, cu atat o sa ne marim capacitatea de invatare. Acest lucru se datoreaza faptului ca imaginatia nu are limite si stimuleaza simturile noastre ... si implicit mintea noastra. O imaginatie bogata te face sa fii deschis la experiente noi si sa fii mai putin inclinat sa nu vrei sa inveti lucruri noi.

Cel mai bun lucru pentru a retine ceva este sa ne gandim la o imagine care sa contina lucrul respectiv, in asociere cu altceva ce deja ne este cunoscut.

Imaginatia si Asocierea sunt sustinute de 10 principii de baza ale memorarii. Aceste principii ne ajuta sa ancoram evenimente in memorie si sa le regasim usor ori de cate ori avem nevoie de ele.

1. Simturile - Tot ceea ce ni se intampla, tot ceea ce invatam, tot ceea ce ne face placere este transmis mintii noastre prin simturi (vaz, auz, miros, gust, pipait). Cu cat putem sa vizualizam, auzim, mirosim, simtim lucrurile pe care incercam sa le retinem, cu atat o sa ne intarim abilitatea noastra de a memora si sa aducem in memorie informatia respectiva.

2. Exagerarea - cu cat deformam imaginile ca dimensiune, forma sau sunet, cu atat mai usor o sa le retinem.Ganditi-va la personajele din desene animate: cred ca toata lumea il stie pe Shrek

3. Ritm si miscare - Prin miscare ajutam mintea sa lege informatiile intr-o poveste care poate fi mai usor de memorat.

4. Culoare - Folositi culori in imaginatia voastra, sau atunci cand luati notite astfel incat memoria vizuala sa fie stimulata

5. Numere - au un impact puternic asupra memoriei, caci ne ajuta sa ne punem gandurile in ordine.

6. Simboluri - folosirea unui simbol este la fel ca si crearea unui logo.

7. Ordonare si sabloane - Organizarea gandurilor si asezarea lor intr-o secventa poate fi foarte utila cand e folosita cu alte principii de memorare. Puteti sa grupati gandurile dupa culori, dupa marimi, dupa greutate, etc.

8.Atractie - stim ca imaginile atragatoare ne atrag atentia mai mult decat cele urate. Folositi-va imaginatia sa includeti imaginile atractive si pozitive.

9. Rasul - cu cat radem mai mult, cu atat ne gandim cu drag la ceea ce vrem sa retinem si e mai usor sa memoram acea informatie.

10. Gandirea pozitiva - in cele mai multe situatii e mai usor si mai placut sa iti amintesti imagini si experiente pozitive decat negative, asta pentru ca mintea umana tinde sa blocheze si sa distorsioneze imaginile negative, si vrea sa retina acele lucuri care te fac sa te simti bine.

Cam atat pentru azi.

Spor la memorat!

Dorin

Gandul zilei [6]

“To attain knowledge, add things everyday. To attain wisdom, remove things every day.”
(N.R. Pentru a atinge cunoasterea, trebuie sa adaugi cate un lucru zilnic.
Pentru a atinge intelepciunea, trebuie sa renunti la cate un lucru zilnic.)

― Lao Tzu

Inspiratie!

Dorin

Gandul zilei [5]

Yes!!! Am terminat de citit cele 8 carti.

E timpul sa sarbatoresc :) .. deja m-am uitat la doua episoade cu Jamie Oliver (de mi-au lasat gura apa) si am savurat un pahar de vin rosu.

Care ii ultima carte care am citit-o? (nu, nu ii "Think and grow rich") si care is lectiile de invatat dupa acest experiment? Toate astea intr-un post viitor ...

Pana atunci va las cu gandul zilei de astazi:

Make up your mind to act decidedly and take the consequences. 

No good is ever done in this world by hesitation. 

(N.R.Hotaraste-te sa actionezi si fara doar si poate o sa ai de suportat consecintele. 

Nici un lucru bun nu s-a facut ezitand)

Thomas Huxley

Life is beautiful!

Dorin

Cartea nr. 7: Cele 21 de legi incontestabile ale liderului – John C. Maxwell

Am terminat de citit si cea de a 7 carte din seria celor 8. Inca o care pe gustul meu (parca eu le-am ales ;)).

Un lucru interesant mi s-a parut ca prefata la aceasta editie aniversara a cartii a fost scrisa de Stephen Covey (autorul cartii cu numarul 4) un alt om care e catalogat ca si "expert in leadership". Asa ma face sa cred ca fiecare din cei doi autori cunoaste si respecta lucrarile celuilalt.

Cand am facut selectia cartilor pe care vreau sa le citesc m-am inspirat din din propunerea "cartilor care trebuie citite" in decursul vieti, propunere facuta chiar de John Maxwell (vezi link)

Si aceasta carte e greu de digerat intr-o zi, insa, asa cum si propune autorul, poate fi folosita ori de cate ori avem nevoie. E ca si o lada de scule (toolbox), fiecare lege fiind o unealta din aceasta lada.

In acest post doar o sa enumar aceste legi, urmand sa revin cu o descriere mai amanuntita a lor intr-unul din posturile urmatoare.

1. Legea pragului limitativ - The Law of the lid (Initial am fost tentat sa traduc "legea capacului", insa am gasit traducerea asta pe net si mi se pare mai potrivita)
Abilitatea de a conduce determina nivelul de eficienta a unei persone

2. Legea influentei
Adevarata masura a stiintei conducerii este influenta - nici mai mult, nici mai putin 


3. Legea procesului
Stiinta conducerii se invata zilnic, nu intr-o zi!

4. Legea navigatiei
Oricine poate conduce o corabie, insa numai un lider poate trasa cursul navei.


5. Legea adunarii
Liderii adauga valoare servind pe altii


6. Legea bazei solide
Increderea sta la baza stiintei conducerii


7. Legea respectului
Oamenii ii urmeaza in mod natural pe liderii care sunt mai puternici decat ei


8. Legea intuitiei
Liderii evalueaza totul prin inclinatia catre stiinta conducerii


9. Legea magnetismului
Cine se aseamna, se aduna


10. Legea conectarii
Liderii ating inima inainte de a cere ajutorul


11. Legea cercului intern
Potentialul unui lider este determinat de cercul persoanelor apropiate


12. Legea delegarii
Numai liderii increzatori pot da putere si altora


13. Legea imaginii
Oamenii fac ceea ce vad la un lider


14. Legea acceptarii
Oamenii mai intai accepta liderul, apoi ii accepta viziunea lui


15. Legea victoriei
Liderii gasesc intotdeauna o cale ca echipa sa castige

16. Legea marelui AV
Avantul este cel mai bun prieten al liderului


17. Legea prioritatilor
Liderii inteleg ca activitatea nu inseamna neaparat si rezultate


18. Legea sacrificiului
Un lider trebuie sa renunte intotdeauna la ceva pentru a merge mai departe


19. Legea sincronizarii
Cand conduci e la fel de important ca si Ce faci si Unde te duci


20. Legea cresterii explozive
Pentru a creste, formeaza sustinatori. Pentru a multiplica, formeaza lideri


21. Legea mostenirii
Valoarea cea mai de pret a unui lider este succesiunea


 Inspiratie!

Dorin

Gandul zilei [4]

Citatul de astazi vine din vechime .... si ma gandesc ca daca a ajus pana la noi trebuie sa aiba un sambure de adevar, nu-i asa? :)

"Nu indraznim nu pentru ca lucrurile sunt dificile, ci pentru ca nu indraznim lucrurile sunt dificile. "

Seneca

Sa fi increzator in tine e destul de greu cand incerci sa eviti orice situatie care iti poate aduce anumite neplaceri.

Infrunta-ti frica si fa-ti un obicei zilnic sa faci cel putin un lucru care te sperie.

F.E.A.R (n.r. Frica) - False Evidence Appearing Real (N.R. evidente false care par reale)

 Indrazniti!

Dorin

Gandul zilei [3]

"Nu uita: Cand te disciplinezi sa faci lucrurile pe care trebuie sa le faci atunci cand trebuie sa le faci, va veni si ziua in care vei putea face lucrurile pe care vrei sa le faci atunci cand vrei tu sa le faci." 

Zig Ziglar

Inspiratie!

Dorin

Cartea nr. 6 - Dincolo de varf, Zig Ziglar

Uff, uff .. am terminat de citit cartea asta in 2 zile jumatate. Super interesanta! Am mai citit cateva idei, articole scrise de Ziglar, insa asta e prima carte pe care o citesc din scoarta in scoarta. Un autor mare, de talia lui Andrew Carnegie sau Brian Tracy, care te captiveaza cu povestioarele care sunt presarate de-a lungul cartii. Nu degeaba e preferatul Alinei...

Va las doar cu un gand din aceasta, caci deja m-am apucat de cartea "Cele 21 de Legi Incontestabile ale Leadership-ului" a lui John C. Maxwell. Deadline: Sambata dupa-masa! :)

"Pot cumpara o casa, dar nu un camin; un pat, dar nu o noapte de somn; placere, dar nu si fericire; distractie, dar nu liniste sufleteasca; un insotitor, dar nu si un prieten."

"Daca nu iti place cine esti si unde esti, nu-ti face griji, pentru ca nu esti obligat sa ramai cum esti si nici unde esti. Poti evolua. Te poti schimba. Poti fi mai mult decat ceea ce esti."

"Cea mai importanta parere pe care o ai este despre tine si lucrurile cele mai importante pe care le spui sunt cele pe care ti le spui"

"Daca vrei sa conduci lumea in liniste trebuie sa o amuzi" Emerson

Stiati ca la varsta de 4 ani copiii rad de 400 de ori pe zi, in vreme ce adultul rade de 15 sau 16 ori pe zi?

Inchei cu un citat a lui Paul Newman: "And if you don’t take yourself seriously, you’ve got a chance." (N.R. "Daca nu te iei prea in serios, mai ai o sansa")

Zambiti, va rog! Viata e minunata!

Dorin

Gandul zilei [2]

I love competing against myself and winning.

(N.R. Imi place sa concurez cu mine insumi si sa inving)

Asta e o frantura dintr-un articol pe care l-am citit astazi si ii apartine unei doamne de 58 de ani din Limasol, Cipru. Vorbea de progresele pe care le-a facut de cand a reusit sa isi schimbe mentalitatea referitoare la lucrurile care te limiteaza (lucruri de genul "nu pot face asta"), sau lucrurile de rutina, pe care le faci zi de zi si mai vorbea de provocarea de a gandi altfel decat restul lumii (think outside of the box).

Concursurile si victoriile de genul asta (cu tine insuti) sunt mai dulci, sunt cele de care iti amintesti cu drag. Progresele pe care le faci intr-un anumit domeniu, munca pe care o depui "la antrenamente", rasplata pe care o ai atunci cand iti dobori recordurile personale, toate astea te fac sa spui cu mandrie si mult entuziasm: "Am invins!"

Citeam despre Andre Agassi, celebrul tenisman american care a castigat numeroase turnee de Grand Slam, ca atunci cand a castigat turneul Wimbledon in 1992, s-a pregatit mental pentru momentul ala inca de la varsta de 17 ani. In momentul in care a intrat pe teren s-a intrebat "oare de ce oponentul lui s-a obosit sa vina la meci!". Asa de increzator a fost de victorie.

Inainte de a alerga maratonul am vizualizat de foarte multe ori momentul in care o sa trec linia de sosire, in viteza, si o sa fiu cu bratele ridicate!

Imaginea asta m-a ajutat in timpul cursei de 42.2 km sa trec peste momentele mai dificile care inevitabil apar in timpul ei. Insa, ca si in viata, astfel de momente dificile apar si apoi dispar. Ca sa continuu metafora cu alergarea, in viata e important sa nu te opresti. Odata ce te opresti intr-o situatie dificila, ai sentimentul "picioarelor de plumb" care nu te mai lasa sa faci nici macar un singur pas. Se stie ca trebuie sa pui mai multa forta la pornire, decat sa mentii ceva care deja merge.

Keep on going,

Johny Dorin Walker

Gandul zilei [1]

M-am gandit sa deschid o noua "rubrica" si sa postez cate un gand / o idee / un citat pe zi. Nu m-am hotarat cum o sa ii zica, pana una alta "Gandul zilei" e tot ce am :) Astept sugestii ...

O sa ma feresc sa le comentez (prea mult) caci as vrea ca fiecare dintre voi sa le interpreteze personal. Poate chiar o sa impartasiti si voi cu mine gandurile care va vin in minte cand le cititi lasand un comentariu :)

Asadar, gandul pentru astazi 22 Noiembrie 2011 este:

"Ziua de ieri s-a incheiat azi noapte. Nu este important de unde pornesti, ci unde vrei sa ajungi!"

Zig Ziglar

Inspiratie!

Dorin

Cartea nr. 5: Acum vorbesti "limba mea" de Gary Chapman

Weekendul care a trecut l-am petrecut cu trupa mea intr-o statiune frumoasa din Gold Coast.

Insa, pe langa baie, surf si mult soare, m-am delectat si cu citirea celei de a cincea carti din seria celor 8. Asta a facut sa merg la culcare sambata dimineata la ora 4 a.m., ca sa fiu trezit de pitici si dus la o plimbare pe faleza la ora 5:30. Nu regret nimic, caci am pus mana pe inca o carte foarte interesanta.

O sa incerc sa scriu aici doar cateva idei din ea, caci in saptamana asta trebuie sa termin restul cartilor, si in seara asta mai am planificate inca 50 de pagini din cartea lui Zig Ziglar - Dincolo de varf (Over the top).

Sa revenim la cartea lui Chapman. La fel ca cea mai cunoscuta carte a lui, "Cele 5 limbaje ale dragostei", si aceasta se ocupa cu problemele care pot aparea intr-o casatorie in care comunicarea nu merge cum trebuie.

Nu e suficient sa comunicam cu persoana iubita, trebuie sa fim atenti si cum o facem.

Chapman identifica 4 sabloane "nesanatoase" ale comunicarii, ele fiind ilustrate prin diferite pasari:

1. Porumbelul - vreau pace cu orice pret!

Acesta e sablonul in care unul din parteneri incearca sa fie impaciuitor astfel incat sa nu starneasca mania celuilalt. Astfel "porumbelul" intotdeauna incerca sa impace pe cealalta persoana, adesea scuzandu-se pentru orice lucru cat de mic care ar putea sa starneasca neplaceri partenerului. Aproape niciodata nu isi contrazice partenerul, indiferent de felul in care simte.

2. Soimul - e vina ta!

Soimul isi acuza partenerul de orice lucru. El e seful, e dictatorial, cel care conduce, cel care nu greseste niciodata.

3. Bufnita - "Hai sa fim rationali!"

Bufnita este Dl. sau Dna. Calm. Nu isi arata sentimentele, intotdeauna spune lucrurile potrivite, nu isi arata nici o reactie cand partenera nu are aceeasi parere cu el. E mai mult ca un computer decat o persoana. Iti da un raspuns logic pentru fiecare intrebare. Cu mult calm iti exlica totul despre ce ai intrebat (lucru care poate scoate din pepeni pe cel care a pus intrebarea :))

4. Strutul - Ignora si va disparea!

Strutul ignora actiunile si comentariile partenerului, mai ales daca acestea sunt in contradictie cu ale lui. Strutul rar raspunde direct la ceea ce a spus cealalta persoana. Daca raspunde, nu are un raspuns negativ, pur si simplu prefera sa nu spuna nimic. Schimba subiectul si muta discutia asupra unui alt lucru care nu are nici o legatura cu discutia anterioara.

Pentru ca sa transformam aceste sabloane nesanatoase de comunicare, care inevitabil aduc frustrare, putem considera urmatoarele idei:

a. In primul rand trebuie sa identificam sablonul. E normal sa nu putem schimba un lucru pana cand nu constientizam faptul ca acel lucru e nesanatos.

b. Trebuie sa admitem ca acest lucru nu ne ajuta in stabilirea unei intimitati in casnicia noastra.

c. Sa decidem ca vrem sa schimbam acest lucru. Multe din schimbarile pozitive din viata noastra se intampla pentru ca pur si simplu decidem ca vrem sa facem aceste schimbari.

d. Sa inlocuim vechiul sablon de comunicare cu unul nou.

e. Sa admitem cand gresim si ne intoarcem la vechiul obicei. Nici unul dintre sabloanele de mai sus nu se pot schimba peste noapte. O revenire la vechile obiceiuri nu inseamna un esec; e un proces normal care tine de schimbare.

O analiza periodica (era sa zic "regulata" :)) cu partenerul de viata este de ajutor. Fiti deschisi si intrebati-va partenerul: "Fii sincer cu mine. Am picat iar in vechiul meu obicei saptamana trecuta?"

Un alt lucru la fel de important ca si identificarea anumitelor patter-uri de comunicare este sa intelegem faptul ca exista diferite nivele de comunicare:

Nivelul 1. Vorbirea de pe coridor (N.R. Hallway talk) - "Eu sunt bine, tu cum esti?"

Tin minte ca m-a surprins acea politete a americanilor (si australienii sunt la fel) cand in fiecare dimineata te intampina cu aceleasi vorbe: "Buna. Ce mai faci?"

Tot asa de surpins am fost atunci cand m-am prins ca de fapt aceasta intrebare asteapta intotdeauna acelasi raspuns: "Eu sunt bine. Multumesc. Tu?", "Si eu sunt bine". Tot acest schimb de replici dureaza 5 secunde si se desfasoara in timp ce trecem unii pe langa altii ...

Nivelul 2: Vorbirea gen reportaj (N.R. Reporter talk) - "Doar spune-mi faptele!"

In acest al doilea nivel tot ce se prezinta sunt faptele: cine, ce, cand, unde, cu cine. Ii spui persoanei cu care povestesti ce ai vazut sau auzit, cand si unde s-a intamplat lucrul respectiv, insa nu impartasesti nicio parere personala.

Nivelul 3: Nivelul vorbirii intelectuale (Intellectual talk) - "Stii ce cred?"

La acest nivel noi prezentam parerile noastre, interpretarile sau judecatile asupra unui lucru. In special barbatii au mereu solutii asupra oricarei probleme pe care nevestele vor sa o discute. John Gray vorbea in cartea sa "Barbatii sunt de pe Marte, femeile de pe Venus" de faptul ca tendinta noastra e sa ne punem palaria de Mr. Fix-It (N.R. Domnul Fixeaza tot).

La acest nivel apar "problemele". Daca persoana cu care povestesti iti impartaseste ideile, atunci discutia continua. Daca insa persoana are o reactie negativa referitor la ceea ce incerci tu sa comunici (fie verbal, fie printr-o expresie a fetei), atunci o sa incerci probabil sa inchei subiectul si sa discuti despre un altul care nu e asa de sensibil.

Nivelul 4: Vorbirea emotionala (Emontional talk) - "Stai sa iti spun eu ce simt!"

Ne putem simti raniti, dezamagiti, nervosi, fericiti, tristi, singuri, etc. Astea sunt cuvintele pe care le folosim la acest nivel.

Distanta dintre nivelul 3 si 4 poate sa fie uriasa. Daca eu impartasesc cu tine ceea ce simt si tu nu esti de acord, poti sa te simti ranit, dezamagit, sau poti sa fii furios pe mine. In situatia asta poate ca nu o sa mai vreau sa impartasesc niciodata ceea ce simt cu tine.

Riscam mai mult cand comunicam la acest nivel, dar pe de alta parte avem sanse mai mari sa stabilim un nivel de intimitate mai mare intre noi.

Nivelul 5: Adevarata comunicare, sincera, dragastoasa (Loving, genuine true talk)- "Hai sa fim cinstiti!"

Acesta e probabil nivelul pe care putem cladi o casnicie solida care are un grad inalt de intimitate. Acest nivel ne permite sa vorbim de adevar .. in dragoste. E nivelul in care suntem deschisi, cinstiti, insa fara sa condamnam. Ne da sansa sa avem libertatea sa gandim diferit si sa fim diferiti. In loc sa ne condamnam unul pe celalalt, incercam sa intelegem gandurile persoanei iubite, prin ceea ce trece ea, vrand sa crestem impreuna in ciuda diferentelor dintre noi.

Mama, ce frumos suna nivelul 5! Mi-as dori si eu sa fiu cu Alina numai in acest nivel! Dar cred ca pe cat e de frumos e si de .. hai sa nu zic greu, sa zic "challenging", de provocator.

Voi la ce nivel... comunicati cu persoana iubita?

Inchei aici post-ul asta, lasandu-va cu speranta ca veti vrea sa va imbunatatiti comunicarea cu jumatatea voastra si avand convingerea ca facand acest lucru o sa aveti o casnicie mai durabila, o sa fiti ca "doua boabe intr-o pastaie", lucru care mi-l doresc si eu in casnicia mea!

Dorin

Ascute ferastraul! ...sau Habit 7

 Acum cativa ani am auzit povestea urmatoare:
 Odata cineva mergea prin padure si vede un taietor de lemne care se muncea din greu sa doboare un copac urias.

„Ce faci, bade?” (observati ca am adaptat-o pe limba mea ardelenesca)

„Nu vezi? Tai copacul asta”.

„Pari istovit. De cand "te lupti" cu el?”

„De cinci ceasuri. E munca multa, nu gluma!”

„De ce nu te opresti o clipa sa iti ascuti ferastraul?”

„Nu am timp. Trebuie sa imi vad de lucru”

Nu de putine ori ma surprind facand acelasi lucru. Faptul ca suntem „prinsi intr-o treaba” ne da senzatia ca suntem eficienti, ca, daca stam de lucrul respectiv, odata si odata o sa il terminam. Ideea de a lua o pauza, sa dam un pas inapoi si sa analizam pentru cateva clipe problema (step outside of the box) in cautarea unei variante mai bune, ni se pare o solutie buna, insa nu acum caci... nu avem timp.

Cand am inceput challenge-ul cu aceste 8 carti in 8 saptamani, am inceput in paralel sa studiez si o carte de citire rapida (ca sa ma ajute sa imi ascut ferastraul). Mi-am mai luat inca una de la biblioteca si mi-a venit si cartea pe care am comandat-o de pe Amazon ... insa nu am timp sa le citesc!

Imi zic: "trebuie sa imi mentin focusul sa imi termin cele 8 carti!"

Asadar, pe cele care m-ar fi putut ajuta sa citesc mai rapid le-am asezat frumos in biblioteca si asteapta sa fie citite dupa ce o sa imi termin cartile propuse.

Nici nu e de mirare ca citesc cartea lui Covey de trei saptamani!

Deprinderea asta de a „ascuti ferastraul” este de a pastra si a spori cel mai important bun pe care il avem – pe noi insine.

Pentru asta trebuie sa lucram pe 4 planuri: Fizic (exercitiu, nutritie, managementul stresului), Social/Emotional (Serviciu, empatie, sinergie, prieteni), Spiritual (clarificarea valorilor, studiu, meditatie) si Mental (citit, vizualizare, planificare, scris).

A gasi timpul necesar pentru ascutirea ferastraului este o activitate tipica a Cadranului 2 (de care vorbeam intr-un post anterior).

Asadar cea mai mare, cea mai importanta investitie pe care o putem face este sa investim in noi insine. Suntem instrumentele propriei noastre activitati si, pentru a fi eficace, trebuie sa gasim timpul necesar de a „ascuti ferastraul” in cele patru planuri.

Dimensiunea fizica – o alimentatie adecvata, respectarea orelor de relaxare si odihna, exercitiu fizic regulat.

Si aici ma simt cu musca pe caciula. Cred ca doar unul din cele trei subpuncte le bifez (cel cu exercitul regulat) caci in continuare merg la inot (x2), merg la kenpo (x2), alerg (x2) si odata joc tenis de camp.

Insa in ciuda acestor lucruri ma simt obosit, simt ca nu mai am energia pe care o aveam acum un an cand faceam parca si mai multa miscare. 

Si asta cred ca se datoreaza in primul rand mancarii neadecvate (nu prea mananc junk food, insa am o alimentatie bogata in carbohidrati (orez, paste, cartofi), iar anul asta nu am mai fost atat de strict incat sa beau doar apa).

Covey spune ca un bun program de miscare ar trebui sa iti lucreze corpul in trei directii: 

Rezistenta (exercitii aerobice ce stimuleaza activitatea cardiovasculara: alergarea, inotul, ciclismul, jogging-ul). Poate va mai amintiti de recomandarile din  posturile mele mai vechi de a face miscare care sa va solicite maxim 80% din rata maxima a ritmului cardiac (N.R. rata maxima 220 – numarul anilor). Peste acest procent exercitiul e anaerob (care are si el rolul lui).

Flexibilitatea - prin extensii. Se recomanda extensiile ca exercitii de incalzire inaintea antrenamentului si la terminarea lui (in perioada de „cooling off”). Primele destind si pregatesc muschiul pentru exercitiu, iar ultimele ajuta la eliminarea acidului lactic care produce febra musculara.

Forta – nu trebuie sa mergi la sala ca sa faci exercitii de forta. Poti sa o faci acasa (flotari, abdomene, genuflexiuni), sau in parc (tractiuni).

Succesul este dat de "pasi mici" (baby steps) si de perseverenta!

2. Dimensiunea spirituala – o alta activitate a Cadranului 2. Probabil ca e cea mai importanta dintre toate, insa de atatea ori noi o punem pe ultimul plan.

Personal eu vreau ca o zi pe saptamana sa o pun deoparte pentru Dumnezeu (mergand la biserica) si incerc (din pacate nu cu real succes) sa imi formez un obicei de a citi zilnic din Biblie.

E incredibil ce mult mi s-a schimbat viata in momentul in care l-am cunoscut cu adevarat pe Dumnezeu. Imi amintesc si acum cum mi s-au umplut ochii de lacrimi cand am citit pentru prima data versetul din evanghelia lui Ioan 3:16 „Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in el sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.”

Si aici sunt la inceput de drum, insa sunt convins ca sunt pe drumul cel bun!

3. Dimensiunea mentala -  educatia.

Citirea cartilor „bune” iti ingaduie sa beneficiezi de gandirea celor mai luminate minti ale oamenilor care au trait atat in prezent cat si in trecut. Sfatul lui Covey e sa iti propui sa citesti mai intai o carte serioasa pe luna, apoi una la doua saptamani, apoi una pe saptamana.

Scrisul e o alta modalitatea de a „ascuti fierastraul” mental. Putem tine un jurnal in care sa notam ganduri, experiente, ne ajuta sa ne limpezim ideile (eu folosesc blog-ul acesta) :)

Alte forme de reimprospatare mentala sunt: organizarea si planificarea (habit-urile 2 si 3). Inseamna a incepe cu gandul la final, de a-ti creiona ruta care o sa te duca la acel obiectiv si de a urmari pas cu pas sa nu te abati de la ea. Cand spun „sa nu te abati”, ma refer la modul figurat, caci consider ca odata pornit la un drum o sa iti dai seama ce ajustari ar trebui sa faci ca sa te misti mai eficient. Poate stiti faptul ca un avion cand merge dintr-un punct A intr-un punct B este 95% din timp in afara liniei care uneste cele doua puncte. Si totusi (de cele mai multe ori) aterizeaza la destinatia propusa :)

4. Dimensiunea social/afectiva

Sentimentele si emotiile sunt determinate de relatiile pe care le avem cu ceilalti (nu insa in mod exclusiv).

Succesul in aplicarea pasilor 4, 5 si 6 nu depinde intru totul de intelect – tine inainte de toate de domeniul afectivitatii si, intr-o mare masura, e conditionat de sentimentul sigurantei personale. Aceasta siguranta personala, aceasta „piece of mind” (N.R. pace a mintii), se instaleaza cand viata e traita in conformitate cu principii si valori autentice.

Siguranta se mai naste si dintr-un comportament indatoritor, generos fata de ceilalti.

Alta siguranta este serviciul facut altora, care ramane anonim; nimeni nu il stie si nici nu trebuie sa il stie. Nu acesta este rostul, ci binele si multumirea pe care le puteti aduce in viata altora. Acest lucru conteaza mai mult decat recunostinta.

Am gasit un citat care mi-a placut al lui N. Eldon Tanner: „A-i ajuta pe ceilalti, iata pretul pe care-l platim pentru privilegiul de a trai pe acest pamant.”

Sunt multe idei frumoase pe care le-am gasit in aceasta carte si nu imi pare rau ca am zabovit trei saptamani sa o citesc.

Termin acest post cu un citat din „nota personala” cu care Stephen Covey isi incheie cartea:

„Cred ca principiile corecte sunt legi naturale si ca izvorul lor este Dumnezeu, Creatorul si Tatal nostru, dupa cum este si izvorul constiintei noastre morale. Cred ca in masura in care oamenii vor trai in conformitate cu aceasta inalta constiinta, vor evolua pana la implinirea naturii lor...Cred ca, in calitatea noastra de fiinte umane, nu ne putem desavarsi prin noi insine. Respectand principii corecte, inzestrari divine dinauntrul nostru ies la lumina si ne ajuta sa ajungem la adevarata masura a conditiei noastre”

„Nu suntem fiinte umane care traiesc o experienta spirituala. Suntem fiinte spirituale care traim o experienta omeneasca” (Teihard de Chardin)

Spor la ascutirea ferastraului vostru!

Dorin

Remembrance day - 11/11/11

 In fiecare an in ceasul al 11-lea a zilei a 11-a, a lunii a 11-a (11 a.m. 11 noiembrie) se tine un moment de reculegere, in toate tarile din Commonwealth, pentru toti militarii care au cazut pe front, azi implinindu-se 93 de ani de cand s-a incheiat primul razboi mondial.

Aceasta zi se mai numeste si Poppy Day (ziua macului), aceasta floare (si nu calculatorul Apple) a devenit simbolul Zilei Amintirii datorita poeziei „In Flanders Fields”. Se spune ca o multime de astfel de flori au umplut campurile de lupta ale Flandrei (sudul Belgiei si nord-vestul Frantei) in primul razboi mondial, si culoarea rosu aprins simbolizeaza sangele varsat pe front.

Poezia aceasta a fost scrisa de un doctor canadian, locotenet-colonelul John McCrae, in data de 3 mai 1915, dupa ce a asistat la moartea celui mai bun prieten de-al lui. El insusi a murit de pneumonie in 1918 tot pe front.

Aceasta poezie, scrisa pe o fila din carnetelul doctorului, a fost rupta si aruncata chiar de autor ... si chiar si asa mototolita a ajuns sa fie, dupa ce a fost "salvata" de un camarad si transmisa revistei "Punch" spre publicare,  ''cel mai popular poem al primului război mondial''.

Cautand pe Internet am dat de un blog al unui roman, Claudiu Val,  care a tradus aceasta poezie si a scris mai multe lucruri interesante despre istoria ei (vezi link). Sper sa nu se supere daca o sa o public si eu:





În câmpiile Flandrei, macii flutură-n vânt,
Printre şiruri de cruci, peste-al nostru mormânt.
Mai zboară sub cer ciocârlia-ndrăzneaţă,
Însă cântecul ei, simfonie măreaţă,
De bubuitul de tunuri e-nfrânt.

Noi am murit. Câteva zile doar sînt
De când ne bucuram de amurg şi dimineaţă.
Iubeam, eram iubiţi, şi-acum suntem pământ,
În câmpiile Flandrei.

Cerem urmaşilor, cu legământ:
Luaţi torţa din braţul nostru frânt
Şi purtaţi-o spre victoria măreaţă!
De nu, ne-am săvârşit degeaba din viaţă,
Şi degeaba macii flutură-n vânt,
În câmpiile Flandrei.

Imi place ca australienii, chiar daca nu au avut parte de razboaie sangeroase pe teritoriul tarii, nu isi uita eroii si au doua sarbatori anuale (Rememberance day si ANZAC day) in cinstea lor.

O lectie de invatat si pentru noi, romanii, caci nu stiu daca mai sarbatorim ziua de 23 August 1944 asa cum se cuvine.

Dorin

Principiile managementului personal – Habit 3

Pasul 1 (Fii proactiv), de care vorbeste Stephen Covey in cartea sa, se refera la faptul ca noi, ca si fiinte umane, suntem raspunzatori de vietile noastre. Comportamentul nostru e o functie a hotararilor noastre si nu a conditiilor de viata: trebuie sa fim in stare sa luam initiative si sa ne asumam responsabilitati (responsabil – “response-able” (raspuns-abilitate – abilitatea noastra de a alege raspunsul.

Apoi vorbeste despre cea de-a doua deprindere: (Incepe cu gandul la final). Aceast al doilea pas te ajuta sa iti gasesti propria definitie a succesului. Ne arata importanta crearii unei “declaratii de misiune” (suna ciudata traducerea “mission statement”-ului). 

O sa revin la acest pas dupa ce o sa termin de citit astea 8 carti si o sa il recitesc cu atentie, caci si eu vreau sa imi fac un “mission statement” atat personal, cat si unul pentru familia mea.

In postul asta as vrea sa ma opresc asupra pasului 3: Pune prioritatile pe primul loc.

Vorbeam despre diferenta dintre leadership si management. Spuneam ca leaderul identifica lucrurile care sunt importante, iar managerul se ocupa cu punerea lucrurilor care trebuie facute in ordinea prioritatilor si urmareste realizarea lor zi de zi, ceas de ceas.

Un om de succes are obiceiul sa faca lucrurile pe care oamenilor care nu realizeaza mai nimic in viata nu le place sa le faca. Nici acestuia nu ii place sa le faca, dar neplacerea asta este subordonata scopului pe care il are in minte. Aceasta subordonare necesita un scop, o misiune, un simt acut al directiei si valorii, un arzator “da!” in interiorul nostru care ne ajuta sa spunem “nu” la alte lucruri pe care suntem tentati sa le facem, insa care nu ne ajuta sa atingem obiectivele pe care ni le-am propus.

Mi s-a parut interesant cand Covey vorbeste in cartea lui despre 4 “generatii” ale managementului timpului, fiecare din aceste etape vine sa completeze pe cea anterioara, dandu-ne un control mai mare in viata noastra.

Prima generatie se poate caracteriza prin notite si liste, ca si efort de recunoastere a lucrurilor care ne “mananca” timpul si energia.

A doua generatie poate fi caracterizata de calendare si agende. Acest val reflecta incercarea de a privi in viitor, de a planifica evenimente si actiuni.

A treia generatie aduce ideea de prioritizare, de clarificare a valorilor. Focusul este pe stabilirea obiectivelor, tintelor, astfel incat timpul si energia sa fie canalizate si sa fie in armonie cu aceste valori. De asemenea contine conceptul de planificare zilnica si de a face acele lucruri care aduc cea mai mare valoare. Insa, in aceasta generatie, accentul este pus pe eficienta si astfel se creeaza asteptari care sunt in contradictie cu oportunitatile de a dezvolta relatii armonioase, sau de a preintampina anumite nevoi umane, sau de a te bucura in mod spontan de viata de zi cu zi.

A patra generatie insa are o alta abordare: considera ca “managementul timpului” este un termen impropiu – problema nu e de a administra mai bine timpul, ci de a ne administra mai bine pe noi insine. In loc de a se concentra pe lucruri si pe timp, asteptarile generatiei a patra pun accentul pe intretinerea si sporirea relatiilor si pe obtinerea unor rezultate.

Elementele esentiale ale generatiei a patra sunt prezentate in matricea de management a timpului (vezi poza), noi ne petrecem timpul in unul dintre aceste cadrane.

Sunt doi factori care definesc o activitate: urgenta (lucrurile care necesita atentia noastra imediata) si importanta (ce are de a face cu rezultatele, ceva ce aduce o contributie misiunii tale, valorilor si obiectivelor prioritare). Urgentele provoaca reactii, pe cand situatiile importante (care nu sunt si urgente) cer mai multa initiativa, mai multa proactivitate.

Cadranul 1 este cadranul “crizelor”, al “problemelor”. Activitati: incercam sa rezolvam o criza, probleme presante, proiecte pe termen fix. Daca petrecem marea majoritate a timpului nostru in acest cadran, rezultatele la care ne putem astepta sunt urmatoarele: stres, epuizare, managementul crizelor, criza de timp, supraaglomerare.

Cadranul 3 e cadranul “urgentelor” neimportante, cei care isi petrec timpul aici au impresia ca de fapt sunt in cadranul 1. Activitati: intreruperi, apeluri, email, rapoarte, sedinte, probleme presante, activitati marunte. Rezultate: focus pe activitati pe termen scurt, managementul crizelor, reputatia de a avea un caracter cameleonic, sentimentul victimizarii, pierderea controlului, relatii dureroase sau ruinate.

Persoanele care isi petrec marea majoritate a timpului in cadranele 3 si 4 duc o viata iresponsabila. Activitati: munca de rutina, emailuri, conversatie la telefon, timp irosit, activitati placute. Rezultate: iresponsabilitate totala, pierderea locului de munca, dependent de altii sau de institutii pentru nevoile de baza ale existentei.

Persoanele eficace se feresc de cadranele 3 si 4 (deoarece activitatile din aceste cadrane, urgente sau nu, nu sunt importante) si incearca sa reduca timpul petrecut in cadranul 1, folosindu-si timpul mai mult in cadranul 2. Activitati: Prevenire, cultivarea relatiilor, recunoasterea de noi oportunitati, planificare, recreere, sport. Poate fi aplicat principiul lui Pareto de care vorbeam intr-un post anterior, cand am scris lectiile invatate din cartea lui Tim Ferriss – 80% din rezultate decurg din 20% din actiuni.

Tema de casa: identificati in ce cadran petreceti cea mai mare parte din timpul dumneavoastra si incercati sa mariti timpul petrecut in cadranul 2, reducand timpul petrecut in celelalte cadrane!

Tinem aproape,

Dorin

Contractul … si ratusca de 1,2 milioane de dolari

Acum trei saptamani am incheiat un contract cu Mihai, baiatul meu de 10 ani, un fel de experiment care s-a dovedit un real succes.

Acest contract are 5 puncte care trebuiau indeplinite pentru a fi respectat. Lucrurile pe care s-a angajat sa le faca sunt urmatoarele:

1.  Sa termine de citit o carte de peste 300 de pagini.
2.  Sa faca practica de 6 ori pe saptamana la vioara (15 minute pe zi) si la pian (30 minute pe zi).
3.  Sa isi faca tema la scoala.
4.  Sa isi pastreze camera curata (si o sa fie verificat de doua ori pe zi, o data inainte de a pleca la scoala si inca o data dupa-masa).
5.  Sa aiba grija ca "planta lui" sa fie udata.

Ieri a fost data cand contractul a incetat. Contractul pentru ca sa fie respectat trebuia ca sa aiba o rata de succes de minim 95%.


Toate activitatile au fost facute la timp (mai putin curatul intr-o dimineata de sambata inainte de a merge la inot).

Nu numai ca le-a facut, insa a citit inca trei carti in plus in astea trei saptamani (trebuie sa imi zica si mie secretul cum face), a repetat cateva zile la vioara, chiar daca a avut o coarda rupta (si am fost surprins sa vad ca a sunat chiar bine, caci s-a folosit de coarda urmatoare si a incercat sa prinda aceeasi nota, mutandu-si degetele ceva mai sus), a castigat medalia de argint la un concurs cu orchestra scolii (la un festival de muzica organizat pentru toate scolile din Brisbane).

Tot din ciclul a incepe a-i plasa tot mai multe responsabilitati, a trecut cu brio si testul de a veni o data pe saptamana singur acasa si a-si face temele (sau sa citeasca). Asadar, de acum incolo, in mod oficial o sa aiba o  dupa-masa in care are program de voie si nu mai trebuie sa mearga la after-school.

Iar ca si rasplata pentru contractul asta a fost ca azi intrega familie a mears sa sarbatoreasca impreuna aceasta reusita a lui Mihai la Gold Coast, dandu-se intr-o barca-autobuz: Aqua-duck :)

A fost una din cele mai placute experiente, caci pe langa faptul inedit de a ne da cu o ambarcatiune amfibie, am aflat o gramada de lucruri despre acest oras (al 6-lea ca marime din Australia, un punct de atractie pentru milioane de turisti...un fel de Mamaia a noastra).

Astfel am aflat ca unul din cele 40 de hoteluri zgarie-nori care au aparut in ultimii cativa ani are, de exemplu, cel mai rapid ascensor din lume (poti ajunge la etajul 77 in mai putin de 43 de secunde), sau ca am baut o cafea la Palatul Versace intr-o ceasca pe care, daca vrei sa o cumperi, ai da 250 de dolari (N.R. cafeaua a costat 7 dolari).

De asemenea am vazut cateva ambarcatiuni ale unor oameni de succes din Australia (care pentru privilegiul de a le avea ancorate aici platesc pana la 1,100 de dolari pe saptamana … peste 50,000 de dolari pe an).
Am mai vazut casa de vacanta a lui Bill Gates pe care o are aici (si alte doua case de o parte si de alta pe care le-a cumparat probabil ca sa aiba putin mai multa intimidate, toate trei evaluate la 28 milioane de dolari), si casa de vacanta a lui Jackie Chan, actorul din ultimul Karate Kid.

Si copiii s-au bucurat (nu numai copilul din mine), mai ales ca i-a lasat si pe ei sa o conduca pe ocean. Probabil ca e cea mai scumpa jucarie pe care au condus-o pana acum: 1,2 milioane de dolari.

Well done Michael! Great work!

Dorin

Cartea nr. 4: Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace, Stephen R. Covey

  Inca o saptamana, inca o carte...doar inceputa, caci de data asta nu am chiar terminat-o la momentul cand scriu blog-ul asta.

M-am decis totusi sa scriu azi din doua motive: unul e ca vreau sa mai "strecor" inca un post luna asta, si profit de urmatoarele 30 de minute sa fac acest lucru, si al doilea e ca am ajuns la carti care sunt asa de "adanci", incat chiar daca ar fi sa analizez doar 10 idei ce le pot desprinde din paginile lor si le-as scrie intr-un singur articol, ar face ca acesta sa fie foarte lung.

Asa ca astazi am sa scriu primele idei pe care le-am gasit in paginile cartii lui Stephen Covey.

1. Pregatire: 

Ce stiu deja? Autorul este un vorbitor de talie mondiala, cartea este un best seller, vorbeste despre paradigme si prezinta 7 pasi in a deveni mai bun in ceea ce faci.
De ce vreau sa citesc aceasta carte? Sa fiu mai eficace
Ce vreau sa stiu? Cei 7 pasi care sa ma ajute sa ma imbunatatesc si modul in care sa ii si aplic.

2. Previzualizare:

Carte vanduta in 15 milioane de exemplare, tradusa in 38 de limbi, e considerata "Cea mai influenta carte a secolului 20".

3. Cititre pasiva

Idei:

•  Vorbeste despre provocarile umane: despre frica si insecuritate, despre generatia "vreau totul, acum!", despre rolul de victima, despre neputinta, despre "te ajut, dar ce am eu de castigat?", despre foamea de a te face inteles, etc.
•  Autorul prezinta diferenta dintre caracterul etic (care are la baza integritatea, umilinta, fidelitatea, curajul, dreptatea, rabdarea, simplitatea, modestia, etc) si personalitatea etica (care se bazeaza pe atitudine si comportament, abilitati si tehnici).
• Noi nu vedem lumea asa cum este ea, ci cum suntem noi (cum ne formam niste perceptii, cum acestea guverneaza ceea ce vedem si cum ceea ce vedem guverneaza modul nostru de comportament). De exemplu, daca privesti poza alaturata, ce vezi? O batrana? ... Esti sigur? :)
• Stephen Covey spune urmatoarele: "Ce suntem vorbeste mult mai elocvent decat ceea ce spunem sau ceea ce facem".
• Daca vrem sa facem schimbari minore in viata noastra putem sa ne focusam pe atitudine si comportament, insa daca vreau sa fac schimbari majore trebuie sa ne focusam pe lucrurile de baza care ne formeaza caracterul.
• Abordarea pe care o propune e schimbarea ta din interior in exterior.

Pasii de care vorbeste in cartea lui te fac sa "cresti" de la dependenta, la independenta iar mai apoi la interdependenta.

Pasul 1: Fii proactiv (depinde de tine si nu de altii cum reactionezi la ceea ce iti arunca viata)
Pasul 2: Incepe gandindu-te la "sfarsit" (vezi unde vrei sa ajungi in viata si in felul ala traseaza-ti pasii marunti care sa te duca acolo).
Pasul 3: Prioritizeaza lucrurile

Acesti primi trei pasi reprezinta victoriile tale "interioare", pe care nu le vad ceilalti din jurul tau.

Pasul 4: Gandeste Win-Win (Castig-Castig)
Pasul 5: Prima data cauta sa intelegi (ceea ce vrea interlocutorul tau), apoi fa-te inteles
Pasul 6: Sinergia (suma capabilitatilor oamenilor dintr-o echipa e mai mare decat suma fiecaruia in parte)

Pasii astia te ajuta la "victoriile publice".

Pasul 7. Ascute-ti fierastraul (revizuieste in permanenta primii 6 pasi, invata continuu)

Alte idei:

• Vorbeste in cartea lui sa iti tratezi angajatii la fel cum ai vrea ca ei sa ii trateaze pe cei mai buni clienti ai tai !!!
• Care e diferenta intre a fi eficace si a fi eficient: putem sa fim foarte ocupati cu toate activitatile pe care le facem zilnic si chiar putem sa fim si eficienti (in sensul ca rezolvam o gramada din lucrurile pe care le avem de facut) si totusi, asta nu inseamna ca suntem si eficace. Putem sa muncim din greu si sa urcam pe treptele succesului ca sa constatam mai apoi ca de fapt scara e pusa pe zidul gresit!
• Care e diferenta intre leader si manager? Manager is doing the things right, leader is doing the right things. (N.R. Managerul face lucrurile bine, pe cand leaderul are viziunea lucrurilor bune care trebuie facute)
• Victoriile "interioare" trebuie sa preceada pe cele publice.

Mi-a placut descrierea obiceiurilor: ele sunt intersectia a trei cercuri:

 - cunostinta (ce sa faci? de ce sa faci un anumit lucru?)

 - indemanare (cum sa faci un anumit lucru?)

 - dorinta (sa vrei sa faci un anumit lucru)


Iar pentru a crea un obicei si a il "imprima adanc" in viata noastra, trebuie sa lucram pe toate aceste trei planuri. Si trebuie sa lucram la cate un obicei odata, timp de 30 de zile, pana cand devine parte integranta din noi.

Spor la treaba ... si va doresc sa fiti eficace, in timp ce sunteti si eficienti :)

Dorin

Cartea nr. 3: Torturat pentru Hristos de Richard Wurmbrand

 A fost cartea pe care am citit-o cel mai repede, in cateva ore, dintre cele trei de pana acum.

Insa parca a fost si cel mai greu de citit, si nu datorita felului cu care a fost scrisa, ci datorita sentimentului de durere pe care mi l-a produs cand am aflat de atrocitatile la care a fost supus acest pastor roman de societatea comunista care ne-a condus vreme de aproape jumatate de secol.

Tot saptamana trecuta am vizionat un film „The way back” (N.R. Drumul inapoi) in care e povestita experienta a 7 oameni care au evadat dintr-o inchisoare din Siberia si au strabatut 6500 de km pana cand au dat de libertate.

Ei au trebuit sa traverseze cateva tari (Rusia, Mongolia, China) pana ce au ajuns in India. Intreg drumul a durat 18 luni, fara mancare (se hraneau cu doar ce gaseau in drumul lor), strabatand niste locuri destul de neprietenoase (Siberia iarna, desertul Gobi si muntii Himalaya).

E incredibila dorinta de a fi un om liber si prin ce incercari supraomenesti au trecut acele personaje pentru a obtine acea mult dorita libertate.

E un film reusit, inspirat dupa fapte reale, in care joaca doi actori romani: Alexandru Potocean si Dragos Bucur. Daca aveti posibilitatea sa il vedeti, faceti-o ca merita!

Vazand acest film, mi-am amintit de o alta poveste dureroasa a unui evreu care si-a vazut intreaga familie exterminata intr-unul din lagarele de concentrare naziste si, vrand sa evadeze, s-a dezbracat in pielea goala si s-a strecurat printre cadavrele din camionul unde erau arucati evreii dupa ce erau scosi din camerele de gazare. Cand a venit noaptea cu greu a reusit sa scape din groapa unde a fost aruncat, aproape strivit de „maldarul” de morti care au fost aruncati deasupra lui.

A alergat descult si dezbracat toata noaptea 45 de km pana la un sat unde a gasit un adapost. Aceasta a fost imaginea pe care am avut-o in minte atunci cand am alergat anul trecut maratonul!

Revenind la Wurmbrand, prima data am auzit acest nume cand inca eram in Romania si pe TVR1, daca nu ma insel, a fost facuta o emisiune "Mari romani”, iar pe locul trei a fost chiar el (dupa Stefan cel Mare si Eminescu), un nume pentru mine complet necunoscut.

De atunci am mai auzit de el si despre cartile pe care le-a scris, iar acum cateva luni am avut de facut o prezentare despre o fundatie „Vocea martirilor” pentru o actiune caritabila, organizatie al carei fondator a fost Richard Wurmbrand.

Facand un studiu despre aceasta organizatie, am aflat cate ceva despre viata lui, am povestit cu niste prieteni de ai mei care l-au cunoscut personal si abonandu-ma la newsletter-ul acestei organizatii am primit gratuit cartea „Torturat pentru Hristos” scrisa de el.

Ce am aflat din paginile acestei carti?

Am aflat ca acest roman-evreu si-a pierdut parintii din primii ani de viata si a fost crescut intr-o familie care nu i-a dat nicio educatie religioasa. Ba mai mult decat atat, a ajuns sa fie un ateu convins, ca si majoritatea comunistilor din vremea lui, considerand notiunea de Dumnezeu si Hristos ca fiind daunatoare mintii omenesti.
 

O experienta interesanta, aproape miraculoasa, l-a facut sa il cunoasca pe Dumnezeu. Intr-unul din satele de munte din Romania, un dulgher batran, odata s-a rugat lui Dumnezeu si a zis: „Dumnezeule, tu stii ca ti-am fost credincios toata viata mea si doresc ca rasplata pe care mi-o poti da Tu, aici, pe pamant, pentru credinciosia mea, e sa nu mor pana cand nu o sa aduc un evreu la Hristos, caci evreii au fost din poporul ales al Tau. Dar sunt sarac, batran si bolnav si nu pot sa merg acum sa caut un evreu, iar in satul meu nu este nici macar unul. Asadar adu, te rog, un evreu la noi in sat si o sa fac tot ce imi sta in putinta sa il aduc la Hristos”

Richard declara ca „ceva irezistibil m-a atras spre satul acela. Nu aveam nici un motiv sa merg acolo. Dintre peste 12.000 de sate, eu a trebuit sa merg in acel sat”.

Auzind ca e evreu, batranul dulgher s-a apropiat de Wurmbrand si i-a dat o Biblie sa citeasca. O Biblie diferita de toate Bibliile pe care le-a rasfoit Richard, mai mult din curiozitate, pana atunci. A fost o Biblie care nu a fost scrisa doar cu cuvinte, ci parca avea „flacari de dragoste”, ce se datorau rugaciunilor batranului si ale sotiei acestuia. Nu a trecut mult si Richard (si mai apoi sotia lui) s-au intors la Domnul.

A ajuns sa fie ordinat pastor intr-o biserica Luterana, apoi a urmat un episod in care Romania a fost ocupata de nemti. Fiind evreu, a avut de suferit (familia sotiei lui a fost trimisa in lagararele naziste), iar fiul lui, Mihai, a trebuit sa isi schimbe numele ca sa scape de moarte.

Apoi a urmat ocupatia sovietica, si unul din lucrurile pe care le-a facut a fost sa impartaseasca invataturile biblice soldatilor rusi.

Odata cu instaurarea comunistilor la putere, Richard a inceput lucrarea pentru Dumnezeu in biserici considerate ilegale. Se intalneau in case, in paduri, in subsoluri. Toata aceasta activitate a dus la arestarea lui de catre autoritatile comuniste la 29 februarie 1948. A urmat o prima perioada de incarcerare de 8 ani si jumatate. A fost eliberat pentru o scurta perioada de timp, dupa care a urmat o a doua tura de tortura de inca 6 ani.

E incredibil prin ce a trecut acest om. I-au fost sfaramate 4 vertebre si numeroase oase (cei care l-au intalnit au spus ca nu putea sa isi stranga sireturile la pantofi din cauza ca i-au zdrobit oasele de la picioare). L-au taiat, l-au ars si i-au facut 18 gauri in corp. Zicea ca Dumnezeu a facut un miracol si faptul ca ca a scapat cu viata, probabil, a fost ca noi sa ii ascultam strigatul in numele bisericilor ilegale care se afla si in ziua de astazi in diverse locuri din lume.

Cruzimea ateismului e greu de imaginat. Cand un om nu are credinta in rasplata faptelor lui bune si cand nu se teme de lucrurile rele, atunci nu are niciun motiv sa mai fie uman.

Povestea despre un pastor, Florescu, care a fost torturat spre a-i "turna" pe cei care ii frecventau biserica. In prima faza l-au batut, l-au taiat cu cutitele, l-au ars cu fier inrosit in foc. Apoi i-au bagat in celula lui sobolani infometati. Nu a putut dormi zile intregi caci a trebuit sa se apere in permanenta de ei. Apoi a fost fortat sa stea in picioare timp de doua saptamani, zi si noapte.

Vazand ca nu pot sa scoata nimic de la el l-au adus pe baiatul lui de 14 ani si au inceput sa il bata in celula in care era el. Atunci pastorul i-a spus baiatului: „Alexandru, trebuie sa le spun ce vor sa afle de la mine. Nu pot sa mai suport sa vad cum te tortureaza si pe tine!”. Baiatul i-a raspuns: „Tata, nu face nedreptatea asta sa am un tata tradator. Rezista! Daca o sa ma omoare in bataie am sa mor cu cuvintele astea pe buze: „Isus si patria mea”.

Comunistii revoltati l-au omorat pe baiat, sangele lui improscand pe peretii intregii celule. El a murit laudandu-l pe Dumnezeu! Insa incercati sa va puneti in pielea acelui parinte ...

Detinutilor li se dadea sa manance o singura felie de paine pe saptamana si o supa infecta in fiecare zi. Au ajuns sa imparta si felia asta de paine si medicamentele pe care le aveau si care ar fi putut sa le salveze viata cu cei care odinioara i-au torturat, odata ce acestia din urma ajungeau sa fie la randul lor aruncati in inchisoare.

Wurmbrand a spus: „Nu sunt revoltat ca am pierdut 14 ani din viata in inchisoare, caci aici am vazut lucruri frumoase. Am fost unul din cei mai neinsemnati puscariasi, dar am avut privilegiul sa stau in celula cu adevarati sfinti, eroi ai credintei. Ei au murit bucurosi pentru Hristos!”

A mai spus ca a avut de invatat de la gardienii care il torturau: „Cum ei nu l-au lasat pe Isus sa fie in inima lor, am decis ca nici eu sa nu ii las loc Satanei in inima mea”. A considerat ca cea mai cumplita tortura a fost spalarea de creier la care a fost supus in inchisoare, mai dureroasa decat toate suferintele pe care le-a rabdat. 17 ore pe zi, saptamani, luni si ani la rand tot ceea ce auzeau ei era: „Comunismul este bun! Comunismul este bun! Comunismul este bun! Credinta este o prostie! Credinta este o prostie! Credinta este o prostie! Renunta! Renunta! Renunta!”

Timp de 14 ani nu a avut acces la nicio Biblie. Nu se mai putea ruga ca si inainte. Era infometat, drogat, indobitocit cu doctrine comuniste. Pana si rugaciunea „Tatal nostru” i se parea prea lunga si nu se putea concentra sa o spuna, asa ca singura rugaciune pe care o spunea zi de zi, ceas de ceas a fost: „Isus, te iubesc! Isus, te iubesc!”

Un alt mesaj pe care l-am gasit pretutindeni in cartea lui a fost dragostea pentru oamenii care l-au torturat. A spus: „Am urat comunismul, insa i-am iubit pe comunisti”, „M-am uitat la oameni nu cum erau, ci cum puteau sa devina si vedeam in cei care ma torturau un viitor apostol Pavel” (care a fost cunoscut pentru faptul ca a torturat el insusi pe primii crestini, inainte sa se intoarca la Hristos)

O floare, pe care o calci in picioare, te rasplateste cu parfumui ei. Tot asa, crestinii, torturati de comunisti, le rasplateau aceasta tortura prin dragoste. Acest mesaj impresionant cat si rugaciunile acestor crestini din inchisorile comuniste nu puteau sa ramana fara niciun raspuns: cativa dintre cei ce ii persecutau au devenit crestini si au suferit bucurosi mai tarziu in inchisori pentru credinta lor in Dumnezeu.

Wurmbrand a spus ca nu a avut sansa, ca multi alti frati in credinta, sa moara o moarte de martir in inchisoare. A fost eliberat si au fost platiti $ 10.000 pentru rascumpararea sa si a familiei sale din Romania comunista de catre o misiune norvegiana si a crestinior evrei britanici.

Inainte de a pleca a fost chemat de doua ori la Partid si i-au spus: „Acum ca pleci poti sa vorbesti de Hristosul tau cat vrei, insa ai grija sa nu spui nimic de noi, caci pentru 1000 de dolari gasim un ucigas care sa te lichideze. Sau o sa inventam tot felul de lucruri despre tine si o sa te distrugem moral.”

Odata ajuns peste hotare insa, Richard Wurmbrand nu a putut sa tina ascuns prin ce a trecut el si ca el o multime de credinciosi din tarile comuniste.

A vorbit intregii lumi, a scris o multime de carti traduse in peste 70 de limbi, a prezis caderea comunismului cu 20 de ani inainte sa se intample... si la o manifestatie americana, indignat de mesajul transmis de un pastor simpatizant a miscarii de stanga, a luat microfonul si le-a prezentat tuturor „diploma lui de doctor in comunism” desfacandu-si pana la brau camasa si aratandu-le cicatricele adanci de pe torace.

Mesajul lui pentru noi este sa mergem pe urmele lui Hristos! Asta ar trebui sa fie idealul nostru in viata.

God bless,

Dorin

10 Strategii pentru cresterea increderii in sine a copilului tau

Vorbeam in post-ul anterior despre falsele valori care sunt promovate in societatea noastra: frumusetea, inteligenta si banii si promiteam ca am sa revin cu strategiile propuse de

James Dobson in cartea sa pentru construirea increderii in sine (self-esteem). 

Asadar…. Am revenit :)

Strategia 1: Examineaza valorile in casa ta.

Noi, ca si parinti, suntem produsele societatii ale carei valori tocmai le-am condamnat. Am fost invatati in mod repetat sa apreciem frumusetea si inteligenta, toti vrem sa avem copii care sa impresioneze lumea inconjuratoare.

Adeseori cea mai mare stricaciune este pricinuita neintentionat acasa, locul care ar trebui sa fie sanctuarul copilului. Intrebarea pe care o pune Dobson e urmatoarea: cu ce drept cerem copiilor nostri sa fie super-copii, cand noi suntem doar niste oameni obisnuiti? 

Trebuie sa fim atenti ce le spunem copiilor. Putem sa ii echipam cu increderea necesara incat sa treaca peste presiunile la care sunt supusi de colegii lor, sau putem sa ii lasam fara aparare spunand lucruri care le scad moralul.

Diferenta o face calitatea comunicarii pe care o avem cu copiii nostri. Un copil care e convins de dragostea parintilor si de respectul lor o sa se vada ca fiind valoros.

Multi copii sunt convinsi ca parintii ii iubesc, insa nu sunt convinsi ca sunt apreciati suficient. Asemenea atitudini aparent contradictorii nu sunt atat de neobisnuite in relatiile umane (de exemplu o sotie care isi iubeste sotul alcoolic, insa il dispretuieste pentru ceea ce a devenit). De aceea, ei pot spune “Sigur ca ma iubesc, ca doar sunt copilul lor, vad ca sunt important pentru ei, insa nu sunt mandri de mine. Sunt o dezamagire pentru ei..”

E asa de usor sa cadem in capcana asta (trebuie sa recunosc ca si eu ma simt vinovat de cateva din urmatoarele). De exemplu, daca cineva le pune o intrebare directa, ii intrerupem si dam noi raspunsul in locul lor. Sau le tinem o predica, inainte de a face o vizita la niste prieteni, despre felul in care sa se comporte si sa nu ne faca de ras.

Asadar, dragostea e doar jumatate din task-ul de a creste increderea copilului tau. Cealalta jumatate trebuie sa o constituie respectul pe care il acordam.

In viziunea lui Dobson, exista patru bariere care pot face ca sa se indoiasca de valoarea lui, chiar daca il iubim.

•  Lipsa de sensibilitate a parintilor: trebuie sa fim atenti ce spunem cand sunt si ei de fata.

De exemplu vorbea despre mama unui pacient de a lui care spunea despre copilul ei care se afla la doar cativa metri distanta: cand s-a nascut, Roger avea febra, doctorii nu mai stiau ce sa ii faca. I-au dat niste medicamente gresite. Acum Roger nu o sa mai fie la fel. Doctorii spun ca are ceva malformatie pe creier si acum nu poate sa invete bine la scoala”. Nu prea e incurajator pentru bietul baiat ceea ce vorbeste mama lui, nu-i asa?

•  Oboseala si presiunea 

De ce trebuie sa ne reamintim cateodata sa fim sensibili la nevoile copiilor nostri? Cum de uitam? Cred ca raspunsul e: viteza cu care abordam viata, problemele de la serviciu, gandul la ce punem pe masa, etc. Intreaga noastra lista cu ceea ce avem de facut (to-do list), in care nevoile copiilor parca nu isi gasesc locul.

• Sentimentul de vinovatie – exista un conflict intre nevoile copiilor si indatoririle pe care le au parintii. Oare le acord suficienta atentie? Oare nu am reactionat gresit cand am luat deciziile pe care le-am luat? Repet greselile pe care am simtit ca le-au facut parintii mei cu mine?

Acest sentiment de vinovatie poate in primul rand sa afecteze bucuria pe care ar trebui sa o simtim atunci cand ne crestem copiii si sa o transforme intr-o experienta dureroasa. In al doilea rand, este afectat modul in care ii crestem: reactia tipica e sa le cumparam tot ceea ce ne cer (imi amintesc ca am intalnit o romanca in Roma care ne spunea ca trimite bani parintilor ei sa ii cumpere orice vrea baiatului ei, simtindu-se vinovata ca nu poate fi impreuna cu el si crezand ca poate ultimul model de telefon poate repara durerea pe care o simte copilul ei). Un alt mod de manifestare e sa fim mai permisivi, sa il lasam sa faca ce vrea. In al treilea rand, copiii pot simti acest sentiment al parintilor si se pot intreba “Sunt eu de vina?”

Cel mai bun mod de a rezolva treaba asta e de a o lamuri odata pentru totdeauna, folosind-o ca un motiv pentru schimbare. Sentimentul de vinovatie este o emotie valoroasa, furnizand energia necesara ce ne face sa schimbam unele lucruri in viata noastra si ne poate ajuta sa crestem. 

• Rivali in dragoste – atunci cand unul dintre junior simte ca fratiorul cel mai mic a captat intreaga atentie a parintilor.

Strategia 2: Rezerva Adolescenta pentru adolescenti

Copiii din ziua de azi sunt bombardati cu o gramada de jucarii gen Barbie care ii fac sa puna mare accent pe frumusete. De asemenea sunt o multime de  programe pentru copii (sau desene animate) care parca, in loc sa ii ajute, ii “strica” si mai tare. Un alt lucru la care trebuie sa fim atenti e sa vedem la ceea ce se uita copii nostri pe Internet, caci e foarte usor in loc de “toys” (N.R. jucarii) sa gaseasca link-uri la “sex-toys”.

Strategia 3: Invata-l pe copilul tau politica de “non-auto-denigrare”

Una dintre caracteristicile unei persoane care se simte inferioara e sa discute despre deficientele ei.

O persoana supraponderata se simte nevoita sa se scuze prietenilor cu care se afla la masa atunci cand isi comanda o prajutura cu multa frisca. Parca din explicatiile ei poti deduce ceea ce gandeste: “Sunt deja gras destul chiar si daca nu mananc asta”. La fel o persoana care crede ca e mai prostuta o sa admita deschis “Sunt destul de slaba la matematica, parca nu pot aduna 2 si cu 2”. Acest mod de auto-denigrare se intalneste destul de des. Ascultati-va pe voi insiva! O sa fiti surprinsi cat de des va plangeti de mila prietenilor vostri.

Haideti sa ne oprim sa de auto-denigram! Si sa ii invatam si pe copiii nostri sa nu faca acest lucru, pentru ca autocritica continua poate deveni un obicei rau si nu ii ajuta cu nimic.

Este o mare diferenta intre acceptarea vinovatiei (cand este valida) si paravrageala despre inferioritatea unuia (sau chiar si a noastra).

Strategia 4: Ajuta-l pe copilul tau sa compenseze

Compensatia este cea mai buna arma a copilului tau impotriva inferioritatii. Contrabalanseaza-i slabiciunile prin capitalizarea punctelor lui forte.

Viziunea copilului asupra lui este produsul a doua influente: calitatea vietii familiale si experienta sociala din afara familiei. Prima e mai usor de controlat decat a doua. Nu putem sa il imbracam pe copilul nostru cu niciun fel de armura emotionala care sa il protejeze de respingerea sau ridiculizarea colegilor lui de la scoala. E dureros sa se rada de tine, sa te jigneasca cineva, sa te bata cineva sau chiar sa te ignore cineva. Insa personalitatea noastra se dezvolta datorita acestor mici (sau mai mari) necazuri, asta in cazul in care nu suntem zdrobiti de tot in acest proces. E un fel de … “ce nu ne omoara, ne face mai puternici”.

Chiar daca ne vine greu sa credem, copiii nostri au nevoie de mici esecuri sau dezamagiri in perioada lor de formare. E ca si ilustratia cu un copac care daca este intr-o padure tropicala nu are radacinile adanc infipte in pamant (ca unul care se afla intr-un teren mai arid) si orice vant care este mai puternic il doboara la pamant. Copiii care invata sa isi rezolve problemele sunt mai in siguranta decat acei care niciodata nu au fost nevoiti sa le infrunte.

Task-ul nostru ca si parinti nu e sa eliminam fiecare incercare din viata lor, ci sa le fim aliati si sa ii incurajam atunci cand sunt in necaz, intervenind cand amenintarile sunt peste puterile lor si sa le dam uneltele care sa ii ajute sa depaseasca aceste obstacole. Iar una dintre aceste unelte e compensarea. 

Trebuie sa ii ajutam pe pitici sa isi gaseasca lucrurile la care sunt buni si sa se foloseasca de ele. De exemplu, sportul e unul din lucrurile cu care “pot iesi in fata” copiii. Iar punctul-cheie in a-i forma excelenti atleti e sa inceapa de mici. E greu sa ii convingi sa faca un sport, care ca orice lucru la inceput, cand nu ai experienta, pare un chin. Insa prin perseverenta (mai ales din partea parintilor) o sa ajunga sa aiba mici succese, care o sa se transforme in si mai mari succese in prezenta colegilor de clasa, si lucrul asta o sa ii dea incredere sa il faca sa fie mai bun si in alte domenii.

Strategia 5: Ajuta-l pe copil sa concureze

Aici nu ma refer doar la competitii sportive sau academice, ci sa concureze in societatea noastra, cu sistemul de valori pe care le are. De exemplu, daca e mai slab la anumite materii, cauta sa il ajuti, sau ia-i un meditator, daca are dintii strambi, mergi cu el la dentist si cumpara-i aparat dentar.

Nu putem sa ignoram cu desavarsire regulile jocului, insa putem sa avem multumirea sa stim ca jocul propriu-zis nu e asa de important.

Ideea e sa ii invatam de mici care sunt adevaratele valori in viata: dragostea pentru aproapele tau, respectul fata de parinti, blandetea, integritatea, cinstea, sinceritatea, dragostea pentru Dumnezeu.

Strategia 6: Disciplineaza copilul fara a-i stirbi respectul de sine.

Ingredientele pentru o disciplina sanatoasa

•  Spune-i copilului regula inainte ca aceasta sa fie incalcata (el trebuie sa stie ce se asteapta de la el si de ce). Aici ma simt cu musca pe caciula, caci nu de putine ori fac regulile( sau dau pedepsele) cand observ un lucru care nu imi place.
•   Un copil care in mod deliberat testeaza autoritatea prin nerespectarea unei reguli asteapta sa fie pedepsit. Nu il dezamagiti! :)
• Nu il pedepsiti pentru greseli si accidente. Nu ii dati “la fund” pentru ca a uitat sa isi faca patul dimineata, sau pentru ca nu a dat de mancare la caine. De asemenea nu il bateti pentru ceva ce a facut ieri.
•  Dupa o pedeapsa (sau o bataitza) copilul are nevoie sa ii aratati ca il iubiti. E un moment bun sa ii spuneti de ce a gresit si cum poate sa evite greseala data viitoare.
•  Bataile, urechelile (spanking) trebuie sa inceteze cand copilul are 8,9 ani. (trebuie sa imi notez si eu lucrul asta) Niciodata sa nu dati intr-un adolescent. Deoarece schimbarile prin care trece un adolescent sunt asa de drastice si sunt atatea lucruri de care indoieste, bataia e o ultima insulta, care-l face sa se simta ca un copilas.

Strategia 7: Fiti atenti ce se intampla la scoala

Trebuie sa facem o distinctie intre un copil care invata/prinde mai greu si unul lenes, care refuza sa invete.

In primul caz ar trebui sa gasim modalitati sa il ajutam (de ex. sa ii gasim un meditator, sau sa incercam sa il ajutam noi). In cel de-al doilea caz, Dobson sugereaza sa incerci sa il rasplatesti pentru notele obtinute. Nu prea sunt de acord cu lucrul asta… Poate ca intr-o alta carte a lui "Dare to Discipline" (N.R. Indrazneste sa il disciplinezi) e explicat mai bine subiectul asta.

Strategia 8: Evita sa creezi dependenta si sa fii prea protector

Daca un copil la nastere este total dependent de parinti, pe parcursul copilariei trebuie sa ii dam, treptat, controlul asupra vietii lui.

Strategia 9: Invata-l pe copil sa fie bun -  sa fie respectuos nu numai cu oamenii mai mari, ci si cu colegii lui de joaca.

Strategia 10: Pregateste-l pentru adolescenta 

Chiar daca mai am cativa ani pana cand ajung copiii mei acolo, deja am citit sumar capitolul .. si nu stiu de ce parca ma apuca o senzatie de “groaza”. Sper insa sa fie mai cuminti/buni decat am fost eu :)

Happy parenting,

Dorin