Muci

Dupa 7 luni de Australia, am descoperit ca nu avem probleme cu cuvinte gen colaborare, integrare, facilitare, ci cu cuvinte si expresii simple, din viata de zi cu zi. Cum se zice dop de baie, ca-ti curge robinetul (treaba importanta), ca sughiti ... faras si muci. Astea sunt intrebari de pus unui copil de clasa 1 aka Mihai, sa te lamureasca el. Din ciclul avantajele faptului ca pleci in lume de nebun cu copiii dupa tine...

Faras si muci au ramas pentru noi etalonul a cat de bine ti-ai insusit limba tarii adoptive. Am intrebat pe cineva: „Cum zici, mai, muci in engleza?” Dar el de colo intepat: „Ce fel de muci? De-aia uscati sau lungi si lipiciosi?” :). Si stia, mai, bata-l sa-l bata...

Am aflat de la sora-mea, care e profa de engleza, ca felul in care vorbesti o limba straina spune de tine 2 lucruri: daca esti vorbitor nativ si daca esti educat. La australienii educati, colegii mei de exemplu sau cei de la stiri se intelege foarte bine tot ce zic. Si chiar daca nu stii un cuvant, te prinzi din context despre ce e vorba. Dificultati sunt cand vorbesti in tren sau la magazin sau pe strada. Acolo sunt sanse sa nu te intelegi. Ca si cand mergi la munte la noi si-ti explica badea Gheorghe traseul :).

Revenind la Mihai, el e ala care intelege mai bine ca mine ce se discuta si, dupa cum va dati seama probabil, e tare incantat de situatia asta. Am fost la Wet’n’Wild, un parc de distractii gen Aqua Magic din Mamaia si acolo cand ajungi sus sa te dai pe cine stie ce tuburi cu apa e cineva care iti da startul si iti mai explica ce trebuie sa faci. Aici imi cam prind urechile, cand e galagie si aia striga ceva la tine inainte sa-ti dai drumul. Noroc ca eram cu Mihai care zice: „Mama, e ok, a zis aia si aia, hai sa mergem. Nu-ti fie frica, ca nu-i mare lucru.” Sau cateodata cand vorbesc se uita la mine cu mustrare (cam asa cum ma uit eu la el cand se scobeste in nas) si-mi zice: „Nu mai spune ‚chen’, ca se zice ‚can’, cum se si scrie!”

O glumita de clasa 1:
„Why is 6 afraid of 7?
Because 7 8(ate) 9.” (nu pot traduce asta, e joc de cuvinte)

Referitor la pronuntie, am observat niste chestii pe care daca le folosesc mi se pare ca am o aproximare multumitoare a ceea ce se vorbeste aici. Stiam din Romania, de la o prietena a noastra, care e logoped si a lucrat cu Mihai la niste sunete mai buclucase, ca „ti” si „ci” sunt inrudite. Adica fluxul de aer vine la fel, gura e la deschisa la fel, doar ca pozitia limbii e diferita. Cand zici „t” e limba in fata, lipita de dinti, cand zici „ci”e mai in spate. Incercati cu „tine” si „cine”. Aceeasi chesti cu „di” si „gi”, „de” si „ge”, etc...

Revenind la engleza australiana, am observat ca ei au tendinta sa pronunte toate suntele spre „ci”, „gi”, deci pozitia limbii sa fie mai in spate. Incercati cu train, Tom si iese mai aproape de ce vorbesc ei. La fel e si cu „r”. Australienii nu pot sa spuna „rrrrrrrrrrrrrrrrr” lung, cu polivibratii. Iar tu daca vorbesti vorbesti engleza cu un „r” sanatos, cum suntem obisnuiti din romana, spun de tine ca esti rus.

Mie nu mi-au zis ca sunt rusoaica niciodata, insa de doua ori m-au intrebat daca nu sunt din Iugoslavia. Ziceau ca au avut prieteni iugoslavi si vorbesc asemanator cu felul in care vorbesc eu. Nemtii vorbesc foarte fain engleza, de multe ori australienii nici nu-si dau seama ca nu sunt vorbitori nativi. Noi... ca noi. Odata i-am auzit pe doi colegi de-ai mei ca ziceau de mine: „She’s pretty good, considering English is her second language”. Adica sunt destul de buna, pentru unul care n-are engleza limba nativa. Ma tot gandesc cand o sa scap sa ma prinda ca nu-s de-a lor dupa a doua propozitie... mai am de lucru pana ajung acolo...

See you soon, buddies,
Alina

P.S. Faras se spune „dust pan”, cu mucii va las voua placerea sa(-i) cautati...