Friday, April 23, 2010

Un altfel de cursa ...

Pentru cine imi urmareste postarile mele de pe Facebook (unde tot asa de rar scriu ca si pe blog) banuieste ca tot ce ma preocupa zilele astea e alergarea. Hmmm?! Oare ce mai vrea acum? Parca zicea ca o sa scrie despre altceva.

Am terminat cu cursele caritabile, cu alergarile pe poduri sau prin tuneluri .. insa mi-a mai ramas ceva care trebuie sa fac. De data asta nu o sa o fac nici pentru bolnavii de inima, nici pentru cei de epilepsie, nici macar pentru copiii cu probleme din Brisbane. O sa o fac pentru copilul din mine.
O sa alerg maratonul!

Am o gramada de vise care mai de care mai nebunesti cu lucrurile pe care vreau sa le fac in viata, insa maratonul nu era printre ele.

Sa lucrez la Microsoft, da, sa cant pe scena cu Carlos Santana, da, o centura neagra la o karate, da … nu insa si maratonul.

Bine, bine .. si totusi ce-mi veni sa il pun in pole-position?

Am fost fascinat de mic copil de povestea soldatului grec Pheidippides care a fugit prima data 42 de km doar ca sa spuna “Am invins!” dupa care sa cada mort la pamant.

Pentru mine cursa asta e mai mult de cat o cursa de anduranta. E o lupta cu tine insuti … din care tu esti invingator! Are ceva din motto-ul care vreau sa imi calauzeasca viata: “Quiters never win and winners never quit!”

E ceva care daca reusesc sa il alerg o sa imi demonstreze in primul rand mie ca nu e nimic ce nu pot face in viata!

Pe mine m-a fascinat si ma fascineaza programul de pregatire.

Cand m-am gandit mai serios sa alerg maratonul mi-am downloadat un program de antrenament. Pentru ca tot ce mi-am dorit pe vremea aia era doar sa il termin inainte de 6 ore si jumatate (atunci se “taie” timpul) si mi-am zis ca un program pentru beginners (incepatori) e suficient. E o performanta in sine sa alegi 42 de km, nu? Te plaseaza intr-o clasa anume ... clasa invingatorilor.

Programul incepe cu 20 de minute de alergare. Cel putin la prima vedere nu pare prea mult. Mai ales ca nu te pune nimeni sa ii alergi repede. Nici nu stiu daca trebuie sa ii alergi .. poate ca incepi cu un jogging usor .. si daca o sa pufai prea tare, te opresti din alergarea usoara si “mergi accelerat”. Comform programului in 25 de saptamani te pregateste de maraton.

Eu am pierdut primele 4 saptamani, caci la inceputul anului inca nu aveam visul asta.

Totul a inceput cand m-am inscris pentru Clem7 run: 8 Februarie 2010 - 3 km in 30 de minute pe banda de alergare de la sala.

Au trecut 10 saptamani de atunci ... si intre timp am alergat 307.78 km. Acum doua saptamani am alergat primul meu half marathon (21 km) in 1h: 56 minute: 44 sec.

Nu am inca nici o idee de unde o sa scot si a doua parte de 21 km, insa sunt foarte increzator ca o sa reusesc sa ii parcurg si pe aia. Ba mai mult decat atat ... mi-am schimbat putin si goal-ul: vreau sa il termin in 4 ore. Asta e target-ul meu.

Alerg de 4 ori pe saptamana (marti, miercuri, vineri (ture mai scurte) si duminica o cursa mai lunga (cel mai mult timp alergat 2 ore si 20 de minute).

Inca nu m-am apucat serios de treaba caci nu acord prea mare importanta alimentatiei (desi stiu ca e unul din lucrurile care poate contribui substantial la calitatea pregatirii).

Sunt mandru insa ca nu am mai pus nici o picatura de alcool in gura de 5 luni (de cand m-am apucat de Oshawa) lucru pe care mi l-am propus sa il respect tot anul 2010. Si de asemenea cam de la inceputul anului nu mai beau nici un fel de suc (natural, ne-natural, acidulat, etc).

O sa fie destul de interesant cand o sa ma intalnesc cu “baietzii” anul asta in Ro si o sa isi dea seama ca sunt doar pe “apa plata si lamaie”, insa e un lucru care e in concordanta cu ceea ce cred eu ca e mai bine pentru mine.

Azi am fost si la o clinica sportiva sa imi vada genunchiul un specialist. Pe langa faptul ca tipul asta e doctor, e si alergator. A alergat la viata lui 19 maratoane (cel mai bun timp: 2 ore si 33 minute), si ca sa il citez “doar nu o sa se opreasca la un numar impar”. Mai scrie si in Runner’s World Magazine. Sunt super happy ca mi-a dat unda verde si el. A fost o experienta super interesanta ... si foarte diferita de relatia doctor-pacient din Romania. Ar merita sa scriu un post doar despre chestia asta.

Stiu ca familia mea era (si banuiesc ca inca mai este) ingrijorata cu excesul meu de zel, in ceea ce priveste activitatile mele sportive, insa vreau sa ii asigur si pe aceasta cale ca totul e ok :)

Inchei postul asta cu un citat care mi-a placut in mod deosebit: "It's not the size of the dog in the fight, it's the size of the fight in the dog" Mark Twain (N.R. Nu conteaza marimea cainelui in lupta ci marimea luptei in caine)

Dorin

10 saptamani pana la marea mea incercare: maratonul de la Gold Coast din 4 iulie, ziua Americii (Nu stiu cum o sa ma simt cand o sa il alerg, insa privelistea ma astept sa fie super!(vezi poza de mai sus))

Sunday, April 4, 2010

Hristos a inviat!

Hristos a inviat! transmitem familiei, prietenilor si tuturor crestinilor, care zilele acestea sarbatoresc ceva mai mult decat iepurasul care depune oua de ciocolata

Fie ca primavara sa va intre pe geamuri in case, dulapuri, par si plamani, dar mai ales in suflete...

XOX