Los Angeles - Déjà vu

6 ore de zbor si 4000 de km mai tarziu am ajuns pe LAX.

Bucuria mea ca am condus in Hawaii si ca mi-am amintit cum se circula pe dreapta a fost de scurta durata dupa ce am vazut drumul pe 6 benzi bara in bara de la aeroport pana la hotel. Am fost inspirati sa luam un shuttle-bus in loc de un taxi si am "impartit calatoria" cu inca o pereche de tineri care au fost dusi pana la un hotel de langa Disneyland.

Chiar daca ziua de cazare incepe la ora 3 pm, receptionista a fost super de treaba si ne-a dat camera imediat ce am ajuns. Asa ca dupa un dus revigorant am iesit sa gasim ceva de mancare la restaurantele din jurul hotelului. Mergand pe strada am trecut pe langa niste magazine unde acum 14 ani mi-am facut ceva cumparaturi. Stranie senzatie! Parca m-am intors pentru moment in timp, doar ca de data asta eram cu un junior care imi zice tata :)

Astazi ne-am gandit sa fie o zi mexicana (o sa vedem sau nu daca decizia a fost inteleapta maine cand o sa mergem in excursie la Las Vegas), asa ca am inceput cu un breakfast cu pizza mexicana + doua taccos la Taco Bell. Ne-am saturat cu un singur meniu si dupa ce ne-am re-umplut paharele de suc (care cred ca au fost de cel putin un litru!) ne-am intors la hotel sa tragem un pui de somn.

E o experienta interesanta pe care o traiesc acum cu Mihai. Parca in Australia nu mi-am dat seama cum ii trece toata ziua, dar traind in aceeasi camera inevitabil ascult muzica pe care o asculta si el si vad Instagramele sau alte chestii care il intereseaza.

Apoi am decis sa consumat vreo 10 calorii din cele 2000 mancate la micul dejun, astfel am mers la o baie in piscina hotelului. Ne-am simtit privilegiati caci am fost singurii clienti. Asa ca am profitat si dupa cateva bombe si un mini-concurs de inot (Yes, inca il mai pot invinge pe disante scurte) ne-am lafait pe sezloangele din dotare. Ne-am bucurat de soarele californian care nu te arde ca cel de la noi.

Mai tarziu ne-am intalnit cu un fost coleg de-al meu de facultate si cu sotia lui. Iulian si Monica sunt aici de vreo 12 ani si ambii sunt profesori universitari (Iulian la o facutlate de calculatoare din Riverside California, iar Monica preda econimie la o universitate din Tuxon, Arizona). Oameni super faini!

Mi-am luat o cartea de telefon de la AT&T si am taiat-o la ocean. Ne-au dus la ceva plaje din Orange County care mi-au amintit de la plajele de la Boni Beach din Sydney. Case de zeci de milioane, iarba verde (bineinteles ca e udata zilnic, ca nu prea ploua in LA) si oameni relaxati (chiar pentru o zi de luni dupamasa).

Apoi am mers la Huntington Beach, plaja la care veneam in 1999 cand am stat in Anaheim. Parca neschimbata! Aceleasi shop-uri si restaurante.

Seara s-a incheiat cu un fahita la un restaurant autentic mexican. Nu ii greu sa gasesti restaurante autentice caci mexicanii sunt dominanti aici in California. L-am gasit dupa ce am citit review-urile pe Yelp. Mancare ieftina si super gustoasa. Stii ca o nu ai dat gres cu alegerea cand vezi oala mare care se afla pe "soba" si cand iti tranteste pui-ul pe gratar in fata ochilor tai :)

A fost cea mai buna fahita pe care am mancat-o vreodata. Parca nici nu se compara cu cele pe care le-am facut eu cand am fost bucatar mexican in Montana :)

M-a facut sa spun in gandul meu "todo bien" cand ne-a intrebat simpatica chelnarita despre cum a fost mancarea

Gracias amigos!

Dorin

Aloha Hawaii

Prima zi Honolulu, Hawaii - Aloha

Dupa ce ne-am facut rapid check-out-ul si mi-au luat amprentele la vama am inchiriat o masina si pe aici ti-e drumul.

Primul popas l-am facut la Burger King unde am testat sa vad daca Wooper-urile au acelasi gust ca si Hungry Jack-ul din Australia. Satisfacuti de rezultat am mers la Hanauma Bay unde am facut snorkeling. Pana la urma faptul ca nu am facut nici o rezervare inainte de a ajunge acolo a fost super OK. La fata locului am facut deal-uri mai bune, decat as fi facut on-line. 

Ce mi s-a parut interesant ca inainte sa mergi efectiv pe plaja toata lumea a trebuit sa vada un film de 9 minute in care pe langa un pic de istorie despre cum a luat fiinta insula a fost si un mic instructaj despre ceea ce trebuie sa faci ca sa protejezi acea rezervatie naturala.

Si au fost trei reguli simple: look, but don't touch (uita-te insa nu atinge) 

, a doua "don't stand on me, I'm alive" (nu sta in picioare pe mine, ca sunt si eu viata), si "don't feed me, I'm fine" (nu imi da de mancare ca sunt OK). Ideea e ca la prima vedere coralii sunt bucati de piatra, insa de fapt sunt fiinte vii si trebuie avuta grija sa nu ii calci in picioare. Iar pestii se pot imbolnavii de la mancarea pe care le-o dau turistii ... si pe de alta parte au destula verdeata de mancat de pe corali.

Chiar daca nu am stat decat cateva ore a meritat distactia. E un loc superb, parca un colt de rai. Am vazut o gramada de pesti ca la teleenciclopedia la doar cativa zeci de metrii de mal. Una dintre specii doar in Hawaii se mai gaseste. Am vazut si cativa pesti ca si cel pe care l-am pescuit in Australia. 

Un alt lucru care mi s-a parut distractiv a fost un mic "trenulet" care te ducea pentru 1 dolar cele vreo 300-400 de metri de la locul de parcare pana la plaja, iar pentru 1,25 de dolari te ducea inapoi sus in varful dealului unde era parcarea.

Apoi am mers sa vedem "Diamond Head". Un loc spectaculos, de unde ai o vedere panoramica a partii de sud a insulei, insa care iti punea putin conditia fizica la incercare caci am avut ce urca pana in varful muntelui pe o caldura de 30 de grade.

Apoi am mers la Waikiki Beach. Mihai a fost inspirat si am inchiriat un surf mare cat o zi de post si am facut paddle surfing. Super fain! Mai ales cand ne rasturnam amandoi. Cred ca asta a fost highlight-ul zilei de ieri pentru Mihai.

Una peste alta Hawaii-ul a fost super frumos.

Mi-au placut si oamenii care respecta natura si parca au un motto care suna cam asa: "Pamantul este stapanul si noi suntem servitorii lui".

Chiar daca Oahu (insula pe care am fost in Hawaii) e comerciala, totusi oamenii incearca sa mentina frumusetile naturale si traditiile lor polineziene. 

Probabil ca m-a facut sa apreciez mai mult plajele pe care le avem la cativa pasi de noi in Australia si sa ma faca sa le incerc la intoarcere valurile.

A hui hou kakou - Until we meet again

Dorin

Tata si fiu

2013 a fost (si inca este) un an exceptional pentru Mihai al meu. A inceput cu alegerea lui ca si capitan al scolii, apoi cu acceptarea lui la Mansfield, examenul la State High, calificarea la faza regionala atat la inot cat si la alergare, straight “A”s pe report card, iar mai nou “High Distinction” la Science, plasandul in primii 1% elevi din Australia si Noua Zeelanda, si medalie de aur la “Math Team Challenge”. Si anul nu e terminat! Mai are cateva trofee de castigat :)

Inainte de examenul de la Brisbane State High i-am spus ca daca intra la acest liceu o sa mergem doar noi doi baietii in Los Angeles! Nu trebuie neaparat sa mearga la el, ci doar sa intre. Examenul pe care il avea de sustinut ar fi fost ca si o incununare a celor 7 ani de munca.

Si a intrat!  Printre primii chiar. Asa ca maine pe vremea asta o sa fim in drum spre LA. Cu un mic stop in ... Hawaii!

Let the party begin!

Dorin