Monday, March 24, 2008

Hristos a inviat!

Astazi se sarbatoresc Pastele in Australia. Mi se parea mie ca e cam repede anul acesta si cand am vorbit cu parintii acasa, mi-am dat seama ca nu coincide cu Pastele din Romania. Mai bine spus nu coincide cu Pastele dupa calendarul ortodox, ci cu cel dupa calendarul catolic.

Anyway, noi am sarbatorit Pastele mai devreme. Nu e prima data cand ma bucur de Pastele catolic, si pe la scoala ne mai placea cateodata sa ne dam catolici (sau simpatizanti catolici) sa mai obtinem cateva zile libere :).

Multe sarbatori au dublura. Dupa Anul Nou (ala din 1 ianuarie) vine Anul Nou chinezesc (pe care nu strica sa-l sarbatoresti). Mai e si „Christmas in July”. Cum australienii au Craciunul vara, insa sunt legaturi puternice cu America si Europa (unde Craciunul e iarna), se mai sarbatoreste odata un mini-Craciun si in iulie (cand e iarna si in Australia). Sa fie toata lumea multumita!

Vineri si luni sunt public holiday. Saptamana asta mi-am cam facut de cap, n-am fost la lucru decat o singura zi, joi. Prima zi la noul job, iar oamenii de acolo se pregateau si ei de mini-vacanta. Colac peste pupaza, tocmai s-a terminat un mare proiect si pentru 80% din ei era ultima zi de lucru (va fi tare ciudat marti la birou cu atatia lipsa).

Good Friday (Vinerea Pastelor) toate magazinele au fost inchise. Am vrut sa cumparam paine si am gasit numai la o benzinarie. Noroc cu Pizza Hut si KFC, alea nu erau inchise. Stiu de KFC ca e inchis o singura zi pe an, de Craciun. In Vinerea Mare nu se servesc bauturi alcoolice la nici un bar. Nu stiam asta, mi-a spus un coleg, foarte indignat ca trebuie sa bea acasa vineri.

La televizor si in ziare, ca si de Craciun, din nou oamenii sunt avertizati sa isi ia precautii la condus si sa nu se urce la volan sub influenta bauturilor alcoolice. Pe primele pagini ale ziarelor apar primele accidente care s-au intamplat perioada asta. Am vazut imagini destul de socante. Am observat ca obisnuiesc sa arate imagini in cadrul campaniilor de avertizare (pentru cancerul de piele, arata imagini reale din operatii). Chiar daca e putin neplacut, e o metoda eficace, iti atrage atentia si te face sa te gandesti de doua ori.

Vremea a fost destul de buna, oamenii s-au inghesuit pe plaje si salvamarii sunt in alerta. Nu stiu daca v-am mai povestit, cu atata litoral, nu e posibil sa fie supravegheate toate plajele. Faci baie intr-o plaja nepatrulata pe riscul tau. Curentul e foarte puternic si pot fi rechini in apa.

Cand am fost in Byron Bay, am facut baie pe o plaja supravegheata si a fost un moment cand a scos pe toata lumea din apa, pentru ca au vazut din elicopter un rechin marisor care se apropia de tarm. Se vede foarte bine din elicopter, am vazut odata imagini. Salvamarii au insistat ca toti oamenii sa iasa pe plaja. Niste surferi s-au lasat convinsi mai greu, dar pana la urma s-au conformat si ei.

Pe nisip sunt doua steaguri si ele delimiteaza o portiune de ocean unde e sigur sa faci baie, ca e supravegheata de salvamari. Acum urmeaza o perioada plina pentru ei, cu sarbatoriile si pe urma 2 saptamani de vacanta scolara. Week-endul acesta au avut deja cateva victime (dintre care un tip care a baut si dupa aceea a intrat in ocean... noaptea; nu l-au mai gasit). Este o emisiune pe nume „Bondi Rescue” cu salvamari, situatii reale cu viata si munca lor, e foarte interesant.

Zilele astea, copiii au mancat oua de ciocolata, iepurasi de ciocolata si bilbi la ciocolata (bilbi e tot o rozatoare mica, pe cale de disparitie, n-am vazut niciodata in realitate, dar am donat „golden coins” pentru ea). Si sa vedeti energie dupa aceea!

Hristos a inviat si sarbatori fericite celor care sarbatoresc acum Pastele!

Alina

Friday, March 21, 2008

Muncesc .... putin cate putin

Ieri a venit sefu si ne-a dat o masa, prilej cu care am avut un mic bilant referitor la cum stam cu proiectul.
Asa ca in postul asta iar o sa reiau povestea despre ”cat e de grozav proiectul la care lucrez”, insa de data asta o sa las cifrele sa vorbeasca.

- 320 – de zile de la inceputul proiectului (10 luni)
- 30 - de oameni in echipa
- 22 – versiuni de program
- 27 – de change request-uri (doua dintre ele de peste un sfert de milion de dolari fiecare)
- 70% din functionalitate implementata (incluzind si change request-urile)
- 1.188 pagini de specificatie furnizata
- 1.903 pagini de specificatie facute de Dialog
- 10.420 SVN revisions
- 1.763.533 linii de cod scrise
- 5.204 clase
- 67.132 metode (2.12 avarage complexity)
- 130 de rapoarte si pagini dezvoltate
- 3.275 de test script-uri
- 2.037 buguri (16% critical or high)
- 1.890 bugs closed
- 58 de buguri descoperite de client (2.8%)
- 431 de tabele
- 282 tabele migrate (83%)
- 472 pagini de manual

Poate pentru unul care nu e „softist” cifrele astea nu spun mare lucru, insa pentru mine faptul ca am lucrat la un proiect de asa anvergura ma face tare mandru.

Un lucru impresionant a fost ca in tot acest proiect am avut doar doua mitinguri de jumate de ora cu toata echipa (din care unul la inceput si unul la 6 luni)!

Iar un lucru si mai si .. proiectul e in grafic, adica ... nu are intarziere ) .. beat that!

Hai sa auzim de bine ... si sa pastem fericiti!

Dorin

P.S. Se pare ca pana la urma motto-ul firmei "Can do! Always!" are ceva sambure de adevar. :)

Monday, March 17, 2008

Palaria verde si linia galbena

Precautii inutile sau grija fata de oameni? Imi pasa ce se intampla cu tine sau ma asigur sa n-ai motive sa ma dai in judecata?

Cand am ajuns in Australia m-au frapat niste lucruri care mi se pareau de la sine intelese si erai atentionat totusi, sa nu cumva sa o patesti. Atunci mi se parea ca e prea de tot, acum mi s-ar parea ciudat sa fie altfel. Probabil va intrebati despre ce vorbesc. Va dau niste exemple imediat.

Scrie mare in magazin: „Daca vrei sa ridici un pachet greu, nu te apleca din picioare, ci lasa-te jos, prinde-l nu stiu cum, ridica-l cu grija si pune-l pe cel mai apropiat carucior. Altfel poti sa patesti rau la spate”. Serios? (ma gandeam eu)

Sunt niste cuie in asfalt carora li se vede capatul iesit afara Alea sunt marcate cu vopsea ca sa nu te impiedici de ele. Am incercat sa ma impiedic de unul, dar n-am reusit. La imbinarea dintre doua bucati de asfalt unde e diferenta de nivel de 1 cm, e marcat locul si scrie „steep step”.

In toate garile este o linie galbena pe peron si scrie: „Stay behind the yellow line” / „Stai in spatele liniei galbene” sau „Behind yellow line is fine” / „In spatele liniei galbene e bine”. Adica, daca stai , nu te calca trenul, daca nu, nu se stie. De fiecare data cand anunta trenul zice: "Please stand behind the yellow safety line until de train has stopped". E o campanie serioasa in gari, cu postere si cu desene, care te indeamna sa fii „rail smart” si sa... stai in spatele linii galbene.

Mersul trenurilor e o brosurica mica. Fiecare linie/traseu are cate o culoare si brosura lui. Poti sa ai brosura cu toate statiile de pe linia respecitiva, sau una cu un rezumat (gara ta si cateva gari mai mari). Acolo ai toate trenurile cu ore, informatii despre cateva linii de legatura, cate minute face dintr-o gara in alta, daca gara e in constructie, daca un om in carucior cu rotile poate merge singur sau trebuie ajutat. Daca este toaleta in gara, daca gara are statie de autobuz langa ea.

Cand se urca cineva in carucior, spune unde se da jos si ei se asigura ca cineva il ajuta la destinatie, daca are nevoie. In autobuze sunt locuri speciale pentru handicapati, mai largi si o platforma pe care se pot sui. Cateodata sunt unii care au dificultati si pe platforma si atunci ii urca / da jos soferul sau chiar alti calatori. N-am vazut sa-i cada la nimeni tresele pentru ca a pus mana si a ajutat.

Nu stii engleza... nu-i bai. Anunti inainte sa mergi la doctor, la tribunal sau la examenul de condus si vine un interpret care iti traduce in limba ta. Multi isi cheama interpret chiar daca o rup in engleza, ca sa fie siguri ca se pot face intelesi. Cand am ajuns si noi si a trebuit sa fac niste cereri sa ne inscriem pentru asigurari medicale (Medicare) sau sociale ma intrebau aia de la ghiseu: ai nevoie de interpret? Eu: Nu. Ai nevoie de ajutor sa-ti completezi formularul? Mi-am amintit cum ma cheama, cine mi-s copiii si unde m-am nascut si m-am descurcat si singura. M-au mai intrebat daca vreau sa scrie ei in locul meu. I-am refuzat si de data asta, sper ca nu s-au suparat pe mine.

La scoala au palarii de soare cu boruri largi. Alea sunt „sun smart hats”. Cele cu cozoroc in fata nu protejeaza gatul si urechile si nu sunt sun smart. La scoala, cand Mihai si-a uitat palaria acasa, nu l-a lasat sa se joace afara in pauza, l-au tinut intr-un loc acoperit. Si era iarna. La fel cand si-a luat sapca lui smechera cu testoase ninja care nu e sun smart. Acum verificam cu grija seara sa aiba palaria verde de la uniforma. Mi se pareau toti copiii Speedy Gonzalez, acum m-am obisnuit cu ei si palariile lor verzi.

Cand au zile cu activitati sportive si stau mai mult in soare sau cand pleaca in excursii, primim biletel cu ce o sa se intample si iti aminteste regulile de baza: crema de protectie solara, palarii sun smart, haine sun smart (nu maieuri sau haine stramte) si sticla cu apa.

Au mai avut activitati unde au venit si de la televiziune si atunci am semnat ca nu ma deranjeaza daca va aparea copilul meu in vreo secventa la TV. Ei au grija si editeaza secventele unde ar putea sa se vada copii ai caror parinti specifica cum ca nu doresc acest lucru. E posibil sa fie familii care sunt urmarite sau situatii familiale mai speciale, iar tutorele nu vrea sa se afle la ce scoala invata copilul.

Am o lista de alimente pe care n-am voie sa le dau la scoala/gradinita. Multi copii fac alergie la peanut butter, chiar daca un coleg are un sadvici cu asa ceva, asa ca e interzis pentru toata lumea. N-au voie sa isi imparta mancarea, fiecare trebuie sa manance doar din pachetul lui. Cand am inscris-o pe Iulia m-a intrebat daca stiu despre socul anafilactic. Stiam, dar mi-a dat totusi o brosura sa ma informez.

Insa in ceea ce priveste conveniente legate de tinuta, imbracaminte... libertate absoluta! Eram surprinsa sa vad oameni desculti in supermarket, copii in pijama sau in alte costumatii ciudate, oameni cu tatuaje si piercinguri din cap pana-n picioare. Nu intoarce lumea capul dupa ei pe strada, fiecare se imbraca cum considera sau face cu corpul lui ce vrea. Nu e lume de ciudati, insa ai ocazia sa vezi din cand in cand lucruri mai iesite din comun... care dupa o vreme nu ti se mai par iesite din comun...

Ce e oare comun pana la urma?

Cheers,
Alina

Saturday, March 8, 2008

Poveste usor... paranormala

N-am scris saptamana trecuta, dar „ezista o explicatie”. Saptamana asta am fost tare invaluita cu treburi, ca am fost la un interviu, m-a acceptat, mi-am dat demisia de unde lucrez acum si incerc sa predau cat mai repede toata treaba pe care o faceam aici.

Povestea in sine cu jobul asta nou e un pic incredibila. V-o spun si judecati singuri.

Prin decembrie m-am hotarat ca profesional trebuie sa schimb ceva. Firma, ca doar ce? Mi-am promis mie insa ca inainte sa plec cel putin o luna sa ma concentrez la ce am de facut, sa dau 100% si dupa aceea pot sa plec linistita ca las in urma treaba ok si sa ma asigur ca nu e o problema la mine (care daca este, vrand nevrand, o iau cu mine cand plec). Zis si facut. Ma rog, nu mi-a iesit chiar 100%, poate un 80%, insa mi-am dat silinta. Si, ma credeti sau nu, cand incep sa-ti iasa treburile (ca-ti ies daca iti dai silinta), incepe sa-ti placa tot mai mult jobul tau si nu mai vrei sa pleci :). Just kidding... mi-era clar ca nu mai pot continua prea mult acolo.

In ianuarie m-am suparat pe ei. Mi-am spus cand m-am angajat ca imi maresc salariul dupa 3 luni si dupa 6 luni din nou. Dupa 6 luni nu s-a intamplat nimic. I-am intrebat care-i treaba si mi-au servit ceva povesti cu bugete. Atunci au zburat vreo 3, 4 CV-uri in stanga si-n dreapta. A doua zi (dupa povestea cu bugetele), i-am presat inca o data. Mi-am cautat mailurile ce le aveam cu dovezi ale intelegerii si le-am spus ca ma astept sa se tina de cuvant. S-a rezolvat. Au avut si ei o explicatie: ala care stia de intelegere cica nu stia ca nu mi-a fost marit salariul si ala care aproba maririle nu a stiut de intelegere :). Nu cautam vinovati oricum si problema era rezolvata, asa ca am „primit” explicatiile si am trecut mai departe. Dar CV-urile au ajuns la tinta...

De obicei cand te hotarasti subit sa trimiti CV-uri, fara sa studiezi piata bine inainte, probabil ca trimiti la joburi care nici macar nu mai sunt valabile. Dar avand in vedere ca multe sunt prin firme de recruiting, m-au sunat cativa agenti. De obicei pe agent il intereseaza experienta (care o vede din CV), pretentiile financiare (pt care te suna), ce pozitie cauti si daca vrei permanent sau contract. Dupa aceea, daca gasesc ceva ce se potriveste, te suna sa le dai permisiunea sa te reprezinte. Pana aici merge tare bine. Ma tot suna sa-mi zica de jobul X sau Y, unde li se pare ca as fi buna. Asta nu inseamna mare lucru, probabil ca au ei ceva informatii despre firma respectiva ca ar angaja. Nu inseamna ca o sa fie vreodata un interviu. Eu de obicei accept sa ma reprezinte daca e cat de cat ceva interesant ce imi ofera si se plateste rezonabil.

Nu s-a lasat cu nici un interviu cu clientii din CV-urile astea.

Intr-o seara m-am simtit coplesita de niste griji de-ale mele (printre care si asta ca trebuie sa-mi gasesc altceva de lucru) si am facut ca studentul ala care inainte de examen, cand isi da seama ca n-a invatat nimic si nici n-are vreme sa-si mai faca servite „acoperitoare” (adica nu mai merge nici cinstit, dar nici trisat) se pune si se roaga. Stiti bancul, nu? Asa am facut si eu. M-am rugat sa capat job bun (remarcati sa capat, nu sa gasesc sau sa merit; asa am simtit atunci). Ma gandeam sa incerc pe Sharepoint, incepusem sa-mi caut documentatie sa ma pun la punct si ma gandeam ca a doua zi o sa trimit iarasi CV-uri. Mai hotarat ca prima data. Dar cititi in continuare ce s-a intamplat. Nietzsche s-a inselat cand a spus ca Dumnezeu a murit... alta explicatie nu exista.

A doua zi (dupa rugaciunea mea usor nesimtita) m-a sunat iarasi o recruterita pt un contract de 3 luni pe .NET undeva (mi-a zis niste initiale, care mie nu mi-au spus nimic). Ca de obicei, i-am dat permisiunea sa ma reprezinte. A doua zi m-a sunat sa-mi spuna ca oamenii vreau sa ma vada la interviu ASAP. Asta era vineri. Eu luni oricum aveam de gand sa-mi iau o jumatate de zi libera sa merg la un seminar de „natural maths strategies” (la scoala la Mihai, neaparat trebuie sa va povestesc odata si de asta), asa ca mi-am luat toata ziua sa ma intalnesc si cu ei. S-a dovedit ca e la un departament in guvern. Asta e deja interesant, un punct important in CV si avantajul ca lucrezi in proiecte unde prioritate e proiectul in sine, nu neaparat partea financiara (care ati lucrat la firme mici, unde se lupta sa supravietuiasca pe piata, probabil stiti ce presiuni si ce compromisuri se fac pt ca sa se returneze cat mai repede investitia).

Luni am fost la interviu. A durat 2 ore si destul de informal. Am aflat multe despre sistemele lor si ce trebuie facut. E un domeniu foarte dinamic, oricand poate aparea ceva nou si atunci au nevoie de suport informatic pentru a gestiona problema respectiva. Mi-am dat seama i-a placut de mine la tipul cu care am dat interviul si ca o sa-mi dea jobul. Stiu de la colegii mei care lucreaza in vanzari ca in momentul in care potentialul cumparator se exprima ca si cum are deja produsul (de ex : „Si dupa ce instalam asta, ce alte configurari trebuie sa facem?”), el deja se vizualizeaza ca il are si il foloseste si asta inseamna ca sunt sanse mici sa mai dea inapoi, iar pentru cei care vand e momentul sa „close the sale”. Asa a fost si aici. Isi punea problema cand as putea sa incep si ce o sa fac in prima faza, lucru pe care eu l-am considerat de bun augur.

Marti la prima ora m-a sunat recruterita sa-mi zica vestea cea buna. Mi-au acceptat si pretentiile financiare (care n-au fost tocmai modeste; ma gandeam sa am de unde sa scad). I-am zis ca vreau sa ma mai gandesc o zi, sa-mi trimita contractul sa-l citesc si-i dau raspunsul marti.

O zi am mai rumegat problema. Nu era pe Sharepoint, insa o oportunitate foarte buna. La guvern in multe locuri se cere sa fii cetatean si au criterii de selectie foarte complicate, recomandari peste recomandari si tot tacamul. Iar aici nu mi-au cerut nimic. Am povestit si cu un tip pe care il stiu ca lucreaza doar contractor si a avut multe joburi la guvern (dar el e de-al lor, nu emigrant ca mine). Mi-a confirmat ca e o buna oportunitate si am parcurs impreuna contractul. Mi-a spus niste locuri unde sa mai cer explicatii sa ma asigur ca e treaba buna si mi-a dat niste sfaturi pe viitor (din experienta lui). A povestit si Dorin la lucru cu un coleg mai experimentat in chestii din astea. In seara aceea am trimis un mail cu vreo 10 intrebari. Cred ca erau printre ele si „blonde”, insa nu ma pricep si trebuia sa ma asigur ca inteleg bine ce se intampla inainte sa semnez. Mi-a raspuns la toate a doua zi, iar eu m-am hotarat sa accept oferta.

Miercuri dimineta am sunat-o sa ii spun si am fixat o intalnire cu ea la pranz sa semnez actele. Pana sa ne vedem, mi-am dat si demisia. A venit la o cafenea langa serviciul meu cu inca un tip (sunt mai multi intermediari) si am semnat. S-a aratat si ea surprinsa ca a mers asa de usor.

Ce am aflat de contracting... Semnezi un contract pe durata determinata (care se poate prelungi in caz ca toata lumea e multumita si mai e nevoie de mana de lucru). Ai o rata orara pe care ei ti-o platesc, eu trebuie sa lucrez 40 de ore pe saptamana. Daca nu vin la lucru, nu ma platesc. Nu-mi platesc sarbatori legale, contributii la stat, pensie. Insa am o rata orara din care sa-mi permit sa le platesc eu pe toate si sa acopere si o perioada cand treci de la un job la altul (in caz ca nu ti le sincronizezi foarte bine). Se asteapta sa produci din prima zi, nu investesc in tine. Ca un mercenar. Daca faci overtime, trebuie sa te plateasca, asa ca in general, ei prefera sa nu faci. Overall, cifrele sunt mai bune, dar siguranta jobului mai mica. Nu ai credibilitate prea buna nici pentru credite, in special daca ai perioade lungi cand stai intre contracte fara venit. Insa experienta in contracting poate fi o cerinta cand aplici pentru un alt contract (vor sa se asigure ca stii despre ce e vorba si te descurci).

Sunt constienta ca e o inghititura cam mare pentru mine la momentul asta, insa cand ti se ofera asa un cadou, il prinzi cu amandoua mainile si zici multumesc.

All the best, guys,
Alina