Tinta atinsa - 42,2 km alergati in 3:39:48

Duminica trecuta (1 iulie 2012) am atins doua din tintele mele din acest an:

• am alergat 1000 de km
• am alergat un maraton sub 4 ore

Pentru mine ziua a inceput la ora 3 jumatate dimineata. Dupa un mic dejun sumar mi-am luat hainele de cursa (plus multe haine groase pe deasupra, caci probabil ca afara la ora aia erau putin sub 10 grade), apoi mi-am trezit trupa si am bagat-o in masina. Apoi am mers sa il iau pe Cristi Margaoan (un prieten de-al meu cu care am alergat ultimii 10 km din Brisbane marathon si multi km in antrenamentul de anul asta) si impreuna am pornit spre Gold Coast, orasul unde avea sa fie maratonul.

Cei 60 de km i-am facut relativ repede caci autostrada era destul de libera la ora aceea. Spun destul de libera, caci ca si mine mai erau inca cateva mii de oameni care aveau acelasi plan ca si mine si anume sa ajunga la linia de start a maratonului.

Am ajuns in Gold Coast in jur de 5:30 (cu jumatatea de ora inaintea cursei de half-marahon). Cand sunt 28000 de alergatori inscrisi sa alerge in Gold Coast, parcarea poate sa fie una din probleme. Din fericire pentru mine Cristi m-a ajutat sa nu trebuiasca sa ma gandesc la lucrul asta. Asadar l-am lasat pe el sa imi parcheze masina in timp ce eu si restul trupei ne-am indreptat spre lina de start.

Anul acesta startul cursei de maraton a fost programat la 7:15 am. A fost o zi superba de alergat cu 15 grade la start (si probabil 22 pe la amiaza).

Planul meu pentru aceasta cursa a fost sa alerg primii 21.1 de km sub 5 minute, sperand ca in final sa reusesc sa am o medie de sub 5 ore 41 de secunde (ca sa imi ating tinta de 4 ore). Asadar m-am plasat in grupa B alaturi de alergatorii care isi propuneau sa alerge maratonul in 3 ore si 45 de minute, insa dupa cativa km mi-am dat seama ca pot sa alerg mai repede decat ritmul lor, asa ca m-am alaturat celor cu 3 ore si 30 de minute.

Pentru cine nu a alergat astfel de curse vreau sa fac o precizare. La astfel de curse sunt cativa alergatori profesionisti (pace-runners) care au niste baloane legati de ei pe care scrie timpul in care ei o sa termine distanta propusa. Si in timpul cursei tot ceea ce trebuie sa faci e sa te „tzii” de ei.

Eu am mai avut si alte mijloace de reper care sa imi spuna ritmul in care alergam: am avut Iphone-ul cu mine si am o aplicatie instalata pe el (Runkeeper) care imi spunea la fiecare 5 minute care ii ritmul in care alerg si am mai avut si o bratara pe mana cu timpii intermediari pe care trebuie sa ii ating, daca vreau sa alerg cursa in 3 ore si 45 de minute.

Asta a fost planul pe care mi l-am facut de acasa, insa sa vedem cum am alergat:

Primul km a fost foarte incet: 5:08 minute. Lucrul asta s-a datorat sutelor de oamneni pe care ii aveam in fata (mi-a luat mai bine de 1 minut sa trec linia de start de la „gun time”). Apoi, pe masura ce s-au mai rasfirat,  am inceput sa alerg mai repede.

Cheia intr-o cursa de maraton e sa alergi constant. Astfel timpul pentru primii 20 de km au fost aproape identici:

• 24.26 minute la primii 5
• 24.22 minute urmatorii 5km (5-10)
• 24.20 minute urmatorii 5km (10-15)
• 24:44 minute urmatorii 5 km (15-20)

Prima jumatate a cursei am alergat-o in 1 ora 43 de minute 20 de secunde, cu un ritm de mediu de 4 minute 53 secunde pe km.

Asadar pana aici am fost in grafic. Asta s-a datorat si faptului ca nu a trebuit sa ma opresc sa beau apa, caci am alergat cu o centura (running belt) care are doua sticle mici de apa si m-am oprit doar sa beau sports drink (bautura care contine tot felul de electroliti (gen Powerade, Gatorade), care sa iti inlocuiasca mineralele pierdute prin transpiratie in timpul cursei)

Unde am intampinat dificultati in timpul cursei?

Pe la km 27 insa m-a apucat o durere acuta in partea dreapta, durere care nu mi-a mai dat voie sa respir. Asadar urmatorii 3 km am luat aer „cu linguritza” :) Apoi a trecut, Yuppiee!

Pe la km 34-37 a inceput sa intervina oboseala. Simteam ca ma misc din ce in ce mai incet, insa insufletit de mesajele pe care unii din voi mi le-ati postat in timpul cursei am continuat sa alerg cu un ritm de 5:30 – 5:45 minute pe km.

In jurul km 40 mi-am atins cei 1000 de km pe care i-am alergat anul asta. Lucrul asta mi-a dat „aripi” si am terminat cursa in forta.

Una peste alta .. sunt fericit! Inca odata s-a dovedit ca cele 83 de antrenamente pe care le-am facut anul asta (cu o medie de 12 km alergati / antrenament) m-au facut sa imi imbunatatesc recordul anterior de maraton cu ...45 de minute.

Pentru cei care sunt interesati sa alerge aceasta distanta (si pentru mine ca sa revizuiesc peste ani si ani) mai jos sunt timpii oficiali (din 5 in 5 km) si timpii inregistrati de runkeeper (la fiecare km)

Split point	Split times	Race timer	Distance	Pace	Speed
5KM	0:24:26	0:24:26	5	4:53	12.27
10KM	0:24:22	0:48:49	5	4:52	12.3
15KM	0:24:20	1:13:10	5	4:52	12.32
20KM	0:24:44	1:37:55	5	4:56	12.12
25KM	0:25:11	2:03:06	5	5:02	11.91
30KM	0:26:22	2:29:28	5	5:16	11.37
35KM	0:27:43	2:57:12	5	5:32	10.82
40KM	0:30:18	3:27:30	5	6:03	9.9
Finish	0:12:18	3:39:48	2.2	5:35	10.73
Half Way Splits
Half Way	1:43:20	1:43:20	21.1	4:53	12.25
Finish	1:56:28	3:39:48	21.1	5:31	10.87

km       Pace (min/km)

1          5:08

2          4:52

3          4:47

4          4:44

5          4:49

6          4:47

7          4:46

8          4:45

9          4:52  

10        4:52

11        4:56

12        4:50

13        4:48

14        4:53

15        4:50

16        4:56

17        4:52

18        4:46

19        4:54

20        5:00

21        4:54

22        4:54

23        5:01

24        5:09

25        5:02

26        5:03    

27        5:08

28        5:13

29        5:19

30        5:18

31        5:26

32        5:17

33        5:22

34        5:35

35        5:45

 36       6:03

 37       6:01

 38       6:06

 39       5:59

 40       5:52

 41       6:01

 42       5:54

 43       4:59

O sa iau o mini-vacanta de la antrenamente si apoi o sa ma focusez pe urmatoarele tinte din anul asta: Bridge to Brisbane 10 km in Septembrie (cursa mea de suflet) si centura verde la Kenpo in Decembrie.

Keep runnning,

Dorin

Ultra Marathon man – Dean Karnazes

In seara asta m-am uitat la un film pe care un coleg de-al meu mi l-a dat. E despre un barbat care la petrecerea lui de 30 de ani, dupa ce a baut cu prietenii lui intr-un bar, s-a hotarat la 11 noaptea sa face ceva ce nu a facut in ultimii lui 15 ani ... sa se apuce de alergat. Ceea ce a facut chiar in seara aceea. 

In cativa ani a reusit sa inspire o intreaga natiune alergand 50 de maratoane in 50 de zile in 50 de State din America. Pentru aceasta isprava Dean Karnazes a alergat 2096 km in total (a ars 160.355 de calorii), a stricat 5 perechi de adidasi si a pierdut trei unghii de la picioare.

"Run when you can, walk if you have to, crawl if you must; just never give up." (Dean Karnazes)

(N.R. Alearga cand poti, mergi daca nu ai incotro, taraste-te daca trebuie, insa nu renunta niciodata)

Insa eroul meu e un francez, Serge Girard, care in 2009-2010 a alergat prin toate tarile Uniunii europene (trecand bineinteles si prin Romania). Am regasit un post nefinalizat pe care am vrut sa il scriu despre el ....

V-am zis ca nu o sa mai scriu despre alergare pentru o vreme. Insa zilele astea am citit incredibila poveste a unui francez, Serge Girard, si pentru ca inca este in Romania (o sa va zic imediat si ce face acolo) as vrea sa o impartasesc cu voi azi.

Nefiind in tzara, nu imi dau seama daca in mass-media s-a zis ceva despre el. Tipul asta e unul care nu are toate rotitele la cap. E un Forrest Gump al zilelor noastre. E un alergator care a strabatut toate continentele de la vest la est, stabilind vreo 4 recorduri mondiale. Isprava despre care insa vreau sa va vorbesc e ca vrea sa alerge prin tzarile uniunii europene. Bine, bine .. si ce ii cu asta?

Partea care m-a uimit a fost ca vrea sa alerge 25.000 km si vrea sa faca lucrul asta in 365 de zile (fix un an), fara sa se opreasca sa se odihneasca nici macar o zi. Parca nici acesta afirmatie nu e destul de puternica. Daca insa va spun ca alearga in jur de 70 de km in fiecare zi, timp de un an, fara nici o pauza, poate ca va face sa fiti mai atenti la performanta lui.

Dar am sa las cifrele sa vorbeasa de la sine:

    * 25.000 km alergati

    * echivalentul a 600 maratoane!!!

    * 365 days

    * 70 km/day

    * Day of rest : 0

    * Tari strabatute : 25

    * France, Spain, Portugal,Italy, Greece, Bulgaria, Romania, Hungary, Slovenia, Austria, Slovakia, Czech republic, Poland, Lithuania, Latvia, Estonia, Finland, Sweden, Denmark, Germany, Netherlands, Luxembourg, Belgium, Great Britain, Ireland, France.

    * Kg pierdute : 10kg (departure weight 64kg - arrival weight 54kg)

    * Pantofi folositi : 50

    * 8000 calorii consumate pe zi

    * 10 litri de apa bauti pe zi

    * 9 ore de somn pe noapte

    * Temperaturi extreme : -20°C in Finland, +30°C

    * 20 de oameni o sa il asiste pe rand in timpul acestei curse

Pe site-ul lui poti vedea unde se afla exact cu alergarea lui. Cand m-am uitat ultima data se indrepta spre Ungaria.

• 1997: trans-USA (Los Angeles to New York) - 4,597 km in 52 days, 23 hours, 20 min (world record)

• 1999: trans-Australia (Perth/Sydney) - 3,755 km in 46 days, 23 hours, 12 min (former world record, beat by Achim Heukemes)

• 2001: trans-South America (Lima/Rio de Janeiro) - 5,235 km in 73 days, 3 hours, 40 min (world record)

• 2003/2004: trans-Africa (Dakar/Cairo) - 8,295 km in 123 days, 2 hours, 40 min (world record)

• 2005/2006: trans-Eurasia (Paris/Tokyo-) - 19,097 km in 262 days (probably world only attempt)

• 2009/2010: one year: 27,011 km in 365 days (world record)^[1]

Asta era poza lui facuta cand a trecut granita din Bulgaria

Doi mai mai tarziu ma aflu inaintea celui de-al doilea maraton din viata. Se pare ca nu a fost doar o bifa pe lista mea de lucruri pe care vreau sa le fac in viata, caci sunt la a doua isprava de genul asta.

Sunt pe ultimii metri (la figurat vorbind) din cei 1000 de km pe care mi i-am propus sa ii alerg anul asta (pana acum am alergat 959.66 km). Asa ca sper ca Gold Coast marathon-ul o sa imi dea prilejul sa sarbatoresc de doua ori:

• al doilea maraton alergat din viata si
• 1000 de km alergati in 6 luni ... si o zi J

De data asta puteti sa alergati cu mine. Ce vreau sa spun cu asta? Chiar daca nu o sa fiti poimaine in Gold Coast, o sa puteti sa vedeti pe unde sunt in timpul cursei. Ba mai mult decat atat, puteti sa imi lasati mesaje de incurajare pe urmatorul link , mesaje care o sa imi apara pe niste ecrane uriase in timpul cursei.

O sa revin cu noutati.

Aveti grija de voi .. si keep running

Dorin

Nascut sa castigi

Acum doua saptamani am fost impreuna cu Alina la o conferinta la Melbourne. Unul dintre vorbitorii de la acea conferinta a fost Tom Ziglar, fiul cunoscutului autor american, vanzator si speaker motivational: Zig Ziglar. 

Zig Ziglar a scris peste 30 de carti (ultima pe care a scris-o impreuna cu fiul lui Tom se numeste Born to win (Nascut sa castigi).

Inainte sa aflam despre el ca e autor motivational, Alina a citit o carte de-a lui intitulata „Cum sa cresti copii buni intr-o lume negativa” (o carte care vorbeste despre cresterea copiilor folosind principii crestine, asemanatoare cartilor lui James Dobson)

E unul dintre autorii preferati ai Alinei (faptul ca ca Tom Ziglar o sa fie unul dintre key-speakers ai conferintei a fost unul din lucrurile care a facut-o sa vina cu mine la Melbourne). 

Tom si-a inceput prezentarea ca fiind "the proud son of Zig Ziglar" (N.R. fiul mandru a lui Zig Ziglar). A vorbit despre aceasta ultima carte pe care a scris-o tatal lui (si la care a fost si el colaborator), despre "mostenirea" pe care o are de dus mai departe si a avut doua workshop-uri interesante alaturi de un alt speaker american, Howard Partridge. 

La sfarsitul prezentarii a spus ca vrea sa daruiasca un pachet de CD-uri si DVD-uri care cuprinde aproape toata colectia lui Zig Ziglar unui spectator. Si cand a tras la sorti biletul, pe el scria ... Blaga Alina!

Asadar, nu numai ca l-a vazut pe Tom, insa a primit cartea cu dedicatie de la acesta! Am avut si eu sansa sa vorbesc cateva minute cu Tom. Mi s-a parut un om extraordinar! Mi-a dat cateva sfaturi in ceea ce priveste business-ul la care lucrez acum (incerc sa gasesc proiecte pe care sa le dezvolt folosind o firma de software din Cluj Napoca)

 

Cautand mai multe lucruri despre Zig Ziglar am aflat ca este crestin si in prezent are 86 de ani. Inainte sa va spun cateva povestioare interesante despre Zig Ziglar as vrea sa va prezint un citat din aceasta ultima carte a lui:

„Ai fost nascut sa castigi, dar ca sa fii castigatorul care ai fost nascut sa fii, ar trebui sa ai un plan sa castigi si sa te pregatesti sa castigi. Atunci si numai atunci poti sa te astepti sa castigi” (Zig Ziglar)

Tot acum doua saptamani se implinesc 5 ani de cand am ajuns in Australia. Am discutat zilele trecute cu Adi Cristea (prietenul meu cu care am venit in Australia) despre acest citat a lui Ziglar si mi-a amintit ca pentru venirea noastra aici de fapt ne-am pregatit nu din momentul in care ne-am trimis dosarul la ambasada Australiei, ci mai degraba din momentul in care am trecut prima data pragul facultatii. Probabil ca nu ne-am gandit la asta atunci, insa am stiut ca meseria pe care am ales-o poate sa ne deschida orice drum.

Vorbind de plan ...Nu stiu daca va mai amintiti insa in ianuarie v-am spus ca planul meu este sa alerg pana in Sydney (adica 1000 de km). Duminica trecuta am trecut de km 901.

In doua saptamani o sa alerg Gold Coast Marathon (e cursa pe care mi-am propus-o sa o alerg si acum doi ani). M-am inscris la ea, m-am antrenat 6 luni , insa m-am accidentat cu doar cateva saptamani inaintea ei. Chiar am scris un post despre asta acum doi ani (vezi link). Atunci acea accidentare s-a produs foarte ciudat. Dupa vreo doua ore de alergare am simtit o durere acuta la genunchiul stang. Ce era ciudat e ca ma durea doar in momentul in care incercam sa alerg. Puteam sa merg fara probleme.

In mintea mea inca sunt convins ca acea accidentare a fost modul in care Dumenzeu a vrut sa imi dea o lectie (sa imi spuna ca nu depinde numai de mine, de planul meu si de pregatirea mea). Ca atare dupa cursa pe care am pierdut-o la inceputul lui iulie, in 5 august 2010 am putut alerga primii mei 42.2 km la Brisbane marathon. God’s delays are not God’s denials!

Sper ca de data aceasta planul meu sa coincida cu planul lui Dumnezeu in ceea ce ma priveste si, daca o sa fie voia Lui, o sa imi termin cei 1000 de km propusi chiar cu maratonul din Gold Coast.

De data asta sunt mult mai pregatit: am alergat deja peste 910 km, am reusit sa alerg cateva distante peste 30 de km (cea mai lunga distanta in antrenamente a fost de 36 de km), sunt mai usor ca si acum doi ani cu vreo 5 kg si alerg mai repede (in martie am "stabilit" un nou record personal pe distanta de 10 km (43 de minute si 41 secunde la Twilight run)

Sper ca examenul pentru centura albastra pe care o sa il am maine sa nu ma "defecteze" prea tare :)

„Sa castigi!” Ce inseamna sa castigi? Pentru unii poate inseamna sa iti iasa numerele la loto. Pentru mine in 2010 a fost sa fac parte din acei 0.5% din populatia lumii care a alergat un maraton. In 2012 o sa ma declar invingator daca o sa alerg distanta de 42.2 km sub 4 ore.

Tot Ziglar aminteste intr-o alta carte de-a lui ca lucrurile cele mai importante in viata nu sunt cele care se pot cumpara cu bani. Un proverb chinezesc spune

„Poti cumpara o casa, insa nu poti cumpara un camin,

Poti cumpara un pat, insa nu poti cumpara o noapte de somn,

Poti cumpara placere, dar nu si fericire,

Distractie, dar nu si liniste sufleteasca,

Poti cumpara un ceas, insa nu poti cumpara timp,

Poti cumpara un insotitor, dar nu si un prieten”

Insa in acesti 5 ani de zile am mai aflat un lucru extraordinar, un lucru pe care l-ar dori orice crestin: sa fie in procentul acela de oameni carora Dumnezeu o sa le spuna „Bine, rob bun si credincios ... intra in bucuria stapanului tau!” (Matei 25:21)

Pana acum 5 ani nu am putut sa inteleg ce inseamna „bucuria mantuirii”. Un asa minunat lucru pe care Dumnezeu ni-l da gratis, insa care are atata valoare, care e nepretuit! Cred ca asta e victoria pe care ar trebui sa ne-o dorim toti!

Spuneam la inceputul postului ca Ziglar e crestin. A ajuns sa il cunoasca pe Dumnezeu acum 40 de ani. De atunci declara el ca viata i s-a schimbat radical. Imi place ca pe langa invataturile de business pe care ti le spune, iti aminteste ca lucrul cel mai important in viata e sa il cauti pe Dumnezeu.

Inainte sa vorbeasca la o conferinta, unul dintre organizatori l-a luat deoparte si i-a zis ca publicul s-a adunat ca sa auda sfaturile lui in ceea ce priveste vanzarile si ca nu vor sa aude parerea lui in ceea ce priveste religia. A mai mentionat ca in public sunt evrei, hindusi, musulmani, atei, etc si ca nu vrea ca aceste pareri ale lui Ziglar sa „supere pe cineva”. Raspunsul lui Ziglar a fost ca intelege ce vrea organizatorul sa spuna, insa l-a intrebat daca poate sa faca niste glume mai porcoase. Putin socat, organizatorul i-a spus ca poate sa spuna, insa sa foloseasca „good judgement”.

Prezentarea lui a fost pasionanta si distractiva. Cand a ajuns sa vorbeasca de Dumnezeu a fost intrerupt cu un ropot de aplauze. Atunci Zig Ziglar s-a intors spre organizator si i-a spus „Vezi ca lumea e insetata sa auda despre vestea cea buna si daca le dai sansa sa aleaga ei aleg sa auda un speaker care vorbeste despre cat de mare e Dumnezeu, in loc de glume porcoase”

Sau alta istorioara a fost cand in urma unui speach unul dintre participanti a venit la el si i-a spus ca are un „feeling” ca Zig Ziglar este crestin. Atunci Ziglar i-a raspuns ca trebuie sa isi revizuiasca intreg discursul daca in urma lui acest participant are doar o parere (si nu e o certitudine).

Vorbeste de asemenea ca in fiecare zi vrea sa stranga destule dovezi ca daca intr-un tribunal l-ar acuza ca este crestin, niciunul din cei 12 jurati sa nu poata sa tagaduiasca lucrul acesta.

Din pacate eu inca nu ma pot lauda cu astfel de "realizari". Chiar daca sunt inainte cu km si se pare ca o sa reusesc sa termin de alergati cei 1000 de km chiar cu maratonul, la capitolul citit din Biblie sunt restantier (trebuie sa recuperez vreo doua luni). Dupa maraton o sa lucrez la treaba asta!

Un alt lucru pe care l-am auzit la o conferinta este despre cum se prind maimutele in jungla: Se pune o aluna intr-o damigeana care sa aiba gura atat de mare incat o maimuta sa isi poata baga mana, insa sa fie destul de ingusta incat sa nu poata sa o scoata daca are pumnul strans. Poate o sa vi se para ciudat, insa dupa cateva ore maimutele sunt tot langa sticla grea pe care nu o pot cara dupa ele, cu mana stransa in jurul alunei.

Oare care sunt lucrurile care ne fac pe noi sa ne comportam ca acele maimute? Care sunt acele lucruri care ne tin „trapped” in viata noastra? 

Poate un serviciu bun, poate o viata confortabila. Pana cand nu o sa putem lasa acea „aluna” nu o sa putem sa fim liberi.

Am citit odata ca: „inamicul unei vieti extraordinare e o viata buna”.

Acum 5 ani am lasat o astfel de viata cand am plecat din Romania (am lasat un serviciu bine platit intr-o companie multinationala) ca sa vin cu doi copii mici si patru valize intr-o tara in care nu aveam servici si nu cunosteam pe nimeni. Insa Dumnezeu mi-a purtat de grija!

Insa acum simt ca sunt in aceeasi situatie ca maimuta. Un serviciu bun, o viata confortabila. Ce o sa fac in continuare? Ramane de vazut....

Inchei aici postul de astazi cu o intrebare: 

Care e damigeana pe care o carati dumneavoastra?

Dorin

Cum sa postim?

Daca in articolul trecut vorbeam despre beneficiile postului, in cel de astazi as vrea sa vorbesc despre cateva lucruri care sa faca sa ne fie mai usor atunci cand postim.

 

De asemenea, nu vreau sa ma leg de conotatia religioasa a postului (chiar daca eu incerc sa fiu mai meditativ in zilele cand postesc) si o sa vedeti mai jos ca e putin diferit despre ceea ce stiam ca inseamna postul in religia crestin-ortodoxa.

Pentru ca nu e o alta cura de slabire, nu trebuie sa scriu nimic despre retete, instructiuni sau sa prezint grafice cu proteine si calorii. Mai potrivit ar fi sa va dau cateva tips&tricks ca sa postiti mai usor.

Primul lucru important e atunci cand postiti sa beti o cantitate mare de fluide (apa) pentru a evita senzatia de sete, care este adesea confundata cu senzatia de foame.

 

Incepeti ziua cu un pahar mare de apa. Autorul cartii ,,Mananca.Stop.Mananca" spune ca se poate bea chiar si cafea sau ceai (eu prefer sa ma rezum la apa).

 

Un alt secret e sa stati ocupati. Ati avut o zi plicticoasa la serviciu? Ati observant de cate ori ati fost tentati sa luati un snack sau sa mergeti la o cafea? Asta pentru ca incercati sa inlocuiti stimularea mentala cu cea data de mancare.

S-au facut studii pe animale si s-a constatat ca, atunci cand acestea consuma mai putine calorii, ele imbatranesc mai greu si traiesc mai mult.

 

La sfarsitul cartii a fost o lista cu intrebarile pe care cititorii le-au pus autorului. Incerc sa va prezint cateva care mi s-au parut mai interesante.

Intrebare: Pot sa urmez stilul de viata Mananca. Opreste.Mananca si daca sunt insarcinata?

Raspuns: Nu. Mananca. Stop.Mananca nu trebuie sa fie folosit de cineva care este sau incearca sa devina gravida.

 

Intrebare: Stiu ca ati spus ca faptul ca se elibereaza norepinephrine si epinephrine (N.R. Nu stiu exact care e denumirea lor in romaneste) ar trebui sa ma faca mai alert, dar mie nu mi se intampla lucrul asta. Ba mai mult decat atat, pe mine ma doare capul si ma simt tensionat cand postesc. Aceste simptome se mentin si la 2-3 ore dupa ce ma apuc iar de mancat.

Raspuns: S-au facut ceva studii care sugereaza ca foarte multi oameni sunt “addicted” la zahar si aceasta adictie are acelasi efect ca si consumul de droguri. Durerile de cap si starea de incordare , de tensiune, este rezultatul  scaderii zaharului. Insa dupa cateva sesiuni de post aceste simptome vor disparea.

Intrebare: Tatal meu e diabetic. Poate sa urmeze si el acest lifestyle?

Raspuns: Mananca. Stop.Mananca e conceput pentru oameni sanatosi care incearca sa slabeasca. Daca tatal dvs. vrea sa incerce sa posteasca trebuie sa consulte un doctor.

 

Intrebare: Fiica mea are 14 ani. Poate sa incerce si ea sa urmeze aceast lifestyle?

Raspuns: Din pacate, nu poate. Toate studiile despre post au fost facute pe adulti si nu se stiu efectele care pot aparea in cazul copiilor.

Intrebare: Pot sa beau sucuri cand postesc?

Raspuns: Nu e recomandat. Scopul postului e sa NU consumi nicio calorie timp de 24 de ore.

Mi-ar placea sa imi scrieti despre cum va simtiti dupa astfel de posturi si daca intr-adevar beneficiile de care am amintit in postul trecut le simtiti pe pielea proprie.

 

In cazul meu, eu incerc sa nu imi schimb rutina zilnica in zilele in care tin post. Astfel, de exemplu, continui sa alerg 10 km chiar daca nu mananc. Trebuie sa recunosc ca e mai usor acum de cand beau apa cand postesc (caci de obicei alerg in jurul pranzului, cand afara sunt in jur de 28-30 de grade). La inceput am simtit si eu ca ma durea putin capul (desi nu imi explic de ce, ca minte nu am :)). Un alt lucru pe care l-am observat (mai ales de primele dati cand am tinut postul) e ca ma uitam tot mai des la ceas cand se apropia sfarsitul celor 24 de ore, iar la cateva minute dupa, deja eram cu mancarea in gura :)

Inca un lucru pe  care ar trebui sa il mentionez aici: Alina zice ca sunt mai irascibil cand tin post. Hmmmm … asta nu e bine.

Cum spuneam mai sus, sper ca in  viitor si simptomele astea sa dispara :)

Eat healty & Enjoy life!

Dorin

Mananca.Stop.Mananca … sau De ce sa postim?

Saptamanile trecute am pus mana pe o carte cu titlul asta si, dupa ce am incercat “pe pielea mea” timp de doua saptamani ceea ce scria in ea, m-am gandit sa impartasesc si cu voi ceea ce am citit.

S-au facut ceva studii care arata ca industria alimentara produce atata mancare, incat sa asigure 4000 de calorii pe zi pentru fiecare om. Mai mult decat atat, se cheltuiesc 10 miliarde de dolari americani pe an pentru a face reclama acestei mancari. 

Ar fi un dezastru pentru companiile care produc aceasta mancare daca, toata lumea odata, ar decide sa nu manance o zi pe saptamana.

De aceea exista o gramada de teorii despre tot felul de cure de slabire atata vreme cat noi continuam sa cumparam si sa consumam mancare.

Parca nu am realizat pana acum ca ni se tot sugereaza: mancati de 5-6 ori pe zi (in cantitati mici), mancati proteine, mancati micul dejun (fiind cea mai importanta masa din zi), mancati cereale, mancati produse lactate, mancati, mancati, mancati. Luati suplimente nutritive, etc.

Oricare ar fi recomandarea unui anumit dietetician, ea se invarte in jurul consumului continuu de anumite alimente si suplimente nutritive.

Un alt lucru comun e ca succesul unei astfel de diete poate fi masurat in functie de cat de aproape pot oamenii sa urmeze regulile respectivei diete si cat timp pot sa mentina consumul mic de calorii.

O alta abordare, pe care o propune autorul acestei carti, ar fi … postul.

S-a facut un studiu pe atleti care fac activitati de anduranta de lunga durata si s-a constatat ca aceia care postesc “ard” mai multa grasime decat cei care au mancat. Asadar, depinde de scopul tau, insa postul inaintea unor exercitii de anduranta poate fi benefic (aceste studii contrazic ideea ca trebuie sa ai o masa “mica” inainte de a merge la sala)

O alta idee apartinand lui Brian Wansink, autorul cartii “Mindless eating” (N.R. Mancare inconstienta), e aceea ca luam pana la 200 de decizii pe zi in ceea ce priveste ceea ce mancam si asta in mare se datoreaza “bombardamentului” de reclame ce tin de mancare. E aproape imposibil sa detinem tot timpul in controlul referitor la ceea ce mancam si cat de mult mancam.

In mare parte, foamea e un fel de “raspuns pe care l-am invatat”. Dorinta noastra de a manca e determinata de o combinatie intre raspunsul corpului nostru la mancarea pe care am mancat-o si raspunsul creierului nostru la factorii care ne inconjoara (reclame TV, ambalajele mancarii, culorile acestora, etc)

De multe ori perioadele de post au fost asociate cu timpul in care am fost mai alerti, mai ambitiosi, mai competitivi si mai creativi. Mai mult decat atat, in timpul postului nu trebuie sa iti planifici ziua in jurul orelor de masa.

In zeci de publicatii au aparut studii stiintifice despre postul de scurta durata si intermitent (de doua ori pe saptamana si nu mai mult de 24 de ore, cu 3,4 zile de mancare intre). Iata unele din beneficiile care s-au constatat:

• Topirea grasimii si scadere in greutate.
• Mentinerea masei musculare
• Scaderea nivelului de glucoza din sange 
• Scaderea nivelului de insulina
• Cresterea lipolysis si a oxiderii grasimii (lipolysis & fat oxidation)
• Cresterea nivelului norepinephrine-lor si epinephrine-lor
• Cresterea nivelului de glucagon
• Cresterea nivelului hormonului de crestere
• Scaderea stresului legat de mancare (nici nu am stiut ca exista asa ceva)

Cand mananci, nivelul de insulina in corp creste. Aceasta crestere produce acumularea de nutrienti. In alte cuvinte, insulina e primul semnal care ii spune corpului sa stocheze energia din mancare sub forma de grasime si glicogen.

Cand nivelul de insulina e mare, corpul nostru e “setat” sa acumuleze. Si mai mult decat atat, cand insulina e mare, corpul nostru nu poate sa “topeasca” grasimea din corp. Lucru de tinut minte: cand nivelul de insulina e mare, grasimea nu merge nicaieri!

Acesta e un lucru important, caci topirea grasimii ar trebui sa fie telul oricarei cure de slabire. Nu ar trebui niciodata sa scadeti in greutate fara a topi grasimea. Dr. Michael Eades vorbeste de renuntarea la ideea de a vrea sa scazi in greutate; concentrati-va pe scaderea grasimii.

Cum insulina e un hormon dominant atunci cand suntem mancati (care cauzeaza stocarea caloriilor in corp sub forma de grasime si de glicogen), glucagon-ul e unul din hormonii importanti atunci cand tinem post si care se ocupa de arderea grasimii.

Recapitulare

Insulina = Acumulare de grasime

Glucagon = Topire de grasime

Principalul rol al glucagon-ului este de a mentine nivelul de zahar din sange in timpul postului. Acest lucru este realizat prin trecerea corpului nostru intr-un mod de “ardere”.

Alte efecte ale glucagon-ului asupra corpului uman (pe langa mentinerea nivelui de zahar in sange): 

• creste procesul de ardere a grasimilor,
• scade productia de cholesterol,
• creste eliberarea de fluide din corp.

Pentru modul in care mancam, petrecem cel mai mult timp intr-un metabolism “dominat de insulina” (insulin dominant metabolism) (amintiti-va insulina = acumulare de grasimi). Adaugand post stilului nostru de viata, ii permiteti corpului sa revina inapoi la balanta dintre un metabolism “dominat de insulina” si unul “dominat de glucagon”.

Cresterea nivelurilor de Epinephrine si Norepinephrine

Epinephrine si Norepinephrine sunt amandoi hormoni de lupta si zbor (adesea se mai numesc si adrenalina si noradrenalina).

Cand acestia sunt eliberati in fluxul sanguin, ei declanseaza eliberarea glucozei din depozitele de energie si cresterea  arderilor de grasimi.

De asemenea acestia te fac sa te simti treaz si alert. Postul creste cantitatea acestor hormoni in sange. Acesta e modul in care corpul mentine nivelul zaharului din sange si face sa creasca rezervoarele de “benzina” prin eliminarea acizilor grasi din depozitele de grasime.

Hormonul de crestere

Zvonul ca daca iei hormoni de crestere te ajuta sa arzi grasimea, sa iti cresti masa musculara si sa cresti metabolismul e sustinut de studii de cercetare facute in acest sens. Cu toate astea, legatura dintre hormonul de crestere si post nu are nimic de a face cu injectarea acestui hormon. Postul declanseaza “raspunsul hormonului de crestere” si de aceea acesta ajuta la prevenirea pierderii de masa musculara cand postiti. Si pentru ca muschii sunt responsabili pentru metabolism, hormonul de crestere joaca un rol important in mentinerea metabolismului ridicat cand postim.

Postind pentru 24 de ore, o data sau de doua ori pe saptamana poate fi cel mai simplu mod sa scadem numarul caloriilor consumate cu 10% -20%  fara sa schimbam ceea ce mancam. Este ca si cand beneficiem de o intreaga saptamana de cura de slabire sacrificand doar o zi sau doua pe saptamana.

Pentru ca sa postesti 24 de ore, poti sa mananci normal pana la ora 6 pm in prima zi si apoi sa nu mai mananci nimic pana la 6pm in urmatoarea zi (daca de la 6pm la 6 pm nu functioneaza in cazul vostru, incercati de la 2pm la 2pm). 

Flexibilitatea e cuvantul cheie care face ca acest concept sa functioneze. 

Daca iti planifici sa tii post incepand de marti seara, insa intervine ceva si trebuie sa iesi cu prietenii in oras, nu ii nicio problema, caci poti sa incepi postul ziua urmatoare.

Daca esti bolnav, sau nu te simti bine, nu trebuie sa postesti. Mananca.Stop.Mananca e o solutie flexibila de lunga durata. In unele saptamani poti sa postesti doar o data, in altele de doua ori. Tine de preferintele tale. Vezi ce functioneaza in cazul tau.

Autocontrolul e un alt cuvant cheie. E important de asemenea sa nu exagerezi cu mancarea in zilele cand mananci. Acest tip de lifestyle nu e ceva de genul “posteste odata sau de doua ori pe saptamana si apoi manaca orice in celelalte zile”. De asemenea nu trebuie sa te “rasplatesti” cu inca o portie de desert. Scopul postului e sa ii permita corpului sa ia o pauza in rutina mancarii.

Inca un lucru important care trebuie amintit aici e a avea o relatie sanatoasa cu mancarea pe care o consumam. Poate ca suna cam “new age”, dar o multime de probleme legate de mancatul in exces pornesc de la o relatie nesanatoasa cu alimentatia, cand oamenii se simt vinovati de fiecare data cand mananca. Trebuie sa te simti bine cu mancarea pe care o manaci si sa nu fii stresat stresat de ceea ce mananci.

In postul urmator o sa spun si ... cum sa postim :)

Happy eating!

Dorin

Othello ... sau Reversi

 Nu, nu e vorba de piesa de teatru a lui Shakespeare, ci e un joc (board game) pe care l-am primit de

Valentine's day de la Alina. E mai cunoscut si sub numele de Reversi

E super fain! Se joaca pe o tabla similara cu tabla de sah (doar ca nu trebuie sa fie din doua culori) si cu 64 de piese ce sunt pe o parte albe, pe cealalta parte negre. Regulile jocului sunt simple. De acceea este

promovat cu urmatoarul slogan: "Un minut sa il inveti .. o viata intreaga sa ajungi maestru" (N.R.'A Minute to

Learn...A Lifetime to Master' )

Se incepe de la o pozitie initiala (in care fiecare jucator are cate doua piese puse in mijlocul tablei). 

Scopul jocului e ca fiecare jucator sa captureze cat mai multe piese ale oponentului (la final castiga jucatorul care are mai multe piese ramase pe tabla). Capturarea pieselor se intampla cand un grup de piese de ale adversarului este "prins" intre doua piese de ale tale (una din piese care era deja existenta pe tabla, si piesa care te-ai decis sa o pui jos).

 

Pozitia de mai sus arata mutarile posibile ale negrului. Daca negrul alege sa puna urmatoarea piesa pe d3, o sa captureze piesa alba care s-a aflat la d4 (vezi mai jos). Albul poate apoi sa puna urmatoarea lui piesa la c3, c5 sau e3.

Iar in cazul in care albul muta la c5, el captureaza piesa de la d5.

Aduce putin cu jocul "go". Un lucru care imi place la astfel de jocuri e ca iti pune mintea la contributie. O

deosebire intre acesta si sah ar fi rasturnarile de situatii. Pana la finalul jocului nu stii cine o sa

castige.

Am sperat sa imi mentin "invicibilitatea" ceva mai mult timp, insa Iulia a fost prima din familie care mi-a "tras-o in freza". Si Mihai a reusit sa castige o partida. Pana in momentul in care scriu acest post, Alina insa nu a reusit sa ma bata. Poate ar trebui sa inlocuim jocul de table cu reversi cand vrem sa vedem care spala vasele seara :)

Alt joc pe care le-am descoperit de cand sunt in Australia si care ma joc cu trupa mea e Block Us. Dar despe asta intr-un numar viitor :)

 

Voi ce jocuri interesante mai jucati?

Happy playing!

Dorin