Vecinul meu are un pitbull

Veneam intr-o seara acasa obosita dupa o zi luuuuunga si chiar cand eram in fata casei, am vazut ca vine la mine, intins si cu intentie, o aratare neagra. Era deja noapte, dar l-am vazut bine... iar el pe mine la fel. Ma intorc si incep sa strig la el. El se opreste si ma latra de unde era. Incerc sa intru in curte (eram deja cu mana pe poarta) si iarasi sare catre mine. Ma intorc din nou la el si strig catre el ce-mi vine la gura (nu-mi mai amintesc exact ce, decat ca era in romaneste :)) pana se indeparteaza suficient sa pot intra inauntru.

Acasa, la adunarea generala, toti patru adultii am facut o echipa de criza si am analizat situatia. Am aflat ca am avut de-a face cu un pitbull, unul mai pricajit, dar totusi... pitbull. Care mai iese din cand in cand afara din curtea lui printr-o gaura in gard. Am dezbatut problema in fel si chip si am cautat optiunile pe care le avem la dispozitie ca sa ne protejam, de la cele mai pasnice pana la unele specific romanesti. Ce ne-a fost clar la toti e ca trebuie sa facem ceva, sa ne aparam si mai ales sa ne aparam copiii.

A doua zi la lucru, mi-am consultat si colegii, sa vad ei ce parere au de toate povestea. Si am facut bine, ca am aflat multe lucruri utile. Mi-au spus baietii ca pepper spray-ul (spray-ul paralizant) e interzis, nu poti sa-l ai la tine in caz ca te ataca cineva. La fel si chestia aia care curenteaza, sigur ati vazut in filme. In schimb, cica legea e de partea noastra. Si anume:
1. Ceea ce s-a intamplat intra in categoria atac, chiar daca nu m-a muscat si nu a sarit fizic pe mine. Faptul ca a venit in directia mea si m-a latrat se numeste atac.
2. Pitbull-ul este considerat caine periculos, iar proprietarii lui trebuie sa se conformeze unor reguli speciale. Faptul ca era in strada singur e deja o incalcare a legii.

Asa ca pot sa anunt la City Council atacul, iar daca vreau intr-adevar sa le fac zile grele, pot sa sun la politie. Iar politia apoi va sesiza incidentul la City Council, dupa ce, probabil, le va face o vizita.

Am povestit si cu un coleg care a patit ceva asemanator, insa de cealalta parte a baricadei. El are un caine mare, insa inofensiv. Nu a muscat niciodata pe nimeni si e prietenos cu copiii. Dar odata, cand a avut prieteni in vizita, unul din ei a lasat poarta deschisa si cainele a iesit in strada. Pe care strada venea postasul. Care postas s-a pomenit cu un caine care isi manifesta afectiunea urcandu-se cu labele din fata pe umerii lui. Care caine a fost reclamat la City Council de atac. Care City Council a venit pe capul stapanului. Care stapan a trebuit sa plateasca o amenda usturatoare, iar apoi, daca vrea sa-si mai tina cainele (declarat acum caine periculos) trebuie sa plateasca o taxa anuala destul de substantiala si sa respecte tot felul de reglementari in ce priveste locuinta, de la inaltimea gardului pana la cat loc are animalul si mai stiu eu ce. Urmand ca sa vina cineva de la City Council periodic sa verifice cainele si daca mai sunt indeplinite conditiile.

Sfatul celor de la lucru a fost, pana la urma, sa incerc sa vorbesc cu stapanul, daca mi se pare ca se poate discuta cu el, iar daca nu, sa urmez procedura legala, cu tot ce presupune ea.

Si noua ni s-a parut ca merita sa avem o discutie. Ne-am uitat un pic dupa ei, dar nu i-am prins pe strada. Si in curtea unui necunoscut nu intri, sub nici un motiv. Asa ca am recurs la varianta a doua: biletelul anonim. Le-am scris o scrisorica, am listat-o (cica e mai putenic efectul daca e listata; si in plus, astia nu-mi prea inteleg scrisul de mana) si le-am plasat-o in posta.

In linii mari, suna cam asa:

Saptamana aceasta, cainele vostru m-a atacat. Stiu ca e al vostru, ca l-am vazut si in curte la voi. Am mai vazut ca aveti gardul spart, asa ca probabil pe acolo a iesit.
Deocamdata nu am sunat la politie, pentru ca nu am vrut sa va cauzez probleme. Rugamintea mea e sa va reparati gardul. Ganditi-va ca daca nu o faceti, cainele va ataca din nou pe cineva.
Si eu si toti vecinii am aprecia colaborarea voastra in aceasta problema. In caz ca nu se intampla nimic, nu-mi dati de ales si va trebui sa raportez atacul, pentru binele si siguranta cartierului.
Sper ca veti intelege mesajul si veti face ce trebuie facut.

Multumesc.

Dupa ce l-am plasat (de fapt Dorin l-a plasat) m-am simtit ca si cum problema era rezolvata. Mai cooperanta de atat n-aveam cum sa fiu, iar daca nu se rezolva, aveam de gand sa mergem pana in panele albe, chiar daca asta ar fi insemnat sa declansam un razboi intre vecini.

Dar n-a fost cazul, pentru ca a doua zi... ca prin minune... s-a reparat gardul! Pentru mine, asta a insemnat o mica victorie, scopul fiind sa se rezolve problema odata pentru totdeauna si nu sa-i pedepsim ca au scapat cainele din curte. De acum ne mai intalnim (eu si cainele), dar la adapostul unui gard solid. Insa nu am uitat seara cand ne-am privit in ochi si am marait unul la altul sa vedem care-i mai tare.

C-ya,
Alina