Adina Mosincat si Cristi Pitic sunt doi dintre fostii mei colegi din Timisoara care mi-au schimbat gandirea despre ceea ce inseamna mersul pe munte. Chiar daca sunt nascut in Ardeal, cu muntele in spatele casei, abia dupa ce i-am cunoscut pe ei am inteles ce inseamna sa ai in sange acest microb.De cateva ore am aflat cu durere ca Adina a murit in Retezat in dimineata zilei de 25 martie 2011. A mers impreuna cu alti doi prieteni sa vada rasaritul pe varful Peleaga, insa alunecat pe gheata si a cazut in gol 200 de metri.
Am aflat cu totul intamplator despre aceasta tragedie datorita unui comentariu postat la o poza de a ei pe Facebook. Ca treaba sa fie si mai ciudata, ultima poza a ei a fost cu o cruce intr-o noapte cu luna plina. Parca anticipa ceea ce avea sa se intample ...Am incercat sa imi amintesc cateva intamplari, sa imi adun cateva ganduri despre Adina. Pentru mine a fost mai mult decat o colega de servici, sau decat o fata inteligenta care isi facea doctoratul in Elvetia.
Adina a fost unul din partenerii mei la tenis de masa si din cand in cand am fost si parteneri de drumetii. Spun din cand in cand caci eram cam prea “soft” pentru genul de excursii pe care le facea ea.
Nu a fost doar o iubitoare a muntilor, a fost si un bun fotograf si chiar si un bun blogger. Post-urile ei au fost intotdeauna o delectare sa le citesti, chiar daca ti se ridica cateodata parul in cap de groaza de ce putea sa i se intample (http://jurnaldecreasta.blogspot.com)
Imi amintesc ca in 2007 am incercat, alaturi de alti prieteni de a ei, sa dam de un semn de viata de la ea in timp ce facea cu trekking prelungit prin Nepal, China, Pakistan si India. De data aia nu a patit nimic. Imi amintesc de asemenea de un alt post in care zicea cum a ramas fara apa, pe nu stiu ce munte din Turcia. Si atunci a fost ok. Ma gandesc ca de multe ori a fost la un pas de moarte prin toti muntii prin care a trecut, insa de fiecare data a sfidat-o cu un zambet strengaresc pe buze.
Acum 6 ani in aceeasi perioada, Adina a fost in Retezat, tot la un rasarit de soare.
Asa isi incepea postul: The final frontier – Retezat (26-27/03/2005) : Retezat - din nou acasa! Ma intreb cum ma va primi de data aceasta muntele, daca mi-a iertat tradarea si daca o sa-mi poata zambi ca unui fiu ratacitor.
De data asta Adina, muntele nu te-a iertat. Te-a luat egoist pentru el ...
Dumnezeu sa te odihneasca in pace prietene drag!
Dorin
11 comments:
Acum vede toti muntii de sus. Mereu a vrut sa fie libera. Plang insa stiu ca Adina e acolo sus si rade de cazatura ei. Din pacate nu mai poate scrie povestea ei cu intoarcerea la Retezat..
Odihneste-te in pace! Vei ramane mereu in inima mea ca fata care m-a facut sa rad mereu.
Ramona Nagy
Multumim, Dorin, pentru cuvintele frumoase despre Adina.
M-am intalnit cu ea acum o luna la Luzern, ne-am plimbat pe dealurile din jur cateva ore si apoi am mai stat de povesti la Starbucks cateva ore pana sa luam trenul fiecare spre casa noastra. Era stresata din cauza tezei de doctorat pe care trebuia sa o sustina in 14 Aprilie :(.
Dormi in pace, draga Adina!
Iuliana
Am fost coleg de facultate cu Adina. Trista veste. Sper ca de acolo de e unde e acum sa aiba parte de muntii frumosi pe care ii cauta cu atata ardoare.
Intotdeauna am admirat-o pe Adina ca a avut curajul sa isi urmeze pasiunea si visurile. A luat-o muntele prea devreme dar cred ca surade linistita.
Andrei Marin
PS Multumim Dorin pentru post.
Adina mi-a scris in unul dintre ultimele emailuri, explicand, in stiulul ei caracteristic, de ce inca nu a uitat marea ei dragoste, muntii:
"Muntii ma ajuta sa-mi pastrez normalitatea (sau anormalitatea, dupa caz:)). Pe-aici muntii tind sa fie mult mai prietenosi ca localnicii"
Apoi am citit cum a descris ce inseamna pt ea muntii din Romania, locul unde se intoarcea mereu, ca la o sursa de energie si putere: http://jurnaldecreasta.blogspot.com/2008/05/that-is-question.html
Ne vei lipsi, Adina!
Alina
Mare pacat ca a plecat asa de tanara dintre cei vii, Dumnezeu sa-i odihneasca sufletul acolo Sus!
De cativa ani incoace si eu iubesc muntii dar din pacate am frica de inaltime :( Am facut 2-3 trasee de vara si am mers pe cararea de creasta a Mt.Tarcu si pot sa-mi dau seama cat de periculos putea sa fie daca as fi alunecat sau greseam un pas.
Un lucru nu inteleg, daca a facut atatea trasee si a cunoscut muntii cum de s-a intamplat acest accident.Asa a fost sa fie sau...
Pe viitor voi incepe sa stau si sa gandesc de 2 ori inainte de a pleca intr-o tura.
Farwell my dear Adina.
I was waiting for your return here in switzerland, on the 1st April.
I was worried since you never showed up, I checked with the University and I learned about your fate.
We have seen so many things together, and we still had projected to see many ohers.
How could this happen to you ?? I miss you so much. I feel void without you. I love you Adina.
For all your friends (sorry but I speak only English and Italian), I've prepared a website with some of your photos, taken between 2008 and 2011.
http://www.ticin.net/Adina
Bruno (your little bear),
babau@ticino.com
Thanks Bruno for sharing those pictures with us. I still get tears in my eyes when I look at them.
There is another blog written by some of her friends http://gianinalin.blogspot.com/2011/03/ramas-bun-adina.html
It's in Romanian, but I think that you might find a way to translate it.
God bless!
Dorin
Trist moment...acum si fratele ei,Dan a plecat sa se intalneasca cu ea...
Intr-adevar e trista vestea asta. Nu imi vine sa cred ca intr-un an o mama si-a pierdut amandoi copii. Dumnezeu s-o tina puternica si sa ii aline suferinta!
Selectia naturala in actiune. Unii oameni nu isi iubesc viata. Cine isi iubeste viata nu se arunca de pe munti. Si eu iubesc natura dar traiesc in armonie cu ea.
Post a Comment