Sunday, October 21, 2007

People

Trebuie sa recunosc ca un lucru care imi face intotdeauna placere este sa intalnesc oameni interesanti, sa ajung sa-i inteleg si sa cunosc cum gandesc, cum actioneaza, care sunt lucrurile pe care le fac cu placere si care e motivatia care sta in spatele actiunilor pe care le intreprind.

Asa ca, sa ajung intr-o tara noua, indepartata, cu alte standarde si valori a fost "the right thing for me". Eu in Romania am avut privilegiul sa cunosc niste oameni deosebiti, de la care am avut mereu cate ceva de invatat si mi-era frica sa nu mi se termine aici norocul. Din fericire, n-a fost asa. Am gasit si aici oameni de exceptie, asa ca povestea merge mai departe...

Va spun numai niste lucruri, care nu inseamna neaparat mare lucru, insa... stim oameni care piloteaza elicoptere, isi tuneaza masina si participa la curse, canta in formatii, lucreaza in cercetari in domeniu cancerului sau la urgenta (nu va speriati, nu l-am intalnit la spital :)) sau care conduc afaceri de milioane de dolari. Am intalnit oameni cu povesti de viata incredibile, care au emigrat din diferite tari, au stat in lagare, au inceput aici o viata de la zero si, in final, au reusit sa ajunga unde si-au dorit. Trebuie sa recunosc ca pentru cineva din Europa sa vina aici cu gandul sa inceapa o viata noua, e nevoie de un pic de nebunie. Si nu vorbesc despre noi, care am venit aici intr-o situatie foarte favorabila, fara mari riscuri, ci despre cei care au lasat tot si s-au aruncat in necunoscut. Genul asta de oameni ma intriga si ma fascineaza si ma fac sa vreau sa-i cunosc mai bine.

Acum, ca sa va imaginati ce Turnul Babilon e aici sa va spun cate ceva de natiile pe care le-am intalnit.

Odata sunt australienii tipici. Astia sunt robusti, de inaltime medie, de multe ori arsi de soare. Au ochi albastri si parul de la blond la saten inchis. Eu pe Steve Irwin il vad imaginea unui australian tipic. Majoritatea au alura atletica. Femeile sunt mai plinute ca la noi. Ca sa va faceti o idee, eu (cu cele cateva kg in plus pe care le-am dobandit intre timp... ah, ciocolata asta...) sunt considerata skinny, ceea ce ma face sa ma simt tare bine.

Sunt multi asiatici. Ei de obicei stau linistiti in tren, pe peron, oriunde ar fi. Par genul de oameni la locul lor, care nu cauzeaza probleme, dar nici nu-ti spun verde-n fata ce gandesc (nu ca australienii ti-ar spune). Fetele sunt intotdeaua ingrijite, mai subtirele decat australiencele si parul le e mereu impecabil.

Mai sunt aborigenii. Ei inca sunt un pic discriminati. Au cultura lor si obiceiurile lor proprii, unele care ar parea barbare in lumea civilizata. Am inteles ca au rezistenta foarte slaba la alcool, ca daca beau fac prostii, sunt locuri in Australia unde e interzisa bautura din cauza asta. Si ca nu lasa sa li se faca poze, din cauza unei credinte de-a lor ca daca omul moare nu trebuie sa mai ramane imagini de-ale lui in urma (decat in mintea celor dragi).

Sunt si oameni de culoare. N-am prea vazut mulatri, ci negri ca abanosul. Astia sunt subtirei si inalti.

Si am mai vazut unii care n-am inteles ce rasa pot fi. Arata ca si cum ar fi metisi pentru ca au tenul mai inchis la culoare si ochii un pic oblici ca asiaticii. Foarte inalti si bine facuti (mai corect ar fi spus uriasi; il stiti pe Mr Eko din Lost?). Daca ar fi fost doar unul, as fi zis ca e din tata de culoare si mama chinezoaica, dar fiind atat de multi, nu e posibil. Si am aflat ca aia sunt samoani (din Samoa si insulele din jur). Femeile sunt la fel de solide. Am inteles ca la ei, ca femeie, cu cat esti mai mare cu atat mai bine. Odata am vazut pe tren pe un copil samoan care avea mana pusa in ghips si tocmai se intorcea de la spital, asa ca avea inca la cealalta mana bratara cu datele lui si i-am vazut greutatea. Nu pot sa va spun exact cat avea (ca de la o vreme, nu mai retin cifre :)), insa stiu ca mi s-a parut o greutate considerabile fata de Mihai al meu (pareau de aceeasi varsta). Si nu era gras, doar bine facut. Nu mi-ar fi frica cu unul ca el in preajma :).

Si mai sunt romanii, care mi se par cei mai frumosi dintre toti. Dar sunt subiectiva la subiectul asta...

Cheers,
Alina

1 comment:

Anonymous said...

CIAO ALINA!

Spui ca iti plac oamenii care au curajul nebun de a se arunca intr-o aventura, eu sunt unul dintre ei...asa am facut in Franta ,cand in timpul unui schimb de experienta in facultate am incercat sa intru in Legiune straina, si mai apoi in Spania unde am stat mai bine de un an..dar criza m-a alungat de acolo..vreau sa ajung in Australia, imi poti da niste sfaturi..ticleanionel@yahoo.com

Johnny