Wednesday, October 31, 2007

Vi se pregateste ceva ...

Daca e miercuri (cel putin la noi e deja), e rubrica mea, nu??

Initial in am vrut sa va scriu azi despre un documentar, pe care l-am vazut saptamana trecuta, despre Australia – Discovery Atlas: Australia revealed.

Am aflat o gramada de chestii interesante si promit sa revin intr-un viitor post asupra lui. Doar ca sa va starnesc curiozitatea (si sa ma asigur ca o sa ma cititi si saptamana viitoare :) ) am sa spun doua lucruri din el din ciclul „stiati ca”:
- Australia are 11.000 de plaje si mai mult de 800 de insule?
- 80% dintre australieni traiesc la mai putin de jumatate de ora de condus de ocean? Si noi facem parte din cei 80%??

Dar sa revenim ... Asadar cine si mai ales ce vi se pregateste?

De ceva vreme lucrez la un un nou proiect pe care vreau sa il dezvolt: un blog „nou-noutz”. Poate ca o sa va intrebati: De ce altul? Ce o sa contina el? Cu ce o sa difere fata de prezentul?

Am sa incerc sa va raspund la intrebarile astea cu o poveste. De ceva vreme ma framanta intrebarea: Ce as putea sa fac sa am mai mult timp liber?

Cred ca intrebarea asta are mai multe raspunsuri posibile de genul: trezeste-te mai de dimineata (vorba zicalei populare: „cine se trezeste devreme, departe ajunge”, sau „cine se culca odata cu gainile ...se culca si a doua oara” :) ), fii mai eficient, fii mai motivat, etc. Un alt fel de raspuns, pe care l-am descoperit in Australia, la aceeasi intrebare ar putea fi: „iesi la pensie repede”.

Pentru a gasi raspunsul la intrebarea asta m-am apucat sa citesc cateva carti de time management, de personal development, de business, etc, carti scrise de niste oameni care eu reusit sa puna in practica lucrurile scrise acolo. Pe langa aceste carti, ma mai dau pe o serie de bloguri care sunt cam pe aceeasi nota. Am si participat la un seminar foarte interesant de „small business – big opportunity”.

Mai am pana sa citesc peste 700 de carti motivationale ca si Tony Robbins, insa un drum de 1000 de mile incepe cu un prim pas, nu?

Sper ca la acest drum sa nu fiu singur, caci nu prea e „fun” sa mergi de unul singur. Toata viata am fost inconjurat de prieteni si de familie de la care am avut si am in continuare de invatzat.

Gata cu povestea!

De aceea m-am gandit sa realizez un astfel de blog, in care sa trec idei, ganduri desprinse din astfel de carti si nu numai. Asadar caut colaboratori! Oricine care e interesat de astfel de subiecte poate contribui la acest blog. De fapt chiar va propun un sondaj: „Ce subiecte v-ar place sa atinga acest blog?”

Singura cerinta e sa fie in engleza! Whau .. sper ca nu v-am pierdut pe jumatate dintre voi ca si cititori.

Motivele pentru care m-am hotarat sa fac blogul in engleza sunt:
- acest blog l-am gandit pentru „publicul larg”
- materialele pe care le studiez sunt in engleza (iar traducerea lor in romana mi se pare ca nu suna la fel de bine ca si originalul, vezi mai jos)
- vreau sa ma „disciplinez” (a se citi „apuc”) sa scriu in engleza, cu toata stangacia de care o sa dau dovada la inceput.

De ce altul? Pentru ca blogul asta schimba mai mult idei referitoare la noi si viata noastra in Australia.


Inchei povestea de astazi cu un citat ce mi-a placut, din cartea „Get Up and Do It!”(Beechy and Jospehine Colclough): Life is a journey and you’ve noticed how quickly the journey is going. We don’t have time to wait. We have to get up and do this. Enjoy the jurney! Enjoy the changes and most of all, enjoy the goals you’re going to achieve!

Viata este o excursie si ati vazut cat de repede merge ea. Nu avem vreme sa asteptam. Trebuie sa facem ceva! Bucurati-va de aceasta excursie! Bucurati-va de schimbari si mai ales, bucurati-va de rezultatele pe care o sa le realizati!

Cheers,

Dorin „motivationalul”

P.S. Intentionez sa „lansez oficial” blogul de 1 decembrie, ziua Romaniei .. sa se vada ca nu is un tradator de tzara cum au zis unii :)

Sunday, October 28, 2007

Economia de consum

Aceia dintre voi care ati fost in State, stiti ce inseamna o economie de consum. Eu nu stiu decat din povesti si filme. Dorin zice ca fata de America, Australia nu are o cultura de consum atat de dezvoltata. Si totusi... sa va spun cateva lucruri legate de aceste subiect.

V-am povestit cum am aflat ca daca nu-ti place ceva (cam orice) iti iei chitanta si-l duci inapoi. Am inapoiat si noi cateva produse, dar incercam sa nu exageram. De exemplu am cumparat un ceas desteptator cu radio. N-am verificat pe lateralul cutiei ca era bifata culoarea si ne-am inchipuit ca-i negru ca in poza (stupid, I know :)). Cand am ajuns acasa era un roz bonbon, o culoare asa de turbata, ca in afara de Iulia care era tare incantata (cred ca i se asorta cu ciorapeii), toti am fost de acord ca trebuie sa ne scapam de el. La magazin, ma gandesc sa verific daca-i chiar asa de usor sa-l returnez si nu zic ca vreau sa-l schimb, ci ca il dau inapoi. Ma intreaba care a fost problema cu el. Eu, ca cea mai desavarsita ignoranta ii zic: „Stii, nu prea-mi place culoarea asta”. Tipa imi zice ok, imi da banii si imi ia ceasul. Cand am ajuns acasa, mi-am dat seama ca nici macar nu i-am dus instructiunile de utilizare...

Alta intamplare, tot cu un ceas. I-am luat la Mihai un ceas de mana si cand am ajuns acasa am vazut ca ne-au incasat doua in loc de unu. N-am mai avut vreme sa mergem la magazin decat peste o saptamana si atunci ne-am dus cu chitanta. Nu ma asteptam sa rezolvam nimic, ca nu puteam demonstra in nici un fel ca am luat doar un ceas, nu doua, dar am zis hai sa incercam, totusi. S-au uitat pe chitanta si ne-au dat banii inapoi. Fara sa comenteze nimic. Pur si simplu au avut incredere in noi ca le zicem adevarul.

Sunt alimente „100% money back guaranted”. Adica daca nu-ti plac, poti oricand sa-ti iei banii inapoi. Dupa ce le-ai inceput sau chiar mancat. Adica te poti duce cu punga de la morcovi si sa zici ca au fost rai, sa-ti dea banii inapoi. N-am vazut insa pe nimeni sa faca asta.

Sunt papuci pt copii pe care scrie ca daca se strica inainte sa-i ramana mici, poti sa-i duci inapoi sa-ti iei banii. Le-am luat si eu la ai mei si chiar sunt buni. O sa le ramana mici in stare buna, sunt convinsa.

Pe eticheta multor ciorap scrie „hole proof” (adica n-or sa aiba gauri). Sunt ciorapi de copii care au portiune de crestere” cica, se lungesc cand creste piciorul. Come on!

De mai bine de o luna vad produse de Craciun in magazine. Nu stiu cine cumpara de pe acum beteala, dar daca vrei sa-ti faci cumparaturile de Craciuni, se poate. Am vazut si felicitari. Pe una scria : „Sarbatorile de iarna sunt o perioada foarte interesanta. Cantam la copaci morti si mancam dulciuri din ciorapi”.

Tot primim in posta promotii la diferite magazine. Daca ai nervi sa le studiez pe toate si sa cumperi lucruri de la „special”/promotie, cred ca poti reduci la jumatate cheltuielile. Insa ce mi se pare mie e ca lumea nu poate sa-si refuze un lucru care e la promotie, ca au impresia ca pierd super-oferta, iar ei de fapt cumpara un lucru de care n-au nevoie. Mancarea care e la cateva zile de expirare e la pret mic, iar painea de o zi e aproape gratis.

Cam peste tot te cocolosesc sa nu cumva sa te superi sau sa patesti ceva. Cred ca sunt speriati de nebunia asta cu datul in judecata. La magazin imi zice sa nu tin copiii in cos ca nu-i safe sau te invata cum sa ridici un pachet greu.

Mancare, hainele sunt ieftine, dar serviciile sunt scumpe. Invatamantul si sanatatea sunt iarasi scumpe. Azi am fost cu Mihai la dentist. Consultatia a fost $79 (stiti ca preturile care se termina cu cifra impara dau mai bine?) si nu i-a facut nimic, doar a evaluat care sunt problemele. Insa pacientului (si implicit surorii lui, care-l insoteste peste tot pe unde poate) i-a placut tare mult, ca le-au dat o multime de surprize. Cand l-a consultat, i-a pus ochelari de soare sa nu-l deranjeze lumina, l-a asezat la orizontala, iar pe tavan avea un ecran cu desene animate la care sa se uite. In sala de asteptare, iarasi jucarii si desene, iar pana am povestit cu o asistenta, a venit cineva sa se joace cu ei, sa nu se plictiseasca.

Majoritatea oamenilor au credite. Isi iau masina pe credit, casa pe credit si nu pot pune bani deoparte, ca au tot timpul de platit cate ceva si in plus nu rezista tentatiilor si isi cumpara tot felul de lucruri inutile. Am auzit ca o economie de genul asta ar da faliment in momentul in care oamenii n-ar mai cumpara lucruri de care n-au nevoie. Nu mi se pare un lucru departe de adevar.

Cat despre noi... incercam sa fim ponderati in ceea ce mancam, gandim si cumparam. Insa nu si in planurile si visele noastre, pe care vrem sa le pastram nelimitate. Viitorul e plin de carari nestiute, nu?

A

Wednesday, October 24, 2007

Welcome to my world!

Asa dupa cum poate banuiti din titlul acestui post as vrea sa ma mai scriu cateva lucruri mai interesante pe care le-am trait. Asadar, ce am ai facut?

. Mi-am schimbat traseul si modul de a ajunge la lucru: daca la inceput luam un tren care ma ducea din fata casei pana in statia de tren din suburbia unde lucrez, acum conduc vreo 7 km pana unde invatza piticii, dupa care iau trenul pana in centru si de acolo autobuzul care ma lasa aproape in fata cladirii in care lucrez. Parca sunt un spion ...rus (cum cred de altel si colegii) care incearca sa scape de eventualii urmaritori :)

Am renuntat astfel sa mai alerg dupa tren si am mai renuntat si la mersul "accelerat" spre statie (in 3 luni am reusit sa imi imbunatatesc viteza de deplasare, de la 30 de minute "gafaite" de la gara la servici, la ... 7 minute!). Cred ca folosind noul traseu ajung mai repede la servici cu vreun sfert de ora + ca ii scutesc si pe pitici de un drum la scoala.

Bineinteles ca putem alege acest traseu inca de acum trei luni (Alina mi-a trimis si link-urile cu autobuzele pe care le-as putea lua), insa am procedat ca si taietorul de lemne care a zis: Nu vezi cate lemne am de taiat? Nu am vreme sa mai imi ascut si securea ...

. Am luat primul tren spre servici(la 4:40 a.m.), ceea ce m-a facut sa prind rasaritul in tren. Mi-am dat seama ca am ajuns primul in cladire cand am dezactivat alarma. A fost o experienta care as vrea sa o repet, caci am putut sa imi vad de treaba cateva ore bune fara sa fiu deranjat de cineva.

Drumul spre lucru trece peste un pod peste Brisbane River. De fiecare data cand trec acest pod, care face legatura intre partea de sud si centru, ma opresc din orice fac si imi rup cateva secunde sa admir maretia zgarie-norilor care formeaza downtown-ul (sau CBD-ul cum ii zic astia .. central business district).

Imediat dupa pod urmeaza un bloc care are panorama spre river. Mi se pare ca cine isi permite sa stea acolo trebuie sa invarta multi bani (probabil ca o chirie intr-un apartament de genul asta e cat salarul pe care il am eu :)

Am vazut case de milioane de dolari, situate pe malul oceanului, care aveau ponton cu yaht in "curte", insa daca ar fi sa aleg, parca mai mult as vrea sa stau in acel bloc. Poate privelistea e de vina ...


. In una din serile cand am stat mai tarziu la servici, la intoarcere pe tren am avut parte de o "serenada": un "aboriginal" (asa le zic australienii aborigenilor), putin "vesel", fara nici un dinte in gura, canta, pe o voce guturala a la Ray Charles, o melodie din care tot ce am inteles a fost "Welcome to my world!" (N.R. Bine ati venit in lumea mea). Cu acest mesaj ii intampina pe toti cei care se urcau in tren.

Pentru cateva minute l-am studiat cu atentie, parca putin invidios pe starea lui de beatitudine, care facea ca toate gandurile si grijile mele sa para lipsite de importanta. In momente ca acestea iti dai seama de rutina de zi cu zi in care esti prins, rutina pe care Kiyosaki o numeste in cartile lui "rat race" (cursa dupa cascaval - sa mergi la servici, sa faci bani cu care sa iti platesti facturile, chiria, etc.) Acest om parea ca nu are nici o problema! Si cred ca in momentele acelea, chiar nici nu avea :)

. Am participat la un exercitiu de simulare de incendiu la servici. Totul a inceput cu o alarma de avertizare, urmata la cateva zeci de secunde de o alarma in toata regula. Am crezut ca e o simulare de genul celor de la Siemens pe care le ignori.Insa cand am vazut ca vin omuleti cu casti de protectie rosii, care ne scot din sali si ne "mana" ca pe oi pe scari la vale (atunci am inteles semnificatia mesajelor "sa nu folositi liftul in caz de incendiu"), mi-am dat seama ca astia iau lucrurile in serios. Treaba insa nu s-a oprit aici. Dupa ce toti cei cateva sute de omuleti am ajuns in fata cladirii am fost dusi, grupati pana la un parc din apropiere. Odata ajunsi acolo, ne-au multumit ca am participat la exercitiu si ne-au invitat inapoi la munca.

. In weekendul care a trecut l-am ajutat pe un prieten sa se mute intr-o casa de toata frumusetea, care are o bucatarie cat jumatate din apartamentul meu din Timisora. Este noua, nouta (chiar atunci l-am ajutat sa isi mai zugraveasca inca odata baile + un perete din bucatarie).

Insa nu despre asta vreau sa va scriu, ci despre un alt lucru care m-a impresionat: faptul ca am "participat" la prima cina a familiei lui intr-o noua casa. A fost un moment emotionant sa ii vezi cat de fericiti erau ei, cand dupa mai bine de un an de cand si-au luat pamantul, s-au asezat la masa si au mancat prima lor "zama de fasole" cu ceapa .... buna, buna, ca la mama acasa ...

Pofta buna! .. si somn usor :)

Cheers,

Dorin

Sunday, October 21, 2007

People

Trebuie sa recunosc ca un lucru care imi face intotdeauna placere este sa intalnesc oameni interesanti, sa ajung sa-i inteleg si sa cunosc cum gandesc, cum actioneaza, care sunt lucrurile pe care le fac cu placere si care e motivatia care sta in spatele actiunilor pe care le intreprind.

Asa ca, sa ajung intr-o tara noua, indepartata, cu alte standarde si valori a fost "the right thing for me". Eu in Romania am avut privilegiul sa cunosc niste oameni deosebiti, de la care am avut mereu cate ceva de invatat si mi-era frica sa nu mi se termine aici norocul. Din fericire, n-a fost asa. Am gasit si aici oameni de exceptie, asa ca povestea merge mai departe...

Va spun numai niste lucruri, care nu inseamna neaparat mare lucru, insa... stim oameni care piloteaza elicoptere, isi tuneaza masina si participa la curse, canta in formatii, lucreaza in cercetari in domeniu cancerului sau la urgenta (nu va speriati, nu l-am intalnit la spital :)) sau care conduc afaceri de milioane de dolari. Am intalnit oameni cu povesti de viata incredibile, care au emigrat din diferite tari, au stat in lagare, au inceput aici o viata de la zero si, in final, au reusit sa ajunga unde si-au dorit. Trebuie sa recunosc ca pentru cineva din Europa sa vina aici cu gandul sa inceapa o viata noua, e nevoie de un pic de nebunie. Si nu vorbesc despre noi, care am venit aici intr-o situatie foarte favorabila, fara mari riscuri, ci despre cei care au lasat tot si s-au aruncat in necunoscut. Genul asta de oameni ma intriga si ma fascineaza si ma fac sa vreau sa-i cunosc mai bine.

Acum, ca sa va imaginati ce Turnul Babilon e aici sa va spun cate ceva de natiile pe care le-am intalnit.

Odata sunt australienii tipici. Astia sunt robusti, de inaltime medie, de multe ori arsi de soare. Au ochi albastri si parul de la blond la saten inchis. Eu pe Steve Irwin il vad imaginea unui australian tipic. Majoritatea au alura atletica. Femeile sunt mai plinute ca la noi. Ca sa va faceti o idee, eu (cu cele cateva kg in plus pe care le-am dobandit intre timp... ah, ciocolata asta...) sunt considerata skinny, ceea ce ma face sa ma simt tare bine.

Sunt multi asiatici. Ei de obicei stau linistiti in tren, pe peron, oriunde ar fi. Par genul de oameni la locul lor, care nu cauzeaza probleme, dar nici nu-ti spun verde-n fata ce gandesc (nu ca australienii ti-ar spune). Fetele sunt intotdeaua ingrijite, mai subtirele decat australiencele si parul le e mereu impecabil.

Mai sunt aborigenii. Ei inca sunt un pic discriminati. Au cultura lor si obiceiurile lor proprii, unele care ar parea barbare in lumea civilizata. Am inteles ca au rezistenta foarte slaba la alcool, ca daca beau fac prostii, sunt locuri in Australia unde e interzisa bautura din cauza asta. Si ca nu lasa sa li se faca poze, din cauza unei credinte de-a lor ca daca omul moare nu trebuie sa mai ramane imagini de-ale lui in urma (decat in mintea celor dragi).

Sunt si oameni de culoare. N-am prea vazut mulatri, ci negri ca abanosul. Astia sunt subtirei si inalti.

Si am mai vazut unii care n-am inteles ce rasa pot fi. Arata ca si cum ar fi metisi pentru ca au tenul mai inchis la culoare si ochii un pic oblici ca asiaticii. Foarte inalti si bine facuti (mai corect ar fi spus uriasi; il stiti pe Mr Eko din Lost?). Daca ar fi fost doar unul, as fi zis ca e din tata de culoare si mama chinezoaica, dar fiind atat de multi, nu e posibil. Si am aflat ca aia sunt samoani (din Samoa si insulele din jur). Femeile sunt la fel de solide. Am inteles ca la ei, ca femeie, cu cat esti mai mare cu atat mai bine. Odata am vazut pe tren pe un copil samoan care avea mana pusa in ghips si tocmai se intorcea de la spital, asa ca avea inca la cealalta mana bratara cu datele lui si i-am vazut greutatea. Nu pot sa va spun exact cat avea (ca de la o vreme, nu mai retin cifre :)), insa stiu ca mi s-a parut o greutate considerabile fata de Mihai al meu (pareau de aceeasi varsta). Si nu era gras, doar bine facut. Nu mi-ar fi frica cu unul ca el in preajma :).

Si mai sunt romanii, care mi se par cei mai frumosi dintre toti. Dar sunt subiectiva la subiectul asta...

Cheers,
Alina

Wednesday, October 17, 2007

96 ...

De ceva vreme am vazut o reclama la o banca a carei titlu m-a intrigat (100 de lucruri pe care ar trebui sa le faci in viata). Bineinteles ca banii nu is nici o problema ... mai ales ca poti lua credit de la ei pentru ...doar 11.24% pe an (vezi link) Le-am citit cu atentie si m-am bucurat ca am reusit sa fac cel putin 4 din acestea.

De care is cel mai mandru e numarul 11 (ordinea nu cred sa conteze) - „bungee jumping”-ul pe care l-am facut in Muntenegro. Altul chiar acum il experimentez (80. live overseas – sa traiesc in alta tzara).

In afara de astea mai sunt cateva care imi sunt la indemana (de ex. 27. sa imi las mustata).

Altele interesante mai sunt:
4. sa alergi la maraton
12. sa mananci ceva prins de tine
26. sa pasesti pe covorul rosu in seara Oscarurilor
34. sa iti petreci o noapte intr-o casa bantuita
50. sa canti la chitara pe scarile Madison Sqare Garden
78. sa conduci pe Route 66
98. sa te scufunzi printre rechini
15. sa inveti tango, etc.

Intre ele, bineinteles ca is cateva care is facute pentru australieni:
57. sa ii vezi pe Wallbies (asta ii echipa de rugby a Australiei) jucand cu Anglia la Twickenham
6. sa calatoresti dintr-o parte in alta a Australiei.

.. si cateva clasice:
8. sa plantezi un copac
1. sa saruti un movie star :)
3. sa iei un taxi spre aeroport si sa te urci in primul avion.

Am cateva pe „todo list”.. insa o sa le amintesc pe masura ce o sa le realizez. O sa incerc sa realizez mai mult de 4 in urmatorii 30 de ani :)

Din ciclul "cate o jucarie pentru copilul din mine", tocmai mi-am luat skateboard. Au trecut doar vreo 20 de ani de cand m-am dat pe primul meu skateboard facut dintr-o placa de lemn si patru rulmenti.

Prima victima a lui a fost Mihai care si-a julit barba. Eu deocamdata am scapat...deocamdata....

Sunday, October 14, 2007

Made in Australia

Mergeam saptamana asta pana la un cabinet medical sa mai rezolv niste probleme cu vaccinarile copiilor. Si vad scris ca ei vor sa doneze paturi crosetate la spitalul St Josef. Ma gandeam ca strang bani pt asta, dar nu! Era un gem mare de mohair si andrele cu toata treaba inceputa si scria ca, daca vrei sa tricotezi cateva randuri pana iti astepti randul la doctor, ei va multumesc pentru contributie! Mi-a placut ideea lor ingenioasa de a ajuta oamenii sa ajute pe altii. Eu numesc asta: abordare made in Australia.

Astazi am fost la Gold Coast la o baie si plaja. A fost vreme tare buna, soare, asa ca am dat pe copii bine de tot cu crema. Si noi ne-am dat, dar mai in graba si am scapat niste zone. Asa ca sa ma vedeti acum, sunt ca zebra. Se vede clar unde a ajuns crema si unde nu. Gatul mi-e rosu si bratele pe interior, mici zone pe ici pe colo rosii. In rest e ok. Aproape ca se poate distinge urma degetelor cum am dat cu crema. Ei bine, chestia fierbinte care mi-a facut petele eu o numesc "sun made in Australia".

De mult timp tot vreau sa va povestesc despre oamenii de aici. Si in curand o voi face. Dar ca un preview: in viata mea n-am vazut atatia ochi albastri. La mine la serviciu toti care sunt australieni (de 2 generatii, nu i-am numarat pe aia din parinti emigranti) au ochi albastri. I-am vazut si pe colegii lui Dorin si pe nevestele lor si toti au ochi albastri. Unii bat in verzui, altii in gri, dar totusi albastri ... Si culmea e ca am realizat destul de tarziu asta. Nu stiu cum se poate, genetica pe care am invatat-o eu cu gene dominante si recesive interzice asa o inflatie de ochi deschisi la culoare (gena slaba). M-am gandit si la ce australieni stiam eu inainte sa stiu aici. Pai stiam de Nicole Kidman, Mel Gibson, Lleyton Hewitt, Neil Robertson, Steve Irwin si Russel Crowe. Gresesc eu sau toti au caracteristica in discutie? Parca si Iulia mea are ochii mai albastri de cand am ajuns aici. Well, eu asta numesc "blue eyes made in Australia".

In curtea noastra, dupa ultimele ploi, a crescut o mica jungla. Iarba a prins curaj si s-a facut lan. Si seara nu ma prea avantam nici sa intind o haina, ca aveam impresia ca misuna prin iarba aia tot felul de lighioane. Am vazut odata o broasca, cam cum erau si in Romania, buboasa si urata. Mi-a zis cineva ca sunt broaste otravitoare, ca si crocodilii daca le mananca mor. Dar eu nu-mi fac griji de ele, ca nu vreau sa le mananc si nici ele nu ma pot manca pe mine, asa ca am facut pace. Intre timp am si tuns iarba scurt si a fugit la vecinul care are vegetatie mai abundenta. Asa ca ne-am despartit pe moment. In schimb soparlele geko sunt in continuare favoritele noastre. Sunt mici si tare simpatice si daca lasi usa deschisa imediat intra in casa. Pana acum le-am tot scos afara, dar poate o s-o lasam odata pe una ca animal de companie. Cica mananca insecte si canta :). Ce vrei, lighioane made in Australia.

O saptamana frumoasa sa aveti, prieteni made in Romania,
Alina

Tuesday, October 9, 2007

Wazzzap

Asta a fost ceasul desteptator de vinerea trecuta, cand in loc de alarma l-am auzit pe Marius (Cava pentru cunoscatori) la telefon la 6 dimineatza. Alaturi de el, fratele meu moldovean (a se citi Vali) si profesoara mea de biliard (Cora). Se pregateau de bauta de joi seara. Frumos ce sa zic! Unii se pregatesc de mers la servici si altii de party. Partea buna e ca dupa 8 ore le-am scris sa le urez un calduros „spor la munca” si sa ii anunt ca la noi a venit deja weekendul.

M-am bucurat mult ca i-am auzit si ii astept si pe viitor sa ma trezeasca la 3 noaptea cu un „Ma dusei sa trec la Olt” (cum au mai incercat odata sa o faca; doar ca atunci am scapat ca nu mi-au stiut numarul). Oricum am avut noroc ca m-au trezit, caci din greseala mi-am oprit alarma la ceas si dormeam ca un prunc.

Pe aici viatza „sociala” cu australienii se reduce la o bere dupa servici o data pe luna si cam atat. Tot cu romanasii nostri ne intalnim (vorba lui Mihai: „tata astia ne cheama la ei ca suntem nou veniti? Sau chiar le place de noi?). Cateodata imi pun si eu intrebarea asta .. sper sa fie cate putin din amandoua.

Saptama trecuta am organizat impreuna cu seful meu (Scott) o iesire cu colegii + nevestele la un pub in City sa vedem Marele premiu de F1 din Japonia (mai ales ca e unul din putinele premii care e pe fusul nostru orar). Doar pe mine si pe Scott (si pe nevestele noastre) ne-au interesat cursa; ceilalti au venit doar pentru bere si poate pentru cursele de cai. Din pacate nu a fost ziua Ferrari, cursa fiind castigata de Lewis Hamilton de la MacLaren spre bucuria celorlalti. Oricum a fost o dupamasa placuta, in care Alina mi-a facut jocul si s-a comportat ca o rusoaica veritabila, care, chiar daca nu a baut votca, a strecurat cateva povesti de KGB, de pana la urma i-a bulversat pe colegi care nu mai stiu ce sa creada de mine. Au inceput sa zica ca suntem spioni rusi .. si chiar azi m-a intrebat unul care e motivul pentru care am plecat din Romania.

Weekendul trecut toti developeri am fost invitati la alt coleg la un BBQ. Aici dupa cateva beroase am invatzat si celebra HAKA (vezi link) de la tovarasul meu neo zeelandez (pacat insa ca nu a vrut sa imi acorde revansa la o partida rugby).

Weekendul asta a fost mare tragedie in Australia .. echipa lor de rugby, Wallabies a fost invinsa de Anglia cu 12-10. Si duminica si echipa Noii Zeelande (All blacks) a pierdut in fatza Frantei (18-20). Favoritele au iesit inca din sferturi. Asa le trebuie daca s-au distrat cu echipe ca cea a Romaniei, li s-a urcat succesul la cap. Am inteles ca neo zeelandezii au construit un ceas imens care sa arate cate minute mai sunt pana in finala. Banuiesc ca l-au distrus dupa meciul de duminica. Asa ii daca nu vad soccer vorbesc de rugby....

Am aflat cateva povesti interesante despre colegi (de exemplu unii dintre ei au lucrat cativa ani in Londra, Scott are 33 de ani (desi eu credeam ca e spre 40), Tim are 2 barci, Neil (gazda) are saptamanile viitoare nationalele la volei, etc).

Un lucru inedit mi s-a parut ca gazda avea trei gaini „uriase” (zicea ca le-a cantarit sa vada daca nu cumva is obeze). Fiecare avea nume, ce mai .. „pets” in adevaratul sens al cuvantului. Cica ii fac in medie cam doua oua pe zi, si a incercat sa ne spuna cum ouale „de taran” (vorba lui taica-mio) nu sunt albe ca cele din comert si au galbenusul mai portocaliu. El nu stie ca bunica mea a avut acasa vreo 20-30 de gaini (care tot cate 2 oua faceau) :) Pana la urma le-a dat drumul prin gradina si ne-a invitat sa le magaiem, sa le tinem in brate. Mi-am zis eu ... poate pe varza.

O alta chestie interesanta a fost ca in invitatie a fost specificata si taxa de participare: 10 dolari. Ca veni vorba de obiceiuri: Aici daca te invita cineva in oras, nu inseamna ca iti plateste masa. O colega ne-a chemat sa sarbatorim impreuna cu ea ziua de nastere la un pub, si sincer sa fiu .. ca romanu’ m-am asteptat sa dea macar un rand de bere (m-am gandit ca mancare la 30 de oameni nu poate fi vorba). Nici poveste! Mai mult decat atat cativa colegi au mers si i-au cumparat ei ceva de baut. Pai i-am anuntat si eu ca saptamana viitoare e si ziua mea! Si apoi tot la doua saptamani....

Hai sa traiti bine!


Cheers,


Dorin


P.S. Acum incepe sezonul furtunilor, sezon in care umbrela e inutila :) ... Va trimit niste mostre de fulgere ce le-am vazut ieri pe cer (parca niciodata nu am vazut mai multe fulgere in acelasi timp), iar aici e un link unde poti vedea pe net un radar cu furtunile care vin peste Brisbane.


Saturday, October 6, 2007

Un pic de geografie - Australia

Astazi vom face putina geografie. Sunteti gata?


Australia este formata din 6 state (Queensland, New South Wales, South Australia, Tasmania, Victoria, Western Australia), 2 teritorii mari (Northern Territory, Australian Capital Territory) si mai multe teritorii mici (Norfolk Island, Christmas Island, bla bla Island, ati inteles, nu? ... + Australian Antarctic Territory). Toate astea au devenit federatie in 1901. Din cate stiu eu, un teritoriu e similar cu un stat, doar ca Parlamentul Commonwealth e mai puternic decat parlamentele lor locale.

In total Australia are vreo 21 milioane de locuitori si o suprafata de peste 7 milioane si jumatate de km². Asta inseamna ca numai noua 4 ne revin peste 1,5 km² (o ferma maricica, acolo). Daca mai vine si fam. Cristea, facem de-o rezervatie. Ganditi-va ca numai Queensland (care nu e cel mai mare dintre state) e de 7 ori mai mare ca suprafata ca si Romania. Iar ca populatie cam jumatate din Transilvania.

In secolul 17, englezii au ajuns pe aici, au numit coasta de est New South Wales si au proclamat-o teritoriu britanic. Un fel de „ce-am gasit, al meu sa fie”. Dupa aceea am facut colonii de detinuti si si-au adus aici toata pleava societatii, practica ce s-a oprit secolul urmator, datorita protestelor locuitorilor, care nu erau prea fericiti de musafirii nepoftiti. Intre timp, s-a micsorat si numarul de aborigeni (sa aiba vreo legatura cu musafirii?). A mai urmat o perioada de populare masiva cand s-a descoperit aur. Si ultima, acum, cand au venit romanii :)

In legatura cu statele, nu stiu care-s mai meseriasi, asa ca fiecare e cu oala lui. Adica alte legi, alt sistem educational, medical, etc... Unii schimba ora, altii nu. Cel mai distractiv mi se pare ca au standarde diferite la sinele de cai ferate. Astia din Queensland au zis ca ei au multe tunele si nu pot sa faca sinele ca ceilalti, ca nu-i economic. Fiecare are scuza lui de ce nu a facut ca vecinul. Iar acum, chiar daca ar vrea sa ajunga la un numitor comun, nu mai pot schimba toata infrastructura. Asa ca trenurile de marfa trebuie descarcate si incarcate in altele la granita :). In Queensland am auzit ca este totusi 1 linie pe standardul din New South Wales!

Alta chestie pe care n-au putut pica de acord e cu cursele de cai. Cursele de cai sunt foarte populare pe aici, australienii sunt extrem de pasionati, se uita si pariaza. Dar se pare ca in unele state caii fug intr-o directie, iar in altele in cealalta. Imi inchipui ce derutant trebuie sa fie pt un cal care ajunge sa concureze in alt stat :). Apropos... perioada asta e carantina la cai (de vreo 8 saptamani si nu s-a terminat inca), pentru ca este un soi de gripa de cai si, spre dezamagirea pariorilor, s-au suspendat toate cursele din Queensland. Asa ca strang oamenii din dinti si se uita la cursele din celelalte state.

Si de curand am mai aflat ceva. Eu stiam ca ambulanta nu e gratis in Australia. Daca ajungi sa o chemi si nu ai o asigurare privata ca sa acopere asta, platesti bani grei. Asa e, insa cu 2 exceptii: Queensland si Tasmania, unde e inclusa in Medicare (asigurarea de baza de sanatate). Sper insa sa nu profitam niciodata de facilitatea asta. Acelasi lucru va doresc si voua...

Sanatate maxima,
Alina

Wednesday, October 3, 2007

Plaje

Inca din primul weekend am mers cu gasca celor trei emigranti la Gold Coast. Aceasta este o plaja aflata la sud de noi la vreo 50km. Nu am mai fost entuziast ca in tinerete cand la fiecare intalnire cu plaja din Costinesti primul lucru era sa sar in apa (poate si datorita faptului ca in iunie deja incepe sezonul „mai” rece (inca nu pot sa spun iarna, caci aceasta notiune in Brisbane are o cu totul alta conotatie – 5-8 grade noaptea, 23-27 de grade ziua). Am inteles ca daca mergi mai in sud (Melbourne, ai sanse sa prinzi o „iarna adevarata” ..insa nu atat de adevarata incat sa ninga). Majoritatea australienilor nu au vazut zapada niciodata in viatza lor.
Dar sa revenim ...

Australia are plaje foarte frumoase (Whitehaven, Whitsunday Islands, Queensland, Australia, este o plaja din top 10 plaje din lume, alaturi de mai celebra Waikiki Beach din Hawaii).

In Gold Coast e un loc numit “Surfer’s Paradice”. Whau! Arata bestial. E plin de hoteluri care sunt parca ridicate chiar pe plaja. Locul asta cred ca e mai celebru pentru viata de noapte decat pentru surf. Am povestit cu un coleg de-al meu filipinez care e pasionat de surf si mi-a zis ca is alte locuri unde poti face surf mult mai faine. Povestea s-a lasat cu o promisiune ca o sa ma si invetze cum sa “hit the waves”

In afara de Gold Coast am mai fost putin mai in nord la Sunshine Coast. Mi se pare ca nu e asa de comerciala ca si Gold Coast-ul si nici asa de aglomerata. Mai la nord e marea bariera de corali, loc ideal de scubadiving, insa toate astea … la vara.