M-am mai desumflat putin cand Alina a dat o cautare pe google si a gasit acelasi mesaj de 861 de ori. Insa mi-am spus .. stai putin, chiar daca nu l-am fascinat pe Vlad, asa cum s-a laudat el in mesaj, sunt o gramada de omuleti dragi mie care asteapta sa vada “ce mai punem la cale”. Ei bine, pentru voi e acest post ...
Cu unii dintre voi m-am intalnit in Romania asa pe fuga. Insa vorba lui taica-mio acum parca “developez” clipele acelea petrecute cu fiecare din voi si ma gandesc cat sunt de norocos sa va am. Nu vreau sa fiu sentimental ca e tarziu in noapte ... asa ca o sa trec repede la subiectul discutiei din seara asta: Puzzle-urile ...
Cand am venit in Australia ne-am luat un puzzle mare de o mie de piese cu un castel faimos din Bavaria (Neuschwanstein). A fost unul din lucrurile de care iti inchipui ca o sa fie “fun” de facut cu familia. Intradevar a fost .. pana cand ai de facut padurea. Nenumarate nuante de verde pe bucatele cu forme care mai de care mai neregulate.
Ne-a luat mai bine de doi ani sa il terminam. Doi ani .. si trei case diferite in care am locuit. Partea cu puzzle-ul care e interesanta e ca nu ai nicioata o masa goala in casa care sa fie dedicata lui ... cel putin nu pentru o perioada asa de mare de timp. Apoi vine faza cu copiii prietenilor care vin la tine in vizita. Pana nu termini intreg puzzle-ul nu stii daca ai recuperat toate bucatelele din buzunarele lor cand dadeau sa plece acasa. Apoi la faza cu mutatul parca pune capac la toate. Incerci sa gasesti doua cartoane in care sa il pui, le legi bine cu scotch, il intinzi usor desupra alor lucruri pe care le transporti in portbagajul masinii si apoi vine unul dintre prietenii tai, care isi da seama ca asezand cartonul pe verticala se castiga mai mult spatiu :)
Apoi urmeaza ultimele saptamani. Vezi ca numarul de piese incepe sa se imputineze, si chiar daca mai ii destul de mult verde, parca totusi te gandesti ca ... nu mai ii mult. Apoi emotia asezarii ultimei piese. Si crezi ca e gata ... wrong. Inca o gramada de pasi intermediari (sa il dai cu glue, sa lasi sa se usuce, sa ii gasesti o rama, si sa il inramezi). Suna logic, nu-i asa ?? Ultima propozitie ne-a luat si ea vreo jumatate de an. Doar hotararea Alinei de a nu cumpara un altul pana cand nu l-am agatat pe asta in cui a facut sa il inramez (altfel poate ca si acum ar fi stat pe dulap plin de praf).
Dar parca nu vreau sa vorbesc doar de puzzle-uri in seara asta. Sau nu numai despre acest tip de puzzle-uri. Mai sunt cred ca inca un alt tip de puzzle-uri .. nu stiu daca au nume. Sunt bucatelele care iti formeaza viata. Ma gandesc ca aici poate imi intra copiii, poate ceva prieteni buni, poate lucrurile pe care vrei sa le faci in viata. Cateva se potrivesc parca usor, pe altele parca simti ca nu sunt chiar la locul lor ...si le mai muti putin, pana cand le gasesti si lor locul.
Am gasit saptamana asta un lucru interesant intr-o carte pe care am inceput-o sa o citesc, un lucru care m-a pus pe ganduri. Era o definitie data timpului. E un fel de “daily miracle” (N.A. miracol zilnic). Pana acum parca ma gandeam doar la faptul ca e poate unul din putinele lucruri ce le am in comun cu Bill Gates e ca amandoi avem aceleasi 24 de ore (altul e ca la amandoi ne place serialul “24”).
Insa aici in cartea asta vorbeste despre timp ca despre un lucru care il ai din abundenta, si ca indiferent in ce fel l-ai cheltuit ieri azi mai ai un calup de 24 de ore care iti stau la dispozitie sa faci ceva ce sa conteze, in puzzle-ul de mai sus. Nu poti risipi decat clipa de acum. E imposibil sa intri in datorii. Nu poti risipi ziua de maine. Ea e acolo pentru tine, te asteapta. Nu poti risipi ora urmatoare, ea iti sta la dispozitie, intacta. Poate de aici e si mesajul pe care il zice Tony Robbins “the past does not equal the future” (N.A. Trecutul nu e egal cu viitorul). Nu conteaza cat de cate ori ai esuat in trecut, conteaza ce o sa faci de aici incolo. Cuvantul “esuat” nu ar trebui sa existe in vocabularul nostru ... de fapt ai facut o gramada de lucruri care ti-au aratat “cum nu merge”. Si reversul medaliei e adevarat, adica daca ai avut in trecut succes, asta nu iti garanteaza ca si pe viitor o sa fie tot asa.
Asa ca m-am gandit sa imi risipesc clipa de fata discutand cu voi despre puzzle-uri. Ce piese am mai pus in puzzle-ul meu? Brisbane marathon ( alergat pe 1 august), concediul in Romania, focul de tabara de la Herculane, serile din Unirii, baia in Dunare, cele trei zile la Paris, jocul de darts cu cumnatul meu, timpul petrecut cu familia, poza in care apar trei generatii (bunicul meu de 95 de ani, eu si Mihai), Marty-ul din Cluj, salina din Turda, discutiile despre emigrarea in Australia, si multe, multe alte piese care au format imaginea “vara lui 2010”.Ce urmeaza? La ce piese lucrez acum? O centura neagra la American Kenpo (is curios in cati ani o sa termin puzzle-ul asta) si ....inca un puzzle de 1000 de piese de care ne-am apucat de o saptamana cu o imagine frumoasa din Grecia.
Care sunt puzzle-urile din viata voastra? Ce incercati sa construiti? Ce imagine grandioasa o sa iasa?
