Adina Mosincat si Cristi Pitic sunt doi dintre fostii mei colegi din Timisoara care mi-au schimbat gandirea despre ceea ce inseamna mersul pe munte. Chiar daca sunt nascut in Ardeal, cu muntele in spatele casei, abia dupa ce i-am cunoscut pe ei am inteles ce inseamna sa ai in sange acest microb.De cateva ore am aflat cu durere ca Adina a murit in Retezat in dimineata zilei de 25 martie 2011. A mers impreuna cu alti doi prieteni sa vada rasaritul pe varful Peleaga, insa alunecat pe gheata si a cazut in gol 200 de metri.
Am aflat cu totul intamplator despre aceasta tragedie datorita unui comentariu postat la o poza de a ei pe Facebook. Ca treaba sa fie si mai ciudata, ultima poza a ei a fost cu o cruce intr-o noapte cu luna plina. Parca anticipa ceea ce avea sa se intample ...Am incercat sa imi amintesc cateva intamplari, sa imi adun cateva ganduri despre Adina. Pentru mine a fost mai mult decat o colega de servici, sau decat o fata inteligenta care isi facea doctoratul in Elvetia.
Adina a fost unul din partenerii mei la tenis de masa si din cand in cand am fost si parteneri de drumetii. Spun din cand in cand caci eram cam prea “soft” pentru genul de excursii pe care le facea ea.
Nu a fost doar o iubitoare a muntilor, a fost si un bun fotograf si chiar si un bun blogger. Post-urile ei au fost intotdeauna o delectare sa le citesti, chiar daca ti se ridica cateodata parul in cap de groaza de ce putea sa i se intample (http://jurnaldecreasta.blogspot.com)
Imi amintesc ca in 2007 am incercat, alaturi de alti prieteni de a ei, sa dam de un semn de viata de la ea in timp ce facea cu trekking prelungit prin Nepal, China, Pakistan si India. De data aia nu a patit nimic. Imi amintesc de asemenea de un alt post in care zicea cum a ramas fara apa, pe nu stiu ce munte din Turcia. Si atunci a fost ok. Ma gandesc ca de multe ori a fost la un pas de moarte prin toti muntii prin care a trecut, insa de fiecare data a sfidat-o cu un zambet strengaresc pe buze.
Acum 6 ani in aceeasi perioada, Adina a fost in Retezat, tot la un rasarit de soare.
Asa isi incepea postul: The final frontier – Retezat (26-27/03/2005) : Retezat - din nou acasa! Ma intreb cum ma va primi de data aceasta muntele, daca mi-a iertat tradarea si daca o sa-mi poata zambi ca unui fiu ratacitor.
De data asta Adina, muntele nu te-a iertat. Te-a luat egoist pentru el ...
Dumnezeu sa te odihneasca in pace prietene drag!
Dorin
