Prietenii naturii

La gradinita la Iulia le-au adus crocodili (inainte s-o duc pe ea acolo). Si serpi, soparle si alte lighioane. Am vazut poze in care ii incurajau pe copii sa puna mana sa vada cum sunt. Crocodilul era mai mititel si avea botul legat cu banda adeziva.

Alta data au avut un incubator cu oua. Si toata lumea era intr-o agitatie continua, ca tot ieseau pui care trebuiau uscati, dupa aceea mutati, hraniti si ingrijiti. Inchipuiti-va ce exaltati erau copiii de 3 ani cand se intamplau toate astea. Intr-o zi ne-au zis ca au iesit puii, duc incubatorul inapoi de unde l-am inchiriat si cine vrea sa ia pui acasa, s-o faca. Cum mi se parea ca asta e ultimul lucru de care mai am nevoie, am zis “No, thanks”. Am vazut insa alti copii (cu parinti mai odihniti, probabil) cum duceau fericiti la masina cate o cutiuta piuitoare.

Am fost din nou la Queensland Museum (acolo unde e si Sciencentre; apropos, ne-am facut abonemant pe un an toata familia, asa mult ne-a placut) si erau acolo animale impaiate. Am vazut si eu cum arata bilbi, wombat si possum. Mihai era foarte familiar cu ele si mi-a cantat un cantecel cu “wombat Stew”. Ei la scoala, cam odata pe luna, au “free dress day” (adica nu trebuie sa vina in uniforma) si atunci se strang bani pt speciile pe cale de disparitie. Copiii sunt rugati sa doneze banuti aurii (adica monede de 1 si 2$).

Intr-o zi i-au dus in excursie la o ferma de struti si s-au intors cu pene din care au facut tot felul de lucrari.

Vinerea urmatoare merg in excursie intr-o insula cu nume ciudat (n-as putea sa va spun cum se numeste) cu vaporul, ca sa le arate vietuitoarele marine. Cred ca vor vedea broaste testoase si delfini la greu. E posibil sa vada si balene, sunt zone unde vin aproape de tarm in perioada iunie – noiembrie si pot fi usor observate in libertate.

Mai multe amanunte cand vine copilul acasa cu povestile de calatorie. Vreau saptamana urmatoare sa actualizez postul asta si sa pun si cateva poze. Acum ne-am mutat si n-am internet acasa, asa ca scriu de la lucru pe ascuns.

Sssssss,
Alina