Australieni si Australia

Astazi, 26 ianuarie, dupa exact 8 saptamani dupa ziua Romaniei, e ziua Australiei.

Sarbatoarea (si implicit ziua libera) pica sambata. Partea buna e ca, spre deosebire de Romania, unde daca pica sambata e „tzapa”, ne-a dat ziua de luni libera in loc. De care, recunosc, n-am vrut sa profit de data asta (ca n-aveam nimic special planificat) si le-am zis la lucru daca ii deranjeaza sa lucrez luni si sa-mi iau alta data ziua libera cuvenita (de exemplu, zic eu in gluma, de ziua Romaniei). Au zis ca „fair enough”, voi sarbatori si eu mai mult pe cand ma fac cetatean.

Oricum, astazi sunt artificiile si ce ceremonii or mai fi. Si finala feminina la tenis. Deocamdata e vreme buna, se arata o zi super.

De sarbatori de obicei sunt premiere la cinematografe si se depune juramantul pentru cetatenie. Un coleg de-al meu, care tocmai va deveni cetatean, depune juramantul astazi. Am auzit ca le da cadou dupa ceremonie cate un copacel sa-l planteze in ziua in care au devenit, in acte, australieni.

Tot astazi, in memoria lui Heath Ledger, vor fi filme de-ale lui. Fiind australian, s-a scris mult prin ziare si au fost la TV stiri in legatura cu moartea lui. Ma gandeam daca si in Romania se scrie la fel de mult despre treaba asta, am citit niste ziare online si am vazut ca se stiu aceleasi lucruri ca si aici. Dar ce comentarii am gasit! Eu aproape ca uitasem de romanasii smecheri, experti in fotbal, politica si, mai nou, in probleme de viata si de moarte (cine si de ce trebuie sa traiasca sau sa moara). Citind ce scria inversunat unul acolo, sustinandu-si punctul de vedere cu o indarjire demna de o cauza mai buna, mi-am amintit vorba unui fost coleg cand se referea la oameni din genul asta: „prost, dar smecher”. Asta mi se pare combinatia fatala. Am o toleranta destul de buna la fiecare dintre ingredientele astea cand le gasesc separat. Cand sunt impreuna, atunci am rabdarea pusa la grea incercare. Si nu numai eu. Sunt convinsa ca si voi.

Insa revenind la australieni, ca de ei e vorba in propozitie... nu i-am auzit sa se exprime public intr-un mod atat de grosolan. Probabil in particular mai fac sau gandesc asa, dar isi dau seama ce eticheta poarta daca fac gesturi lipsite de fair play. De 8 luni nu am auzit oameni certandu-se pe strada sau injurand in trafic sau claxonand in disperare. Nu pot sa cred ca ei nu se grabesc sau nu au probleme, dar s-au obisnuit sa le rezolve altfel si ii respect pentru asta.

Referitor la Heath Ledger si momentul actual... Mie mi-a placut mult de el si imi pare rau ca s-a intampla asa. Poate gresesc, insa nu cred ca au fost droguri in ecuatie. Mi s-a parut tot timpul calm si controland situatia, atitudine nespecifica celor care se drogheaza si, in plus, prea profesionist sa se expuna la asa ceva. Asa l-am vazut eu. Insa unele pastile, chiar luate cu recomandarea doctorului, sunt foarte periculoase si se dau usor. Stiu oameni de varsta mea care iau antidepresive pentru probleme pentru care o bunicuta inteleapta ar zice: „Du-te, baiatule, fa o plimbare, un dus sau dormi un pic, sa vezi cand te trezesti, ca vei vedea lucrurile altfel”. Ne-am obisnuit cu solutii la minut. Totul trebuie rezolvat pe loc. Te doare capul, ia o pastila. Esti adormit, bea un Red Bull! Nu poti dormi, ia o pastila. Esti deprimat, iti scrie doctorul o reteta sa te linisteasca. Am fost intr-un pub si era in toaleta la femei un automat cu pastile care sa te trezeasca (la barbati mi-a spus Dorin ca e unul cu prezervative; mi s-a parut un fel de „Treziti-va, fetelor, barbatii se inarmeaza!” :) ). Multe dintre pastile minune dau dependenta. Am auzit de oameni care au ajuns legume de la prea multe antidepresive. Acum apar declaratii ale unora care folosesc somniferele ce le lua Heath. Unul zice ca a pus 23 kg si si-a dat seama pe urma ca manca prin somn, iar altul s-a trezit intr-o noapte cu periuta de dinti in mana, vopsea usa. Nu trebuie sa fim paranoici, doar reticenti la niste lucruri si se elimina multe dintre riscuri.

Australia (ca ea e sarbatorita astazi), din mica mea experienta aici, mi se pare o tara foarte frumoasa. Cel mai fascinant e cerul. E un cer albastru, ca in icoane. Din cand in cand mai sunt nori, dar cumulus, din aia albi si pufosi. Imi place ca e cald tot anul si ca este spatiu intins. Australienii, cand ajung in Londra aproape ca au claustrofobie de la spatiul inchis si sunt deprimati din cauza ploii si a cetii. E un loc frumos de trait, mai ales ca e un puternic mediu multicultural, unde fiecare natie isi aduce aportul. Asta e foarte convenabil pentru emigrantii ca noi. Nu stiu cum e in celelate mari orase, dar de Brisbane se spune in gluma ca e ultimul oras provincial. Acum e in crestere, vin peste 2000 de emigranti pe luna. De Melbourne am auzit numai de bine, ca e un oras mai european, mai cultural, mediu propice pentru un artist (si nu numai). Sydney e o metropola mare, cu bune si rele, gen New York, iar Perth e un oras pe coasta de est, mai izolat, in crestere, gen Brisbane. In Tasmania am auzit ca sunt niste peisaje de te lasa masca, vreau sa ajung odata acolo sa-mi pice plombele.

La multi ani, Australia!

Cheers,
Alina

Matilda

Matilda e ancora mea.

Inainte sa va spun cine e Matilda si de ce e ancora mea, trebuie sa va explic programul meu zilnic.
Ziua mea lucratoare se desfasoara in doua moduri:
Modul 1: ajung la serviciu la 7 dimineata si sunt acasa la 5, ca sa iau copiii.
Modul 2: duc copiii la scoala dimineata, ajung la servici la 9 – 9:30 si plec spre casa la 6.

Dupa cum probabil v-ati dat seama, cand eu sunt in mod 1, Dorin e in mod 2 si invers (cata organizare in viata noastra!)

Ei bine, Matilda apare dupa-amiaza in modul 1. Intotdeauna punctuala, ne intalnim la ora 4:35 pe peronul 6 asteptand trenul de Beenleigh (mai exact, cum anunta nenea cu microfonul, the Beenleigh train, running express from Coopers Plains to Sunnybank, stoping only at Yeerongpilly). Matilda e vesela si increzatoare, are prieteni buni dar, din pacate, merge cu roti in loc de picioare. Vine si ea, ca si mine, de la serviciu la aceeasi ora.

La inceput, cand o vedeam, eram eu insami intr-o forma tare buna. La ora 4 si jumatate soarele e stralucitor, dar nu dogoritor, iar eu merg acasa dupa copiii mei. Destul de devreme ca sa mai facem o gramada de lucruri, ma simt ca ziua e doar la jumatate si chiar singur faptul ca am terminat cu munca pe ziua respectiva ma face tare fericita. Matilda are si ea pesemne motivele ei de fericire, ca o aud mereu povestind cu prietenii ei si razand. E o fiinta tare draguta Matilda asta si independenta. Se poate urca si cobori singura din tren cu cariuciorul ei, desi toata lumea se ofera s-o ajute.

Dupa o vreme, mi-am dar seama ca si daca nu sunt atat de fericita cand ajung la tren, dupa ce o vad, imi revine starea buna. Poate fi si faptul ca anumite stari afisate de anumite persoane pot fi contagioase, dar mai e si o alta explicatie. Mi-am ancorat starea mea initiala. Adica in mintea mea, cand o vad pe Matilda, s-a facut deja asocierea cu o stare placuta, care s-a intarit prin repetare (e vorba de mai bine de 6 luni). Atunci m-am hotarat si sa-i dau un nume fetei care are puterea sa-mi schimbe starea si am botezat-o in mintea mea Matilda. Nu-i stiu numele ei adevarat si n-am vorbit niciodata cu ea, insa m-am obisnuit cu prezenta ei atat de tare, incat daca n-o vad, am sentimentul acela stupid ca ti-ai uitat poseta sau telefonul sau ai uitat sa incui usa. Nu stii exat ce, dar iti lipseste ceva. Si dupa aceea o vad ca apare si-mi dau seama ca n-am uitat nimic.

Intr-o zi, n-a mai aparut. Si nici a doua, nici a treia zi. M-a ingrijorat, sa nu-mi fi patit ceva ancora. Jumatate din grija era pentru ea, jumatate pentru mine, ca si cum pierd ceva important ... a aparut in cateva zile si apoi mi-a facut si o surpriza. Intr-o dimineata cand ma urcam in tren, cu gandul aiurea, am vazut-o acolo. Si mi-am dat seama ca o zi poate fi buna incepand de dimineata. Dar tine de mine, nu ma pot baza doar pe Matilda.

O saptamana buna va doresc,
Alina

Australian Open

E evenimentul care se intampla zilele astea in Melbourne. Pentru cei de acolo se pare ca e cel mai mare eveniment al anului, mai mare decat Australian F1 Grand Prix si finala AFL.

Incerc sa imi fac timp zilele astea sa ma uit la tenis. Si asta din doua motive:
1. Pentru ca poti vedea un tenis de calitate (toate numele grele din tenisul mondial sunt aici, Federer, Nadal, surorile Williams, etc). Asa cum ii spune si moto-ul turneului Australian Open = where the world comes to play (unde lumea a venit sa joace tenis)

2. Pentru ca de cateva zile am inceput si eu sa lovesc migea cu racheta (ca sa joc tenis e, deocamdata, cam mult spus.

Totul a inceput intr-o zi (toate lucrurile incep odata si odata, nu?? :)) cand un vecin care are casa chiar aproape de teren a venit la mine si mi-a zis: Am auzit "toc" si dupa cateva zeci de secunde, iar "toc" si m-am gandit sa vad ce se intampla, ca de obicei se aude "toc-toc". Eram eu care jucam tenis singur :)

Apoi mi-a aratat cum se tine racheta in mana si m-a intrebat daca nu vreau sa ma invete el tenis, spunandu-mi ca nu joaca prea grozav, insa poate sa imi returneze mingea peste fileu. Tot el mi-a zis ca nevasta-sa joaca mai bine, chiar antreneaza ceva copii chinezi, insa acum e plecata in concediu in Singapore. Asa ca pana o sa se intoarca ea, o sa imi fac incalzirea cu Keith.

Sa va spun cateva lucruri despre el. Are o figura de "natzi" si se poarta cam militaros. Poate toate astea se trag din faptul ca a fost in armata australiana si a luptat in Vietnam.

Acum e la pensie, caci nu prea mai rezista la lucru si le tot zicea la sefi "to f_ck off" si a trebuit sa il lase la vatra. Tot acum se ocupa de cadeti mici (copii intre 9-11 ani) pe care ii invata "militaria". Cand l-am intrebat ce ii invata pe pitici imi zicea ca in primul rand ii invata ce e disciplina si respectul. Mi l-am si imaginat pe sergentul din cantecul Vamei Veche care zicea "Culcat soldat! Culcat!". Apoi mi-a zis ca ii invata si ce e increderea de sine si multe alte chestii bush walking, orientare in teren, etc. Mi s-a parut interesant. Un alt lucru interesant e ca a avut anul trecut un infarct si ca are vreo 3 stent-uri pe arterele de la inima. Il apreciez ca vrea sa faca miscare si chiar daca sedintele de tenis sunt scurte (30-45 de minute), pentru mine e super ok.

Tot zilele astea are si taica-mio o interventie chirurgicala de genul asta, doar ca ii pune stent-ul pe carotida. Sper ca totul sa fie bine. Doamne ajuta!

Momente ca astea fac ca viata de emigrant sa nu fie usoara! Nu stiu daca as putea sa fac mai multe daca as fi acolo langa el sau langa maica-mea. Am noroc cu sora-mea care e acolo si sper sa le fie de ajutor. Thanks Alex! Tot in clipe ca astea imi dau seama cat de importanta e sanatatea si cum noi o luam de multe ori "for granted".

Vreau insa sa termin acest post pe un tot optimist, in contrast cu vremea care e afara, cu convingerea ca "Ce e rau nu piere!" :) Sanatate maxima tata! Si sa ne traiesti inca multi ani, ca mai am nevoie de sfaturile tale!

Cheers,

Dorin

In the news

Imi tot spuneti, voi, cei care cititi blogul, ca va place faptul ca aflati lucruri despre partea asta de lume de care se stie atat de putin in Romania. Astazi vreau sa privim invers si va povestesc despre lucrurile care se stiu aici, in Australia, despre restul lumii. Adica, ce scriu ziarele, ce se aude la televizor, ce ii intereseaza pe oameni.

In plan politic, in afara de ce tine de Australia, am vazut articole despre Hillary Clinton, Benazir Bhutto sau problemele din Kenya. Nu cred ca am citit sau vazut ceva despre Romania, prea putin si despre Europa (in afara de Anglia). In 1 ianuarie au scos dosarele secrete de acum 30 de ani (si Base zicea ca o sa aflam ce s-a intamplat cu ostaticii din Irak dupa nu stiu cate zeci de ani). Aici se pare ca e foarte clara schema si ad-literam: adica dupa ce s-a trecut in noul an, s-au facut publice dosarele secrete ale anului 1977. Am inteles ca au fost ceva pacturi strategice cu americanii. Scuzati-mi ignoranta, dar numele care s-au vehiculat nu-mi spun mare lucru, asa ca nu pot da foarte multe detalii.

In sport, se intampla chestii mari aici si astea sunt televizate la greu. Acum e tenis, sper ca va uitati si voi. In afara de asta, criket si fotbal american. Si la testul de cetatenie sunt intrebari din criket, asa de important e pentru ei. La capitolul stiri monderne despre sportivi straini conduce, ca peste tot, Beckham. Se pare ca toti sunt interesati de el, cum ca e obsesiv- compulsiv (cica) si obsedat de curatenie, iar daca el sau nevasta-sa casca gura si zic ceva, curg rauri de cerneala sa explice reporterii si sa analizeze ce a zis si de ce. A fost in Sydney de curand la un meci, au batut australienii, insa el personal a facut un meci de zile mari. Pacat ca n-are echipa pe masura. In rest, stiri despre sportivii locali, pe care incep sa-i cunosc nu dupa performante sportive, ci pentru alte activitati colaterale :). De exemplu un jucator cunoscut de criket, Shane Warne, care acum joaca in Anglia, a scris un SMS pentru o pretena de-a lui, ceva de genul hai ca-s singur si din greseala l-a trimis la nevasta. Care i-a trimis un Reply ca vezi ca ai gresit numarul si si-a facut bagajele.

Si plin de stiri si poze si filmulete cu Britney Spears si cealalta care se drogheaza si tot conduce „under influence”, imi scapa numele. Si banuiesc ca n-o sa se opreasca cu articole de genul asta, cat timp revistele cu celebritati turmentate pe coperta se vand in draci.

Cat tine se staruri, daca sunt australieni au rating mai mare la stiri. Cand erau incendii in America, ei spuneau ca si casa lui Mel Gibson e in zona afectata, dar a scapat. Sau de Heath Ledger, fost surfer din Perth (coasta de vest), ca a divortat si si-a facut camera copilului in casa identica cu cea din casa fostei sotii, sa nu se simta copilul strain in nici una dintre case. Cate Blanchet e iarasi cap de afis prin toate ziarele. Asa am aflat ca si ea e australianca.

Ce mi se pare e ca in toate stirile, daca pot sa le lege cumva de Australia, o fac. Cutarica, mare star cu mama de origine australiana a facut aia si aia sau X, cel care a avut o relatia nu stiu cand cu modelul de origine australiana Y, a mai scos un film. Chiar azi am citit o stire cu unul din Prison Break, care, in caz ca nu stiati, a crescut in Sydney. Vedeti aici.

De cateva luni a fost in Brisbane Justin Timberlake si i-a suparat pe australieni. Am citit ca a mers la restaurant, aia au facut tot posibilul sa se simta bine, i-au dat masa gratis, iar el n-a lasat bacsis cum se asteptau si a iesit prin usa din spate sa nu-l vada reporterii, care il asteptau pentru interviuri. Cand a trecut cu masina, se arunca pe bancheta si se distra ca nu-l pot fotografia. Iar cand un reporter i-a spus ca ce s-ar bucura fiul lui daca l-ar vedea in carne si oase, Justin i-a zis la om ca se mira ca-l lasa cineva sa faca copii. Asta a pus capac, mai ales ca australienii sunt renumiti ca fiind foarte prietenosi si toata lumea a fost jignita si l-a facut cu ou si cu otet prin toate ziarele. Pe buna dreptate. Poate in America e mai usor sa zica cum ca e interesant sau rebel ca face asa ceva, aici se considera ca e, pur si simplu, nesimtit.

Mai sunt stiri locale cu calamitati naturale, ca plouat 3 saptamani si sunt inundatii in Queensland, incendii mai spre centru continentului. Perioada asta e normal sa fie multe ploi pe coasta, e cald si se evapora apa multa din ocean. S-a mai strans apa in baraje, dar inca nu a scazut nivelul declarat de seceta, e tot 6.

Sau stiri din capitolul social. De exemplu, este o jucarie pentru copii facuta in China cu ceva bilute, care s-a demonstat ca e toxica dupa ce cativa copilasi au mancat si au ajuns in spital. Si ziceau ei la stiri ca are un fel de drog si ca trebuie retrasa din toata magazinele. A doua zi ziceau la stiri din nou ca trebuie retrasa din toate magazinele. Alti copilasi, dar mai mari, peste 16 ani au ajuns in spital dupa ce au mancat bilutele respective, in urma stirii din ziua anterioara :).

Atat pentru astazi.
In exclusivitate pentru cititorii de limba romana a transmis din Australia ...

Alina

Shopping

Stiti care e in Australia cea mai buna zi de shoping din tot anul? Boxing Day, 26 decembrie. Atunci sunt in floare reducerile peste tot si cine n-are planuri speciale pentru aceasta zi se ingramadeste la un shopping la cost redus. Noi l-am pierdut anul acesta, nu pentru ca n-am fi avut ce sa luam, dar am fost comozi si ni s-a parut obositoare o tura prin magazine la cumparaturi, la un loc cu toti shopperii de meserie.

Astazi vreau sa va povestesc niste lucruri legate de shopping care au fost noi pentru mine si le-am folosit pentru prima data in Australia.

Una e plata cu credit cardul. Doar dai cu cardul si semnezi. Nu-ti cere PIN, acte, nimic. Nici nu trebuie sa ai bani in cont, ca iei pe credit. Noi avem un deal la credit card ca daca iti platesti cumparaturile in luna respectiva, nu ai deloc de platit dobanda. Cu credit cardul am platit si pe Internet si platesc gradinita (nu stiu de ce, dar nu merge de pe conturile de savings). Daca va puteti imagina, am platit cu credit card si in piata cand am cumparat legume. Cam toti furnizorii incearca sa ofere posibilitatea sa poti plati cu card, stiind ca sunt oameni care pur si simplu nu poarta bani la ei. Si, in plus, e convenabil pentru ei, ca omul nu are sentimentul banului cheltuit. Nu e ca si cum iti iei cu tine $200 si vezi ca ti se termina :). Am vazut la TV oameni care au luat credit carduri de la diferite banci si fiecare banca le-a dat vreo 5-10.000 $ credit si aia au cheltuit tot. Si ii arata cum plangeau ca nu pot sa mai plateasca inapoi si ca ce sa faca acum.

In super-marketuri e si o chestie gen self check-out. Adica mergi acolo singur, iti scanezi produsele, ti le pui in pungi, dai cu cardul si platesti singur. E tare destept aparatul ala, stie daca trec produse nescanate. Cateodata se mai incurca (mai ales cand se baga copiii sa faca treaba si tot trec produse inainte si inapoi) si zice ca nu-i scanat cate ceva care a fost de fapt scanat. Atunci poti chema pe cineva, baga un cod ca e ok si te descurca.

Cand platesti, pe spatele chitantei pe care o primesti ai cupoane de reduceri. Gasesti cupoane de reduceri si in diferite alte locuri. De exemplu, eu am luat un cupon de la gradinita la Iulia (erau acolo, la un loc cu alte pliante informative) si am avut reducere intr-un parc de distractii. Si in Romania a aparut un site de cupoane, cunoascatorii stiu si al cui e (nu spui cine, persoana importanta). Ii zice www.cuponix.ro. Vor castiga teren si in Romania cupoanele de reduceri, pentru ca sunt o modalitate buna de advertising. V-am mai spus ca daca o persoana stie cam care sunt reducerile si unde, isi poate reduce drastic costurile la multe cumparaturi. Merita mai ales cand iti cumperi lucruri mai importante, gen televizoare, computere, aparatura electrocasnica. De multe ori nici n-am stiut ca am luat ceva la reducere. Am luat odata la Iulia niste thongs (o sa va povestesc cum arata astia odata, sunt slapi specific australieni) si erau $10. Dupa ce am platit la casa am vazut ca de fapt mi-au luat numai $3 (era reducere, chiar daca nu scria nimic pe produs). Alta data scria ca e reducere, dar mi-a incasat pretul intreg. Am intrebat care e treaba si mi-a spus casiera ca asa arata cand scaneaza, n-are ce sa faca, dar sa ma duc la reclamatii. Acolo mi-a dat inapoi cat scria ca e reducerea. Alta data a fost Dorin sa cumpere un calorifer si i-a recomandat sa ia unul care e la reducere. De fapt nu era, s-a incurcat vanzatorul, dar pentru ca a apucat sa-i spuna ca e reducere, i l-a vandut la pretul acela, chiar daca nu era pretul corect.

In supermarketuri mai este o linie express. Acolo poti sta daca ai mai putin de 10-12 produse si merge repede.

La Wet’n’Wild (parcul de distractii) poti sa-ti iei o bratara cu un cod de bare si sa-ti pui bani pe ea. Iti lasi hainele intr-un dulapior si poti plati pe urma cu bratara respectiva. Tot cu aia poti cere sa-ti faca poza cand te dai pe diferite chestii. Ti-a scaneaza sus, inainte sa-ti dai drumul. La plecare, te duci dupa poze, o scaneaza din nou si-ti arata pozele tale, pe care le poti cumpara daca vrei.

Noi ne platim chiria, curentul, telefonul pe Internet. Spui contul din care vrei sa platesti si contul in care vrei sa transferi bani. Poti sa denumesti un cont ca sa nu-l mai introduci data viitoare (de exemplu „Proprietarul meu”) si poti sa faci regula de ex in fiecare luna in data X sa transfere suma Y in contul Z. Am facut plati si la telefon. Te intreaba datele tale, numarul de credit card, data expirarii, e un robot care are recunoastere vocala sau se poate sa-ti ceara sa introduci numerele pe telefon, dupa aceea iti zice ce a inteles, tu confirmi si se face plata.

Mai poti plati cu credit cardul completand o hartie. Iti treci datele acolo si-ti trage suma. Mi s-a parut cam dubioasa metoda asta si n-am folosit-o, ca nu poti fii sigur ca nu ajung datele tale unde nu trebuie. Cand am cumparat masina, am gasit in ea cateva hartii cu date de credit card ale catorva persoane. Ceea ce mi-a confirmat suspiciunea ca nu e o metoda sigura. In fiecare luna iti vine statement cu cheltuielile din contul tau (sau le poti vedea online). Daca ti se pare ceva dubios, suni la banca.

Acum strict legat de shopping (nu de modalitati de plata) mi se pare ca la capitolul haine gasesti in Romania lucruri un pic mai faine. Australia e dezavantajata la capitolul moda si datorita diferentelor de anotimpuri. Cum ora exacta in materie de tendinte se da in Europa, australienii tot ce pot e sa se conformeze sezonul urmator. Dupa parerea mea, oamenii se imbraca mai mult comod decat elegant, iar cel putin in Queensland sunt oameni care poarta pantaloni scurti tot anul, indiferent de anotimp. Slapii sunt iarasi un accesoriu de baza.

La capitolul gadgeturi, nu contenesc sa ma minunez ce mai poti gasi de cumparat. Era o chestie ca o strecuratoare care se invarte prin diferite mecanisme intr-un bol mai mare sa se scurga apa de pe salata. Are si Jamie Oliver, bucatarul si ne-am luat si noi. Am mai vazut chestii speciale de taiat oua, niste benzi adezive pentru cand ai haine decoltate (sa le lipesti pe interior) si am vazut o chestie de desfacut conserve. Eu inteleg ca sunt utile desfacatoarele de conserve (desi ma descurc bine si cu cutitul), dar asta ca un fel de carlig si se foloseste la desfacut conserve cu inel. Pe bune, nu glumesc! Asa ca cei care nu va descurcati sa va deschideti badoaca de Cola si ramaneti tot timpul cu inelul in mana, nu va rusinati si spuneti-mi, sa va trimit eu una din asta profi, care va rezolva toate problemele.

All the best from Down Under,
Alina

I did it my way ...

Astazi, 5 ianuarie, se implineste un an de cand am primit viza de Australia. De fapt am descoperit-o dupa cateva zile cand m-am intors la servici, caci mi-a venit pe adresa de la Siemens.

Tin minte ca am citit de cateva ori mailul si parca nu imi venea sa cred prima fraza din acel email: I am pleased to advise that visas have now been granted to you and your family. (ma bucur sa va informez ca vizele v-au fost acordate dvs. si familiei dvs.)Scrisoarea se termina cu: I would also like to take this opportunity to wish you and your family well for your future in Australia. (vreau de asemenea sa profit de aceasta oportunitate si sa va doresc dvs, si intregii voastre familii numai bine in viitor in Australia).

Parca nu imi venea sa cred (oricum eu nu am crezut ca emigrez decat in momentul in care am vazut viza in pasaport). M-am simtit ca si un copil care si-a dorit ceva foarte mult si dupa mai bine de un an de zile cand a primit acel lucru, isi intreaba cu neincredere in glas parintele „Chiar tata, e pentru mine??”

A trecut un an de atunci si prins de valtoarea lucrurilor de zi cu zi am uitat de aceasta scrisoare si am uitat si de Jason Zaikos, tipul de la emigrari care a fost autorul ei.

M-am gandit sa fac acum la trecerea dintre ani un bilant cu lucrurile pe care le-am realizat in anul in care a trecut. De aceea am ales titlul postului dupa ce am vazut peisa lui Frank Sinatra cantata de Robbie Williams vezi link

Mi-au venit in minte cele doua centuri pe care le-am luat la tae kwon-do (mai am inca sapte pana la neagra :)), sau faptul ca lucrez in domeniu de 7 luni de zile, sau faptul ca fiul meu a terminat foarte bine clasa 1 (in ciuda faptului ca a venit la jumatatea anului scolar si ca nu stia aproape nimic in engleza), sau ca de la cele 4 valize, fiecare cantarind aproape 20 de kg, am ajuns sa avem o masina si casa cu de toate prin ea.

Insa zilele astea am avut sansa sa chat-uiesc si sa vorbesc la telefon cu cativa dintre prietenii mei care au ramas in Romania si mi-am dat seama ca de fapt cele mai mari realizari ale anului trecut au fost faptul ca am fost binecuvantat cu o familie si niste prieteni minunati si ca cei 15.000 de km care ne despart nu au reusit sa faca sa uitam unii de altii. Thanks a lot guys!

De aceea va doresc la toti din toata inima un an 2008 plin de ...tot ce e mai bun si fie ca toate visele voastre sa vi se implineasca. Tot ce trebuie sa faceti e sa indrazniti sa visati!

Cheers,

Dorin