Cartea nr. 2: Building confidence in your child, Dr James Dobson

Inca o saptamana, inca o carte …

Este a doua carte a psihologului american James Dobson pe care am citit-o. De fiecare data cand citesc astfel de carti imi dau seama cat de important e rolul pe care il avem noi, ca si parinti, in cresterea copiilor nostri. 

“Meseria de parinte” e una din cele mai grele meserii din lume, o meserie care te tine ocupat 365 de zile pe an, timp de 20 de ani, fara weekend-uri, fara concedii, fara pauze (decat atunci cand ai norocul sa ii “trimiti in delegatie” pe juniori la bunici si parca poti pentru cateva zile sa sufli linistit, totusi fiindu-ti dor de acele vietati mici care iti umplu casa de zgomot si viata). E o meserie cu multe frustrari, insa cu si mai multe bucurii si probabil una care iti aduce cele mai multe satisfactii. 

Scriam intr-un post anterior ca definitia unui parinte e: o persoana care lucreaza 20 de ani ca sa creeze o persoana de succes. Insa care sunt “lucrurile” pe care trebuie sa le facem ca si parinti? (si mai ales cele pe care nu trebuie sa le facem?) La toate aceste intrebari am sperat sa gasesc raspunsuri sau macar niste idei care sa ma faca sa trag niste concluzii despre ce presupune aceasta munca de a fi parinte.

Haideti sa vedem cum a decurs cititul cartii si ce am aflat din ea …

Am folosit acelasi sistem de citire de 5 pasi despre care am vorbit in post-ul cu citire rapida.

Pasul 1: Pregratire (1:56)

• Ce stiu? James Dobson – autor crestin, pshiholog care are propria emisiune la radio.
• De ce vreau sa citesc aceasta carte? – sa fiu un parinte mai bun, sa ii ajut pe copiii mei sa fie mai increzatori in fortele lor.
• Ce trebuie sa stiu? Ce vreau sa aflu din aceasta carte? – modalitati de motivare a lor, sa ii incurajez mai mult …

Pasul 2: Previzualizare (9:16)

• Cartea aceasta a fost vanduta in peste un milion de exemplare, insa best seller-ul lui Dobson probabil ca ramane “Strong willed child” (N.R. Copilul incapatanat). 
• Emisiune radiofonica “Family talk with Dr. James Dobson” (Discutii de familie cu Dr. James Dobson).
• 10 capitole scrise marunt, 237 de pagini, multe istorioare
• Interesanta e sectiunea de Notes de la finalul cartii, caci descrie bibliografia folosita pentru fiecare capitol din carte (in cazul in care te intereseaza un subiect anume si vrei sa il aprofundezi)

Pasul 3: Citire pasiva (21:29)

• Sublinierea cuvintelor care mi-au sarit in ochi, cautarea ideilor principale
• Autorul vorbeste despre imbinarea cresterii copiilor cu invataturile biblice
• tipologii de copii carora le lipseste increderea in sine 
• 10 strategii pentru cresterea increderii, are un capitol despre adolescenta (pe care o sa il citesc doar sumar, urmand sa il recitesc cand copiii mei o sa ajunga la acea perioada de viata)
• adulti descurajati
• modalitati de “aparare” impotriva societatii in care facem parte.

Pasul 4 si 5: Citirea activa si citirea selectiva

Traim intr-o societate care impune niste standarde parca imposibil de atins daca ar fi sa ne uitam la “imaginile perfecte” care ne sunt sugerate de vedetele promovate de mass-media.

S-a facut un studiu si chiar participantele unui concurs de frumusete, gen Miss Univers, au gasit o gramada de lucuri pe care le-ar schimba in ceea ce priveste infatisarea lor. Inclusiv printesa Diana, cea care a fost una dintre cele mai admirate femei de pe intreaga planeta, a avut complexe de felul cum arata si se presupune ca asta ar fi dus la boli ca anorexie si bulimie pe care le-ar fi avut. 

Daca asta se intampla cu persoanele care sunt “idolatrizate” de o multime de tineri din zilele noastre, ce putem sa spunem despre restul copiilor care arata “normal”, care nu sunt asa de “binecuvantati” cu o infatisare gen Jennifer Aniston sau Brad Pitt? Ca sa nu mai vorbesc, Doamne fereste, daca cei care au “nesansa” sa poarta ochelari? Sau sa fie mai “prostuti”, sau mai “plinuti”. Nu mai stiu care sunt poreclele de acum, insa pe “vremea mea” ii numeam pe ochelaristi “aragaz cu 4 ochiuri”, sau “grasu’ compasu’”, sau … 

Falsele valori care sunt promovate in societate sunt in ordine: frumusetea, inteligenta si banii. Parca cu cat crestem in varsta, ordinea acestora tinde sa se schimbe ..

Cartea lui Dobson nu incearca sa reconstruiasca lumea sau sa schimbe valorile umane, ci sa ii ajute pe copii sa poata sa faca fata mai bine societatii din ziua de azi. Si aici vine rolul parintilor care ar trebui sa le dezvolte copiilor forta interioara necesara supravietuirii obstacolelor pe care acestia o sa le aiba de infruntat in viata.

De asemenea Dobson prezinta zece “strategii” pentru construirea respectului de sine (self-esteem), oferind raspunsuri si recomandari specifice fata de “amenintarile” din lumea inconjuratoare asupra copiilor nostri.

Strategii pentru copii de varsta mica:

• Construirea unei ambiante de respect si dragoste in cadrul familiei
• Combaterea rutinei si a oboselii parintilor
• Combaterea rivalitatilor dintre frati si a sentimentului copiilor ca dragostea parintelui trebuie cucerita
• Abordarea falselor idei ale societatii moderne care le sunt prezentate in fata ochilor
• Introducerea atitudinilor pozitive referitor la increderea in sine

Strategii pentru copii de varsta mijlocie:

• Ajutarea copiilor sa compenseze slabiciunile, lucrand asupra punctelor forte
• Pregatirea copiilor sa concureze intr-o lume competitiva
• Slefuirea incapatanarii, fara a le distruge spiritul
• Transformarea amenintarilor educationale in incredere
• Instalarea independentei si responsabilitatii
• Invatarea copiilor sa fie sensibili la nevoile celorlalti

Strategii pentru adolescenti:

• Cum sa pregatesti un copil pentru varsta de adolescent
• Cum poti sa raspunzi la sentimentele de respingere pe care le au adolescentii
• Formarea unor atitudini sexuale sanatoase
• Usurarea procesului de instrainare dintre parinti si copii

Strategii pentru adulti:

• Identificarea surselor depresiei
• Confruntarea cu sentimentele de inferioritate
• Mijloace terapeutice cu care ii putem ajuta pe ceilalti din jurul nostru

E ciudat cum un copil frumos percepe lumea ca fiind calda, primitoare, pe cand un copil urat o vede mai degraba rece. 

S-au facut niste studii care arata urmatoarele: copiii mai frumosi primesc note mai bune la scoala, iar adultii se asteapta de la copiii care sunt urati sa fie mai neastamparati. Cand li s-au aratat un set de poze cu copii si le-a cerut sa identifice pe acei care probabil sunt mai neastamparati, de cele mai multe ori adultii au ales pe cei care sunt mai urati. Tot acestia au fost alesi si cand au fost selectati cei care nu sunt asa de cinstiti.

Chiar si pentru acelasi lucru rau facut, cei care sunt mai frumosi nu sunt pedepsiti tot atat de sever ca si ceilalti.

Copiii care sunt mai frumosi sunt considerati mai inteligenti, mai de succes si se asteapta de la ei sa fie cuminti si sa faca treaba buna in viata, pe cand cei urati sunt vazuti mai degraba mincinosi, neprietenosi sau antisociali.

Ca urmare a unor asemenea stereotipuri oamenii frumosi au in viata mai multe oportunitati decat cei mai putin frumosi. De exemplu, astfel de persoane au mai putine roluri in filme, poate niciodata nu o sa se casatoreasca sau au mai putini prieteni. E interesant ca aceste stereotipuri se evidentiaza mai mult la fete in comparatie cu baietii.

Si acest sistem distorsionat de valori il transmitem copiilor nostri inca de cand sunt mici. Majoritatea povestilor sunt despre printi si printese frumoase, nu-i asa?

Mi-a placut afirmatia lui George Orwell care spunea “Toti oamenii sunt egali, insa unii sunt mai egali decat altii”.

Insa s-au facut niste studii in ceea ce priveste perspectivele pe care le au acesti “feti frumosi” si “printese” ale zilelor noastre: o mare parte dintre ei (care probabil ca se bazeaza doar pe frumusete) ajung sa fie mai nefericiti mai tarziu (probabil ca e mai dur si procesul de imbatranire ;)).

Nu e de mirare ca copiii inteleg inca de la 3, 4 ani ce loc important il are frumusetea. 

Al doilea atribut esential uman, inteligenta, parca e mai subtil decat frumusetea. Un copil care nu e asa destept nu are tatuat pe frunte coeficientul de inteligenta si supravietuieste primii ani din viata avand respectul de sine intact. Poate sa ajunga la 5,6 ani pana cand sa isi dea seama de diferentele dintre el si prietenii lui mai destepti. Apoi dezastrul incepe! Odata cu inceperea scolii, intreaga lui lume incepe sa se crape si totul se trasforma in cioburi. Scoala este un loc periculos pentru copiii care au o incredere de sine fragila. 

Asadar, ce e de facut? 

Solutia in numarul viitor :)

Spor la citit si la ... crescut bine copiii.

Dorin