Pasul 1 (Fii proactiv), de care vorbeste Stephen Covey
in cartea sa, se refera la faptul ca noi, ca si fiinte umane, suntem
raspunzatori de vietile noastre. Comportamentul nostru e o functie a
hotararilor noastre si nu a conditiilor de viata: trebuie sa fim in stare sa
luam initiative si sa ne asumam responsabilitati (responsabil – “response-able”
(raspuns-abilitate – abilitatea noastra de a alege raspunsul.
Apoi vorbeste despre cea de-a doua deprindere: (Incepe cu
gandul la final). Aceast al doilea pas te ajuta sa iti gasesti propria definitie a succesului. Ne arata importanta crearii unei “declaratii
de misiune” (suna ciudata traducerea “mission statement”-ului).
O sa revin la acest pas dupa ce o sa termin de citit astea 8
carti si o sa il recitesc cu atentie, caci si eu vreau sa imi fac un “mission
statement” atat personal, cat si unul pentru familia mea.
In postul asta as vrea sa ma opresc asupra pasului 3: Pune
prioritatile pe primul loc.
Vorbeam despre diferenta dintre leadership si management.
Spuneam ca leaderul identifica lucrurile care sunt importante, iar managerul se
ocupa cu punerea lucrurilor care trebuie facute in ordinea prioritatilor si
urmareste realizarea lor zi de zi, ceas de ceas.
Un om de succes are obiceiul sa faca lucrurile pe care
oamenilor care nu realizeaza mai nimic in viata nu le place sa le faca. Nici acestuia
nu ii place sa le faca, dar neplacerea asta este subordonata scopului pe care
il are in minte. Aceasta subordonare necesita un scop, o misiune, un simt acut
al directiei si valorii, un arzator “da!” in interiorul nostru care ne ajuta sa
spunem “nu” la alte lucruri pe care suntem tentati sa le facem, insa care nu ne
ajuta sa atingem obiectivele pe care ni le-am propus.
Mi s-a parut interesant cand Covey vorbeste in cartea lui
despre 4 “generatii” ale managementului timpului, fiecare din aceste etape vine
sa completeze pe cea anterioara, dandu-ne un control mai mare in viata noastra.
Prima generatie
se poate caracteriza prin notite si
liste, ca si efort de recunoastere a lucrurilor care ne “mananca” timpul si
energia.
A doua generatie
poate fi caracterizata de calendare
si agende. Acest val reflecta
incercarea de a privi in viitor, de a planifica evenimente si actiuni.
A treia generatie
aduce ideea de prioritizare, de clarificare a valorilor. Focusul este pe
stabilirea obiectivelor, tintelor, astfel incat timpul si energia sa fie
canalizate si sa fie in armonie cu aceste valori. De asemenea contine
conceptul de planificare zilnica si de a face acele lucruri care aduc cea mai
mare valoare. Insa, in aceasta generatie, accentul este pus pe eficienta si
astfel se creeaza asteptari care sunt in contradictie cu oportunitatile de a
dezvolta relatii armonioase, sau de a preintampina anumite nevoi umane, sau de
a te bucura in mod spontan de viata de zi cu zi.
A patra generatie insa are o alta abordare: considera ca “managementul
timpului” este un termen impropiu – problema nu e de a administra mai bine
timpul, ci de a ne administra mai bine pe noi insine. In loc de a se concentra pe lucruri
si pe timp, asteptarile generatiei a
patra pun accentul pe intretinerea
si sporirea relatiilor si pe
obtinerea unor rezultate.
Elementele esentiale ale generatiei a patra sunt prezentate
in matricea de management a timpului (vezi poza), noi ne petrecem timpul in
unul dintre aceste cadrane.
Sunt doi factori care definesc o activitate: urgenta (lucrurile
care necesita atentia noastra imediata) si importanta (ce are de a face cu
rezultatele, ceva ce aduce o contributie misiunii tale, valorilor si
obiectivelor prioritare). Urgentele provoaca reactii, pe cand situatiile importante (care nu sunt si urgente)
cer mai multa initiativa, mai multa proactivitate.
Cadranul 1 este
cadranul “crizelor”, al “problemelor”. Activitati:
incercam sa rezolvam o criza, probleme presante, proiecte pe termen fix. Daca
petrecem marea majoritate a timpului nostru in acest cadran, rezultatele la care ne putem astepta
sunt urmatoarele: stres, epuizare, managementul crizelor, criza de timp,
supraaglomerare.
Cadranul 3 e cadranul
“urgentelor” neimportante, cei care isi petrec timpul aici au impresia ca de
fapt sunt in cadranul 1. Activitati:
intreruperi, apeluri, email, rapoarte, sedinte, probleme presante, activitati
marunte. Rezultate: focus pe
activitati pe termen scurt, managementul crizelor, reputatia de a avea un caracter
cameleonic, sentimentul victimizarii, pierderea controlului, relatii dureroase
sau ruinate.
Persoanele care isi petrec marea majoritate a timpului in cadranele 3 si 4 duc o viata
iresponsabila. Activitati: munca de
rutina, emailuri, conversatie la telefon, timp irosit, activitati placute. Rezultate: iresponsabilitate totala,
pierderea locului de munca, dependent de altii sau de institutii pentru nevoile
de baza ale existentei.
Persoanele eficace se feresc de cadranele 3 si 4 (deoarece
activitatile din aceste cadrane, urgente sau nu, nu sunt importante) si
incearca sa reduca timpul petrecut in cadranul 1, folosindu-si timpul mai mult
in cadranul 2. Activitati: Prevenire, cultivarea relatiilor, recunoasterea de
noi oportunitati, planificare, recreere, sport. Poate fi aplicat principiul lui
Pareto de care vorbeam intr-un post anterior, cand am scris lectiile invatate
din cartea lui Tim Ferriss – 80% din rezultate decurg din 20% din actiuni.
Tema de casa: identificati in ce cadran petreceti cea mai
mare parte din timpul dumneavoastra si incercati sa mariti timpul petrecut in
cadranul 2, reducand timpul petrecut in celelalte cadrane!
Tinem aproape,
Dorin
No comments:
Post a Comment