Alte oferte

Si acum, in exclusivitate pentru cititorii acestui blog (sau cititorul, sa nu exagerez; mama il citeste sigur) povestea interviurilor celuilalt aspirant la un job din familia Blaga.

Eu am inceput mai incet, ca nu prea ma atragea ideea sa muncesc (asta puteam face si acasa). Dar daca trebe, trebe. Pana la urma m-am dus si eu, de voie, de nevoie sa vorbesc cu niste recruiteri. Si mi s-a parut tare interesant. Sa va zic cum a decurs.

Primul a fost Tom. El mi-a gasit imediat ceva pt Queensland Police, pe un contract. Era VB. NET. Cereau aia experienta serioasa. I-am zis la Tom ca eu am lucrat in C#, un singur proiect in VB.NET, da nu ma tem :). I-am zis insa: „Vezi ca eu am facut Sharepoint v3, release 2007, nu mai stie nimeni asa ceva”. Si a ramas ca imi cauta joburi pe Sharepoint si ca n-are rost sa ma mai incurc cu Police. Bun sfat! Pana la urma imi gaseste un job pe Sharepoint si inca unu care zice el ca e tare interesant pe C#, eu dau cu subsemnata ca-s de acord sa ma reprezinte (pt astea 2 joburi). Si pauza o vreme...

Ma duc dupa aia, la Emily, la recomandarea lui Dorin. V-a zis de ea. O stiti pe studenta de la Drept din film? Aia ii Emily (fizic). Blonda, frumoasa, top model. Si tare amabila (o sa va zic mai incolo, ca nu mi-a rezolvat mare lucru.) Stau la povesti cu Emily in biroul ei cu vedere la barcile de la rau si imi zice cum e piata, ca in IT e cerere mare pe .NET, ca sunt joburi, etc. Ma intreaba daca am mai povestit cu recruiteri, eu ii zic ca da si ii spun joburile la care ma va trimite Tom. Ea imi zice de un altul si ca o sa-mi caute si pe Sharepoint. Dupa aceea ma intreaba daca la alea la care voi merge (de la Tom) am informatii cu ce se mananca. Eu, of course, nu aveam, dar ii zic, sa nu par ignoranta, ca mi-a spus Tom cate ceva, dar ca, daca e dispusa sa-mi dea mai multe amanunte, m-as bucura. Si ea mi-a zis de fiecare in parte, lucruri bune in mare si daca ar fi sa aleaga ea ar merge pe ala de Sharepoint, ca e la stat, pt guvern si e bine vazut, sa-l ai dupa aia in CV. Ma sfatuieste sa merg la cat de multe interviuri si sa vad care mi se pare cel mai „sexy”. Ramane ca ne mai auzim, sa programam interviul. Si pauza...

Intre timp, o fosta colega din Cluj, care lucreaza si ea aici de ceva vreme si pe care am cunoscut-o doar acum, ma programeaza la un interviu la firma ei. Primul meu interviu direct cu firma, fara recruiteri, prin networking (care am citit ca statistic e cea mai buna modalitate de angajare). Firma micuta, acum lucreaza la un proiect in imobiliare. C#, Web Services, .NET Framework 3.0, Sql Server 2005. Ajung la ea din centrul cu feribotul (2 statii, 10 minute). Pana in centru 40 minute cu trenul. Era o seara faina (la ora 4, ca aici se face noapte repede), cu soare si am stat pe punte sa simt un pic de briza. M-am simtit tare in forma pe cand am ajuns. La interviu ma intreaba ce am lucrat si cum, generalitati. Le spun de experienta mea si, printre altele, le povestesc cu patos de Siemens, cum am fost noi atestati CMMi, cum facem code review, cum lucram cu source control si cu CTK, cu test planu-uri si test report-uri etc... (merci Mira si Lumi). Cred ca le-a placut. Au zis ca sunt calificata pentru ce au ei nevoie. Peste cateva zile mi-au facut o oferta. Eu, antrenata de buji, ca oricat primesti trebe negociat, le cer cu 5k/an mai mult. Imi zice (la telefon) ca trebuie sa vorbeasca cu seful lui si ca nu crede sa fie probleme cu cererea mea. Ma suna din nou in cateva ore si-mi zice ca e ok si daca pot sa incep din 2 iulie. Acum eram in dubii, ca as fi vrut sa merg la interviul pe Sharepoint. Chestia e ca imi placea foarte tare si de astia si n-as fi vrut sa-i pierd. Ii zic sa ma mai lase sa ma gandesc si revin cu un raspuns „as soon as posible”. Tipul zice ca ok, no worries. Candva o sa va povestesc de ce o negociere dintre un roman si un australian de obicei merge bine in favoarea romanului (ca avem si noi talentele noastre).

Acum gandul meu e sa ma concentrez cat mai mult pe Sharepoint. Mai povestesc cu ceva recruiteri. Anulez alte interviuri pe care mi le-au aranjat intre timp si care nu pareau interesante. Si pana la urma, singurul de care am aflat ca e pt mine (programare in Sharepoint, nu administrare) era cel de care mi-a zis Tom la inceput (l-am gasit si pe alte carari).

Interviul pentru pozitia asta l-am avut in zona 0, cladirea de langa Parlament (ca, deh, pentru prima data in viata mea stau si eu intr-o capitala ;)). O cladire securizata, unde isi desfasoara activitatea un departament care lucreaza in domeniul public, pt guvern. Ii spun la tip care e backgroundul meu, ce stiu eu sa fac si incerc sa inteleg cat mai mult din ce are nevoie. Chestia e ca astia au ceva aplicatii dezvoltate pe Sharepoint, insa nu au pe nimeni cu cunostinte acum. Vreau pe cineva care initial sa faca si un pic de administrare de servere, sa rescrie vechile aplicatii pe versiunea 3, sa vorbeasca cu clientii si sa faca un pic de analiza de business, dupa aceea sa faca suport pe aplicatiile alea si training la useri. Au 3000 de utilizatori la aplicatiile alea, dar doar 2000 le folosesc intens, restul ocazional. M-am cam desumflat, ca nu stiu cu atatea activitati, cat e programare si nici daca o sa pot sa le fac pe toate. Asa ca ii raspund cinstit si ii zic cum faceam la Siemens, ca eram o echipa mare, aveam PM, BA si persoana dedicata pentru suport. Si ca eu faceam doar analiza si programare. Imi zice ca va contacta a doua zi agentia si ca le da un raspuns, dupa ce mai vede si restul candidatilor. Raspunsul a fost ca ei cauta pe cineva cu mai multa experienta in activitatile pe care le cer. Elegant refuz :).

Asa ca tocmai am batut palma cu cealalta firma si din iulie ma prezint la munca. Imi pare rau ca n-a iesit nimic cu Sharepointul. Aceeasi problema o are si Adi cu SAP-ul. Ne-am inchipuit ca, fiind o capitala si un milioan jumate de locuitori, lucrurile sunt foarte inaintate si n-a fost chiar asa. Piata e buna pe domeniul mai larg de .NET, dar pe segmentele de nisa, inca nu se misca lucrurile cum am vrea noi. Poate mai incolo...

Cheers,
Alina