Prima zi de munca ... sau de la trial la full version

Prima zi (miercuri 13 iunie) a inceput la ora 9, la sediul Dialog din Milton. A inceput cu intalnirea cu Kim Miller, team assistenta lui Tony.

Partea cu “induction day” a fost interesanta (pe langa toolurile on-line care mi-au fost prezentate, mi-a fost prezentata si locatia din Milton). S-a dovedit ca din cladirea in care am fost la interviu, doar parterul si intreg etajul 3 apartin lui Dialog. Apoi mi-a fost prezentata bucataria. Mi-am amintit de prima impresie care am avut-o acum 5 ani cand intram in bucataria de la Siemens si am vazut cuptorul cu microunde si masina de spalat vase. Spre deosebire de ea, aici aveai si un automat de cafea, care iti macina cafeaua in momentul in care apesi pe buton(N.R. azi am aflat ca a costat $5000) si un sandvich-maker. Mai aveau si un apa plata (ca la Fantana, sau Cumpana) si ceaiuri + lapte la discretie.

Mi-au mai placut si placutele care erau postate in bucatarie „Your mother doesn’t work here. Please wash your dishes” (traducere pentru parintzi: Mama ta nu lucreaza aici. Spala vasele!). Mai tarziu am vazut si alte astfel de anuturi, unul mai funny decat altul.



Dupa partea cu induction-ul, Tony ne-a luat cu masina si ne-a dus la sediul unde o sa dezvoltam programul, care pentru urmatorul an de zile o sa fie de fapt sediul unde o sa imi petrec o mare parte din viatza. O cladire frumoasa, Citilink, la care mi-a atras atentia logo-ului Siemens. Se prea poate sa fiu inca melancolic cu privire la timpul petrecut la Siemens. Deh, totusi au fost 5 ani. O viatza de om. Faina perioada!

Aici am intalnit echipa. M-am intalnit cu tipii cu care am dat interviul (Scott si Tim) si cu inca doi tipi Greg (team leader-ul echipei mele) si Maxime (the DBA guy, un olandez care s-a dovedit foarte de treaba). Dupa cateva minute in care mi-au fost facuta o prezentare sumara a proiectului, am trecut la treaba (instalarea calc-urilor cu VS2005, SQL 2005, etc). In timpul asta am primit si documentatia care contine o versiune draft cu modulul pe care trebuie sa il fac. Dupa ce mi-am instalat toate aceste tool-uri, mi s-a spus ce parte din modul sa fac ... si let’s kick it. Dupa cateva ore chiar a venit Scott si m-a intrebat ce am facut. Whau! Asta cand a zis ca vrea ca eu „to deliver” (sa produc), asta nu a glumit de loc. Cred ca la Siemens, puteam sta cu nasu in documentatie cateva zile, pana cand sa ma intrebe cineva ceva.


Locul. Deocamdata (sper :)) stam intr-un meeting room, in care doar doua calculatoare sunt cuplate la internet(asta pentru ca lucram pentru Queensland Health, si e o un intreg proces parole pe care trebuie sa le tastezi ca sa treci de diferitele firewalluri care te despart de world wide web. Ne-a fost aratat si locul unde o sa ne mutam peste cateva zile .. si sa nu iti vina sa crezi, locul ala chiar are ferestre prin care patrunde lumina! Whau .. abia astept sa se intamplea asta. Intre timp au mai venit inca 4 oameni (in doua serii) si camarutza care nu era ea mare, macar acum e plina. Daca vrei sa mergi la baie si la bucatarie, fii sigur ca tre sa deranjezi pe careva.

Modul si programul de lucru. Eu incep devreme (de cateva zile ajung la servici in jur de 7:15-7:30, pentru a putea pleca mai repede acasa sa ii iau pe juniori de la Daycare, pentru asta plec de acasa la ora 6:13 a.m. Alina are sarcina sa ii duca la scoala/gradi, asa ca tot ea are „beneficiul” de a face overtime. De obicei ziua de lucru incepe cu o fuga la gara. Caci indiferent cat de des vin trenurile, incerc sa il prind pe „primul”. Partea buna e ca stau la 5 minute de gara (sau 3, depinde cat de tare si de unde ma apuc de alergat). Trebuie sa imi revizuiesc partea cu „hit the snooze button” caci altfel o sa continui sa alerg dupa tren (macar nu apuc sa mananc, asa ca nu alerg cu burta plina).

Oricum inca is in plin program de organizare a timpului si inca nu pot spune ca am gasit o formula „magica” care sa ma ajute sa imi manage-uiesc timpul, insa ... „I’m working on it”

Later on ...


Sa revenim la povestea cu slujba. Deocamdata este totul provizoriu ( a se citii „mess”, vezi cablurile care atarna din tavan); lucram la al patrulea prototip pentru proiectul care o sa inceapa peste 15 zile. Partea asta este super ok .. ca incercam sa facem (si mai ales sa stricam tot ce nu pare o solutie viabila). Saptamana trecuta a fost o saptamana in care ..ca sa il citez pe Scott, „we code in anger” (adica am incercat sa vedem daca deadline-urile sunt realiste si am incercat sa ne tinem de specificatzii si sa programam ca si cand am lucra efectiv ”in the real project”). Toata chestia asta e faina, pacat ca nu prea merge cu realitatea (realitatea e ca nu am acces la internet, cand am cerut un caiet si un pix mi s-a parut ca se uita la mine ca si cand is cam pretentios. Si cand ne-au adus cele 2 „post-it notes” au avut grija sa spuna ca unul e pentru Dorin :)

Toata treaba trebuia sa fie provizorie si de vreo 2 saptamani tot ni se spune ca o sa ne mutam fie in mijlocul saptamanii in care suntem, fie la sfarsitul ei.

Azi am aflat ca Maxime (olandezul) si-a dat demisia. Sa fie conditziile de lucru? ;). Si-a gasit un job pe contract care automat iti aduce mai multzi banii (si probabil ca si mai mult stres, but nothing is for free, right??) Pana la urma s-a dovedit ca e un „olandez zburator”). Sincer imi pare rau ca a fost unul dintre putzinii oameni care mi-au dat sfaturi in legatura cu credit card, asigurare, etc. Sper ca in astea trei saptamani cat mai sta cu noi sa ma lamureasca si cu alte chestii care inca nu imi sunt cunoscute.

In locul lui Maxime a mai venit un Greg ... asta insa are vreo 150 de kg. A trebuit sa reamenajam toata mobila ca sa il putem primi.

Insa chestiile legate de lucru se intampla cu un ritm cu care nu am fost obisnuit. Mi-am amintesc de o faza care s-a intamplat intr-o zi: a venit Scott (arhitectul) si ne-a spus (pe la ora 11) daca e ok sa vina cu business analist-ii pe la 3 p.m. sa le aratam ce am facut pana acum, si apoi pe la ora 1 p.m. era deja cu ei la usa. La fel s-a intamplat si cu data cand trebuia sa inceapa proiectul. Tocmai am aflat ca s-a decalat cu o saptamana mai inainte. Sau ... intr-o vineri am mers la pranz la un pub si (dupa vreo trei beri de fiecare), cand ne-am intors la servici, ma asteptam sa stam linistitzi sa ne „pregatim de weekend” insa nu ... a venit Scott pe la fiecare si ne-a intrebat ce am facut, daca suntem „on the schedule”.

Una peste alta imi place ritmul asta. Cred ca e ceea ce imi lipsea ... banuiam eu ca asa se intampla in „real life” :) Se pare ca nici aici nu s-au adeverit povestile ca australienii is "kicked back and relaxed" ... poate nu astia ai mei, probabil ca asa is cei care trebuie sa ne elibereze etajul 1, unde o sa stam noi in viitor.

Oricum partea funny e ca vineri e „casual Friday” .. adica putem veni imbracatzi cu blugi si tricouri (in rest sunt in pantaloni de stofa si camasa). Tot azi am aflat ca vinerea viitoare o sa avem un „social event” pe banii firmei de data asta (si ca o sa mergem undeva unde o sa putem sa bem bere). That sounds good! Sper sa nu fie o tzeapa ca si in prima vineri, cand ni s-a spus ca suntem invitatzi de clientzi la „lunch” ca sa ne cunoastem mai bine, si in care mi-am comandat o portie delicioasa de calamari + un orange juice. Si pana la urma cand a fost la plata, am inteles de ce ceilaltzi colegi mancau sandvich-uri :). Noroc ca am fost inspirat sa imi iau banii cu mine (si aici se potriveste partea cu „there’s no such thing as a free lunch”).

Luch time ... de vreo doua zile am gasit un parc dragut la vreo 5 minute de mers pe jos de lucru. Am hotarat sa profit de vremea faina de afara (azi au fost 25 de grade .... in miezul iernii), si sa vad si eu cum arata lumina zilei. A fost super fain! Bineinteles ca am imbinat utilul cu placutul, caci mi-am luat de citit si ultima varianta de specificatzii, dupa ce am terminat mancarea.



Hai ca v-am plictisit destul pentru azi. Sper sa ne (re)vedem in curand (de cand Alina a inceput serviciul, am acaparat laptopul si am intrat la creatie pe tren). Ascult audible books si scriu povesti brisbaneze.

Sa auzim de bine!

Dorin