Calatoria

Rege pentru o zi ...
incep descrierea celor 36 de ore de calatorie cu o parte emotionala: aparitia unui grup de sustinatori cu steagul Australiei in brate pe aeroportul din TM. Mare surpriza ... tocmai cand ma gandeam ca am scapat de ei :). Dupa imbratisarile si incurajarile de rigoare a urmat un drum destul de scurt cu TAROM-ul pana la Bucuresti. Totul a decurs conform planului si m-am bucurat ca piticii nu s-au speriat de toata treaba cu decolare/aterizare ... Am luat-o ca pe o joaca si asa a si fost. Mi-a ramas in minte o un varf din muntii Carpati care era pe ici pe colo acoperit de zapada. Fara sa vreau m-am gandit la faptul ca o astfel de priveliste nu o sa o am prea curand.
A urmat un prim pit-stop pe Otopeni de vreo 4 ore, unde am mai cascat gura urmarind scene dintr-un film care se turna acolo, dupa care ne-am imbarcat pentru Istambul, urmatoarea destinatie. Drumul a fost foarte scurt .. parca nici nu am decolat bine ca ne-a si spus ca peste 20 de minute o sa aterizam. Poate si faptul ca am trecut de la avionul cu elice la un aparat cu propulsie, sau datorita faptului ca distantza dintre Bucursti si Istanbul e de 200 de km si ceva a redus drumul la cateva zeci de minute de zbor. Nici aici nu au fost incidente majore cu copiii, doar ca inca o data s-a dovedit faptul ca putina smiorcaiala a unei femei (a se citi Iulia) poate induiosa inima asistentei. Motivul ceartei: locul la geam care a fost castigat de Mihai. Iulia a trebuit sa se consoleze ca ea o sa primeasca prima sucul. Pana la urma spiritele s-au calmat mai ales ca protagosistii disputei s-au indulcit cu o ciocolatzica primita de la stewardesa.
Aterizarea la Ist a fost urmata de un adevarat tur de forta prin aeroport, in incercarea noastra de a scapa de platit viza de intrare in Turcia, cand noi vroiam de fapt doar sa ne ridicam bagajele. Incercarea a esuat cu succes, si cu 50 de dolari mai putin in buzunar am mers sa ne ridicam bagajele si sa facem un nou check-in de data asta la o companie care speram sa ne trateze mai bine decat Tarom-ul. Un nou check-in si un noua destinatie: Dubai.
Diferentza dintre cele doua zboruri am simtzit-o inca de cand le-am vazut pe stewardese imbracate elegant cu un fel de turban rosu pe cap si o esarfa alba infasurata in jurul gatului. Am urcat intr-un imens Boeing 777-300, care mi s-a parut super luxos fatza de Airbusul cu care am ajuns in IST.
Fiecare tetiera avea cate un display pe care puteai sa iti selectezi filmul la care vroiai sa te uitzi (si cred ca erau peste 30 de titluri de unde puteai sa alegi), puteai sa monitorizezi si situatia zborului (inclusiv aveau doua camere una care iti arata ce vezi in fata, vederea pilotului si alta cu vedere sub avion, lucru impresionant caci ne-am vazut decolarea in direct si mai apoi cum arata milioanele de locuintze turcesti inghiesuite ca niste cutii de chibrituri). De asemenea puteai sa te joci diverse jocuri (chiar si in retea .. pacat ca nu a era si Broodwar-ul :) ...sau puteai sa urmaresti concerte sau documentare. Manipularea Tv-ului se facea de la o telecomanda (care daca o intorceai era si telefon) care semana mai mult ca o consola Play-Station. Toate filmele aveau si un trial ca sa te faca sa alegi in conostinta de cauza filmul pe care vrei sa il vezi.
Eu am ales o comedie romantica The Holiday (cu Cameron Diaz, Jude Law, Kate Winset) si mai tarziu m-am uitat la un interviu cu David Beckamp. Mi-am programat ca pentru urmatorul zbor sa ma uit la vreo doua episoade din The Apprentice, a lui Donald Trump. Totul pentru pregatirea viitoarelor interviuri ...
Un alt lucru care m-a impresionat a fost modul cum au fost tratatzi piticii ... prima data au primit cate un rucsacel cu "Fly Emirates" in care era o jucarioara, o carte de povesti si o chestie din aia de pus pe ochi ca sa potzi dormi fara sa te deranjeze lumina. Apoi au primit child mealuri, care pe langa mancarea propriu zisa mai aveau si un snack-pach .. in care aveau tot felul de ciocolatzele si alte chestii de "subrezit dintzii". La urmatorul zbor intr-un astfel de pachet au primit si o periutza smechera + pasta de dintzi care avea forma unui ruj de buze. La un moment dat a venit un steward cu un polaroid si i-a intrebat daca ii permite sa le faca poze. Doar Iulia s-a lasat induplecata :).
Ar mai fi multe de spus ...Ce mai m-am simtzit ca la Business Class :). Chiar mi-am pus intrebarea cu ce sunt rasfatzati cei de la Business Class .. Dupa ce am trecut prin cabina lor la iesire am vazut ca ei au primit cate o floare (la urmatorul zbor Dubai-Singapore era o orhidee). Facand atatea mile cu avionul am posibilitatea ca data viitoare sa calatoresc la first class la pretul unei calatorii de economy class, insa cine stie cand o sa fie data viitoare :)
Odata ajunsi in Dubai (dupa vreo 4 ore de zbor) am coborat la prima oprire, pentru ca noi eram in Tranzit. La cea de-a doua oprire era "Arrivals".
Aeroportul din Dubai e intr-adevar spectaculos, la parter fiind celebrul Duty-free. noi insa am urcat la primul etaj unde ne-am inghesuit pe niste scaune incercand sa prindem un pui de somn. intre timp Alina si trupa Cristea s-au dus sa "sparga niste dolari". Mai tarziu am facut schimb de tura cu Alina si am dat si eu o raita pe la partea de electronice din Duty-free. Excursia asta prim magazin m-a costat vreo 40 de dolari, caci mi-am luat un web cam Genius. Pe Adi l-a costat ceva mai mult, el luandu-si un laptop Toshiba.
Ne-am tocit in continuare oasele pana dimineatza pe scaunele din aeroport si apoi ne-am imbarcat spre urmatoarea destinatie: Singapore. Ce mi-a ramas in minte din aeroportul din Dubai a fost contrastul intre oamenii simpli (majoritatea erau indieni si asiatici) care dormeau pe unde apucau (pe jos, pe scaune, acoperitzi cu un prosop/cearceaf) si puzderia de Business lounge-uri in care se zareau fotolii comfortabile din piele.
Si cum minunile nu dureaza decat o zi ... urmatoarea cursa Emirates, chiar daca a fost tot cu un impunator 777-300, nu a mai avut facilitatzile din prima tura. Nu mai aveai 105 posturi de TV, Movies, Quest, Radio .. ci doar 6-8 filme .. pe care nu le puteai derula de la inceput. Pana si telecomanda parca era mai primitiva. Mancarea a ramas insa la fel de buna, la fel ca si modul de tratare a pasagerilor. Nu au lipsit nici lipsit pozele, insa si de data asta doar Iulia a fost cea fotografiata, Mihai tragand un pui de somn ...
Dupa o scurta escala tehnica in Singapore de jumatate de ora, ne-am urcat in acelasi avion, insotziti de un alt echipaj. Ultima escala intre Singapore si Brisbane ar trebui sa dureze 6 ore. Deocamdata atat din avion ....
Later on .... Am ajus! Uff .. ce bine e. Am fost intampinati cu flori de prieteni, iar soarele primitor ne zambeste cald impreuna cu semnul "Welcome to Queensland, the Sunny State".

Reporter de serviciu,
Dorin