Australieni si Australia

Astazi, 26 ianuarie, dupa exact 8 saptamani dupa ziua Romaniei, e ziua Australiei.

Sarbatoarea (si implicit ziua libera) pica sambata. Partea buna e ca, spre deosebire de Romania, unde daca pica sambata e „tzapa”, ne-a dat ziua de luni libera in loc. De care, recunosc, n-am vrut sa profit de data asta (ca n-aveam nimic special planificat) si le-am zis la lucru daca ii deranjeaza sa lucrez luni si sa-mi iau alta data ziua libera cuvenita (de exemplu, zic eu in gluma, de ziua Romaniei). Au zis ca „fair enough”, voi sarbatori si eu mai mult pe cand ma fac cetatean.

Oricum, astazi sunt artificiile si ce ceremonii or mai fi. Si finala feminina la tenis. Deocamdata e vreme buna, se arata o zi super.

De sarbatori de obicei sunt premiere la cinematografe si se depune juramantul pentru cetatenie. Un coleg de-al meu, care tocmai va deveni cetatean, depune juramantul astazi. Am auzit ca le da cadou dupa ceremonie cate un copacel sa-l planteze in ziua in care au devenit, in acte, australieni.

Tot astazi, in memoria lui Heath Ledger, vor fi filme de-ale lui. Fiind australian, s-a scris mult prin ziare si au fost la TV stiri in legatura cu moartea lui. Ma gandeam daca si in Romania se scrie la fel de mult despre treaba asta, am citit niste ziare online si am vazut ca se stiu aceleasi lucruri ca si aici. Dar ce comentarii am gasit! Eu aproape ca uitasem de romanasii smecheri, experti in fotbal, politica si, mai nou, in probleme de viata si de moarte (cine si de ce trebuie sa traiasca sau sa moara). Citind ce scria inversunat unul acolo, sustinandu-si punctul de vedere cu o indarjire demna de o cauza mai buna, mi-am amintit vorba unui fost coleg cand se referea la oameni din genul asta: „prost, dar smecher”. Asta mi se pare combinatia fatala. Am o toleranta destul de buna la fiecare dintre ingredientele astea cand le gasesc separat. Cand sunt impreuna, atunci am rabdarea pusa la grea incercare. Si nu numai eu. Sunt convinsa ca si voi.

Insa revenind la australieni, ca de ei e vorba in propozitie... nu i-am auzit sa se exprime public intr-un mod atat de grosolan. Probabil in particular mai fac sau gandesc asa, dar isi dau seama ce eticheta poarta daca fac gesturi lipsite de fair play. De 8 luni nu am auzit oameni certandu-se pe strada sau injurand in trafic sau claxonand in disperare. Nu pot sa cred ca ei nu se grabesc sau nu au probleme, dar s-au obisnuit sa le rezolve altfel si ii respect pentru asta.

Referitor la Heath Ledger si momentul actual... Mie mi-a placut mult de el si imi pare rau ca s-a intampla asa. Poate gresesc, insa nu cred ca au fost droguri in ecuatie. Mi s-a parut tot timpul calm si controland situatia, atitudine nespecifica celor care se drogheaza si, in plus, prea profesionist sa se expuna la asa ceva. Asa l-am vazut eu. Insa unele pastile, chiar luate cu recomandarea doctorului, sunt foarte periculoase si se dau usor. Stiu oameni de varsta mea care iau antidepresive pentru probleme pentru care o bunicuta inteleapta ar zice: „Du-te, baiatule, fa o plimbare, un dus sau dormi un pic, sa vezi cand te trezesti, ca vei vedea lucrurile altfel”. Ne-am obisnuit cu solutii la minut. Totul trebuie rezolvat pe loc. Te doare capul, ia o pastila. Esti adormit, bea un Red Bull! Nu poti dormi, ia o pastila. Esti deprimat, iti scrie doctorul o reteta sa te linisteasca. Am fost intr-un pub si era in toaleta la femei un automat cu pastile care sa te trezeasca (la barbati mi-a spus Dorin ca e unul cu prezervative; mi s-a parut un fel de „Treziti-va, fetelor, barbatii se inarmeaza!” :) ). Multe dintre pastile minune dau dependenta. Am auzit de oameni care au ajuns legume de la prea multe antidepresive. Acum apar declaratii ale unora care folosesc somniferele ce le lua Heath. Unul zice ca a pus 23 kg si si-a dat seama pe urma ca manca prin somn, iar altul s-a trezit intr-o noapte cu periuta de dinti in mana, vopsea usa. Nu trebuie sa fim paranoici, doar reticenti la niste lucruri si se elimina multe dintre riscuri.

Australia (ca ea e sarbatorita astazi), din mica mea experienta aici, mi se pare o tara foarte frumoasa. Cel mai fascinant e cerul. E un cer albastru, ca in icoane. Din cand in cand mai sunt nori, dar cumulus, din aia albi si pufosi. Imi place ca e cald tot anul si ca este spatiu intins. Australienii, cand ajung in Londra aproape ca au claustrofobie de la spatiul inchis si sunt deprimati din cauza ploii si a cetii. E un loc frumos de trait, mai ales ca e un puternic mediu multicultural, unde fiecare natie isi aduce aportul. Asta e foarte convenabil pentru emigrantii ca noi. Nu stiu cum e in celelate mari orase, dar de Brisbane se spune in gluma ca e ultimul oras provincial. Acum e in crestere, vin peste 2000 de emigranti pe luna. De Melbourne am auzit numai de bine, ca e un oras mai european, mai cultural, mediu propice pentru un artist (si nu numai). Sydney e o metropola mare, cu bune si rele, gen New York, iar Perth e un oras pe coasta de est, mai izolat, in crestere, gen Brisbane. In Tasmania am auzit ca sunt niste peisaje de te lasa masca, vreau sa ajung odata acolo sa-mi pice plombele.

La multi ani, Australia!

Cheers,
Alina