Cartea nr. 4: Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace, Stephen R. Covey

  Inca o saptamana, inca o carte...doar inceputa, caci de data asta nu am chiar terminat-o la momentul cand scriu blog-ul asta.

M-am decis totusi sa scriu azi din doua motive: unul e ca vreau sa mai "strecor" inca un post luna asta, si profit de urmatoarele 30 de minute sa fac acest lucru, si al doilea e ca am ajuns la carti care sunt asa de "adanci", incat chiar daca ar fi sa analizez doar 10 idei ce le pot desprinde din paginile lor si le-as scrie intr-un singur articol, ar face ca acesta sa fie foarte lung.

Asa ca astazi am sa scriu primele idei pe care le-am gasit in paginile cartii lui Stephen Covey.

1. Pregatire: 

Ce stiu deja? Autorul este un vorbitor de talie mondiala, cartea este un best seller, vorbeste despre paradigme si prezinta 7 pasi in a deveni mai bun in ceea ce faci.
De ce vreau sa citesc aceasta carte? Sa fiu mai eficace
Ce vreau sa stiu? Cei 7 pasi care sa ma ajute sa ma imbunatatesc si modul in care sa ii si aplic.

2. Previzualizare:

Carte vanduta in 15 milioane de exemplare, tradusa in 38 de limbi, e considerata "Cea mai influenta carte a secolului 20".

3. Cititre pasiva

Idei:

•  Vorbeste despre provocarile umane: despre frica si insecuritate, despre generatia "vreau totul, acum!", despre rolul de victima, despre neputinta, despre "te ajut, dar ce am eu de castigat?", despre foamea de a te face inteles, etc.
•  Autorul prezinta diferenta dintre caracterul etic (care are la baza integritatea, umilinta, fidelitatea, curajul, dreptatea, rabdarea, simplitatea, modestia, etc) si personalitatea etica (care se bazeaza pe atitudine si comportament, abilitati si tehnici).
• Noi nu vedem lumea asa cum este ea, ci cum suntem noi (cum ne formam niste perceptii, cum acestea guverneaza ceea ce vedem si cum ceea ce vedem guverneaza modul nostru de comportament). De exemplu, daca privesti poza alaturata, ce vezi? O batrana? ... Esti sigur? :)
• Stephen Covey spune urmatoarele: "Ce suntem vorbeste mult mai elocvent decat ceea ce spunem sau ceea ce facem".
• Daca vrem sa facem schimbari minore in viata noastra putem sa ne focusam pe atitudine si comportament, insa daca vreau sa fac schimbari majore trebuie sa ne focusam pe lucrurile de baza care ne formeaza caracterul.
• Abordarea pe care o propune e schimbarea ta din interior in exterior.

Pasii de care vorbeste in cartea lui te fac sa "cresti" de la dependenta, la independenta iar mai apoi la interdependenta.

Pasul 1: Fii proactiv (depinde de tine si nu de altii cum reactionezi la ceea ce iti arunca viata)
Pasul 2: Incepe gandindu-te la "sfarsit" (vezi unde vrei sa ajungi in viata si in felul ala traseaza-ti pasii marunti care sa te duca acolo).
Pasul 3: Prioritizeaza lucrurile

Acesti primi trei pasi reprezinta victoriile tale "interioare", pe care nu le vad ceilalti din jurul tau.

Pasul 4: Gandeste Win-Win (Castig-Castig)
Pasul 5: Prima data cauta sa intelegi (ceea ce vrea interlocutorul tau), apoi fa-te inteles
Pasul 6: Sinergia (suma capabilitatilor oamenilor dintr-o echipa e mai mare decat suma fiecaruia in parte)

Pasii astia te ajuta la "victoriile publice".

Pasul 7. Ascute-ti fierastraul (revizuieste in permanenta primii 6 pasi, invata continuu)

Alte idei:

• Vorbeste in cartea lui sa iti tratezi angajatii la fel cum ai vrea ca ei sa ii trateaze pe cei mai buni clienti ai tai !!!
• Care e diferenta intre a fi eficace si a fi eficient: putem sa fim foarte ocupati cu toate activitatile pe care le facem zilnic si chiar putem sa fim si eficienti (in sensul ca rezolvam o gramada din lucrurile pe care le avem de facut) si totusi, asta nu inseamna ca suntem si eficace. Putem sa muncim din greu si sa urcam pe treptele succesului ca sa constatam mai apoi ca de fapt scara e pusa pe zidul gresit!
• Care e diferenta intre leader si manager? Manager is doing the things right, leader is doing the right things. (N.R. Managerul face lucrurile bine, pe cand leaderul are viziunea lucrurilor bune care trebuie facute)
• Victoriile "interioare" trebuie sa preceada pe cele publice.

Mi-a placut descrierea obiceiurilor: ele sunt intersectia a trei cercuri:

 - cunostinta (ce sa faci? de ce sa faci un anumit lucru?)

 - indemanare (cum sa faci un anumit lucru?)

 - dorinta (sa vrei sa faci un anumit lucru)


Iar pentru a crea un obicei si a il "imprima adanc" in viata noastra, trebuie sa lucram pe toate aceste trei planuri. Si trebuie sa lucram la cate un obicei odata, timp de 30 de zile, pana cand devine parte integranta din noi.

Spor la treaba ... si va doresc sa fiti eficace, in timp ce sunteti si eficienti :)

Dorin

Cartea nr. 3: Torturat pentru Hristos de Richard Wurmbrand

 A fost cartea pe care am citit-o cel mai repede, in cateva ore, dintre cele trei de pana acum.

Insa parca a fost si cel mai greu de citit, si nu datorita felului cu care a fost scrisa, ci datorita sentimentului de durere pe care mi l-a produs cand am aflat de atrocitatile la care a fost supus acest pastor roman de societatea comunista care ne-a condus vreme de aproape jumatate de secol.

Tot saptamana trecuta am vizionat un film „The way back” (N.R. Drumul inapoi) in care e povestita experienta a 7 oameni care au evadat dintr-o inchisoare din Siberia si au strabatut 6500 de km pana cand au dat de libertate.

Ei au trebuit sa traverseze cateva tari (Rusia, Mongolia, China) pana ce au ajuns in India. Intreg drumul a durat 18 luni, fara mancare (se hraneau cu doar ce gaseau in drumul lor), strabatand niste locuri destul de neprietenoase (Siberia iarna, desertul Gobi si muntii Himalaya).

E incredibila dorinta de a fi un om liber si prin ce incercari supraomenesti au trecut acele personaje pentru a obtine acea mult dorita libertate.

E un film reusit, inspirat dupa fapte reale, in care joaca doi actori romani: Alexandru Potocean si Dragos Bucur. Daca aveti posibilitatea sa il vedeti, faceti-o ca merita!

Vazand acest film, mi-am amintit de o alta poveste dureroasa a unui evreu care si-a vazut intreaga familie exterminata intr-unul din lagarele de concentrare naziste si, vrand sa evadeze, s-a dezbracat in pielea goala si s-a strecurat printre cadavrele din camionul unde erau arucati evreii dupa ce erau scosi din camerele de gazare. Cand a venit noaptea cu greu a reusit sa scape din groapa unde a fost aruncat, aproape strivit de „maldarul” de morti care au fost aruncati deasupra lui.

A alergat descult si dezbracat toata noaptea 45 de km pana la un sat unde a gasit un adapost. Aceasta a fost imaginea pe care am avut-o in minte atunci cand am alergat anul trecut maratonul!

Revenind la Wurmbrand, prima data am auzit acest nume cand inca eram in Romania si pe TVR1, daca nu ma insel, a fost facuta o emisiune "Mari romani”, iar pe locul trei a fost chiar el (dupa Stefan cel Mare si Eminescu), un nume pentru mine complet necunoscut.

De atunci am mai auzit de el si despre cartile pe care le-a scris, iar acum cateva luni am avut de facut o prezentare despre o fundatie „Vocea martirilor” pentru o actiune caritabila, organizatie al carei fondator a fost Richard Wurmbrand.

Facand un studiu despre aceasta organizatie, am aflat cate ceva despre viata lui, am povestit cu niste prieteni de ai mei care l-au cunoscut personal si abonandu-ma la newsletter-ul acestei organizatii am primit gratuit cartea „Torturat pentru Hristos” scrisa de el.

Ce am aflat din paginile acestei carti?

Am aflat ca acest roman-evreu si-a pierdut parintii din primii ani de viata si a fost crescut intr-o familie care nu i-a dat nicio educatie religioasa. Ba mai mult decat atat, a ajuns sa fie un ateu convins, ca si majoritatea comunistilor din vremea lui, considerand notiunea de Dumnezeu si Hristos ca fiind daunatoare mintii omenesti.
 

O experienta interesanta, aproape miraculoasa, l-a facut sa il cunoasca pe Dumnezeu. Intr-unul din satele de munte din Romania, un dulgher batran, odata s-a rugat lui Dumnezeu si a zis: „Dumnezeule, tu stii ca ti-am fost credincios toata viata mea si doresc ca rasplata pe care mi-o poti da Tu, aici, pe pamant, pentru credinciosia mea, e sa nu mor pana cand nu o sa aduc un evreu la Hristos, caci evreii au fost din poporul ales al Tau. Dar sunt sarac, batran si bolnav si nu pot sa merg acum sa caut un evreu, iar in satul meu nu este nici macar unul. Asadar adu, te rog, un evreu la noi in sat si o sa fac tot ce imi sta in putinta sa il aduc la Hristos”

Richard declara ca „ceva irezistibil m-a atras spre satul acela. Nu aveam nici un motiv sa merg acolo. Dintre peste 12.000 de sate, eu a trebuit sa merg in acel sat”.

Auzind ca e evreu, batranul dulgher s-a apropiat de Wurmbrand si i-a dat o Biblie sa citeasca. O Biblie diferita de toate Bibliile pe care le-a rasfoit Richard, mai mult din curiozitate, pana atunci. A fost o Biblie care nu a fost scrisa doar cu cuvinte, ci parca avea „flacari de dragoste”, ce se datorau rugaciunilor batranului si ale sotiei acestuia. Nu a trecut mult si Richard (si mai apoi sotia lui) s-au intors la Domnul.

A ajuns sa fie ordinat pastor intr-o biserica Luterana, apoi a urmat un episod in care Romania a fost ocupata de nemti. Fiind evreu, a avut de suferit (familia sotiei lui a fost trimisa in lagararele naziste), iar fiul lui, Mihai, a trebuit sa isi schimbe numele ca sa scape de moarte.

Apoi a urmat ocupatia sovietica, si unul din lucrurile pe care le-a facut a fost sa impartaseasca invataturile biblice soldatilor rusi.

Odata cu instaurarea comunistilor la putere, Richard a inceput lucrarea pentru Dumnezeu in biserici considerate ilegale. Se intalneau in case, in paduri, in subsoluri. Toata aceasta activitate a dus la arestarea lui de catre autoritatile comuniste la 29 februarie 1948. A urmat o prima perioada de incarcerare de 8 ani si jumatate. A fost eliberat pentru o scurta perioada de timp, dupa care a urmat o a doua tura de tortura de inca 6 ani.

E incredibil prin ce a trecut acest om. I-au fost sfaramate 4 vertebre si numeroase oase (cei care l-au intalnit au spus ca nu putea sa isi stranga sireturile la pantofi din cauza ca i-au zdrobit oasele de la picioare). L-au taiat, l-au ars si i-au facut 18 gauri in corp. Zicea ca Dumnezeu a facut un miracol si faptul ca ca a scapat cu viata, probabil, a fost ca noi sa ii ascultam strigatul in numele bisericilor ilegale care se afla si in ziua de astazi in diverse locuri din lume.

Cruzimea ateismului e greu de imaginat. Cand un om nu are credinta in rasplata faptelor lui bune si cand nu se teme de lucrurile rele, atunci nu are niciun motiv sa mai fie uman.

Povestea despre un pastor, Florescu, care a fost torturat spre a-i "turna" pe cei care ii frecventau biserica. In prima faza l-au batut, l-au taiat cu cutitele, l-au ars cu fier inrosit in foc. Apoi i-au bagat in celula lui sobolani infometati. Nu a putut dormi zile intregi caci a trebuit sa se apere in permanenta de ei. Apoi a fost fortat sa stea in picioare timp de doua saptamani, zi si noapte.

Vazand ca nu pot sa scoata nimic de la el l-au adus pe baiatul lui de 14 ani si au inceput sa il bata in celula in care era el. Atunci pastorul i-a spus baiatului: „Alexandru, trebuie sa le spun ce vor sa afle de la mine. Nu pot sa mai suport sa vad cum te tortureaza si pe tine!”. Baiatul i-a raspuns: „Tata, nu face nedreptatea asta sa am un tata tradator. Rezista! Daca o sa ma omoare in bataie am sa mor cu cuvintele astea pe buze: „Isus si patria mea”.

Comunistii revoltati l-au omorat pe baiat, sangele lui improscand pe peretii intregii celule. El a murit laudandu-l pe Dumnezeu! Insa incercati sa va puneti in pielea acelui parinte ...

Detinutilor li se dadea sa manance o singura felie de paine pe saptamana si o supa infecta in fiecare zi. Au ajuns sa imparta si felia asta de paine si medicamentele pe care le aveau si care ar fi putut sa le salveze viata cu cei care odinioara i-au torturat, odata ce acestia din urma ajungeau sa fie la randul lor aruncati in inchisoare.

Wurmbrand a spus: „Nu sunt revoltat ca am pierdut 14 ani din viata in inchisoare, caci aici am vazut lucruri frumoase. Am fost unul din cei mai neinsemnati puscariasi, dar am avut privilegiul sa stau in celula cu adevarati sfinti, eroi ai credintei. Ei au murit bucurosi pentru Hristos!”

A mai spus ca a avut de invatat de la gardienii care il torturau: „Cum ei nu l-au lasat pe Isus sa fie in inima lor, am decis ca nici eu sa nu ii las loc Satanei in inima mea”. A considerat ca cea mai cumplita tortura a fost spalarea de creier la care a fost supus in inchisoare, mai dureroasa decat toate suferintele pe care le-a rabdat. 17 ore pe zi, saptamani, luni si ani la rand tot ceea ce auzeau ei era: „Comunismul este bun! Comunismul este bun! Comunismul este bun! Credinta este o prostie! Credinta este o prostie! Credinta este o prostie! Renunta! Renunta! Renunta!”

Timp de 14 ani nu a avut acces la nicio Biblie. Nu se mai putea ruga ca si inainte. Era infometat, drogat, indobitocit cu doctrine comuniste. Pana si rugaciunea „Tatal nostru” i se parea prea lunga si nu se putea concentra sa o spuna, asa ca singura rugaciune pe care o spunea zi de zi, ceas de ceas a fost: „Isus, te iubesc! Isus, te iubesc!”

Un alt mesaj pe care l-am gasit pretutindeni in cartea lui a fost dragostea pentru oamenii care l-au torturat. A spus: „Am urat comunismul, insa i-am iubit pe comunisti”, „M-am uitat la oameni nu cum erau, ci cum puteau sa devina si vedeam in cei care ma torturau un viitor apostol Pavel” (care a fost cunoscut pentru faptul ca a torturat el insusi pe primii crestini, inainte sa se intoarca la Hristos)

O floare, pe care o calci in picioare, te rasplateste cu parfumui ei. Tot asa, crestinii, torturati de comunisti, le rasplateau aceasta tortura prin dragoste. Acest mesaj impresionant cat si rugaciunile acestor crestini din inchisorile comuniste nu puteau sa ramana fara niciun raspuns: cativa dintre cei ce ii persecutau au devenit crestini si au suferit bucurosi mai tarziu in inchisori pentru credinta lor in Dumnezeu.

Wurmbrand a spus ca nu a avut sansa, ca multi alti frati in credinta, sa moara o moarte de martir in inchisoare. A fost eliberat si au fost platiti $ 10.000 pentru rascumpararea sa si a familiei sale din Romania comunista de catre o misiune norvegiana si a crestinior evrei britanici.

Inainte de a pleca a fost chemat de doua ori la Partid si i-au spus: „Acum ca pleci poti sa vorbesti de Hristosul tau cat vrei, insa ai grija sa nu spui nimic de noi, caci pentru 1000 de dolari gasim un ucigas care sa te lichideze. Sau o sa inventam tot felul de lucruri despre tine si o sa te distrugem moral.”

Odata ajuns peste hotare insa, Richard Wurmbrand nu a putut sa tina ascuns prin ce a trecut el si ca el o multime de credinciosi din tarile comuniste.

A vorbit intregii lumi, a scris o multime de carti traduse in peste 70 de limbi, a prezis caderea comunismului cu 20 de ani inainte sa se intample... si la o manifestatie americana, indignat de mesajul transmis de un pastor simpatizant a miscarii de stanga, a luat microfonul si le-a prezentat tuturor „diploma lui de doctor in comunism” desfacandu-si pana la brau camasa si aratandu-le cicatricele adanci de pe torace.

Mesajul lui pentru noi este sa mergem pe urmele lui Hristos! Asta ar trebui sa fie idealul nostru in viata.

God bless,

Dorin

10 Strategii pentru cresterea increderii in sine a copilului tau

Vorbeam in post-ul anterior despre falsele valori care sunt promovate in societatea noastra: frumusetea, inteligenta si banii si promiteam ca am sa revin cu strategiile propuse de

James Dobson in cartea sa pentru construirea increderii in sine (self-esteem). 

Asadar…. Am revenit :)

Strategia 1: Examineaza valorile in casa ta.

Noi, ca si parinti, suntem produsele societatii ale carei valori tocmai le-am condamnat. Am fost invatati in mod repetat sa apreciem frumusetea si inteligenta, toti vrem sa avem copii care sa impresioneze lumea inconjuratoare.

Adeseori cea mai mare stricaciune este pricinuita neintentionat acasa, locul care ar trebui sa fie sanctuarul copilului. Intrebarea pe care o pune Dobson e urmatoarea: cu ce drept cerem copiilor nostri sa fie super-copii, cand noi suntem doar niste oameni obisnuiti? 

Trebuie sa fim atenti ce le spunem copiilor. Putem sa ii echipam cu increderea necesara incat sa treaca peste presiunile la care sunt supusi de colegii lor, sau putem sa ii lasam fara aparare spunand lucruri care le scad moralul.

Diferenta o face calitatea comunicarii pe care o avem cu copiii nostri. Un copil care e convins de dragostea parintilor si de respectul lor o sa se vada ca fiind valoros.

Multi copii sunt convinsi ca parintii ii iubesc, insa nu sunt convinsi ca sunt apreciati suficient. Asemenea atitudini aparent contradictorii nu sunt atat de neobisnuite in relatiile umane (de exemplu o sotie care isi iubeste sotul alcoolic, insa il dispretuieste pentru ceea ce a devenit). De aceea, ei pot spune “Sigur ca ma iubesc, ca doar sunt copilul lor, vad ca sunt important pentru ei, insa nu sunt mandri de mine. Sunt o dezamagire pentru ei..”

E asa de usor sa cadem in capcana asta (trebuie sa recunosc ca si eu ma simt vinovat de cateva din urmatoarele). De exemplu, daca cineva le pune o intrebare directa, ii intrerupem si dam noi raspunsul in locul lor. Sau le tinem o predica, inainte de a face o vizita la niste prieteni, despre felul in care sa se comporte si sa nu ne faca de ras.

Asadar, dragostea e doar jumatate din task-ul de a creste increderea copilului tau. Cealalta jumatate trebuie sa o constituie respectul pe care il acordam.

In viziunea lui Dobson, exista patru bariere care pot face ca sa se indoiasca de valoarea lui, chiar daca il iubim.

•  Lipsa de sensibilitate a parintilor: trebuie sa fim atenti ce spunem cand sunt si ei de fata.

De exemplu vorbea despre mama unui pacient de a lui care spunea despre copilul ei care se afla la doar cativa metri distanta: cand s-a nascut, Roger avea febra, doctorii nu mai stiau ce sa ii faca. I-au dat niste medicamente gresite. Acum Roger nu o sa mai fie la fel. Doctorii spun ca are ceva malformatie pe creier si acum nu poate sa invete bine la scoala”. Nu prea e incurajator pentru bietul baiat ceea ce vorbeste mama lui, nu-i asa?

•  Oboseala si presiunea 

De ce trebuie sa ne reamintim cateodata sa fim sensibili la nevoile copiilor nostri? Cum de uitam? Cred ca raspunsul e: viteza cu care abordam viata, problemele de la serviciu, gandul la ce punem pe masa, etc. Intreaga noastra lista cu ceea ce avem de facut (to-do list), in care nevoile copiilor parca nu isi gasesc locul.

• Sentimentul de vinovatie – exista un conflict intre nevoile copiilor si indatoririle pe care le au parintii. Oare le acord suficienta atentie? Oare nu am reactionat gresit cand am luat deciziile pe care le-am luat? Repet greselile pe care am simtit ca le-au facut parintii mei cu mine?

Acest sentiment de vinovatie poate in primul rand sa afecteze bucuria pe care ar trebui sa o simtim atunci cand ne crestem copiii si sa o transforme intr-o experienta dureroasa. In al doilea rand, este afectat modul in care ii crestem: reactia tipica e sa le cumparam tot ceea ce ne cer (imi amintesc ca am intalnit o romanca in Roma care ne spunea ca trimite bani parintilor ei sa ii cumpere orice vrea baiatului ei, simtindu-se vinovata ca nu poate fi impreuna cu el si crezand ca poate ultimul model de telefon poate repara durerea pe care o simte copilul ei). Un alt mod de manifestare e sa fim mai permisivi, sa il lasam sa faca ce vrea. In al treilea rand, copiii pot simti acest sentiment al parintilor si se pot intreba “Sunt eu de vina?”

Cel mai bun mod de a rezolva treaba asta e de a o lamuri odata pentru totdeauna, folosind-o ca un motiv pentru schimbare. Sentimentul de vinovatie este o emotie valoroasa, furnizand energia necesara ce ne face sa schimbam unele lucruri in viata noastra si ne poate ajuta sa crestem. 

• Rivali in dragoste – atunci cand unul dintre junior simte ca fratiorul cel mai mic a captat intreaga atentie a parintilor.

Strategia 2: Rezerva Adolescenta pentru adolescenti

Copiii din ziua de azi sunt bombardati cu o gramada de jucarii gen Barbie care ii fac sa puna mare accent pe frumusete. De asemenea sunt o multime de  programe pentru copii (sau desene animate) care parca, in loc sa ii ajute, ii “strica” si mai tare. Un alt lucru la care trebuie sa fim atenti e sa vedem la ceea ce se uita copii nostri pe Internet, caci e foarte usor in loc de “toys” (N.R. jucarii) sa gaseasca link-uri la “sex-toys”.

Strategia 3: Invata-l pe copilul tau politica de “non-auto-denigrare”

Una dintre caracteristicile unei persoane care se simte inferioara e sa discute despre deficientele ei.

O persoana supraponderata se simte nevoita sa se scuze prietenilor cu care se afla la masa atunci cand isi comanda o prajutura cu multa frisca. Parca din explicatiile ei poti deduce ceea ce gandeste: “Sunt deja gras destul chiar si daca nu mananc asta”. La fel o persoana care crede ca e mai prostuta o sa admita deschis “Sunt destul de slaba la matematica, parca nu pot aduna 2 si cu 2”. Acest mod de auto-denigrare se intalneste destul de des. Ascultati-va pe voi insiva! O sa fiti surprinsi cat de des va plangeti de mila prietenilor vostri.

Haideti sa ne oprim sa de auto-denigram! Si sa ii invatam si pe copiii nostri sa nu faca acest lucru, pentru ca autocritica continua poate deveni un obicei rau si nu ii ajuta cu nimic.

Este o mare diferenta intre acceptarea vinovatiei (cand este valida) si paravrageala despre inferioritatea unuia (sau chiar si a noastra).

Strategia 4: Ajuta-l pe copilul tau sa compenseze

Compensatia este cea mai buna arma a copilului tau impotriva inferioritatii. Contrabalanseaza-i slabiciunile prin capitalizarea punctelor lui forte.

Viziunea copilului asupra lui este produsul a doua influente: calitatea vietii familiale si experienta sociala din afara familiei. Prima e mai usor de controlat decat a doua. Nu putem sa il imbracam pe copilul nostru cu niciun fel de armura emotionala care sa il protejeze de respingerea sau ridiculizarea colegilor lui de la scoala. E dureros sa se rada de tine, sa te jigneasca cineva, sa te bata cineva sau chiar sa te ignore cineva. Insa personalitatea noastra se dezvolta datorita acestor mici (sau mai mari) necazuri, asta in cazul in care nu suntem zdrobiti de tot in acest proces. E un fel de … “ce nu ne omoara, ne face mai puternici”.

Chiar daca ne vine greu sa credem, copiii nostri au nevoie de mici esecuri sau dezamagiri in perioada lor de formare. E ca si ilustratia cu un copac care daca este intr-o padure tropicala nu are radacinile adanc infipte in pamant (ca unul care se afla intr-un teren mai arid) si orice vant care este mai puternic il doboara la pamant. Copiii care invata sa isi rezolve problemele sunt mai in siguranta decat acei care niciodata nu au fost nevoiti sa le infrunte.

Task-ul nostru ca si parinti nu e sa eliminam fiecare incercare din viata lor, ci sa le fim aliati si sa ii incurajam atunci cand sunt in necaz, intervenind cand amenintarile sunt peste puterile lor si sa le dam uneltele care sa ii ajute sa depaseasca aceste obstacole. Iar una dintre aceste unelte e compensarea. 

Trebuie sa ii ajutam pe pitici sa isi gaseasca lucrurile la care sunt buni si sa se foloseasca de ele. De exemplu, sportul e unul din lucrurile cu care “pot iesi in fata” copiii. Iar punctul-cheie in a-i forma excelenti atleti e sa inceapa de mici. E greu sa ii convingi sa faca un sport, care ca orice lucru la inceput, cand nu ai experienta, pare un chin. Insa prin perseverenta (mai ales din partea parintilor) o sa ajunga sa aiba mici succese, care o sa se transforme in si mai mari succese in prezenta colegilor de clasa, si lucrul asta o sa ii dea incredere sa il faca sa fie mai bun si in alte domenii.

Strategia 5: Ajuta-l pe copil sa concureze

Aici nu ma refer doar la competitii sportive sau academice, ci sa concureze in societatea noastra, cu sistemul de valori pe care le are. De exemplu, daca e mai slab la anumite materii, cauta sa il ajuti, sau ia-i un meditator, daca are dintii strambi, mergi cu el la dentist si cumpara-i aparat dentar.

Nu putem sa ignoram cu desavarsire regulile jocului, insa putem sa avem multumirea sa stim ca jocul propriu-zis nu e asa de important.

Ideea e sa ii invatam de mici care sunt adevaratele valori in viata: dragostea pentru aproapele tau, respectul fata de parinti, blandetea, integritatea, cinstea, sinceritatea, dragostea pentru Dumnezeu.

Strategia 6: Disciplineaza copilul fara a-i stirbi respectul de sine.

Ingredientele pentru o disciplina sanatoasa

•  Spune-i copilului regula inainte ca aceasta sa fie incalcata (el trebuie sa stie ce se asteapta de la el si de ce). Aici ma simt cu musca pe caciula, caci nu de putine ori fac regulile( sau dau pedepsele) cand observ un lucru care nu imi place.
•   Un copil care in mod deliberat testeaza autoritatea prin nerespectarea unei reguli asteapta sa fie pedepsit. Nu il dezamagiti! :)
• Nu il pedepsiti pentru greseli si accidente. Nu ii dati “la fund” pentru ca a uitat sa isi faca patul dimineata, sau pentru ca nu a dat de mancare la caine. De asemenea nu il bateti pentru ceva ce a facut ieri.
•  Dupa o pedeapsa (sau o bataitza) copilul are nevoie sa ii aratati ca il iubiti. E un moment bun sa ii spuneti de ce a gresit si cum poate sa evite greseala data viitoare.
•  Bataile, urechelile (spanking) trebuie sa inceteze cand copilul are 8,9 ani. (trebuie sa imi notez si eu lucrul asta) Niciodata sa nu dati intr-un adolescent. Deoarece schimbarile prin care trece un adolescent sunt asa de drastice si sunt atatea lucruri de care indoieste, bataia e o ultima insulta, care-l face sa se simta ca un copilas.

Strategia 7: Fiti atenti ce se intampla la scoala

Trebuie sa facem o distinctie intre un copil care invata/prinde mai greu si unul lenes, care refuza sa invete.

In primul caz ar trebui sa gasim modalitati sa il ajutam (de ex. sa ii gasim un meditator, sau sa incercam sa il ajutam noi). In cel de-al doilea caz, Dobson sugereaza sa incerci sa il rasplatesti pentru notele obtinute. Nu prea sunt de acord cu lucrul asta… Poate ca intr-o alta carte a lui "Dare to Discipline" (N.R. Indrazneste sa il disciplinezi) e explicat mai bine subiectul asta.

Strategia 8: Evita sa creezi dependenta si sa fii prea protector

Daca un copil la nastere este total dependent de parinti, pe parcursul copilariei trebuie sa ii dam, treptat, controlul asupra vietii lui.

Strategia 9: Invata-l pe copil sa fie bun -  sa fie respectuos nu numai cu oamenii mai mari, ci si cu colegii lui de joaca.

Strategia 10: Pregateste-l pentru adolescenta 

Chiar daca mai am cativa ani pana cand ajung copiii mei acolo, deja am citit sumar capitolul .. si nu stiu de ce parca ma apuca o senzatie de “groaza”. Sper insa sa fie mai cuminti/buni decat am fost eu :)

Happy parenting,

Dorin

Cartea nr. 2: Building confidence in your child, Dr James Dobson

Inca o saptamana, inca o carte …

Este a doua carte a psihologului american James Dobson pe care am citit-o. De fiecare data cand citesc astfel de carti imi dau seama cat de important e rolul pe care il avem noi, ca si parinti, in cresterea copiilor nostri. 

“Meseria de parinte” e una din cele mai grele meserii din lume, o meserie care te tine ocupat 365 de zile pe an, timp de 20 de ani, fara weekend-uri, fara concedii, fara pauze (decat atunci cand ai norocul sa ii “trimiti in delegatie” pe juniori la bunici si parca poti pentru cateva zile sa sufli linistit, totusi fiindu-ti dor de acele vietati mici care iti umplu casa de zgomot si viata). E o meserie cu multe frustrari, insa cu si mai multe bucurii si probabil una care iti aduce cele mai multe satisfactii. 

Scriam intr-un post anterior ca definitia unui parinte e: o persoana care lucreaza 20 de ani ca sa creeze o persoana de succes. Insa care sunt “lucrurile” pe care trebuie sa le facem ca si parinti? (si mai ales cele pe care nu trebuie sa le facem?) La toate aceste intrebari am sperat sa gasesc raspunsuri sau macar niste idei care sa ma faca sa trag niste concluzii despre ce presupune aceasta munca de a fi parinte.

Haideti sa vedem cum a decurs cititul cartii si ce am aflat din ea …

Am folosit acelasi sistem de citire de 5 pasi despre care am vorbit in post-ul cu citire rapida.

Pasul 1: Pregratire (1:56)

• Ce stiu? James Dobson – autor crestin, pshiholog care are propria emisiune la radio.
• De ce vreau sa citesc aceasta carte? – sa fiu un parinte mai bun, sa ii ajut pe copiii mei sa fie mai increzatori in fortele lor.
• Ce trebuie sa stiu? Ce vreau sa aflu din aceasta carte? – modalitati de motivare a lor, sa ii incurajez mai mult …

Pasul 2: Previzualizare (9:16)

• Cartea aceasta a fost vanduta in peste un milion de exemplare, insa best seller-ul lui Dobson probabil ca ramane “Strong willed child” (N.R. Copilul incapatanat). 
• Emisiune radiofonica “Family talk with Dr. James Dobson” (Discutii de familie cu Dr. James Dobson).
• 10 capitole scrise marunt, 237 de pagini, multe istorioare
• Interesanta e sectiunea de Notes de la finalul cartii, caci descrie bibliografia folosita pentru fiecare capitol din carte (in cazul in care te intereseaza un subiect anume si vrei sa il aprofundezi)

Pasul 3: Citire pasiva (21:29)

• Sublinierea cuvintelor care mi-au sarit in ochi, cautarea ideilor principale
• Autorul vorbeste despre imbinarea cresterii copiilor cu invataturile biblice
• tipologii de copii carora le lipseste increderea in sine 
• 10 strategii pentru cresterea increderii, are un capitol despre adolescenta (pe care o sa il citesc doar sumar, urmand sa il recitesc cand copiii mei o sa ajunga la acea perioada de viata)
• adulti descurajati
• modalitati de “aparare” impotriva societatii in care facem parte.

Pasul 4 si 5: Citirea activa si citirea selectiva

Traim intr-o societate care impune niste standarde parca imposibil de atins daca ar fi sa ne uitam la “imaginile perfecte” care ne sunt sugerate de vedetele promovate de mass-media.

S-a facut un studiu si chiar participantele unui concurs de frumusete, gen Miss Univers, au gasit o gramada de lucuri pe care le-ar schimba in ceea ce priveste infatisarea lor. Inclusiv printesa Diana, cea care a fost una dintre cele mai admirate femei de pe intreaga planeta, a avut complexe de felul cum arata si se presupune ca asta ar fi dus la boli ca anorexie si bulimie pe care le-ar fi avut. 

Daca asta se intampla cu persoanele care sunt “idolatrizate” de o multime de tineri din zilele noastre, ce putem sa spunem despre restul copiilor care arata “normal”, care nu sunt asa de “binecuvantati” cu o infatisare gen Jennifer Aniston sau Brad Pitt? Ca sa nu mai vorbesc, Doamne fereste, daca cei care au “nesansa” sa poarta ochelari? Sau sa fie mai “prostuti”, sau mai “plinuti”. Nu mai stiu care sunt poreclele de acum, insa pe “vremea mea” ii numeam pe ochelaristi “aragaz cu 4 ochiuri”, sau “grasu’ compasu’”, sau … 

Falsele valori care sunt promovate in societate sunt in ordine: frumusetea, inteligenta si banii. Parca cu cat crestem in varsta, ordinea acestora tinde sa se schimbe ..

Cartea lui Dobson nu incearca sa reconstruiasca lumea sau sa schimbe valorile umane, ci sa ii ajute pe copii sa poata sa faca fata mai bine societatii din ziua de azi. Si aici vine rolul parintilor care ar trebui sa le dezvolte copiilor forta interioara necesara supravietuirii obstacolelor pe care acestia o sa le aiba de infruntat in viata.

De asemenea Dobson prezinta zece “strategii” pentru construirea respectului de sine (self-esteem), oferind raspunsuri si recomandari specifice fata de “amenintarile” din lumea inconjuratoare asupra copiilor nostri.

Strategii pentru copii de varsta mica:

• Construirea unei ambiante de respect si dragoste in cadrul familiei
• Combaterea rutinei si a oboselii parintilor
• Combaterea rivalitatilor dintre frati si a sentimentului copiilor ca dragostea parintelui trebuie cucerita
• Abordarea falselor idei ale societatii moderne care le sunt prezentate in fata ochilor
• Introducerea atitudinilor pozitive referitor la increderea in sine

Strategii pentru copii de varsta mijlocie:

• Ajutarea copiilor sa compenseze slabiciunile, lucrand asupra punctelor forte
• Pregatirea copiilor sa concureze intr-o lume competitiva
• Slefuirea incapatanarii, fara a le distruge spiritul
• Transformarea amenintarilor educationale in incredere
• Instalarea independentei si responsabilitatii
• Invatarea copiilor sa fie sensibili la nevoile celorlalti

Strategii pentru adolescenti:

• Cum sa pregatesti un copil pentru varsta de adolescent
• Cum poti sa raspunzi la sentimentele de respingere pe care le au adolescentii
• Formarea unor atitudini sexuale sanatoase
• Usurarea procesului de instrainare dintre parinti si copii

Strategii pentru adulti:

• Identificarea surselor depresiei
• Confruntarea cu sentimentele de inferioritate
• Mijloace terapeutice cu care ii putem ajuta pe ceilalti din jurul nostru

E ciudat cum un copil frumos percepe lumea ca fiind calda, primitoare, pe cand un copil urat o vede mai degraba rece. 

S-au facut niste studii care arata urmatoarele: copiii mai frumosi primesc note mai bune la scoala, iar adultii se asteapta de la copiii care sunt urati sa fie mai neastamparati. Cand li s-au aratat un set de poze cu copii si le-a cerut sa identifice pe acei care probabil sunt mai neastamparati, de cele mai multe ori adultii au ales pe cei care sunt mai urati. Tot acestia au fost alesi si cand au fost selectati cei care nu sunt asa de cinstiti.

Chiar si pentru acelasi lucru rau facut, cei care sunt mai frumosi nu sunt pedepsiti tot atat de sever ca si ceilalti.

Copiii care sunt mai frumosi sunt considerati mai inteligenti, mai de succes si se asteapta de la ei sa fie cuminti si sa faca treaba buna in viata, pe cand cei urati sunt vazuti mai degraba mincinosi, neprietenosi sau antisociali.

Ca urmare a unor asemenea stereotipuri oamenii frumosi au in viata mai multe oportunitati decat cei mai putin frumosi. De exemplu, astfel de persoane au mai putine roluri in filme, poate niciodata nu o sa se casatoreasca sau au mai putini prieteni. E interesant ca aceste stereotipuri se evidentiaza mai mult la fete in comparatie cu baietii.

Si acest sistem distorsionat de valori il transmitem copiilor nostri inca de cand sunt mici. Majoritatea povestilor sunt despre printi si printese frumoase, nu-i asa?

Mi-a placut afirmatia lui George Orwell care spunea “Toti oamenii sunt egali, insa unii sunt mai egali decat altii”.

Insa s-au facut niste studii in ceea ce priveste perspectivele pe care le au acesti “feti frumosi” si “printese” ale zilelor noastre: o mare parte dintre ei (care probabil ca se bazeaza doar pe frumusete) ajung sa fie mai nefericiti mai tarziu (probabil ca e mai dur si procesul de imbatranire ;)).

Nu e de mirare ca copiii inteleg inca de la 3, 4 ani ce loc important il are frumusetea. 

Al doilea atribut esential uman, inteligenta, parca e mai subtil decat frumusetea. Un copil care nu e asa destept nu are tatuat pe frunte coeficientul de inteligenta si supravietuieste primii ani din viata avand respectul de sine intact. Poate sa ajunga la 5,6 ani pana cand sa isi dea seama de diferentele dintre el si prietenii lui mai destepti. Apoi dezastrul incepe! Odata cu inceperea scolii, intreaga lui lume incepe sa se crape si totul se trasforma in cioburi. Scoala este un loc periculos pentru copiii care au o incredere de sine fragila. 

Asadar, ce e de facut? 

Solutia in numarul viitor :)

Spor la citit si la ... crescut bine copiii.

Dorin

4-Hour Workweek (Saptamana de lucru de 4 ore) – Tim Ferriss

Asta e prima carte pe care am citit-o din lista celor 8 carti (vezi postul anterior)

As vrea sa fac o analiza a cartilor citite si as vrea sa ma opresc asupra a 10 idei din fiecare carte care mi s-au parut mai interesante, apoi sa prezint cateva in blog-ul acesta (urmand  sa revin cu eventuale alte articole, in care sa vorbesc si despre restul ideilor).

De asemenea, o sa incerc sa citesc cartile folosindu-ma de tehnica despre care am discutat in postul anterior: de cei 5 pasi de citire a unei carti (Pregatire – Previzualizare –Citire pasiva – Citire activa – Citire selectiva).

Fiind prima carte, am citit-o putin altfel (cand m-am apucat sa o citesc nu stiam de sistemul celor 5 pasi, asa ca am citit-o “normal” (adica din doasca in doasca), insa am recitit-o folosind sistemul mai sus amintit si o sa ma folosesc de acest lucru sa expun ideile din aceasta carte.

Ma gandesc ca poate o sa folosesca cuiva notitele astea (macar ca un termen de comparare, daca citeste aceeasi carte si vrea sa faca sa urmeze acelasi sistem).

Pasul 1: Previzualizare (durata 2:47 minute)

Intrebare: Ce stiu deja despre carte/autor/subiect?

Raspuns:

1. Stiam despre Tim Ferriss ca este investitor in companii care sunt la inceput (angel investor), ca este autor (deh ... doar citeam cartea lui, nu-i asa?) a doua carti care au ajuns ambele #1 Best Seller-uri la New York Times, ca este din cand in cand invitat sa lectureze la universitatea Princetown, ca este speaker (chiar zilele astea impreuna cu Richard Branson o sa fie key-speakers la o conferinta in Melbourne), ca a castigat campionatul mondial de tango dupa doar 6 luni de antrenamente, etc.
2. banuiam ca, probabil, o sa atinga ideea de a munci mai destept in loc de a munci mai din greu (work smarter, not harder)
3. delegarea taskurilor, geo-arbitrage, asistenti virtuali
4. sa muncesti de la distanta
5. sa fii mai productiv
6. ca, probabil, o sa gasesc cateva site-uri interesante de studiat

Majoritatea raspunsurilor astea le-am stiut uitandu-ma la o prezentare pe care a facut-o la TED (vezi link) + cateva articole de pe blogul lui (http://www.fourhourworkweek.com/blog/)

Pasul 2: Previzualizare (6:15 minute)

Intrebare: Ce vreau eu sa stiu?

Raspuns:

1. cum sa iti “antrenezi” seful sa valorizeze mai mult productivitatea ta si sa te lase sa lucrezi de acasa
2. cum sa automatizezi "cash flow muses"
3. mai multe despre cultivarea ignorantei selective
4. ce inseamna D.E.A.L (N.R. deal = afacere, daca ar fi sa traduci din engleza)

Pasul 3: Citire pasiva

Sublinieri cu markerul + cateva semne de exclamare ...pentru identificarea ideilor principale

Pasul 4: Citire activa

Idei principale:

1. D.E.A.L – Definitie – Eliminare – Automatizare – e(L)iberare (Liberation)
2. Legea lui Pareto
3. Legea lui Parkinson
4. Crearea unui produs
5. Nu oferi prea multe posibilitati de alegere
6. Cum sa iti dai demisia
7. Mini-retirement (N.R. pensionare temporara)
8. Low information diet (N.R. Cura cu informatie putina)
9. Umplerea vidului
10. Citate si site-uri utile

Pasul 5: Citire selectiva

Odata identificate ideile care mi s-au parut mai interesante, mi-am alocat 10-20 de minute in recitirea mai amanuntita a lor. 
Astazi o sa vorbesc despre primele trei:

1. D.E.A.L – Definitie – Eliminare – Automatizare – e(L)iberare (Liberation)

In intreaga carte vorbeste despre doua notiuni: notiunea de New Reach (NR), care probabil ca s-ar traduce cu “Noii Bogatasi” si notiunea de Lifestyle Design (LD) (design-ul vietii).

De fapt, intreaga carte incearca sa ne prezinte cum a ajuns el de la 14 ore de lucru pe zi (si un salariu anual de 40.000 de dolari) sa lucreze doar 4 ore pe saptamana pentru un salariu lunar de 40.000 de dolari.

El face o afirmatie care mi s-a parut interesanta: Oamenii ,de fapt, nu vor sa devina milionari, ei vor sa experimenteze ceea ce ei cred ca doar daca ai milioane de dolari poti sa iti permiti sa iti cumperi.

Acronimul D.E.A.L e, de fapt, procesul de a deveni un membru al NR, un proces pas cu pas pe care poti sa il folosesti ca sa te “re-inventezi”.

   D de la Definitie – introduce noile reguli si scopul a unui joc nou. Iti explica cine sunt NR si ce fac ei.

   E vine de la Eliminare – vorbeste despre faptul ca este posibil sa realizezi mai multe, facand mai putine lucruri, vorbeste despre diferenta dintre a fi eficace (effective), adica de a face lucrurile care te duc mai aproape de telurile pe care ti le-ai propus in viata vis-a-vis de a fi mai eficient (adica de a realiza un anumit task in cel mai economic mod posibil).

Sunt prezentate doua truisme:

a.      Daca faci foarte bine ceva care nu este important, nu o sa il faca sa fie important.

b.      Daca un task dureaza foarte mult timp, nu il face sa fie si important.

 Mai vorbeste despre legea lui Pareto (o sa vorbesc despre ea mai jos), despre ignoranta selectiva, despre cum sa iti dezvolti o cura de “cat mai putina informatie” inghitita, altfel spus despre ignorarea lucrurilor ne-esentiale. Aceasta sectiune furnizeaza primul din cele trei ingrediente din LD (Life Design): timpul.

   A vine de la Automatizare – cum sa iti pui venitul pe pilot automat folosindu-te de arbitraj geografic, outsourcing si “regulile ne-deciziilor”. Aceasta sectiune furnizeaza al doilea ingredient: venitul.

   L vine de la Liberation (Eliberare) -  e introdus conceptul de mini-retirement (pensionare temporara) si despre cum sa iti extinzi orizontul (si de ce nu ... sa vizitezi lumea). Aceasta sectiune furnizeaza ultimul ingredient: mobilitatea.

Asadar ,cine sunt “Noii Bogatasi”, acei NR, si prin ce se deosebesc ei de “Bogatasii normali” (BN - trebuie sa recunosc ca eu am venit cu denumirea asta), acei oameni care lucreaza o viata intreaga, care stang bani pana la pensionare, ca la sfarsit sa isi dea seama ca viata a trecut pe langa ei.

In carte ne este prezentata o comparatie:

BN: Sa lucrezi pentru tine.

NR: Sa ai pe altii care lucreaza pentru tine.

BN: Sa lucrezi doar cand ai chef.

NR: Sa eviti munca doar de dragul muncii si sa lucrezi “inteligent”, adica cu minimum de efort sa obtii efectul maxim.

BN: Sa te pensionezi repede (cat mai tanar cu putinta).

NR: Sa iti distribui perioadele de relaxare si aventura (mini-retirement) pe tot parcursul vietii, la intervale regulate si sa recunosti ca inactivitatea nu trebuie sa fie “tinta finala”. Sa faci ceea ce iti place, asta e tinta finala!

BN: Sa iti cumperi tot ce iti doreste inima.

NR: Sa faci tot ce ai vrea sa faci si sa fii tot ceea ce iti doresti sa fii. Daca aici incluzi si cateva “obiecte” sau “gadget-uri” e ok, insa ele sa fie mai mult bonusuri, nu scop in sine.

BN: Sa fii sef in loc de angajat, sa fii la putere.

NR: Sa nu fii nici sef, si nici angajat ... ci proprietar. Sa fii proprietarul trenurilor, insa sa ii lasi pe altii sa se asigure ca merg la timp.

BN: Sa faci o caruta de bani.

NR: Sa faci o caruta de bani avand scopuri precise si vise pe care vrei sa le implinesti. Pentru ce muncesti?

BN: Sa ai mai mult.

NR: Sa ai mai multa calitate in viata si mai putina dezordine

2. Legea lui Pareto 

Prima data am auzit de aceasta lege de la tatal meu. Este cunoscuta si sub numele de legea 80/20, care a fost inventata de un economist italian, Vilfredo Pareto, care a trait intre anii 1848 – 1923.

Pe scurt, ea poate fi sumarizata astfel: 80% din obiective sunt atinse cu 20% dintre mijloace.

 Alternative ale acestei legi pot fi:

a.       80% din consecinte sunt provocate de 20% din cauze.

b.      80% din rezultate sunt generate de 20% din efort si timp.

c.       80% din veniturile unei companii provin din 20% din produse si clienti, etc.

Sunt doua intrebari pe care ti le poti pune zilnic:

1. Care sunt cele 20% surse care cauzeaza 80% din problemele din viata noastra?
2. Care sunt cele 20% surse care au ca rezultat 80% din rezultatele noastre pe care le asteptam si care ne dau satisfactie?

    Scopul este sa identificam aria in care suntem ineficienti si sa o eliminam si, de asemenea, sa identificam punctele noastre forte si sa le multiplicam. Sa nu mai lucram doar de dragul de a munci (alt acronim: work for work – W4W).

Faptul ca suntem ocupati e si acesta o forma de lene – lenea de a gandi si de a actiona haotic.

Daca suntem coplesiti cu ce ni se intampla zilnic la serviciu este cateodata la fel de neproductiv ca si cand nu am face nimic si este cu mult mai neplacut. Tatal meu are o vorba: Decat sa muncesc degeaba, mai bine stau degeaba. :)

Trebuie sa te focusezi pe cateva lucruri importante si sa le ignori pe celelalte. Acest proces de identificare si focusare pe lucrurile importante e un proces de durata, care o sa iti ia probabil cateva luni.

Este usor sa te lasi prins in valtoarea evenimentelor, insa trebuie sa tinem minte ca lipsa timpului e de fapt lipsa prioritatilor din viata noastra.

 
 3. Legea lui Parkinson

 "Work expands so as to fill the time available for its completion." (N.R. Munca se extinde sa umple timpul alocat completarii ei)

De multe ori am reusit sa fac mai multe lucruri cand am fost “strans” cu timpul, decat atunci cand am avut cateva zile sa termin un task.

Aceasta lege se poate extinde practic si la alte lucruri din viata noastra (daca avem o debara mai mare, o sa gasim destule lucruri ca sa o umplem, sau atunci cand castigam mai mult, tindem sa cheltuim mai mult, etc)

Produsul final cu deadline-ul mai strans are de cele mai multe ori aceeasi calitate, sau chiar o calitate superioara, decat a celui care durata mai lunga de dezvoltare. Poate asta se datoreaza faptului ca suntem nevoiti sa ne focusam atentia mai mult pentru terminarea task-ului care trebuie terminat urgent.

Pentru a ne creste productivitatea avem doua abordari la dispozitie, fiecare parca e inversarea celeilalte:

1. Reduceti task-urile si fa-le doar pe cele importante pentru a scurta timpul de lucru (80/20)
2. Micsoraza timpul de lucru pentru reduce task-urile si a fi nevoit sa le faci pe cele importante.

Cred ca cea mai buna solutie e o combinatie a celor de sus: identifica acele cateva task-uri critice care contribuie cel mai mult la venitul tau si programeaza-le astfel incat sa le executi intr-un timp cat mai scurt.

Chiar daca stii ce este important, daca nu ai un termen limita care sa te forteze sa te focusezi asupra lui, o sa apara alte task-uri care sa iti cosume timpul, astfel ca la sfarsitul zilei sa te trezesti ca nu ai terminat nimic din ce ti-ai propus.

Sunt cateva intrebari care ar trebui sa ni le putem punem de-a lungul zilei de lucru:

• Sunt productiv sau doar activ? Sau ...
• Inventez eu lucruri pe care “trebuie” sa le fac doar ca sa evit sa fac ceea ce e intr-adevar important?

Pentru a avea mai mult timp trebuie sa facem mai putine lucruri si de aceea trebuie sa ne definim doua liste: o lista cu lucrurile pe care trebuie sa le facem (to-do list) si o a doua lista cu lucrurile pe care nu trebuie sa le facem (a not to-do list).

• Care sunt 20% dintre sursele care imi provoaca 80% din probleme si neplaceri?
• Care sunt 20% din surse care imi provoaca 80% din telul propus si care imi provoaca o senzatie de fericire?

Ca sa poti sa iti pui task-urile pe care le aveai programate astazi in una din cele doua liste, Tim Ferriss iti propune sa te gandesti la niste cazuri ipotetice:

•   Daca ai avea un atac de cord si trebuie sa lucrezi doar doua ore pe zi, ce taskuri ai face?
•   Daca ai avea un pistol pus la tampla si ai fi fortat sa reduci 4/5 din diferitele activitati care iti consuma timpul, pe care dintre ele le-ai elimina? (email-ul, telefoanele, conversatiile cu tovarasii de la birou, sedintele???)
•  Care sunt primele trei activitati pe care le faci ca sa iti umpli timpul si sa iti dea senzatia ca esti productiv?
•  Care sunt 20% din oamenii care iti produc 80% din placere si care te trag inainte si care 20% din oameni iti produc 80% din senzatia de neplacere odata ce discuti cu ei?

Ne trezim ca petrecem o gramada de vreme cu oameni care ne “otravesc” cu pesimismul lor, trandavie si cu asteptari marunte despre ei si despre lumea lor inconjuratoare.

E dureros sa te gandesti ca trebuie sa renunti la cateva activitati/oameni care nu te trag inapoi in viata, insa tu esti valoarea medie a 5 prieteni apropiati ai tai, asa ca nu subestima efectele prietenilor care sunt pesimisti, fara ambitie sau dezorganizati. Daca cineva nu te ajuta sa devii mai puternic, poate te face sa fii mai slab.

Nu vi s-a intamplat ca de fiecare data cand discutati cu cineva sa te simti “down” (jos) si sa nu iti poti explica de ce? Parca m-am saturat de barfele unora, de micile rautati si invidii.

La polul opus exista oameni care parca te fac sa te simti mai bine in pielea ta dupa fiecare discutie cu ei (fie ca te asculta, fie ca iti spun un cuvant de incurajare, fie ca impartasesc cu tine cateva experiente din viata lor care sa te faca si pe tine sa iti doresti sa fii mai bun, sa faci mai mult cu viata ta).

Ar trebui sa iti petreci timpul mai mult cu acestia din urma si sa renunti (sau macar sa reduci) timpul petrecut cu omuletii din prima categorie.

Sfaturi pentru a fi mai podructiv:

•   Invata sa te intrebi: “Daca acesta ar fi singurul lucru pe care sa il fac azi, as fi multumit cu ziua mea?”
•   Pune-ti un reminder (sau un Post-Note pe calculator) care sa iti apara de trei ori pe zi cu urmatoarea intrebare: “Inventezi lucruri pe care le ai de facut ca sa eviti ceea ce este important?”)
•   Nu incerca sa faci mai multe lucruri deodata (don’t multitask) Facand mai multe lucruri poate o sa ti se para ca esti mai productiv, dar de fapt reusesti sa faci mai putin. Fixeaza-ti maxim doua task-uri importante pe zi si fa-le complet separat unul de altul de la inceput pana la sfarsit. Evita orice distragere a atentiei pana cand le termini.
•   Foloseste legea lui Parkinson sa faci mai multe intr-un timp mai scurt. Micsoreaza programarile si deadline-urile ca sa te oblige sa iti focusezi atentia, in locul povestilor nesfarsite si al amanarilor. Pentru a avea un countdown timer folositi e.ggtimer.com (sau www.e.ggtimer.com/5min).

Deocamdata ma opresc aici cu analiza cartii.

Happy reading!
Dorin

P.S. Urmatoarea carte: Dezvoltarea increderii copilului tau (Building Confidence in you child) - Dr. James Dobson

Citire rapida sau ... 5 pasi pentru citirea unei carti

Zilele trecute mi-am comandat de pe Amazon o carte (vezi coperta) despre citire rapida.

Insa, pana cand o sa imi ajunga din State, m-am apucat sa citesc alta carte care o aveam despre acelasi subiect. Si m-am gandit sa impartasesc cu voi ce am “descoperit”. Probabil ca la sfarsitul celor 8 saptamani o sa gasesc acest post “invechit”, insa o sa il reactualizez pe masura ce o sa stiu mai multe despre acest subiect.

Asadar … autorul cartii propune un sistem de 5 pasi care ar trebui urmat atunci cand vrei sa citesti o carte.

Pasul 1: Pregatire (durata 5 minute)

Unul din motivele pentru care cititul poate parea frustrant cate odata e acela ca ne lipseste concentrarea. Sunt doua lucruri ce putem face pentru a reduce tensiunea care poate aparea in momentul in care suntem pusi in fata unei carti pe care trebuie sa o citim:

1. Sa ne dam seama ca deja stim cate ceva despre subiectul respectiv (de foarte putine ori pornim la drum fara sa avem nici cea mai mica idee despre ceea ce vrem sa studiem)

2. Sa punem intrebari. Facand lucrul acesta o sa ne ajute sa ne imbunatatim cunostintele si sa atingem obiectivul propus.

Scopul principal a acestui pas e sa construim un cadru in care sa putem sa punem tot ceea ce invatam pe masura ce citim. Acest cadru poate fi construit din fapte si intrebari. Intrebarile sunt importante, caci fara ele nu vom gasi niciun raspuns.

Pentru fiecare bucata de informatie pe care o sa o punem in acest cadru puneti-va urmatoarele intrebari: cine, ce, unde, cand, de ce, cum. Intotdeauna puneti intrebari!

E mai bine sa nu afli raspunsul, decat sa nu pui intrebarea :)

In acest pas de pregatire focuseaza-ti atentia facand urmatoarele lucruri:

1. Scrie pe hartie tot ceea ce stii despre subiect (doar ideile principale)

2. Decide ce vrei de la cartea pe care o ai in fata.

3. Pune-ti urmatoarele trei intrebari:

• De ce citesc cartea asta? 
• Ce stiu deja despre acest subiect? 
• Ce am nevoie sa invat? 

 Acest pas pregatitor este important caci o sa te ajute sa fii concentrat la cartea pe care o ai in fata.

Pasul 2: Previzualizare (durata 5-10 minute pentru o carte de 300 de pagini)

Scopul acestui pas e sa te faca familiar cu structura cartii (cum arata, e doar text, are imagini, fontul cu care este scrisa cartea o face usor de citit, este impartita in sectiuni, etc).

• Citeste copertile, cuprinsul si uita-te peste index, glosar si bibliografie. 
• Determina structura cartii: titlurile capitolelor si subcapitolelor, imaginile, graficele, etc 
• Elimina partile din carte care esti sigur ca nu te intereseaza 
• Subliniaza partile din carte care te intereseaza. 
• Confirma-ti inca o data fapul ca te intereseaza sa citesti cartea respectiva. 

Daca nu e o carte care sa aduca valoare pentru ceea ce tu ai nevoie pune-o deoparte.

Acest din urma pas e cel mai rapid din intreg procesul de citire accelerata: decide ca nu te intereseaza si nu o citi. :)

Pasul 3: Citirea pasiva (durata 10-15 minute)

Acum ca te-ai pregatit si ca te-ai familiarizat cu structura cartii, urmatorul pas tine de familiarizarea cu limbajul si cu organizarea cartii. Fapul ca stii cum e organizata cartea te ajuta sa identifici ideile cheie din pasul 4 – Citirea activa.

• Scaneaza paginile cartii cu o viteza de 1-2 secunde pe pagina. 
• Subliniaza cu un marker (asta bineinteles daca e cartea ta) cuvintele care iti “sar in fata” (pot fi nume, cuvinte tehnice, sau cuvinte care sunt ingrosate (bold) 
• Vezi daca limbajul este tehnic sau nu, daca este prietenos, daca iti este familiar ceea ce citesti, etc. 
• Cauta cuvintele care iti pot da o idee despre cum e structurata informatia. Uita-te dupa ideile principale. 
• Fa un semn unde crezi ca ar putea fi aceste idei principale. Daca stii ceea ce cauti, o sa gasesti. Daca stii de ce citesti cartea o sa stii ce e ceea ce te intereseaza si o sa gasesti idei care tin de aria ta de interes. 

Faceti urmatorul experiment: uitati-va in jurul vostru dupa toate obiectele care au culoarea rosie (orice fel de nuanta de rosu). Doar rosu. Acum inchideti ochii si incercarti sa va reaminiti toate obiectele din camera de culoarea … albastra. Ce observati?

Pasul 4: Citirea activa (durata 30 minute)

Scopul acestui pas e sa identifici ideile central din text.

Acest lucru poate parea dificil caci:

1. Poate nu stii destul despre text sa iti dai seama care sunt ideile principale si care nu. E ca si cand esti pus sa formulezi intrebari despre un subiect despre care nu stii nimic – nu stii suficient incat sa stii ce intrebari sa pui. De aceea pasii 1-3 si scopul pentru care citesti cartea respectiva o sa te ajute sa iti fie mai usor sa gasesti ideile principale. 
2. A doua problema e ca poate nu stii unde vor fi explicate in text ideile principale. De obicei acestea sunt in prima propozitie dintr-un paragraf (insa sunt texte in care acestea sunt in mijlocul paragrafului sau la sfarsitul acestuia). 

Acesta e primul pas in care ni se pare ca citim cu adevarat cartea.

• Determina tipul materialului pe care il citesti 
• Citeste primul paragraf din fiecare capitol si primele doua propozitii din fiecare paragraf. 
• Pe masura ce progresezi cu cititul cartii incepe sa identifici unde pot fi ideile principale si focuseaza-ti atentia asupra acestor sectiuni. 
• Evita citirea intregului paragraph, caci te va incetini. 
• Taie, subliniaza, incercuieste, ia notite pe masura ce citesti. Fa-ti mind-maps (despre asta o sa scriu mai multe intr-un post ulterior) 

Pasul 5: Citirea selectiva (alocati blocuri de 20 de minute)

Citeste doar ce te intereseaza sa citesti. Intreaba-te permanent:

• De ce citesc asta? 
• Cand am sa folosesc informatia? 
• Am ceea ce imi trebuie? 

Acum, dupa ce ai petrecut 40-50 de minute rasfoind cartea si trecand prin primii 4 pasi, ai o idee destul de buna despre ceea ce contine cartea.

Scopul primilor 4 pasi a fost sa te ajute sa selectezi ceea ce ai nevoie sa citesti si sa te ajute sa citesti mai inteligent. Astfel ai descoperit ce vrei sa citesti, care sunt raspunsurile pe care le cauti si cat e de interesanta cartea pe care o ai in fata.

In pasul 5 poti sa selectezi sectiunile care te intereseaza din carte, fara sa iti fie frica ca ai sa omiti ceva important.

Sa citesti inteligent te ajuta sa faci distinctie intre ceea ce ai nevoie sa stii, ceea ce ai vrea sa stii si ceea ce ar fi „amuzant” sa stii.

Happy reading!

Dorin

Moartea unui vizionar - Steve Jobs

In dimineata asta tocmai citeam lansarea noului telefon Apple: IPhone 4S facuta de Tim Cook, ca dupa cateva ore sa aflu ca Steve Jobs, fostul CEO a lui Apple, a murit. Tot zilele astea am ascultat o carte audio in care printre alti bilionari era povestita si viata lui. Mai mult decat atat, am cautat la biblioteca o carte despre el, pe care vroiam sa o citesc dupa ce imi termin cele 8 carti. Toate aceste lucruri ma fac sa postez azi un alt articol decat cel pe care l-am scris dimineata despre citire rapida. Si acest post e dedicat lui Steve Jobs.

Nu ma consider un fun Apple (compania pe care a creat-o) chiar daca is super incantat de cele cateva produse Apple pe care le am: trei iPod-uri si un iPhone.

Insa e ceva ce m-a fascinat afland mai multe despre CEO-ul acestei companii.

Cred ca pentru prima data am auzit de el cand am ascultat discursul pe care l-a tinut studentilor de la Stamford (una dintre cele mai prestigioase universitati americane). Si atunci mi-am zis: "Mama, ce s-au pacalit organizatorii cand l-au invitat sa vorbeasca in fata studentilor care terminau facultatea", caci mesajul lui a inceput cu "Eu nu am terminat facultatea"...

In discursul lui din 2005 povesteste trei episoade din viata lui, fiecare dintre ele emotionant.

In primul rand, povesteste cum mama lui naturala l-a dat spre adoptie putin dupa ce l-a nascut. Singura ei conditie a fost ca noii parinti adoptivi sa aiba facultate. Insa, in ultimul moment, cei care trebuiau sa il adopte s-au razgandit si au adoptat o fetita.

Urmatorea familie de pe lista de adoptii, cea care pana la urma l-a adoptat, a fost o familie simpla, de oameni care nu au terminat o facultate, care au trebuit sa ii promita mamei lui Steve ca o sa il dea la o facultate cand o sa creasca mare. Lucru care s-a intamplat 17 ani mai tarziu ... el mergand la Reed College. Doar ca sa renunte 6 luni mai tarziu.

Nu a renuntat de tot .. caci inca a mai stat 18 luni in campus si a mers doar la cursurile care il interesau. Nu stiu daca renuntatarea lui la facultate a tinut de faptul ca nu vroia sa le manance toti banii parintilor ca sa isi plateasca cursurile, sau pur si simplu ca nu a gasit atata valoare in ceea ce invata. Mai tarziu a declarat ca a fost una din cele mai bune decizii pe care a luat-o in viata.

A doua poveste pe care a rostit-o a fost despre "dragoste si pierdere".

A povestit cum a fondat compania Apple in garajul parintilor sai cand avea 20 de ani. Zece ani mai tarziu, compania lor s-a transformat intr-o companie de 2 milarde de dolari, avand 4000 de angajati. Insa ciudat, la 30 de ani a fost data afara din cadrul companiei, caci viziunea lui Steve Jobs era diferita de cea a unuia dintre ceilalti manageri ai lui Apple. Interesanta a fost intrebarea pe care si-a pus-o: Cum poti sa fii dat afara din cadrul companiei pe care tu ai fondat-o?

Se pare ca si acest incident i-a fost prielnic, caci i-a luat greutatea de "om de succes" din spate si s-a putut apuca din nou de business. Astfel si-a vandut toate actiunile pe care le avea la Apple (in afara de una) si a infiintat doua companii NeXT si Pixar (ultima fiind una din cele mai de succes companii de animatie care a facut primul desen computerizat: Toy Story).

Nu mult dupa aceea, compania NeXT a fost cumparata de Apple si dupa un an a ajuns din nou sa fie CEO-ul lui Apple. Incredibil ce surprize ne rezerva viata, nu-i asa?

Un alt lucru care mi s-a parut interesant e faptul ca de cand s-a intors la Apple salariul lui anual este de ... 1 dolar american. Intr-un interviu a zis ca primii 50 de centi ii castiga pentru ca merge in fiecare dimineata la lucru, iar ceilalti 50 de centi pentru performanta lui.

Am gasit un citat care spune:“If your company pays you a 100,000 a year, the company owns you. If it pays you one dollar a year, you own it.” (N.R. Daca compania te plateste cu 100.000 de dolari anual, compania este stapanul tau, daca te plateste doar un dolar pe an, tu esti stapanul companiei). E mult adevar in acest citat ...

Si un ultim lucru despre care a vorbit Steve Jobs in discursul lui a fost despre moarte.

Tocmai trecuse peste o operatie de cancer pancreatic, boala care pana la urma i-a curmat viata. Chiar a facut o gluma zicand ca "daca iti traiesti fiecare zi ca si cand ar fi ultima zi din viata, intr-o buna zi o sa ai dreptate". Insa aceasta gluma l-a facut sa reflecte la viata lui de zi cu zi si ritualul lui de dimineata era sa se uite in oglinda si sa se intrebe: "Daca astazi ar fi ultima zi din viata, as face ceea ce am planificat pentru astazi?" si daca raspunsul la aceasta intrebare ar fi "Nu" pentru mai multe zile consecutive, atunci stia ca trebuia sa schimbe ceva in viata lui.

A mai trait inca 6 ani de la discursul lui de la Stamford si anii pe care i-a petrecut la Apple au contribuit din plin la succesul pe care il are acum compania.

Mi-a placut declaratia presedintelui american Barack Obama, care a spus printre altele: "Steve was among the greatest of American innovators -- brave enough to think differently, bold enough to believe he could change the world, and talented enough to do it" (N.R. Steve a fost unul dintre cei mai mari inventatori americani - destul de curajos incat sa gandeasca diferit, destul de indraznet incat sa creada ca poate schimba lumea si destul de talentat sa o faca)

Inchei postul acesta cu ultimele indemnuri pe care le-a dat studentilor ...Timpul nostru pe pamant este limitat, asa ca nu il irositi traind viata altcuiva.

Nu lasati ca galagia produsa de impresiile altora sa acopere vocea voastra interioara. Si ce e cel mai important, aveti curajul sa va urmati inima si intuitia. Ele stiu cumva dinainte ceea ce vreti cu adevarat sa deveniti. Orice altceva e secundar.
"Stay Hungry. Stay Foolish." (N.R. Ramaneti infometati. Ramaneti naivi.)

Dumnezeu sa te odihneasca in pace!

Dorin

8 carti in 8 saptamani

Provocarea pentru urmatoarele 8 saptamani e sa citesc cel putin 8 carti. Chiar daca asta inseamna sa citesc mai mult decat probabil am citit tot anul trecut :)

De-a lungul timpului mi-am cumparat/primit o gramada de carti interesante, din care pe unele am apucat doar sa le deschid … si atat.

In ideea de a-mi forma un obicei in a citi mai mult si mai eficient, vreau sa imi focusez energia in urmatoarea perioda sa studiez tot ce tine de citit rapid, conspectarea a ceea ce am citit ca sa pot sa revizuiesc mai tarziu si sa scriu un post pe blog despre fiecare carte citita. E o initiativa “indrazneata” insa cred ca este realizabila.

Care sunt cartile care mi le-am propus sa le “devorez” in urmatoarele 8 saptamani?

Le-am grupat in 4 categorii

Dezvoltare personala

1. 7 Obiceiuri ale oamenilor eficienti (7 Habits of High Effective people) – Stephen Covey
2. Gandeste si vei deveni bogat (Think and Grow Rich) – Napoleon Hill
3. Dincolo de varf (Over the top) – Zig Ziglar
4. Saptamana de lucru de 4 ore (The 4-Hour work Workweek) – Tim Ferriss

Leadership

5. Cele 21 de calitati ale liderului (The 21 Irrefutable laws of Leadership) – John C. Maxwell

Viata spirituala

6. Torturat pentru Hristos (Tortured for Christ) – Richard Wurmbrand

Familie si educatia copiilor

7. Dezvoltarea increderii copilului tau (Building Confidence in you child) - James Dobson
8. Acum vorbesti limba mea (Now you’re speaking my Language) - Gary Chapman

Lista nu este batuta in cuie. Insa de ce am ales cartile astea? In primul rand pentru ca le aveam deja in biblioteca. Apoi pentru ca unele dintre ele sunt carti de referinta in domeniile respective (unele dintre ele sunt traduse in peste 35 de limbi si au fost vandute in mai mult de 20 de milioane de exemplare). Altele pentru ca sunt o completare a altor carti pe care le-am citit scrise de aceiasi autori (de exemplu, “Acum vorbesti limba mea” e scrisa de acelasi autor care a scris “Cele 5 limbaje ale dragostei”, o carte care v-o recomand cu caldura). Sapte dintre ele le voi citi in limba engleza (doar cartea lui Ziglar am adus-o din Romania)

Unele din aceste carti le-am ascultat ca si carti audio. Insa de data asta vreau sa le citesc.

Nu stiu daca mai suntem in “era informatiei” sau deja am trecut in “era comunicarii”. Oricum datorita email-ul si Internetului primim o gramada de lucruri interesante pe care le citim zilnic. Daca reusim sa citim, scriem si comunicam mai eficient o sa reusim sa fim mai buni in ceea ce facem zi de zi.

Traim o vreme in care trebuie sa invatam continuu, ca sa ne justificam salariul cu care suntem platiti. Zilele parintilor nostri cand odata cu terminarea scolii te angajai la o firma si de acolo ieseai la pensie sunt trecute. Poate ca atunci odata cu terminarea scolii nu mai erai nevoit sa mai studiezi ca si acum (ci doar sa “capeti experienta” si astfel sa avansezi in cadrul firmei). Insa in zilele noastre nu numai ca schimbi mai multe servicii (eu sunt deja la al 6-lea serviciu in 11 ani de munca), ci iti poti schimba de 4, 5 ori cariera, sau chiar tara in care lucrezi. De aceea esti nevoit sa fii la curent cu ceea ce se intampla in domeniul tau, daca vrei sa fii “angajabil” :)

Exista domenii in care lucrurile se schimba mai repede decat in altele. De exemplu, in IT cred ca la fiecare cativa ani apare un alt limbaj de programare, iar tinerii care termina acum facultatea sunt mai bine pregatiti decat cei ca si mine care am terminat-o acum 10-15 ani (ma refer la cei care chiar studiaza in facultate si nu trec prin ea ca gasca prin apa). Inca nu pot sa cred ca am facut un semestru de Mecanica in cadrul facultatii de calculatoare. Pana acum nu am folosit niciodata ceea ce am invatat despre transmisii cu roti dintare sau transmisii cu came. Insa nu se stie niciodata …

Un alt aspect e acela ca nu numai tinerii care ies pe bancile facultatii sunt bine pregatiti in ceea ce e relevant pentru zilele noastre, insa in primii ani de serviciu lucreaza pe jumatate din banii pe care ii primeste unul care lucreaza de 10, 20 de ani. Si nu stiu daca diferenta asta de bani se mai poate justifica doar printr-un singur cuvant: “experienta”. Fondatorul companiei IKEA, Ingvar Kamprad, spunea ca acest cuvant e un cuvant “periculos”, care trebuie folosit cu prudenta, caci adesea poate fi folosit ca si o scuza de a nu incerca altceva nou. Multe din descoperirile din zilele noastre au fost facute tocmai datorita faptului ca oamenii au decis sa faca altceva decat faceau cei “experimentati”. Altele au aparut tocmai datorita lipsei de experienta. Sau schimbat vremurile si trebuie sa ne adaptam la ele: acum cativa ani erai considerat "analfabet" daca nu stiai sa scrii si citesti. Insa acum cred ca ai un “handicap” (parca cuvantul analfabet suna cam dur) daca nu vorbesti cel putin o limba de circulatie internationala si daca nu stii sa folosesti calculatorul.

Indiferent ce facem, trebuie sa citim. Si trebuie sa facem acest lucru acum cand suntem mai “batrani”, cand avem mai mari responsabilitati (copii care trag de tine cand ajungi acasa, cand lucrezi 8 ore pe zi) si cand avem mai putin timp liber la dispozitie. De aceea cine reuseste sa citeasca mai rapid si sa retina mai usor ceea ce a citit o sa aiba intotdeauna un avantaj in viata.

Probabil ca urmatoarele posturi o sa fie mai mult despre “descoperirile” pe care le-am facut citind cartile astea. Insa mi-ar placea ca aceste posturi sa fie putin mai interactive, caci vreau sa schimbam impresii despre lucrurile astea. Pentru mine sunt lucruri noi si as vrea sa ma folosesc de experienta voastra in domeniul acesta. Asa ca daca aveti tips & tricks despre lucruriile astea, sau aveti o carte care v-a placut in mod deosebit, va rog sa imi spuneti fie folosind comentariile (sau puteti sa imi scrieti un email pe d_blaga@yahoo.com).

Haideti ca astea 8 saptamani sa lasam televizorul sa mai respire si sa stergem praful de pe cartile pe care le avem in biblioteca si cine stie … poate o sa gasim in ele lucruri care o sa faca sa exclamam “WHAU!”.

E cineva care subscrie provocarii mele? Daca da, puneti si voi cartile pe care vreti sa le cititi.

Happy reading …

Dorin