Partea proasta

Am vrut sa scriu un post despre partea buna a Australiei, urmat de unul cu partea mai putin buna (unii ar numi-o chiar proasta).

Acum de partea buna am tot scris. Poate chiar prea mult. Cand am inceput sa scriu pe blogul acesta, mi-am propus sa fiu cat pot de obiectiva cu ce povestesc aici. Insa la mine, ora pe saptamana pe care mi-o petrec scriind pe blog (ca atata dureaza de obicei) e o experienta foarte faina, pentru ca imi face placere sa scriu, asa ca sunt fericita si cand sunt fericita nu-mi vin in minte lucruri rele de care sa va povestesc.

Insa astazi vreau sa fac un efort si sa scriu despre lucrurile care nu-mi plac aici. Ok? Tineti-va bine ca urmeaza artileria grea.

Nu-mi place iarna. Nu stiu cum de la astia de pe aici nu li se pare frig iarna si pot sa mearga in pantaloni scurti si slapi. Mie mi se pare foarte rece, chiar daca au fost mereu peste 5 grade si vin dintr-o tara unde iernile sunt serioase.

Ca sa va dati seama, ideea mea de iarna ideala e cam asa: zapada multa, mergi imbracat bine la un ski, un sanius, o bulgareala si vii in casa, bei un ceai/ o supa fierbiente / un vin fiert, te schimbi in tricou si stai la caldura sa te uiti pe geam ce frumos ninge. Aici zapada nema si nici cald in casa. Asa-s facute casele sa nu tina caldura si nici nu au sisteme evoluate de incalzire. Acolo un aer conditionat in living si un calorifer electric cu ulei in dormitor. Cel mai greu era dimineata, dupa ce trebuia sa ies din dus la o temperatura un pic (dar putin) mai mare decat afara. Anul asta ne-am inarmat din timp cu mai multe ustensile de incalzit si sper sa fie si iarna mai usoara (ca iarna asa grea ca anul trecut n-au avut nici ei de cand se stiu).

Alta chestie cu care am tot fost amenintata inainte sa vin aici, era ca ce o sa ma fac eu cu paianjeni si serpi veninosi, crocodili si rechini. Chiar daca asta nu m-a deranjat niciodata prea tare, o scriu totusi aici pentru ca e o poveste clasica cu Australia.

La crocodili nu m-am gandit niciodata ca la o amenintare.

Cu rechinii, vorba unui coleg de-al meu, care mi-a zis: „Eu ma orientez, cand intru in apa, sa fie unul mai gras inaintea mea si merg pe principiul ca rechinul merge pe imbucatura mai grasa prima data” :).

Despre serpi stiu ca 90% dintre cei muscati au fost in timpul tentativei sa-i omoare sau sa-i ia in mana sa-i studieze. Se pare ca serpii n-au instincte agresive impotriva oamenilor, daca nu sunt provocati.

Paianjeni n-am prea vazut cand am venit. Am povestit cu niste australieni si le-am ca nu am vazut inca paianjeni mari. Toti zambeau cu subinteles si ziceau „You will /O sa vezi tu”. Si am vazut niste exemplare... aproape cat palma. Eu nu am oroare de paianjeni, daca as avea, asta ar fi intr-adevar o problema, pentru ca nu poti sa-i eviti de tot niciodata. Ii stiu pe care sunt veninosi (din poze), dar nu i-am intalnit. M-am distrat citind despre o inchisoare unde tineau detinutii paianjeni in borcan. Se crede ca din cand in cand bagau mana sa-i muste „for a high”, ca aveau halucinatii ca de la droguri, insa nu s-a demonstrat nimic.

Ce stiu eu e ca veninul trece prin sistemul limfatic si ca daca pe cineva l-a muscat un sarpe, trebuie sa nu se agite, sa stea linistit si cineva sa-l duca repede la un spital. Folclorul spune ca aborigenii, cand ii musca ceva, au o metoda excelenta. Se aseaza langa un copac si stau acolo 3 zile nemiscati. Dupa aceea se ridica si-si vad de treburi.


Alta chestie ce ma pune pe ganduri e sistemul lor asa de bine pus la punct. Pe de o parte e foarte fain si comod sa suni numai, sa zici cum te cheama si ei sa gaseasca in sistem toata istoria ta. Pe de alta parte, ideea asta ma cam sperie. Eu inca nu ma simt confortabil sa platesc tot cu credit cardul, chiar daca financiar e mai avantajos, pentru ca stiu ca tot ce am luat ramane acolo, legat de numele meu. Se inregistreaza toate vizitele la doctor, toate rezultatele de la analize. Ei stiu toate relatiile pe care le-ai avut, toate persoanele cu care ai locuit, inclusiv daca un cuplu s-a separat pentru o vreme, se stie perioada cand n-au stat impreuna. Doua persoane de sex diferit, daca locuiesc impreuna mai mult de nu stiu cate luni, din punct de vedere al taxelor sunt o familie si trebuie sa-si faca taxele impreuna. Am citit intr-o brosura de-a lor ca o femeie cu un copil a primit ajutor pentru plata gradinitei, insa nu a declarat ca locuieste cu cineva. Daca isi faceau taxele impreuna cei doi, ar fi avut dreptul la un ajutor mai mic. S-au prins aia si am pus-o sa dea inapoi banii.

Intr-o lume ideala, asta n-ar trebui sa fie o problema. Mai ales daca nu ai nimic de ascuns. Insa ideea ca esti o bucatica de informatie in sistem, care poate fi alterata sau folosita la un moment dat impotriva ta nu-mi place.

Alta problema pe care o vad aici e ca nu sunt suficienti doctori in sistemul medical. Daca ai o urgenta, nu-i nici o problema, te rezolva. Insa pentru o problema care nu „arde” trebuie sa astepti pe o lista pana iti ajunge randul, daca vrei sa folosesti sistemul public. Sau sa ai o asigurare privata de sanatate. Sau sa platesti tu singur consultatia /interventia. Un coleg de-al meu a avut niste probleme mari cu dintii. A stat cateva ore in operatie si l-a costat peste $10. 000 toata distractia. Avea o asigurare privata care a acoperit o parte din costuri, iar restul a platit el. Macar in Queensland salvarea e gratis, inclusiv elicopterele alea care vin la accidente.

In inchiere, sa va zic bancul cu partea buna - partea proasta (sa fiu in asetimentul postului de astazi).
Frate meu era pe casa. Partea proasta ca a inceput sa alunece. Partea buna ca a reusit sa se prinda de streasina. Partea proasta ca s-a dus cu tot cu ea. Partea buna ca langa casa era o capita de fan. Partea proasta ca era o furca in capita. Partea buna ca n-a picat in furca. Partea proasta ca nici in capita.

Va doresc ca in saptamana care urmeaza, spre deosebire de mine, sa gasiti partea buna a lucrurilor,

Cheers,
Alina