Transporturile

Eu calatoresc cu trenul, autobuzul, CityCat-ul (ferry) si masina. Si in curand cu avionul, ca avem in plan o excursie in Melbourne.

Prefer tren sau ferry, pentru ca astea vin la timp. Autobuzele au bucati de traseu cand merg separat de restul masinilor si bucati cand sunt in trafic, asa ca nu pot controla la minut sosirile in statii.

In plus de asta, intr-o zi, un sofer de autobuz, pur si simplu a gresit traseul. Cand am vazut pe unde o ia ma gandeam ca am vazut eu gresit numarul si cine stie in care m-am suit, dar nu, omul chiar a gresit traseul. Si a mers o bucata buna pe alte strazi, ca nu putea sa intoarca ditamai mastodontul si nici s-o scurteze pe alte drumuri. Trebuia sa se intoarca de unde a gresit. Era ora 8, si autobuzul plin si de elevi care mergeau la scoala si de oameni in drum spre serviciu, dar n-a facut nimeni istericale. M-as fi asteptat la un pic de nervi, dar unii au dat din cap atostiutori, iar altii s-au distrat de situatia in sine (ca nu patesti in fiecare zi asa ceva). Soferul era tare figura, ca intreba : „N-am luat-o bine? Care stiti zona, sa ma ajutati?”. Si oamenii isi tot dadeau cu parerea ce sa faca.

Cu autobuzul te poti pacali in doua feluri: una e sa nu te sui in el si alta sa nu te dai jos. Sa va explic: autobuzul nu opreste in statie daca nu-i faci semn cu mana. Eram intr-o statie plina de oameni si se apropia autobuzul. Nu i-am facut semn sa opreasca, mi se parea evident ca opreste, insa se pare ca toti oamenii din statie (in afara de mine) asteptau un alt autobuz. Nimeni n-a facut semn, autobuzul a mers tacticos mai departe.

Ca sa te dai jos trebuie sa apesi un buton. Nu apesi butonul si nimeni de jos nu face cu mana... v-ati prins. M-am prins si eu pana la urma, dupa ce odata am mers cu o statie in plus.

Cu trenul e simplu. V-am spus ca fiecare linie e colorata in alta culoare. In garile mari sunt panouri electronice unde se afiseaza trenurile. De cand se apropie unul de statie pana pleaca, linia respectiva palpaie. Cand ajungi in statie si palpaie linia cu trenul pe care vrei sa-l iei, fugi ca un campion. Incerc sa gasesc trenuri cu 3 minute intre ele. 2 minute de control daca intarzie, un minut sa fugi de pe un peron la altul.

Cu ferry e cel mai fain. Prinde un pic de viteza vaporasul si nu e trafic pe rau, sa intarzie. Simti un pic de briza si e o panorama impresionanta sa mergi pe apa printre zgarie nori.

Cu masina n-am prea circulat la lucru. E trafic mare pana in city la orele de varf. E problema si cu parcarea.
Ca sa incurajeze oamenii sa circule mai multi in masina (sa reduca numarul de masini si, implicit, poluarea), masinile cu 2 sau mai multe persoane au voie sa circule pe „speed line”, o linie mai libera, necongestionata.

Cu permisul cum e: dupa ce iei scrisul (sala), iei carnet de learner si ai voie sa circuli cu placute cu L pe masina. Inainte sa ai learnerul, nu ai voie sa iesi deloc in trafic (nici cu instructor). Dupa ce dai proba practica, urmeaza Provisional 1, apoi Provisional 2 si pe urma Open licence.

Lernerul trebuie sa circule cu instructor sau cu o alta persoana care are Open licence.

Au facut ei un studiu ca responsabili de majoritatea accidentelor cu victime sunt tinerii sub 21 de ani dupa ce trec de la lerner la provisional. Acum au introdus noi legi care ii o obliga pe learners sa faca 100 de ore de condus cu cineva cu experienta, incluzand condus pe ploaie sau noaptea, ca sa nu fie pe cont propriu prima data cand se confrunta cu o situatie de genul asta.

Daca ai peste 21 de ani poti trece de la lerner direct la provisional2.

Eu acum sunt lerner, ca inca nu mi-am dat proba practica. Pentru ca am avut carnet in Romania, o sa faca o exceptie in cazul meu si imi da direct Open si nici nu ma mai obliga sa fac 100 de ore de condus.

Examenul teoretic e usurel si cartulia draguta, cu poze si explicatii babesti. Mi-a placut cum explicau ca in conditii normale de trafic trebuie sa fii la 2 secunde distanta de cel din fata ta. Cum stii ca esti la 2 secunde de el? Iti iei ca reper un pom de pe marginea drumului si cand masina din fata e in dreptul lui, incepi sa numeri „1001-1002” (one thousand one, one thousand two). Cand termini de numarat, daca ai trecut de copac, mergi prea repede.

La curbe esti obligat sa faci „shoulder check” (privirea peste umar) ca sa verifici punctul mort. Chiar daca ai oglinzi din alea smechere care vad punctul mort.

Vineri seara, prima data, m-a oprit politia. Veneam cu Dorin de la niste prieteni si poate ca am luat-o un pic cam tare. A venit in spate cu girofarul, am oprit, mi-a bagat lanterna pe geam si mi-a cerut carnetul de lerner (aveam placutele cu „L” puse) si la Dorin carnetul lui sa vada daca e Open. Dupa aceea mi-a pus si fiola sa vada daca n-am baut. In week-end sunt mai precauti cu ce se intampla, mai ales cu astia incepatorii. Lernerii n-au voie sa bea nici berea permisa celorlalti, ei trebuie sa aiba 0 absolut alcool in sange. N-am baut nimic, va dati seama, insa stiind ca nu am voie deloc, tot am avut emotii (stiti folclorul cum ca iti poate iesi ca ai alcool daca ai mancat cine stie ce combinatie ciudata :)).

Am vazut ca mai nou verifica pe soferi si de droguri. Sunt niste panouri electronice pe autostrada si am vazut ca era unul care zicea ca sunt puse in functiune teste de droguri si ca depisteaza marijuana, extasy, speed and ice. Mi s-a parut distractiv ca le enumerau pe toate, insa initiativa e foarte buna. Nici nu vreau sa ma gandesc ca e posibil ca oameni care iau substante ce dau halucinatii sa se urce dupa aceea la volan sa mearga acasa.

Sper cat de curand sa fiu si eu mare soferita. Deocamdata exersez si-i scot peri albi la Dorin, care nu stiu cat mai rezista in scaunul de copilot cu stoicism ca pana acum. Experiente de genul asta exerseaza rabdarea si intaresc caracterul, nu-i asa?

Cheers,
Alina