Trei luni ...

Azi s-au implinit trei luni de munca ... stiu asta, caci azi am avut evaluarea. Baietzii au fost punctuali .... A iesit bine, mai ales ca a venit si cu o marire ... de incurajare de 2000 de dolari / an.
La „strength” ... m-a intrebat de ce nu am trecut biliardul :) .. se pare ca nu a uitat petrecerea pe care am avut-o la inceputul proiectului.

Una peste alta is multumit ... simt ca la lucru progresez, banii is buni, si pe langa asta nu am stresul pe care il are un team leader. Insa tine de mine sa imi mentin focusul si sa mai studiez si pe langa servici. La inceput, profitam de „naveta” ca sa mai citesc din cartile de specialitare si sa ma mai pun la punct cu lucrul. Acum am lasat-o mai moale (insa totusi car o carte de SQL Server in geanta ... mare, de o tona, macar sa fac muschi).

Timpul pe tren l-am petrecut facand un seminar de 30 de zile a lui Tony Robbins. Ii super tipul! E un „life coach” care a lucrat cu o gramada de celebritati de la Andre Aggasi, Gorbaciov, la Lady D. .... vezi link
Fiecare lectie parca mi-a descoperit ceva nou in mine. Zilele astea tine un seminar de 3 zile in Sydney. Am fost tentat sa merg (cel mai ieftin bilet costa $1500), insa is cam prins cu servicul. Sper ca sa particip si eu la unul din seminariile lui odata si odata. E pe lista mea de goals.

Zilele astea am mai „citit” inca o carte foarte interesanta (de fapt am ascultat-o ca e audible book) „Parinte bogat, parinte sarac” (Rich dad, poor dad) a lui Robert Kiyosaki. M-a cam pus pe ganduri aceasta carte in ce priveste la modul in care ma gandesc sa imi dezvolt businessurile.

Dupa ce i-am ascultat pe baietzii astia am ajuns la vorba tatalui meu (deh, intotdeauna parca e mai usor sa invetzi de la altzii si nu de la cei de langa tine):Rich people don’t work for money. Have money work for you! (Oamenii bogati nu lucreaza pentru bani. Lasa banii sa lucreze pentru tine!) Chiar si cuvantul JOB e acronimul lui just over bankruptcy (putin peste faliment)

Si tot in cartea asta am gasit definitia bogatiei (definitie care prima data am auzit-o la Cristi Pitic): bogatia se masoara in numarul de zile cat ai putea sa supravietuiesti fara sa muncesti. Wow! Ganditi-va cat timp ati putea trai, daca maine mergeti si va dati demisia.

O sa mai revin cu povestile mele motivationale, insa incerc acum sa incropesc un bilantz cu ce mi s-a intamplat mie in astea trei luni petrecute la canguri. Inca e prematur sa zic daca imi place sau nu imi place in Australia, insa cred ca e momentul sa astern pe „hartie” (chiar si virtuala) prin ce am trecut in timpul asta. Asa ca:

- Pe plan profesional: trei luni de munca, intr-un proiect mare, tehnologie noua, etc. Cred ca m-am integrat bine in echipa, insa tot mai duc dorul echipei de la Siemens. Aici parca e o concurentza intre cele trei echipe de development si nu prea functionam ca o echipa mare.

- Pe plan spiritual: sunt bucuros ca m-am apropiat de D-zeu. Am gasit in apropiere o biserica romaneasca la care mergem. Si in ea am gasit niste oameni faini care ne-au primit cu bratele deschise si au incercat sa ne faca sa ne integram repede in aceasta tara. Tot timpul am simtzit ca „cineva acolo sus ma iubeste”. La inceput m-am gandit ca tot norocul meu de pana acum mi se datoreaza faptului ca am mancat ceva cand eram mic. Am trait in Australia niste experiente incredibile cu D-zeu, pe care poate o sa le trec intr-un post separat. Goal-ul meu e sa citesc toata biblia intr-un an. Spre rusinea mea nu am citit-o pana acum (a durat vreo trei ani sa citesc Vechiul testament)

- Pe plan sportiv: una din realizarile de care sunt mandru e ca merg impreuna cu baiatul meu, Mihai, la tae kwon-do. Chiar azi mi-am dat examenul pentru prima centura. Sunt super incantat, caci credeam ca din cauza genunchiului nu o sa mai pot face treburile astea, si ca poate intr-o alta viatza o sa mai pot face ce faceam in tinerete. Insa asta nu e tot. Bineinteles ca merg si la sala (incerc sa merg de cel putin trei ori pe saptamana) si mai merg si la fit-box. Aici e aici .. pe langa faptul ca pentru sunt la sala sambata dimineatza la ora 7:00 a.m. pentru fit-box, aia scot untul din mine. Pai chestii de genul 120 de genoflexiuni cu o greutate de 10 kg in brate, e la ordinea zilei .. asta dupa ce am fugit cu greutatea aia pe niste scari in sus si in jos. Target-ul la sport e ca sa ajung la 78 kg intr-un an si la centura neagra in 5 ani :)

- Pe plan financiar: ne-am luat o masina de 8000 de dolari Mazda Astina din 2000, si am vazut cum e sa nu trebuiasca sa faci plinul tot la 300 de km. Aici benzina e pe undeva pe la 20 RON/ litru. Am reusit sa break even (adica am reusit in astea trei luni de zile sa imi strang cam tot atatia bani cu cati am venit din tzara, astea in conditiile in care mi-am luat masina si doar gradinita lui Iulia si after school-ul lui Mihai imi scoate 1500 de dolari pe luna).
- Altele: aici as trece faza cu chitara. Freedom ii zice! Asa ma si simt ....Yeap, acum la batranete m-am apucat sa invat sa cant la chitara. Chiar ii ziceam sefului (care si el invatza acum sa cante) ca acum nu mai tre sa impresionez gagici. Ca am deja pe una! As trece si pe asta la capitolul „chestii pe care intotdeauna am vrut sa le fac” insa care le-am tot amanat.

Deci in concluzie: I'm happy! Am un program destul de incarcat care incepe la 5 dimineatza si se termina .. candva in noapte (acum e ora 2:52 am), insa ma simt implinit. Mai is multe la care vreau sa lucrez, insa am invatzat de la Alina ca totul se face in „baby steps” (pasi mici).

Inchei cu un citat din Tony Robbins pe care mi l-am tot zis in momentele cand simt ca sunt coplesit de ce mi se intampla: Quiters never win and Winners never quit!
Ma simt ca is ca in melodia lui Sinatra ... daca pot reusi aici, pot reusi oriunde (doar ca el se referea la New York)

Cheers,

Dorin