Sciencentre

Am ajuns in sfarsit la Sciencentre (muzeul de stiinta). Mihai a fost acolo in vacanta de iarna (apropos, acum e in vacanta de primavara) si s-a intors tare incantat si mi-a spus sa mergem si noi intr-o zi sa ne arate cum e.

Asa ca sambata trecuta am mers cu el. Dorin si Iulia, care nu ne impartasesc in totalitate interesul pentru stiinta :), au preferat sa se plimbe cu vaporasul, sa faca plaja si sa admire barcutele.

Asa ca am mers doar noi doi si a fost super. Am sarit sa provocam mici cutremure si am consultat seismograful. Am provocat fulgere intr-un glob mare. Mihai a ridicat un frigider cu parghia si pe mine intr-un leagan printr-un sistem de scripeti. Am vazut cum functioneaza inima, ne-am luat pulsul, am vazut cum functioneaza urechile, cum se transmite sunetul. Ne-am cronometrat la fuga, am construit scheletul omenesc... Nu va mai zic de iluzii optice, experimente cu magneti, cu forta centrifuga. Am vazut cum se misca Pamantului cu pendulul. Mihai a reconstituit circuitul apei in natura la un aparat. Acolo erau trei bilute care reprezentau moleculele de apa si am vazut pe unde merg pana ajung din nou in Pamant.

Alta chestie ce mi-a placut a fost o bicicleta pe care pedalau copiii si care se sincroniza cu o alta bicicleta, care avea pe ea un schelet (cu adidasi si casca, pentru ca aici e obligatoriu sa porti casca). Si pe schelet se vedeau toate miscarile oaselor implicate in mersul pe bicicleta (cam toate).

Si mi-a mai placut cand am stat la o masa uriasa cu scaune pe masura. De abia ne-am urcat pe scaune. Si acolo zicea sa incerci sa vezi cum se simte un copil de 3 ani. Noua ne-a placut tare mult, ca Iulia noastra pispirica are 3 ani si nu ne-am pus in pielea ei pana acum din punctul acesta de vedere.

Am vazut infinitul prin doua oglinzi puse fata in fata si ne-am ascuns intr-un triunghi facut din trei panouri cu oglinzi (unde am vazut mii de Aline si mii de Mihai).

Nu imi mai amintesc toate cate le-am „experimentat”. La sfarsit am ajuns sa ne jucam pe calculatoare jocuri cu reconstituit schelete de dinozauri si cu salvat delfini.

Si pe cand eram super entuziasmati, am aflat ca este si un mic spectacol. Asa ca am mers intr-o salita si am asteptat nerabdatori. A venit un tip si a facut tot felul de experimente interactive. Vorbea cu copiii si le explica cu vibratiile sunetului, cum se intampla cand sunetul e inalt, cand sunetul e jos. A luat un pai, i-a taiat varful oblic si scotea un sunet. Dupa aceea a chemat un copil si in timp ce sufla in pai, copilul tot taia din pai si scotea sunete din ce in ce mai inalte. Astia mici s-au amuzat pe cinste. Dupa aceea cateva explozii mici, cateva experimente cu baloane, niste povesti bine plasate. Le-a zis: „Data viitoare cand mergeti la MacDonalds, faceti faza cu paiul si faceti niste explozii in gradina vecinului”. Sper ca Mihai n-a inteles partea asta... ca eu sigur nu i-am tradus-o.

Deci totul a fost super, pana cand sa plecam si la Mihai i-a trebuit sa –si cumpere un vulcan in miniatura. Bani nu mai avea, ca si-i ia cheltuit. El primeste in fiecare luna 20$ sa-si ia ce vrea, dar se pare ca nu-i prea econom si prin 4 a lunii, e falimentar. Iar noi l-am invatat doar cu salariu, nu am inventat inca overdraft si credite, asa ca, spre disperarea lui, n-a primit nici un vulcan si s-a cam suparat pe mine. A urmat o discutie incinsa, in urma careia a ramas si fara salariul pe luna viitoare. Asa ca trebuie sa se descurce cu 4$ pana in noiembrie. Iar eu ma gandesc sa schimb conceptul cu salariul copilului si sa premiem de acum performanta. Dar asta e o alta poveste...

Cheers,
Alina