Cititi lunea!

Incepand cu luna septembrie, a venit primavara in Brisbane.

A inceput cu un festival in prima sambata din septembrie, Riverfire festival, care e cea mai tare sarbatoare din oras, cu artificii mai ceva ca de Anul Nou. Totul se intampla deasupra raului, care parca ia foc. Avioanele survoleaza zona si arunca in spate combustibil care se aprinde („drop the fuel”). Arata ca si cand ar lua foc si scot un zgomot asurzitor. Te simti ca sub asediu, mai ales ca le piloteaza ca niste kamikaze, alarmant de aproape de cladiri.

Vremea e buna, n-a mai plouat asa mult in ultima vreme, azi noapte ceva si ieri a fost furtuna pe ocean. Dar, in ciuda acestor lucruri, am prins o zi super, am facut baie in ocean pentru prima data si apa a fost foarte faina.

Suntem aici de 3 luni si jumatate, am trecut de iarna si incepe viata sa aiba alt ritm si gust. Pana prin mai la anul suntem in plin sezon. Trebuie sa facem si noi planuri pentru concediu, nu stiu unde le vom petrece, insa sigur va fi ceva cu plaja si apa si soare...

Cand am venit aici, m-au intrebat parintii copiilor de la scoala de ce am ales Australia. Aveam raspunsul asta pregatit pt interviuri (si desi am ezitat mult sa iau decizia sa plec, e adevarat in intregime) cum m-a fascinat tot timpul insula aia mare de la capatul hartii, cu mult desert, dar si multa plaja (apropos, aici nu-i la capatul hartii, ci la mijloc; harta lumii de aici are Europa si Africa in stanga (aka vest), Americile in dreapta (est), iar Australia in centru - sud). Mi-au spus ca am facut o alegere foarte buna, ca ei sunt binecuvantati cu cea mai frumoasa vreme din lume si feriti de razboaie si conflicte. Un coleg zicea ca a fost in multe locuri de pe glob (si Europa o stie mai bine decat mine), dar de fiecare data cand ajunge acasa si vede cerul asta limpede si albastru, soarele tot timpul stralucitor, isi da seama ca nici un loc din lume nu se compara cu Australia.

Referitor la frecventa posturilor pe blog, incerc s-o fac sa fie saptamanal. Imi face bine si mie sa scriu si imi dau seama ca e frustrant pt cei care citesc blogul sa tot intre si sa nu gaseasca nimic. Asa ca facem un pact. Cititi lunea, dupa week-end, iar eu voi face tot posibilul sa gasiti acolo „fresh news”. Ok? Am invatat ca „a life worth living is a life worth recording” (o viata care merita traita, merita sa fie si documentata), iar noi simtim ca niciodata viata noastra n-a meritat sa fie traita ca pana acum, asa ca vom continua sa scriem... ne asteapta in continuare multe surprize si provocari si va vom povesti cate ceva din toata astea... rand pe rand... pe masura ce se vor materializa...

Aveti grija de voi si bucurati-va de viata, in asa fel incat, atunci cand se termina (pt ca se va termina intr-o zi), sa nu priviti inapoi cu regrete.

Aussie buna,
Alina