Little Blagas

Am zis ca va povestesc odata de copii. Si astazi ma tin de cuvant…
Astia mititeii s-au obisnuit tare bine cu idea de stat in tari straine. Lor parca toate li se par mai normale ca noua, probleme de adaptare minime. Din cand in cand mai intreaba de bunici, dar mai povestim cu ei pe net si le trece dorul.

Cu scoala lui Mihai a fost (si este) un pic mai complicat. S-a decis ca fam. Blaga pune mare pret pe educatia copiilor, asa ca am petrecut mult timp inainte cautand o scoala potrivita si incercand sa inteleg sistemul lor de invatamant. Pana la urma ce-am inteles eu: ca scoala e o activitate tare lejera, se merge mult pe jocuri, activitati practice. Daca nu te ocupi de copil si nici el e prea constiincios de felul lui, poti avea surpriza sa te trezesti intr-o zi, pe cand sa-l dai la liceu ca e analfabet. Nu se incurajeaza competitia, in afara de cea sportiva, ca sa nu cumva sa se simta cineva prost. Cam asta e sistemul public, din cate am auzit eu. Exista scoli selective si unele religioase care au un sistem aparte. Si mai sunt scoli private, unde, teoretic, daca dai banul, ai un cuvant de spus si unde lucrurile se fac un pic in alt ritm. Dar depinde f. mult, ca si la noi, de invatatoare, de colectiv, de cultura scolii.

Aceste fiind spuse… ce am decis noi: ca la inceput e bine sa incepem cu o scoala publica bunicica, pana invata engleza, sa nu stresam prea tare copilul si dupa ce ne angajam si mai vedem cum merg lucrurile, refacem planurile. Zis si facut. Am gasit o scoala de care am auzit lucruri bune, multiculturala, unde au avut si au multi elevi straini si unde ne-am gandit ca s-ar simti in largul lui. Acolo era si un alt baiat roman, mama lui e tipa extraordinara, ne-a ajutat foarte mult cand ajuns aici (pt cunoscatori, matusa lui Sorel). A trebuit sa mergem la un interviu cu directoarea (ca nu era scoala in zona noastra). Partea buna a fost ca l-au acceptat. Partea proasta ca trebuia sa mergem 13 minute cu trenul (5 statii) si alti 2 km jumate pe jos. Asa ca am facut forma fizica ducand copilul la scoala. Calcul scurt, faceam 10 km pe zi numai pt scoala lui Mihai, tot boscorodind si sperand ca scoala aia sa merite plimbarea (in caz ca nu v-ati prins, faceam plimbarea cu Iulia cu tot). Asa a decurs prima saptamana. Intre timp am cercetat problema si am descoperit rute noi, mai scurte.

Dupa ce am inceput lucrul am dus-o pe Iulia la o gradinita (child care) langa scoala lui Mihai. Iar cum Mihai era in vacanta, l-am dus si pe la vacation care in acelasi loc cu Iulia. Ce fac astia la vacation care? Iau copilul si il duc in fiecare zi intr-o excursie. A fost la catarat pe perete artificial, la dat pe role, la muzeul de stiinta (acolo au peste 100 de experimente practice pt copii; vreau sa merg si eu odata), la picnic, etc... Te costa 50/zi de copil + activitatile aferente. Si trebuie sa le pui tu mancare la pachet pentru pranz. Din banii astia, daca esti macar resident permanent (si noi suntem), in functie de venit, iti da inapoi o parte din bani. Deocamdata noi am platit cateva saptamani in avans suma completa si am facut o aplicatie sa-mi returneze ceva. Dupa ce mi-o aproba imi va spune si de cati bani pot beneficia. Dar avand in vedere ca muncim amandoi, mare lucru n-o sa primim. Asta e sistemul lor, poti trai decent fara sa faci mai nimic, doar din ajutoarele de la stat. Daca lucrezi, platesti taxe, gradinite, etc... Dar sunt unele cheltuieli pe care le poti deduce la sfarsit de an financiar. O sa platim si noi un consultant sa ne lamureasca cu treaba asta si sa vedem cum putem sa mai reducem din taxe. Aici totul e sa fii informat si sa stii toate lucrurile pe care ai dreptul sa le primesti.

Revenind la copii… Mihai a mers pana acum 2 saptamani la scoala si 2 la vacation care si incepe sa vorbeasca cate ceva in engleza. De obicei cand zice ceva, zice cate o propozitie intreaga. Cum e el mai vorbaret, pana acum vorbea in romaneste cu toata lumea :), chiar daca isi dadea seama ca ceilalti nu inteleg. Invatatoarea mi-a zis ca mai face pe traducatorul colegul lui de banca de care v-am spus ca are parinti romani, ca invata si ea de la ei niste cuvinte in romaneste si e distractiv. Iar Iulia stie ce inseamna sa fii naughty si nice si are un poney de jucarie. Ea zice de obicei “yes” cand o intreaba cineva ceva. Asa au aflat la gradinita ca suntem din Lebanon si mama vorbeste arabeste :).

Iar ultima stire e ca ieri Mihai a fost numit student of the week - for a wonderful start in his new school (elevul saptamanii - pt un inceput minunat la noua scoala). I-au dat diploma si l-au premiat in fata scolii (un fel de careu, cum se facea pe vremea noastra). Suntem tare mandri de el si noi si Iulia care a zis ca Mihai e “studu mic” (asa zice ea student of the week).

Cam atat de aici. Sa aveti un week-end minunat.

Cheers,
Alina