O lectie de istorie - WEB-ul -

Hello Alina, hello Dorin,
Based on the interviews you had within Siemens VDO, we would like to let you know that we are interested to hire you both. (N.R. Buna Alina, buna Dorin Pe baza interviurilor pe care le-ati avut la Siemens VDO, am vrea sa va spunem ca suntem interesati sa va angajam pe amandoi)

Asa suna raspunsul celor de la Siemens, care in mai 2002, vroiau sa ne angajeze pe amandoi in acelasi departament: SV IO WEB CW AS. Aveam sa fiu anajatul cu numarul 498 al lui Siemens VDO Romania si aveam sa fiu al 5-lea angajat intr-un departament nou creat ... departamentul de Web.

Pe vremea aia Siemens-ul nu imi spunea multe (ii stiam mai mult pentru telefoane si electrocasnice, decat pentru celelalte ramuri), nici initialele alea nu imi spuneau mai nimic (poate si datorita faptului ca se schimbau odata pe luna), iar faptul ca am plecat din Cluj pentru multi a fost o “nebunie”.

Acum dupa aproape 7 ani acest deparament s-a desfiintat. Stiu ca au ramas doar cativa oameni din “vechea garda” pe baricade, si stiu ca au trecut aproape 2 ani de cand am plecat din el, insa nu pot sa nu ma gandesc cu nostalgie si poate si cu durere la acest lucru.

Ce a insemnat pentru mine perioada petrecuta la Siemens? In mod cert mai mult decat 5 ani de viata. A insemnat o experienta unica alaturi de niste oameni deosebiti, oameni pe care am avut privilegiul sa ii cunosc si pe cativa dintre ei sa ii pot numi prieteni.

Dovada o face si email-ul pe care l-am primi de la Valerica Telcean(sefa de pe atunci de la HR) pe care inca il mai tin in Inbox, cardul cu Siemens pe care l-am luat in Australia si poza pe care am facut-o cand am mers la F1 la Melbourne.

Am fost un colectiv unit, grupati in jurul unui om care a crescut alaturi de noi in postura unui leader de necontestat: Andrei Marin, tipul de om pentru care oamenii pe care i-a condus au vrut sa il urmeze.

Zic asta caci la mai bine de 4 ani de cand a plecat din colectivul nostru, numele lui a ramas pe buzele tuturor. Poate e un mit, un fel de El Commandante! In mod cert a reusit sa faca sa fim unul dintre cele mai “invidiate” departamente din Siemens, pentru atmosfera de lucru din cadrul lui. Poate ca a fost si “momentul propice” in care ne-a intalnit, vorba lui Sorel “Pentru ca in web am fost cu totii tineri (indiferent de varsta) iar echipa noastra a insemnat privilegiul sa ne intalnim in viata asta intr-un mod deosebit si original.”

Pe vremea aia, cei de la Siemens au stiut sa investeasca niste bani in team-building-uri si in motivational weekend-uri care au facut sa fim ca o mica familie. Sigur nu a fost numai meritul lui, ci meritul fiecaruia dintre noi care am format acel departament. Oameni cu personalitati diferite, care insa am facut ca sa functionam ca un mecanism unitar. Ar fi nedrept sa nu amintesc si de Nelu Toncean. Daca Andrei a fost leader-ul, Nelu a fost managerul! Au lucrat bine impreuna, si daca stau sa ma gandesc poate ca s-au jucat cu noi de-a "good cop, bad cop" ca lucrurile sa mearga bine.



Acum un an pe blogul lui, Andrei scria de zilele petrecute in Siemens: La Siemens in Timisoara am fost o echipa zic eu foarte faina, cum nu prea am avut parte in alte parti. Lucram cu placere impreuna, ne distram impreuna, aplanam conflictele impreuna.



Totul s-a terminat, lucru care ma face sa ma gandesc la “November rain” melodia celor de la Guns’n’Roses.

'Cause nothin' lasts forever
And we both know hearts can change
And it's hard to hold a candle
In the cold November rain

Parca acum, mai mult ca niciodata, aceste versuri sunt mai dureroase pentru mine. Cred ca in sufletul meu imi ziceam ca poate peste ani, daca o sa fie sa ma mai intorc in Romania sa lucrez in IT, mi-ar face mare placere sa ma intorc la Timisoara. Acum ca s-a “stins lumanarea” cu web-ul, probabil ca Clujul a trecut in “pole position”.

Poate pentru unii (printre care si subsemnatul) a fost o surpriza ca s-a desfiintat, pentru altii a fost o surpriza ca a rezisat atat. E trist ca s-a terminat asa, insa vorba lui Andrei, trebuie sa ne uitam la partea pozitiva a lucrurilor si astfel inchei cu citatul lui: orice schimbare aduce si o noua sansa.

Sunt unul dintre oamenii care pot sa spun ca poate toata viata mea s-a bazat pe conceptul din Extreme Programming: “Embrace change!” (N.R. Imbratiseaza schimbarea!) si cred ca tine de noi sa facem ca spiritul “web-ului” sa fie in echipele din care facem acum parte.

Nimic nu poate sterge clipele petrecute impreuna si pentru cei care au “uitat” le atasez cateva exemple: modul original in care Ciprian Grosu isi bea cafeaua, primul nostru hit: "Vasiloaie, Vasiloaie ..", integrarea lui Marius la Cheile Nerei, jocul Mafia al Georgianei de la Straja, "Ce frica mie!" -ul lui Adi Ciocoiu , chitara lui Pitic, dansul la bara al lui Vali de la Stana de Vale, peruca portocalie a lui Doru Paulescu, capsunii lui Dimi, "Cookies" echipa de suflet (ale carei rezultate ne consumau mai mult decat un proiect), pestii lui Andrei, autocarul muzicantilor, rock-ul lui Nelu, mersul dupa "provizii" de la Billa inainte de evenimente, zilele de nastere de la Napoleon cu DJ Mircea, si mai am inca multe exemple...

Pentru multi astea nu inseamna nimic, insa vorba celor de la BUG Mafia ... "N-ai fost acolo!". Pentru cei care insa au fost acolo .. asta inseamna WEB-ul! Nu imi mai amintesc decat de clipele frumoase petrecute alaturi de voi si as vrea ca peste ani sa privim la acest moment nu ca la ceva tragic, ci cum zicea Dimi, ca la unul "emotionant".

Cheers,

Dorin