Geamuri sparte

Teoria geamurilor sparte, desi se aplica universal in toate domeniilor, eu am citit-o intr-o carte de programare. Si apoi am regasit-o in diferite aspecte ale vietii.

Despre ce era vorba? O cladire ramane parasita. Trece timpul si ea sta intr-o stare relativ buna. Nu se ocupa nimeni de ea, dar nici nu o strica nimeni. Pana intr-o zi cand cineva sparge un geam. In acel moment, cladirea incepe sa se degradeze. Urmeaza alte geamuri sparte, grafitti, se fura din ea, pana cand cladirea ajunge intr-o stare irecuperabila. Dar totul a inceput cu primul geamul spart.

In cartea respectiva era vorba de software, de codul scris, pentru care momentul cand cineva decide sa nu mai respecte standardele e similar momentului in care s-a spart primul geam. Atunci incepe declinul si geamul spart declanseaza o succesiune de evenimente nedorite din aceeasi gama. Ideea era sa nu lasam “geamuri sparte”, iar, cand inevitabil, se sparge unul, sa avem grija sa-l inlocuim cat mai repede.

La fel e si in viata. Prima data cand am intarziat, prima data cand am jignit pe cineva, prima data cand m-am complacut in mediocritate, etc. E mult mai usor sa tii in conditii bune un lucru care merge decat sa “repari” unul in stare de declin. Entropia asta din Univers face ca lucrurile sa se duca spre haos, nu spre ordine si, oricat am fi de naivi, nu putem crede ca ordinea se poate face singura.

Am si eu o gramada de geamuri sparte in viata mea. Unele mai recente, multe vechi. Acum, ca vine primavara, trebuie sa mai repar dintre ele. Si am zis sa incep cu comoditatea de a scrie pe blog. Nu-i spart de mult… :)

Cheers,
Alina

PS Luni (1 sept) e prima zi de primavara. Un fel de 1 martie, dar fara martisoare. Doar artificii si avioane.