Limba noastra-i o comoara

S-a terminat cu lumea asta! Seful meu mi-a scris un mail in romaneste!

I-am zis odata ca e fain cand vorbesti o limba mai “anonima” cum e romana. Nu intelege nimeni ce spui sau scrii si esti in elementul tau.

In paranteza fie spus, eu cand vorbesc la telefon cu Dorin (sau cu alti romani) si sunt la lucru, in general vorbesc romaneste. Nu stiu daca e bine sau rau, m-am gandit la un moment dat ca as putea vorbi in engleza, asa, pentru ceilalti, sa nu creada ca vorbesc de ei, insa mi-e mai comod in romaneste si, avand in vedere ca e discutie privata, nu cred ca deranjeaza pe nimeni ca vorbesc in limba mea. Ca doar nici eu nu ma chinui sa aud cand vorbeste cineva la telefon ce zice, sau in ce limba…

Inchizand paranteza, seful meu a considerat ceea ce i-am spus un fel de provocare si, mai in gluma, mai in serios, a inceput sa caute traduceri. Cica vrea sa ne transmita instructiunile la fiecare dintre noi in limba materna.
Nu m-am ingrijorat prea tare, odata ca n-am nimic de ascuns si pe urma, ideea sa traduci automat in romaneste mi se parea destul de indepartata.

Prima data a incercat cu telefonul. Are unul smecher, unde poti alege propozitii uzuale si le zice in diferite limbi. In romaneste, le zicea unul cu un accent moldovenesc de te termina si parca din manualele de pe vremea lui Ceausescu:
“Spuneti-mi unde este centrul de informatii turistice, va rog!”.
Departe de o traducere universala…

A facut el ce a facut si pana la urma a gasit altceva. Traducerea nu e corecta 100%, in romaneste textul tradus suna ciudat si nu se acorda toate, insa din romaneste in engleza, traducerea e foarte buna. Asa ca de acum incolo, cand am ceva sa-i scriu, o sa o fac in romaneste... Probabil ca la ora asta mi-a descoperit si blogul si se amuza in secret de impresiile mele in legatura cu tara adoptiva :).

Cazul numarul 2, si mai teribil. Avem un prieten aici, un tip tare destept, ai carui parinti sunt romani (pai se putea altfel? :)). Ei bine, omul asta n-a fost niciodata in Romania si nici nu l-au invatat parintii romaneste (si ei au emigrat la randul lor pe cand erau copii si vorbesc mai bine engleza decat romana; nu-i de mirare, copiii mei vorbesc engleza mai bine decat romana si au emigrat de 1 an). Revenind la tipul asta, el a trait intre australieni, devenind, cum zic ei "true-blue".

Dupa ce a crescut, a avut placere si vointa sa recupereze timpul pierdut si sa invete limba stramosilor. Avand putin contact cu alti romani, a inceput din carti. A luat o Biblie romaneasca si una engleza si a inceput sa le citeasca… in paralel! Astea au fost inceputurile lui in ale limbii romane.

Acum a ajuns sa si vorbeasca si inca destul de bine. Intelege conversatie uzuala si se poate exprima usor. Mai face dezarduri, pune accentual gresit pe cuvinte, dar lucreaza la partea asta. Mai nou a descoperit www.dictionare.com si e fericit ca vede toate formele verbelor.

Eu ii urmaresc progresele si sunt curioasa unde va ajunge intr-un an. Ce e sigur e ca tipul e hotarat si nu se lasa! Parca vad ca in curand o sa ajunga sa-l comenteze pe Eminescu :)...

Si, venind vorba de Eminescu, am auzit ca este un traducator foarte talentat care a reusit sa-i traduca poeziile in engleza intr-un mod nou si indraznet. Si eu cred, ca multi altii, ca Eminescu este un poet intraductibil si ca e imposibil sa redai intr-o alta limba continutul, ritmul, armoniile melodice. Pana cand am vazut asta… cititi si voi si spuneti-mi ce credeti.

http://users.rcn.com/luceafarul/translators_lu.html

Si uite asa ajunge limba romana de circulatie internationala (ca, deh, romanii deja sunt :)). Pana la urma n-o fi romaneasca chiar asa de "in adancuri infundata" de chiar sa nu poti da de ea daca sapi putin.

La re-ve-de-re,
Alina