Poveste usor... paranormala

N-am scris saptamana trecuta, dar „ezista o explicatie”. Saptamana asta am fost tare invaluita cu treburi, ca am fost la un interviu, m-a acceptat, mi-am dat demisia de unde lucrez acum si incerc sa predau cat mai repede toata treaba pe care o faceam aici.

Povestea in sine cu jobul asta nou e un pic incredibila. V-o spun si judecati singuri.

Prin decembrie m-am hotarat ca profesional trebuie sa schimb ceva. Firma, ca doar ce? Mi-am promis mie insa ca inainte sa plec cel putin o luna sa ma concentrez la ce am de facut, sa dau 100% si dupa aceea pot sa plec linistita ca las in urma treaba ok si sa ma asigur ca nu e o problema la mine (care daca este, vrand nevrand, o iau cu mine cand plec). Zis si facut. Ma rog, nu mi-a iesit chiar 100%, poate un 80%, insa mi-am dat silinta. Si, ma credeti sau nu, cand incep sa-ti iasa treburile (ca-ti ies daca iti dai silinta), incepe sa-ti placa tot mai mult jobul tau si nu mai vrei sa pleci :). Just kidding... mi-era clar ca nu mai pot continua prea mult acolo.

In ianuarie m-am suparat pe ei. Mi-am spus cand m-am angajat ca imi maresc salariul dupa 3 luni si dupa 6 luni din nou. Dupa 6 luni nu s-a intamplat nimic. I-am intrebat care-i treaba si mi-au servit ceva povesti cu bugete. Atunci au zburat vreo 3, 4 CV-uri in stanga si-n dreapta. A doua zi (dupa povestea cu bugetele), i-am presat inca o data. Mi-am cautat mailurile ce le aveam cu dovezi ale intelegerii si le-am spus ca ma astept sa se tina de cuvant. S-a rezolvat. Au avut si ei o explicatie: ala care stia de intelegere cica nu stia ca nu mi-a fost marit salariul si ala care aproba maririle nu a stiut de intelegere :). Nu cautam vinovati oricum si problema era rezolvata, asa ca am „primit” explicatiile si am trecut mai departe. Dar CV-urile au ajuns la tinta...

De obicei cand te hotarasti subit sa trimiti CV-uri, fara sa studiezi piata bine inainte, probabil ca trimiti la joburi care nici macar nu mai sunt valabile. Dar avand in vedere ca multe sunt prin firme de recruiting, m-au sunat cativa agenti. De obicei pe agent il intereseaza experienta (care o vede din CV), pretentiile financiare (pt care te suna), ce pozitie cauti si daca vrei permanent sau contract. Dupa aceea, daca gasesc ceva ce se potriveste, te suna sa le dai permisiunea sa te reprezinte. Pana aici merge tare bine. Ma tot suna sa-mi zica de jobul X sau Y, unde li se pare ca as fi buna. Asta nu inseamna mare lucru, probabil ca au ei ceva informatii despre firma respectiva ca ar angaja. Nu inseamna ca o sa fie vreodata un interviu. Eu de obicei accept sa ma reprezinte daca e cat de cat ceva interesant ce imi ofera si se plateste rezonabil.

Nu s-a lasat cu nici un interviu cu clientii din CV-urile astea.

Intr-o seara m-am simtit coplesita de niste griji de-ale mele (printre care si asta ca trebuie sa-mi gasesc altceva de lucru) si am facut ca studentul ala care inainte de examen, cand isi da seama ca n-a invatat nimic si nici n-are vreme sa-si mai faca servite „acoperitoare” (adica nu mai merge nici cinstit, dar nici trisat) se pune si se roaga. Stiti bancul, nu? Asa am facut si eu. M-am rugat sa capat job bun (remarcati sa capat, nu sa gasesc sau sa merit; asa am simtit atunci). Ma gandeam sa incerc pe Sharepoint, incepusem sa-mi caut documentatie sa ma pun la punct si ma gandeam ca a doua zi o sa trimit iarasi CV-uri. Mai hotarat ca prima data. Dar cititi in continuare ce s-a intamplat. Nietzsche s-a inselat cand a spus ca Dumnezeu a murit... alta explicatie nu exista.

A doua zi (dupa rugaciunea mea usor nesimtita) m-a sunat iarasi o recruterita pt un contract de 3 luni pe .NET undeva (mi-a zis niste initiale, care mie nu mi-au spus nimic). Ca de obicei, i-am dat permisiunea sa ma reprezinte. A doua zi m-a sunat sa-mi spuna ca oamenii vreau sa ma vada la interviu ASAP. Asta era vineri. Eu luni oricum aveam de gand sa-mi iau o jumatate de zi libera sa merg la un seminar de „natural maths strategies” (la scoala la Mihai, neaparat trebuie sa va povestesc odata si de asta), asa ca mi-am luat toata ziua sa ma intalnesc si cu ei. S-a dovedit ca e la un departament in guvern. Asta e deja interesant, un punct important in CV si avantajul ca lucrezi in proiecte unde prioritate e proiectul in sine, nu neaparat partea financiara (care ati lucrat la firme mici, unde se lupta sa supravietuiasca pe piata, probabil stiti ce presiuni si ce compromisuri se fac pt ca sa se returneze cat mai repede investitia).

Luni am fost la interviu. A durat 2 ore si destul de informal. Am aflat multe despre sistemele lor si ce trebuie facut. E un domeniu foarte dinamic, oricand poate aparea ceva nou si atunci au nevoie de suport informatic pentru a gestiona problema respectiva. Mi-am dat seama i-a placut de mine la tipul cu care am dat interviul si ca o sa-mi dea jobul. Stiu de la colegii mei care lucreaza in vanzari ca in momentul in care potentialul cumparator se exprima ca si cum are deja produsul (de ex : „Si dupa ce instalam asta, ce alte configurari trebuie sa facem?”), el deja se vizualizeaza ca il are si il foloseste si asta inseamna ca sunt sanse mici sa mai dea inapoi, iar pentru cei care vand e momentul sa „close the sale”. Asa a fost si aici. Isi punea problema cand as putea sa incep si ce o sa fac in prima faza, lucru pe care eu l-am considerat de bun augur.

Marti la prima ora m-a sunat recruterita sa-mi zica vestea cea buna. Mi-au acceptat si pretentiile financiare (care n-au fost tocmai modeste; ma gandeam sa am de unde sa scad). I-am zis ca vreau sa ma mai gandesc o zi, sa-mi trimita contractul sa-l citesc si-i dau raspunsul marti.

O zi am mai rumegat problema. Nu era pe Sharepoint, insa o oportunitate foarte buna. La guvern in multe locuri se cere sa fii cetatean si au criterii de selectie foarte complicate, recomandari peste recomandari si tot tacamul. Iar aici nu mi-au cerut nimic. Am povestit si cu un tip pe care il stiu ca lucreaza doar contractor si a avut multe joburi la guvern (dar el e de-al lor, nu emigrant ca mine). Mi-a confirmat ca e o buna oportunitate si am parcurs impreuna contractul. Mi-a spus niste locuri unde sa mai cer explicatii sa ma asigur ca e treaba buna si mi-a dat niste sfaturi pe viitor (din experienta lui). A povestit si Dorin la lucru cu un coleg mai experimentat in chestii din astea. In seara aceea am trimis un mail cu vreo 10 intrebari. Cred ca erau printre ele si „blonde”, insa nu ma pricep si trebuia sa ma asigur ca inteleg bine ce se intampla inainte sa semnez. Mi-a raspuns la toate a doua zi, iar eu m-am hotarat sa accept oferta.

Miercuri dimineta am sunat-o sa ii spun si am fixat o intalnire cu ea la pranz sa semnez actele. Pana sa ne vedem, mi-am dat si demisia. A venit la o cafenea langa serviciul meu cu inca un tip (sunt mai multi intermediari) si am semnat. S-a aratat si ea surprinsa ca a mers asa de usor.

Ce am aflat de contracting... Semnezi un contract pe durata determinata (care se poate prelungi in caz ca toata lumea e multumita si mai e nevoie de mana de lucru). Ai o rata orara pe care ei ti-o platesc, eu trebuie sa lucrez 40 de ore pe saptamana. Daca nu vin la lucru, nu ma platesc. Nu-mi platesc sarbatori legale, contributii la stat, pensie. Insa am o rata orara din care sa-mi permit sa le platesc eu pe toate si sa acopere si o perioada cand treci de la un job la altul (in caz ca nu ti le sincronizezi foarte bine). Se asteapta sa produci din prima zi, nu investesc in tine. Ca un mercenar. Daca faci overtime, trebuie sa te plateasca, asa ca in general, ei prefera sa nu faci. Overall, cifrele sunt mai bune, dar siguranta jobului mai mica. Nu ai credibilitate prea buna nici pentru credite, in special daca ai perioade lungi cand stai intre contracte fara venit. Insa experienta in contracting poate fi o cerinta cand aplici pentru un alt contract (vor sa se asigure ca stii despre ce e vorba si te descurci).

Sunt constienta ca e o inghititura cam mare pentru mine la momentul asta, insa cand ti se ofera asa un cadou, il prinzi cu amandoua mainile si zici multumesc.

All the best, guys,
Alina