Wednesday, June 20, 2012

Nascut sa castigi


Acum doua saptamani am fost impreuna cu Alina la o conferinta la Melbourne. Unul dintre vorbitorii de la acea conferinta a fost Tom Ziglar, fiul cunoscutului autor american, vanzator si speaker motivational: Zig Ziglar. 

Zig Ziglar a scris peste 30 de carti (ultima pe care a scris-o impreuna cu fiul lui Tom se numeste Born to win (Nascut sa castigi).

Inainte sa aflam despre el ca e autor motivational, Alina a citit o carte de-a lui intitulata „Cum sa cresti copii buni intr-o lume negativa” (o carte care vorbeste despre cresterea copiilor folosind principii crestine, asemanatoare cartilor lui James Dobson)

E unul dintre autorii preferati ai Alinei (faptul ca ca Tom Ziglar o sa fie unul dintre key-speakers ai conferintei a fost unul din lucrurile care a facut-o sa vina cu mine la Melbourne). 

Tom si-a inceput prezentarea ca fiind "the proud son of Zig Ziglar" (N.R. fiul mandru a lui Zig Ziglar). A vorbit despre aceasta ultima carte pe care a scris-o tatal lui (si la care a fost si el colaborator), despre "mostenirea" pe care o are de dus mai departe si a avut doua workshop-uri interesante alaturi de un alt speaker american, Howard Partridge. 

La sfarsitul prezentarii a spus ca vrea sa daruiasca un pachet de CD-uri si DVD-uri care cuprinde aproape toata colectia lui Zig Ziglar unui spectator. Si cand a tras la sorti biletul, pe el scria ... Blaga Alina!

Asadar, nu numai ca l-a vazut pe Tom, insa a primit cartea cu dedicatie de la acesta! Am avut si eu sansa sa vorbesc cateva minute cu Tom. Mi s-a parut un om extraordinar! Mi-a dat cateva sfaturi in ceea ce priveste business-ul la care lucrez acum (incerc sa gasesc proiecte pe care sa le dezvolt folosind o firma de software din Cluj Napoca)
 
Cautand mai multe lucruri despre Zig Ziglar am aflat ca este crestin si in prezent are 86 de ani. Inainte sa va spun cateva povestioare interesante despre Zig Ziglar as vrea sa va prezint un citat din aceasta ultima carte a lui:

„Ai fost nascut sa castigi, dar ca sa fii castigatorul care ai fost nascut sa fii, ar trebui sa ai un plan sa castigi si sa te pregatesti sa castigi. Atunci si numai atunci poti sa te astepti sa castigi” (Zig Ziglar)

Tot acum doua saptamani se implinesc 5 ani de cand am ajuns in Australia. Am discutat zilele trecute cu Adi Cristea (prietenul meu cu care am venit in Australia) despre acest citat a lui Ziglar si mi-a amintit ca pentru venirea noastra aici de fapt ne-am pregatit nu din momentul in care ne-am trimis dosarul la ambasada Australiei, ci mai degraba din momentul in care am trecut prima data pragul facultatii. Probabil ca nu ne-am gandit la asta atunci, insa am stiut ca meseria pe care am ales-o poate sa ne deschida orice drum.

Vorbind de plan ...Nu stiu daca va mai amintiti insa in ianuarie v-am spus ca planul meu este sa alerg pana in Sydney (adica 1000 de km). Duminica trecuta am trecut de km 901.

In doua saptamani o sa alerg Gold Coast Marathon (e cursa pe care mi-am propus-o sa o alerg si acum doi ani). M-am inscris la ea, m-am antrenat 6 luni , insa m-am accidentat cu doar cateva saptamani inaintea ei. Chiar am scris un post despre asta acum doi ani (vezi link). Atunci acea accidentare s-a produs foarte ciudat. Dupa vreo doua ore de alergare am simtit o durere acuta la genunchiul stang. Ce era ciudat e ca ma durea doar in momentul in care incercam sa alerg. Puteam sa merg fara probleme.

In mintea mea inca sunt convins ca acea accidentare a fost modul in care Dumenzeu a vrut sa imi dea o lectie (sa imi spuna ca nu depinde numai de mine, de planul meu si de pregatirea mea). Ca atare dupa cursa pe care am pierdut-o la inceputul lui iulie, in 5 august 2010 am putut alerga primii mei 42.2 km la Brisbane marathon. God’s delays are not God’s denials!

Sper ca de data aceasta planul meu sa coincida cu planul lui Dumnezeu in ceea ce ma priveste si, daca o sa fie voia Lui, o sa imi termin cei 1000 de km propusi chiar cu maratonul din Gold Coast.

De data asta sunt mult mai pregatit: am alergat deja peste 910 km, am reusit sa alerg cateva distante peste 30 de km (cea mai lunga distanta in antrenamente a fost de 36 de km), sunt mai usor ca si acum doi ani cu vreo 5 kg si alerg mai repede (in martie am "stabilit" un nou record personal pe distanta de 10 km (43 de minute si 41 secunde la Twilight run)

Sper ca examenul pentru centura albastra pe care o sa il am maine sa nu ma "defecteze" prea tare :)

„Sa castigi!” Ce inseamna sa castigi? Pentru unii poate inseamna sa iti iasa numerele la loto. Pentru mine in 2010 a fost sa fac parte din acei 0.5% din populatia lumii care a alergat un maraton. In 2012 o sa ma declar invingator daca o sa alerg distanta de 42.2 km sub 4 ore.

Tot Ziglar aminteste intr-o alta carte de-a lui ca lucrurile cele mai importante in viata nu sunt cele care se pot cumpara cu bani. Un proverb chinezesc spune
„Poti cumpara o casa, insa nu poti cumpara un camin,
Poti cumpara un pat, insa nu poti cumpara o noapte de somn,
Poti cumpara placere, dar nu si fericire,
Distractie, dar nu si liniste sufleteasca,
Poti cumpara un ceas, insa nu poti cumpara timp,
Poti cumpara un insotitor, dar nu si un prieten”

Insa in acesti 5 ani de zile am mai aflat un lucru extraordinar, un lucru pe care l-ar dori orice crestin: sa fie in procentul acela de oameni carora Dumnezeu o sa le spuna „Bine, rob bun si credincios ... intra in bucuria stapanului tau!” (Matei 25:21)

Pana acum 5 ani nu am putut sa inteleg ce inseamna „bucuria mantuirii”. Un asa minunat lucru pe care Dumnezeu ni-l da gratis, insa care are atata valoare, care e nepretuit! Cred ca asta e victoria pe care ar trebui sa ne-o dorim toti!

Spuneam la inceputul postului ca Ziglar e crestin. A ajuns sa il cunoasca pe Dumnezeu acum 40 de ani. De atunci declara el ca viata i s-a schimbat radical. Imi place ca pe langa invataturile de business pe care ti le spune, iti aminteste ca lucrul cel mai important in viata e sa il cauti pe Dumnezeu.

Inainte sa vorbeasca la o conferinta, unul dintre organizatori l-a luat deoparte si i-a zis ca publicul s-a adunat ca sa auda sfaturile lui in ceea ce priveste vanzarile si ca nu vor sa aude parerea lui in ceea ce priveste religia. A mai mentionat ca in public sunt evrei, hindusi, musulmani, atei, etc si ca nu vrea ca aceste pareri ale lui Ziglar sa „supere pe cineva”. Raspunsul lui Ziglar a fost ca intelege ce vrea organizatorul sa spuna, insa l-a intrebat daca poate sa faca niste glume mai porcoase. Putin socat, organizatorul i-a spus ca poate sa spuna, insa sa foloseasca „good judgement”.

Prezentarea lui a fost pasionanta si distractiva. Cand a ajuns sa vorbeasca de Dumnezeu a fost intrerupt cu un ropot de aplauze. Atunci Zig Ziglar s-a intors spre organizator si i-a spus „Vezi ca lumea e insetata sa auda despre vestea cea buna si daca le dai sansa sa aleaga ei aleg sa auda un speaker care vorbeste despre cat de mare e Dumnezeu, in loc de glume porcoase”

Sau alta istorioara a fost cand in urma unui speach unul dintre participanti a venit la el si i-a spus ca are un „feeling” ca Zig Ziglar este crestin. Atunci Ziglar i-a raspuns ca trebuie sa isi revizuiasca intreg discursul daca in urma lui acest participant are doar o parere (si nu e o certitudine).

Vorbeste de asemenea ca in fiecare zi vrea sa stranga destule dovezi ca daca intr-un tribunal l-ar acuza ca este crestin, niciunul din cei 12 jurati sa nu poata sa tagaduiasca lucrul acesta.

Din pacate eu inca nu ma pot lauda cu astfel de "realizari". Chiar daca sunt inainte cu km si se pare ca o sa reusesc sa termin de alergati cei 1000 de km chiar cu maratonul, la capitolul citit din Biblie sunt restantier (trebuie sa recuperez vreo doua luni). Dupa maraton o sa lucrez la treaba asta!

Un alt lucru pe care l-am auzit la o conferinta este despre cum se prind maimutele in jungla: Se pune o aluna intr-o damigeana care sa aiba gura atat de mare incat o maimuta sa isi poata baga mana, insa sa fie destul de ingusta incat sa nu poata sa o scoata daca are pumnul strans. Poate o sa vi se para ciudat, insa dupa cateva ore maimutele sunt tot langa sticla grea pe care nu o pot cara dupa ele, cu mana stransa in jurul alunei.

Oare care sunt lucrurile care ne fac pe noi sa ne comportam ca acele maimute? Care sunt acele lucruri care ne tin „trapped” in viata noastra? 

Poate un serviciu bun, poate o viata confortabila. Pana cand nu o sa putem lasa acea „aluna” nu o sa putem sa fim liberi.

Am citit odata ca: „inamicul unei vieti extraordinare e o viata buna”.

Acum 5 ani am lasat o astfel de viata cand am plecat din Romania (am lasat un serviciu bine platit intr-o companie multinationala) ca sa vin cu doi copii mici si patru valize intr-o tara in care nu aveam servici si nu cunosteam pe nimeni. Insa Dumnezeu mi-a purtat de grija!

Insa acum simt ca sunt in aceeasi situatie ca maimuta. Un serviciu bun, o viata confortabila. Ce o sa fac in continuare? Ramane de vazut....

Inchei aici postul de astazi cu o intrebare: 
Care e damigeana pe care o carati dumneavoastra?

Dorin

No comments: