Acum cativa ani am auzit povestea urmatoare:
Odata cineva mergea
prin padure si vede un taietor de lemne care se muncea din greu sa doboare
un copac urias.
„Ce faci, bade?” (observati ca am adaptat-o pe limba mea ardelenesca)
„Nu vezi? Tai copacul asta”.
„Pari istovit. De cand "te lupti" cu el?”
„De cinci ceasuri. E munca multa, nu gluma!”
„De ce nu te opresti o clipa sa iti ascuti ferastraul?”
„Nu am timp. Trebuie sa imi vad de lucru”
Nu de putine ori ma surprind facand acelasi lucru. Faptul ca
suntem „prinsi intr-o treaba” ne da senzatia ca suntem eficienti, ca, daca stam
de lucrul respectiv, odata si odata o sa il terminam. Ideea de a lua o pauza,
sa dam un pas inapoi si sa analizam pentru cateva clipe problema (step
outside of the box) in cautarea unei variante mai bune, ni se pare o solutie
buna, insa nu acum caci... nu avem timp.
Cand am inceput challenge-ul cu aceste 8 carti in 8
saptamani, am inceput in paralel sa studiez si o carte de citire rapida (ca sa
ma ajute sa imi ascut ferastraul). Mi-am mai luat inca una de la biblioteca si mi-a
venit si cartea pe care am comandat-o de pe Amazon ... insa nu am timp sa le
citesc!
Imi zic: "trebuie sa imi mentin focusul sa imi termin cele 8 carti!"
Asadar, pe cele care m-ar fi putut ajuta sa citesc mai rapid le-am asezat
frumos in biblioteca si asteapta sa fie citite dupa ce o sa imi termin cartile
propuse.
Nici nu e de mirare ca citesc cartea lui Covey de trei
saptamani!
Deprinderea asta de a „ascuti ferastraul” este de a pastra
si a spori cel mai important bun pe care il avem – pe noi insine.
Pentru asta trebuie sa lucram pe 4 planuri: Fizic
(exercitiu, nutritie, managementul stresului), Social/Emotional (Serviciu,
empatie, sinergie, prieteni), Spiritual (clarificarea valorilor, studiu,
meditatie) si Mental (citit, vizualizare, planificare, scris).
A gasi timpul necesar pentru ascutirea ferastraului este o
activitate tipica a Cadranului 2 (de care vorbeam intr-un post anterior).
Asadar cea mai mare, cea mai importanta investitie pe care o
putem face este sa investim in noi insine. Suntem instrumentele propriei noastre
activitati si, pentru a fi eficace, trebuie sa gasim timpul necesar de a „ascuti
ferastraul” in cele patru planuri.
Dimensiunea fizica
– o alimentatie adecvata, respectarea orelor de relaxare si odihna, exercitiu
fizic regulat.
Si aici ma simt cu musca pe caciula. Cred ca doar unul din
cele trei subpuncte le bifez (cel cu exercitul regulat) caci in continuare merg
la inot (x2), merg la kenpo (x2), alerg (x2) si odata joc tenis de camp.
Insa in ciuda acestor lucruri ma simt obosit, simt ca nu mai
am energia pe care o aveam acum un an cand faceam parca si mai multa miscare.
Si asta
cred ca se datoreaza in primul rand mancarii neadecvate (nu prea mananc junk
food, insa am o alimentatie bogata in carbohidrati (orez, paste, cartofi), iar
anul asta nu am mai fost atat de strict incat sa beau doar apa).
Covey spune ca un bun program de miscare ar trebui sa iti
lucreze corpul in trei directii:
Rezistenta
(exercitii aerobice ce stimuleaza activitatea cardiovasculara: alergarea,
inotul, ciclismul, jogging-ul). Poate va mai amintiti de recomandarile din posturile mele mai vechi de a face miscare
care sa va solicite maxim 80% din rata maxima a ritmului cardiac (N.R. rata
maxima 220 – numarul anilor). Peste acest procent exercitiul e anaerob (care are si el rolul lui).
Flexibilitatea - prin
extensii. Se recomanda extensiile ca exercitii de incalzire inaintea
antrenamentului si la terminarea lui (in perioada de „cooling off”). Primele
destind si pregatesc muschiul pentru exercitiu, iar ultimele ajuta la eliminarea
acidului lactic care produce febra musculara.
Forta – nu trebuie
sa mergi la sala ca sa faci exercitii de forta. Poti sa o faci acasa (flotari,
abdomene, genuflexiuni), sau in parc (tractiuni).
Succesul este dat de "pasi mici" (baby steps) si de perseverenta!
2. Dimensiunea
spirituala – o alta activitate a Cadranului 2. Probabil ca e cea mai
importanta dintre toate, insa de atatea ori noi o punem pe ultimul plan.
Personal eu vreau ca o zi pe saptamana sa o pun deoparte pentru
Dumnezeu (mergand la biserica) si incerc (din pacate nu cu real succes) sa imi
formez un obicei de a citi zilnic din Biblie.
E incredibil ce mult mi s-a schimbat viata in momentul in
care l-am cunoscut cu adevarat pe Dumnezeu. Imi amintesc si acum cum mi s-au
umplut ochii de lacrimi cand am citit pentru prima data versetul din evanghelia
lui Ioan 3:16 „Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul
Lui Fiu, pentru ca oricine crede in el sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.”
Si aici sunt la inceput de drum, insa sunt convins ca sunt pe drumul cel bun!
3. Dimensiunea
mentala - educatia.
Citirea cartilor „bune” iti ingaduie sa beneficiezi de
gandirea celor mai luminate minti ale oamenilor care au trait atat in prezent
cat si in trecut. Sfatul lui Covey e sa iti propui sa citesti mai intai o carte
serioasa pe luna, apoi una la doua saptamani, apoi una pe saptamana.
Scrisul e o alta modalitatea de a „ascuti fierastraul”
mental. Putem tine un jurnal in care sa notam ganduri, experiente, ne ajuta sa ne
limpezim ideile (eu folosesc blog-ul acesta) :)
Alte forme de reimprospatare mentala sunt: organizarea si planificarea
(habit-urile 2 si 3). Inseamna a incepe cu gandul la final, de a-ti creiona
ruta care o sa te duca la acel obiectiv si de a urmari pas cu pas sa nu te
abati de la ea. Cand spun „sa nu te abati”, ma refer la modul figurat, caci
consider ca odata pornit la un drum o sa iti dai seama ce ajustari ar
trebui sa faci ca sa te misti mai eficient. Poate stiti faptul ca un
avion cand merge dintr-un punct A intr-un punct B este 95% din timp in afara
liniei care uneste cele doua puncte. Si totusi (de cele mai multe ori)
aterizeaza la destinatia propusa :)
4. Dimensiunea
social/afectiva
Sentimentele si emotiile sunt determinate de relatiile pe
care le avem cu ceilalti (nu insa in mod exclusiv).
Succesul in aplicarea pasilor 4, 5 si 6 nu depinde intru
totul de intelect – tine inainte de toate de domeniul afectivitatii si, intr-o
mare masura, e conditionat de sentimentul sigurantei personale. Aceasta
siguranta personala, aceasta „piece of mind” (N.R. pace a mintii), se instaleaza
cand viata e traita in conformitate cu principii si valori autentice.
Siguranta se mai naste si dintr-un comportament indatoritor,
generos fata de ceilalti.
Alta siguranta este serviciul facut altora, care ramane
anonim; nimeni nu il stie si nici nu trebuie sa il stie. Nu acesta este rostul,
ci binele si multumirea pe care le puteti aduce in viata altora. Acest lucru
conteaza mai mult decat recunostinta.
Am gasit un citat care mi-a placut al lui N. Eldon Tanner: „A-i
ajuta pe ceilalti, iata pretul pe care-l platim pentru privilegiul de a trai pe
acest pamant.”
Sunt multe idei frumoase pe care le-am gasit in aceasta
carte si nu imi pare rau ca am zabovit trei saptamani sa o citesc.
Termin acest post cu un citat din „nota personala” cu care
Stephen Covey isi incheie cartea:
„Cred ca principiile
corecte sunt legi naturale si ca izvorul lor este Dumnezeu, Creatorul si Tatal
nostru, dupa cum este si izvorul constiintei noastre morale. Cred ca in masura
in care oamenii vor trai in conformitate cu aceasta inalta constiinta, vor
evolua pana la implinirea naturii lor...Cred ca, in calitatea noastra de fiinte
umane, nu ne putem desavarsi prin noi insine. Respectand principii corecte,
inzestrari divine dinauntrul nostru ies la lumina si ne ajuta sa ajungem la adevarata
masura a conditiei noastre”
„Nu suntem fiinte
umane care traiesc o experienta spirituala. Suntem fiinte spirituale care
traim o experienta omeneasca” (Teihard de Chardin)
Spor la ascutirea ferastraului vostru!
Dorin
Am terminat de citit si cea de a 7 carte din seria celor 8. Inca o care pe gustul meu (parca eu le-am ales ;)).
Uff, uff .. am terminat de citit cartea asta in 2 zile jumatate. Super interesanta! Am mai citit cateva idei, articole scrise de Ziglar, insa asta e prima carte pe care o citesc din scoarta in scoarta. Un autor mare, de talia lui Andrew Carnegie sau Brian Tracy, care te captiveaza cu povestioarele care sunt presarate de-a lungul cartii. Nu degeaba e preferatul Alinei...
Weekendul care a trecut l-am petrecut cu trupa mea intr-o statiune frumoasa din Gold Coast.
In fiecare an in ceasul al 11-lea a zilei a 11-a, a lunii a
11-a (11 a.m. 11 noiembrie) se tine un moment de reculegere, in toate tarile din
Commonwealth, pentru toti militarii care au cazut pe front, azi implinindu-se 93
de ani de cand s-a incheiat primul razboi mondial. 
Nu numai ca le-a facut, insa a citit inca trei carti in plus in astea trei saptamani (trebuie sa imi zica si mie secretul cum face), a repetat cateva zile la vioara, chiar daca a avut o coarda rupta (si am fost surprins sa vad ca a sunat chiar bine, caci s-a folosit de coarda urmatoare si a incercat sa prinda aceeasi nota, mutandu-si degetele ceva mai sus), a castigat medalia de argint la un concurs cu orchestra scolii (la un festival de muzica organizat pentru toate scolile din Brisbane).
Astfel am aflat ca unul din cele 40 de hoteluri zgarie-nori care au aparut in ultimii cativa ani are, de exemplu, cel mai rapid ascensor din lume (poti ajunge la etajul 77 in mai putin de 43 de secunde), sau ca am baut o cafea la Palatul Versace intr-o ceasca pe care, daca vrei sa o cumperi, ai da 250 de dolari (N.R. cafeaua a costat 7 dolari).
Am mai vazut casa de vacanta a lui Bill Gates pe care o are aici (si alte doua case de o parte si de alta pe care le-a cumparat probabil ca sa aiba putin mai multa intimidate, toate trei evaluate la 28 milioane de dolari), si casa de vacanta a lui Jackie Chan, actorul din ultimul Karate Kid.
