Cartea nr. 3: Torturat pentru Hristos de Richard Wurmbrand

 A fost cartea pe care am citit-o cel mai repede, in cateva ore, dintre cele trei de pana acum.

Insa parca a fost si cel mai greu de citit, si nu datorita felului cu care a fost scrisa, ci datorita sentimentului de durere pe care mi l-a produs cand am aflat de atrocitatile la care a fost supus acest pastor roman de societatea comunista care ne-a condus vreme de aproape jumatate de secol.

Tot saptamana trecuta am vizionat un film „The way back” (N.R. Drumul inapoi) in care e povestita experienta a 7 oameni care au evadat dintr-o inchisoare din Siberia si au strabatut 6500 de km pana cand au dat de libertate.

Ei au trebuit sa traverseze cateva tari (Rusia, Mongolia, China) pana ce au ajuns in India. Intreg drumul a durat 18 luni, fara mancare (se hraneau cu doar ce gaseau in drumul lor), strabatand niste locuri destul de neprietenoase (Siberia iarna, desertul Gobi si muntii Himalaya).

E incredibila dorinta de a fi un om liber si prin ce incercari supraomenesti au trecut acele personaje pentru a obtine acea mult dorita libertate.

E un film reusit, inspirat dupa fapte reale, in care joaca doi actori romani: Alexandru Potocean si Dragos Bucur. Daca aveti posibilitatea sa il vedeti, faceti-o ca merita!

Vazand acest film, mi-am amintit de o alta poveste dureroasa a unui evreu care si-a vazut intreaga familie exterminata intr-unul din lagarele de concentrare naziste si, vrand sa evadeze, s-a dezbracat in pielea goala si s-a strecurat printre cadavrele din camionul unde erau arucati evreii dupa ce erau scosi din camerele de gazare. Cand a venit noaptea cu greu a reusit sa scape din groapa unde a fost aruncat, aproape strivit de „maldarul” de morti care au fost aruncati deasupra lui.

A alergat descult si dezbracat toata noaptea 45 de km pana la un sat unde a gasit un adapost. Aceasta a fost imaginea pe care am avut-o in minte atunci cand am alergat anul trecut maratonul!

Revenind la Wurmbrand, prima data am auzit acest nume cand inca eram in Romania si pe TVR1, daca nu ma insel, a fost facuta o emisiune "Mari romani”, iar pe locul trei a fost chiar el (dupa Stefan cel Mare si Eminescu), un nume pentru mine complet necunoscut.

De atunci am mai auzit de el si despre cartile pe care le-a scris, iar acum cateva luni am avut de facut o prezentare despre o fundatie „Vocea martirilor” pentru o actiune caritabila, organizatie al carei fondator a fost Richard Wurmbrand.

Facand un studiu despre aceasta organizatie, am aflat cate ceva despre viata lui, am povestit cu niste prieteni de ai mei care l-au cunoscut personal si abonandu-ma la newsletter-ul acestei organizatii am primit gratuit cartea „Torturat pentru Hristos” scrisa de el.

Ce am aflat din paginile acestei carti?

Am aflat ca acest roman-evreu si-a pierdut parintii din primii ani de viata si a fost crescut intr-o familie care nu i-a dat nicio educatie religioasa. Ba mai mult decat atat, a ajuns sa fie un ateu convins, ca si majoritatea comunistilor din vremea lui, considerand notiunea de Dumnezeu si Hristos ca fiind daunatoare mintii omenesti.
 

O experienta interesanta, aproape miraculoasa, l-a facut sa il cunoasca pe Dumnezeu. Intr-unul din satele de munte din Romania, un dulgher batran, odata s-a rugat lui Dumnezeu si a zis: „Dumnezeule, tu stii ca ti-am fost credincios toata viata mea si doresc ca rasplata pe care mi-o poti da Tu, aici, pe pamant, pentru credinciosia mea, e sa nu mor pana cand nu o sa aduc un evreu la Hristos, caci evreii au fost din poporul ales al Tau. Dar sunt sarac, batran si bolnav si nu pot sa merg acum sa caut un evreu, iar in satul meu nu este nici macar unul. Asadar adu, te rog, un evreu la noi in sat si o sa fac tot ce imi sta in putinta sa il aduc la Hristos”

Richard declara ca „ceva irezistibil m-a atras spre satul acela. Nu aveam nici un motiv sa merg acolo. Dintre peste 12.000 de sate, eu a trebuit sa merg in acel sat”.

Auzind ca e evreu, batranul dulgher s-a apropiat de Wurmbrand si i-a dat o Biblie sa citeasca. O Biblie diferita de toate Bibliile pe care le-a rasfoit Richard, mai mult din curiozitate, pana atunci. A fost o Biblie care nu a fost scrisa doar cu cuvinte, ci parca avea „flacari de dragoste”, ce se datorau rugaciunilor batranului si ale sotiei acestuia. Nu a trecut mult si Richard (si mai apoi sotia lui) s-au intors la Domnul.

A ajuns sa fie ordinat pastor intr-o biserica Luterana, apoi a urmat un episod in care Romania a fost ocupata de nemti. Fiind evreu, a avut de suferit (familia sotiei lui a fost trimisa in lagararele naziste), iar fiul lui, Mihai, a trebuit sa isi schimbe numele ca sa scape de moarte.

Apoi a urmat ocupatia sovietica, si unul din lucrurile pe care le-a facut a fost sa impartaseasca invataturile biblice soldatilor rusi.

Odata cu instaurarea comunistilor la putere, Richard a inceput lucrarea pentru Dumnezeu in biserici considerate ilegale. Se intalneau in case, in paduri, in subsoluri. Toata aceasta activitate a dus la arestarea lui de catre autoritatile comuniste la 29 februarie 1948. A urmat o prima perioada de incarcerare de 8 ani si jumatate. A fost eliberat pentru o scurta perioada de timp, dupa care a urmat o a doua tura de tortura de inca 6 ani.

E incredibil prin ce a trecut acest om. I-au fost sfaramate 4 vertebre si numeroase oase (cei care l-au intalnit au spus ca nu putea sa isi stranga sireturile la pantofi din cauza ca i-au zdrobit oasele de la picioare). L-au taiat, l-au ars si i-au facut 18 gauri in corp. Zicea ca Dumnezeu a facut un miracol si faptul ca ca a scapat cu viata, probabil, a fost ca noi sa ii ascultam strigatul in numele bisericilor ilegale care se afla si in ziua de astazi in diverse locuri din lume.

Cruzimea ateismului e greu de imaginat. Cand un om nu are credinta in rasplata faptelor lui bune si cand nu se teme de lucrurile rele, atunci nu are niciun motiv sa mai fie uman.

Povestea despre un pastor, Florescu, care a fost torturat spre a-i "turna" pe cei care ii frecventau biserica. In prima faza l-au batut, l-au taiat cu cutitele, l-au ars cu fier inrosit in foc. Apoi i-au bagat in celula lui sobolani infometati. Nu a putut dormi zile intregi caci a trebuit sa se apere in permanenta de ei. Apoi a fost fortat sa stea in picioare timp de doua saptamani, zi si noapte.

Vazand ca nu pot sa scoata nimic de la el l-au adus pe baiatul lui de 14 ani si au inceput sa il bata in celula in care era el. Atunci pastorul i-a spus baiatului: „Alexandru, trebuie sa le spun ce vor sa afle de la mine. Nu pot sa mai suport sa vad cum te tortureaza si pe tine!”. Baiatul i-a raspuns: „Tata, nu face nedreptatea asta sa am un tata tradator. Rezista! Daca o sa ma omoare in bataie am sa mor cu cuvintele astea pe buze: „Isus si patria mea”.

Comunistii revoltati l-au omorat pe baiat, sangele lui improscand pe peretii intregii celule. El a murit laudandu-l pe Dumnezeu! Insa incercati sa va puneti in pielea acelui parinte ...

Detinutilor li se dadea sa manance o singura felie de paine pe saptamana si o supa infecta in fiecare zi. Au ajuns sa imparta si felia asta de paine si medicamentele pe care le aveau si care ar fi putut sa le salveze viata cu cei care odinioara i-au torturat, odata ce acestia din urma ajungeau sa fie la randul lor aruncati in inchisoare.

Wurmbrand a spus: „Nu sunt revoltat ca am pierdut 14 ani din viata in inchisoare, caci aici am vazut lucruri frumoase. Am fost unul din cei mai neinsemnati puscariasi, dar am avut privilegiul sa stau in celula cu adevarati sfinti, eroi ai credintei. Ei au murit bucurosi pentru Hristos!”

A mai spus ca a avut de invatat de la gardienii care il torturau: „Cum ei nu l-au lasat pe Isus sa fie in inima lor, am decis ca nici eu sa nu ii las loc Satanei in inima mea”. A considerat ca cea mai cumplita tortura a fost spalarea de creier la care a fost supus in inchisoare, mai dureroasa decat toate suferintele pe care le-a rabdat. 17 ore pe zi, saptamani, luni si ani la rand tot ceea ce auzeau ei era: „Comunismul este bun! Comunismul este bun! Comunismul este bun! Credinta este o prostie! Credinta este o prostie! Credinta este o prostie! Renunta! Renunta! Renunta!”

Timp de 14 ani nu a avut acces la nicio Biblie. Nu se mai putea ruga ca si inainte. Era infometat, drogat, indobitocit cu doctrine comuniste. Pana si rugaciunea „Tatal nostru” i se parea prea lunga si nu se putea concentra sa o spuna, asa ca singura rugaciune pe care o spunea zi de zi, ceas de ceas a fost: „Isus, te iubesc! Isus, te iubesc!”

Un alt mesaj pe care l-am gasit pretutindeni in cartea lui a fost dragostea pentru oamenii care l-au torturat. A spus: „Am urat comunismul, insa i-am iubit pe comunisti”, „M-am uitat la oameni nu cum erau, ci cum puteau sa devina si vedeam in cei care ma torturau un viitor apostol Pavel” (care a fost cunoscut pentru faptul ca a torturat el insusi pe primii crestini, inainte sa se intoarca la Hristos)

O floare, pe care o calci in picioare, te rasplateste cu parfumui ei. Tot asa, crestinii, torturati de comunisti, le rasplateau aceasta tortura prin dragoste. Acest mesaj impresionant cat si rugaciunile acestor crestini din inchisorile comuniste nu puteau sa ramana fara niciun raspuns: cativa dintre cei ce ii persecutau au devenit crestini si au suferit bucurosi mai tarziu in inchisori pentru credinta lor in Dumnezeu.

Wurmbrand a spus ca nu a avut sansa, ca multi alti frati in credinta, sa moara o moarte de martir in inchisoare. A fost eliberat si au fost platiti $ 10.000 pentru rascumpararea sa si a familiei sale din Romania comunista de catre o misiune norvegiana si a crestinior evrei britanici.

Inainte de a pleca a fost chemat de doua ori la Partid si i-au spus: „Acum ca pleci poti sa vorbesti de Hristosul tau cat vrei, insa ai grija sa nu spui nimic de noi, caci pentru 1000 de dolari gasim un ucigas care sa te lichideze. Sau o sa inventam tot felul de lucruri despre tine si o sa te distrugem moral.”

Odata ajuns peste hotare insa, Richard Wurmbrand nu a putut sa tina ascuns prin ce a trecut el si ca el o multime de credinciosi din tarile comuniste.

A vorbit intregii lumi, a scris o multime de carti traduse in peste 70 de limbi, a prezis caderea comunismului cu 20 de ani inainte sa se intample... si la o manifestatie americana, indignat de mesajul transmis de un pastor simpatizant a miscarii de stanga, a luat microfonul si le-a prezentat tuturor „diploma lui de doctor in comunism” desfacandu-si pana la brau camasa si aratandu-le cicatricele adanci de pe torace.

Mesajul lui pentru noi este sa mergem pe urmele lui Hristos! Asta ar trebui sa fie idealul nostru in viata.

God bless,

Dorin