Pariul ...

Initial am vrut ca acest blog sa fie despre Maria Sharapova, castigatoarea de anul acesta de la Australian Open. Insa cu ultimele intamplari din viata mea, m-am decis sa il schimb.

Totul a inceput cu un pariu facut cu mine insumi la jumatatea lunii ianuarie. Mi-am zis: „Am sa ajung la 80 kg pana la sfarsitul lunii!”

Cand am venit in Australia am avut in jur de 85-86 kg. E destul de mult pentru mine, asa ca unul dintre goal-urile mele anuale a fost sa ajung la 78 kg (greutatea care m-a consacrat). Asa ca m-am apucat de sport (de fapt de sporturi: tae kwon-do si mers la sala). Am reusit sa dau jos vreo 2, 3 kg insa am inceput sa stagnez in jurul lui 83. Nu mi-am facut mari probleme, caci eu consider ca eram destul de „fit” (zic asta pentru ca eram in stare sa fac de exemplu 70 de flotari intr-o singura serie, sau sa imping de la piept o miscare cu 100 kg pe bara).

Apoi au venit sarbatorile ... in care pe langa o alimentatie plina de bunatati (sarmale si alte cele ...deh ca la romani) a fost si o perioada in care a plouat in Brisbane aproape trei saptamani. Pe la noi nu a plouat asa de tare (cum poate ati vazut inundatiile la stiri), insa a fost suficient cat sa nu prea poti sa iesi din casa.

Odata cu mutarea mea in Runcorn, am intrerupt si mersul la sala, iar la tae kwon-do-ul a avut si el o perioada de vacanta. Una peste alta de sarbatori am ajuns sa am iar 85-86 de kg. Insa pe langa faptul ca am pus la loc kg respective, intreaga mea energie parca a atins „rock bottom”.

Cam astea au fost premisele cate m-au facut sa fac acest pariu cu mine insumi. Mi-am zis „daca nu reusesc pe mine sa ma motivez, ce rost are sa incerc sa le vand altor oameni gogosi cu ce ar trebui sa faca, ce rost are „blog-ul motivational” la care mi-am propus sa lucrez, cand tot ceea ce fac e sa predic ceea ce am citit in carti si nu ceea ce pun chiar eu in practica”.

Asa ca inca din aceeasi zi m-am apucat de treaba. Nu de maine, nu de saptamana viitoare! Chiar de acum! Fara sa vreau acum mi-am dat seama ca am profitat de ce definea Tony Robbins prin „power of momentum”.

Am mai reusit in trecut sa slabesc 8kg in 10 zile (chiar daca nu mi-am propus atunci acest lucru) facand Oshawa (care e o cura de dezintoxicarea organismului). Insa de data asta mi-am propus sa abordez altfel problema. Mi-am zis ca nu o sa imi schimb dieta (desi o sa fiu atent la ce si mai ales cat o sa mananc), insa kg astea care le am peste 80 o sa le dau jos prin fuga. Daca la Oshawa 10 zile am mancat doar orez fiert si grau fiert, de data asta o sa alerg. Zis si facut!

Mi-am cumparat un pedometru (ca target-ul meu sa fie atins mi-am zis ca trebuie sa abordez problema S.M.A.R.T – specific, measurable, attainable, realistic and timely) si mi-am propus sa merg mai mult de 10 km pe zi.

A doua zi m-am inscris si la gym. Vreau sa va zic cateva cuvinte de gym-ul la care merg – Fitness first. Are o gramada de locatii nu numai in Brisbane, ci si in alte parti din Australia (Sydney, Melbourne, etc), ba mai mult .. e extins si in alte tari. Nu ii de mirare ca pe card-ul meu de sala scrie „If you’d joined one, you’ve joined them all”(daca ai subscris la una, ai subscris la toate). Insa nu despre asta vreau sa scriu si nici despre modul in care m-am targuit (de nu am mai platit joining fee si in pentru administration fee, am primit un rucsac cu tot felul de lucruri in el, (sticla de apa, sac sa iti pui pantofii, casti, etc).

Vreau sa va zic de locatia unde e amplasata sala la care m-am inscris eu. E intr-o gara! E gandita sa fie convenabila pentru oamenii care merg sau vin de la lucru. Pe langa aparatetele de ultima generatie care le vezi prin sali, doua tipuri de saune, etc ....are chiar si masa si fier de calcat. Asa ca nu e de mirare ca dimineatza ii vezi pe omulteti care vin trag de fiare, merg fac un dush, se barbieresc si isi calca camasa si pantalonii si merg imbracati la patru ace, la munca. In weekend mi-am propus sa merg la alte doua locatii, care is aproape de unde stau.

Sa va spun programul pe care l-am avut astea doua saptamani.
Trezirea: 4:45 a.m (in zilele cand Alina ducea copii la scoala)
Luat tren: 5:25
Ajuns la sala: 6:05
Program aerobic (care in principal a constat din alergare pe banda rulanta) 6:15 – 7:25
Shower + luat autobuz doua statii pana la munca 7:39
Lucru: 7:50 – 4:45
Luat copii de la gradi: 5:45 - 6:00
Pregatit cina + hranit copii 6:15 – 7:00
Alergat inca o ora 7-8 (dupa ce ajungea Alina acasa)

In zilele in care duceam eu copii dimineata, mergem la sala seara de obicei intre 7-8:30.

Cand m-am apucat de treaba asta nu m-am gandit nici un moment ca nu am sa reusesc. Mi-am zis intr-una ”if there’s a will, there’s a way!” Nu mi-am zis nici o clipa ca nu e sanatos sa slabesc atatea kg in doua saptamani, sau ca ar trebui sa o las mai moale cu alergatul sa nu imi bulesc genunchiul.

Acum privind retrospectiv nu pot spune ca a fost usor (au fost zile in care m-a durut genunchiul la care am fost operat, sau cand dupa ce am fugit o ora seara mi se parea destul de neplacut sa ma trezesc dimineata cu noaptea in cap si sa merg la sala si sa arerg inca o ora (la intervat de 9 ore). Pe de alta parte trebuie sa recunosc ca mi-a placut la nebunie gandul ca am sa reusesc!

A trebuit sa renunt la cateva dintre micile mele placeri (am alergat in timpul finalei de tenis, sau in timpul unui film cu Heath Ledger, pe care as fi vrut sa il revad); am „ratat” o iesire cu colegii (ceea ce i-a cam infuriat, de m-au sunat de vreo cateva ori noaptea sa ma intrebe ”where the f_ck are you?”, sau cand un prieten a venit la mine, nu numai ca nu l-am ajutat sa lupte cu berile din frigider, dar dupa ce a plecat am bagat inca vreo 6 km.

Ati observat ca parca de fiecare data cand te decizi sa tii o dieta, parca atunci vine un chef, o petrecere, o zi de nastere, sau ceva asemanator, care parca e facuta sa te puna la incercare??

M-a mai motivat si cateva posturi ale lui Andrei (my ex-boss) in care povestea si el cum trece prin aceleasi „placeri” ca si mine. Are mare dreptate baiatul asta cand spune ca echipamentul conteaza. Cand alergi o ora intreaga, toate se lipesc de tine. Parca doar la sauna mai trait clipe din astea sa curga asa apa de pe mine. Dupa o ora de alergare, curgea transpiratia din tricou fara sa il storc :)
Am investit si eu in vreo doua tricouri profi de care is tare mandru (de vreo 30-35$ bucata) in care iti face intr-adevar placere sa alergi. Probabil ca o sa imi fac cadou o pereche de adidasi mai profesionisti si o sa ii las pe astia pentru fotbal.

Cat de mult am alergat? La inceput nu puteam sa fug mai mult de 20 de minute si si alea erau presarate cu cateva momente in care in loc sa fug, mergeam „accelerat”. Insa si in zilele alea tot am reusit sa fac mai mult de 10 km. Au fost zile cand am alergat de trei ori :). La sfarsit am ajuns sa fac si 18 – 19 km pe zi (fuga + plimbare) (cu gandul la cele cateva grame pe care o sa mai dau jos, daca mai aleg cateva sute de metri). My personal best: a fost sa alerg aprox o ora fara oprire.

Am castigat pariul? Cu putina indulgenta as zice ca da. In 31 ianuarie, seara, am ajuns la 80.9 kg (daca rotunjesti „puternic” am ajuns la cele 80 de kg propuse). Pentru ca sa ajung aici am facut in ziua aia 21.3 km.

Chiar daca nu am ajuns la 80.0 kg, mi-am dovedit mie insumi ca se poate ... si de aia mi-am propus sa continui. Nu o sa mai fiu atat de concentrat pe alergare si probabil ca nu o sa ajung ca si Andrei sa alerg 90 de minute, insa o sa incerc sa alerg de cel putin trei ori pe saptamana, si in rest sa mai trag si de fiare cand merg la sala. O sa mai experimentez cateva chestii sa vad daca ma ajuta sau nu in realizarea noului meu target: la sfarsitul lunii februarie: 78 kg.

Am avut mare noroc cu Alina si de data asta, caci mi-a „suportat” programul si a stat cu piticii chiar daca venea obosita acasa dupa o zi de lucru. De aceea vreau sa ii dedic aceasta reusita ei (si asa se apropie decernarea Oscarurilor, nu? :))

Bucuria realizarii telului propus a fost umbrita de vestea ca operatia tatalui meu nu a reusit. De ce mi-a fost frica, pana la urma s-a adeverit.

In final a scapat teafar. Imi place “incapatanarea” bargaoanului care nu vrea sa se lase si o sa mai incerce odata. Is convins ca de data asta , cu ajutorul lui Doamne Doamne, totul o sa fie bine.

Inchei cu un motto pe care l-am vazut in sala: „Motivation is what makes you get started, habit is what keeps you going!” (N.R Motivarea e ceea ce te face sa incepi un lucru, obiceiul te face sa continui!)

Live a healthy life!

Cheers,

Dorin