Palaria verde si linia galbena

Precautii inutile sau grija fata de oameni? Imi pasa ce se intampla cu tine sau ma asigur sa n-ai motive sa ma dai in judecata?

Cand am ajuns in Australia m-au frapat niste lucruri care mi se pareau de la sine intelese si erai atentionat totusi, sa nu cumva sa o patesti. Atunci mi se parea ca e prea de tot, acum mi s-ar parea ciudat sa fie altfel. Probabil va intrebati despre ce vorbesc. Va dau niste exemple imediat.

Scrie mare in magazin: „Daca vrei sa ridici un pachet greu, nu te apleca din picioare, ci lasa-te jos, prinde-l nu stiu cum, ridica-l cu grija si pune-l pe cel mai apropiat carucior. Altfel poti sa patesti rau la spate”. Serios? (ma gandeam eu)

Sunt niste cuie in asfalt carora li se vede capatul iesit afara Alea sunt marcate cu vopsea ca sa nu te impiedici de ele. Am incercat sa ma impiedic de unul, dar n-am reusit. La imbinarea dintre doua bucati de asfalt unde e diferenta de nivel de 1 cm, e marcat locul si scrie „steep step”.

In toate garile este o linie galbena pe peron si scrie: „Stay behind the yellow line” / „Stai in spatele liniei galbene” sau „Behind yellow line is fine” / „In spatele liniei galbene e bine”. Adica, daca stai , nu te calca trenul, daca nu, nu se stie. De fiecare data cand anunta trenul zice: "Please stand behind the yellow safety line until de train has stopped". E o campanie serioasa in gari, cu postere si cu desene, care te indeamna sa fii „rail smart” si sa... stai in spatele linii galbene.

Mersul trenurilor e o brosurica mica. Fiecare linie/traseu are cate o culoare si brosura lui. Poti sa ai brosura cu toate statiile de pe linia respecitiva, sau una cu un rezumat (gara ta si cateva gari mai mari). Acolo ai toate trenurile cu ore, informatii despre cateva linii de legatura, cate minute face dintr-o gara in alta, daca gara e in constructie, daca un om in carucior cu rotile poate merge singur sau trebuie ajutat. Daca este toaleta in gara, daca gara are statie de autobuz langa ea.

Cand se urca cineva in carucior, spune unde se da jos si ei se asigura ca cineva il ajuta la destinatie, daca are nevoie. In autobuze sunt locuri speciale pentru handicapati, mai largi si o platforma pe care se pot sui. Cateodata sunt unii care au dificultati si pe platforma si atunci ii urca / da jos soferul sau chiar alti calatori. N-am vazut sa-i cada la nimeni tresele pentru ca a pus mana si a ajutat.

Nu stii engleza... nu-i bai. Anunti inainte sa mergi la doctor, la tribunal sau la examenul de condus si vine un interpret care iti traduce in limba ta. Multi isi cheama interpret chiar daca o rup in engleza, ca sa fie siguri ca se pot face intelesi. Cand am ajuns si noi si a trebuit sa fac niste cereri sa ne inscriem pentru asigurari medicale (Medicare) sau sociale ma intrebau aia de la ghiseu: ai nevoie de interpret? Eu: Nu. Ai nevoie de ajutor sa-ti completezi formularul? Mi-am amintit cum ma cheama, cine mi-s copiii si unde m-am nascut si m-am descurcat si singura. M-au mai intrebat daca vreau sa scrie ei in locul meu. I-am refuzat si de data asta, sper ca nu s-au suparat pe mine.

La scoala au palarii de soare cu boruri largi. Alea sunt „sun smart hats”. Cele cu cozoroc in fata nu protejeaza gatul si urechile si nu sunt sun smart. La scoala, cand Mihai si-a uitat palaria acasa, nu l-a lasat sa se joace afara in pauza, l-au tinut intr-un loc acoperit. Si era iarna. La fel cand si-a luat sapca lui smechera cu testoase ninja care nu e sun smart. Acum verificam cu grija seara sa aiba palaria verde de la uniforma. Mi se pareau toti copiii Speedy Gonzalez, acum m-am obisnuit cu ei si palariile lor verzi.

Cand au zile cu activitati sportive si stau mai mult in soare sau cand pleaca in excursii, primim biletel cu ce o sa se intample si iti aminteste regulile de baza: crema de protectie solara, palarii sun smart, haine sun smart (nu maieuri sau haine stramte) si sticla cu apa.

Au mai avut activitati unde au venit si de la televiziune si atunci am semnat ca nu ma deranjeaza daca va aparea copilul meu in vreo secventa la TV. Ei au grija si editeaza secventele unde ar putea sa se vada copii ai caror parinti specifica cum ca nu doresc acest lucru. E posibil sa fie familii care sunt urmarite sau situatii familiale mai speciale, iar tutorele nu vrea sa se afle la ce scoala invata copilul.

Am o lista de alimente pe care n-am voie sa le dau la scoala/gradinita. Multi copii fac alergie la peanut butter, chiar daca un coleg are un sadvici cu asa ceva, asa ca e interzis pentru toata lumea. N-au voie sa isi imparta mancarea, fiecare trebuie sa manance doar din pachetul lui. Cand am inscris-o pe Iulia m-a intrebat daca stiu despre socul anafilactic. Stiam, dar mi-a dat totusi o brosura sa ma informez.

Insa in ceea ce priveste conveniente legate de tinuta, imbracaminte... libertate absoluta! Eram surprinsa sa vad oameni desculti in supermarket, copii in pijama sau in alte costumatii ciudate, oameni cu tatuaje si piercinguri din cap pana-n picioare. Nu intoarce lumea capul dupa ei pe strada, fiecare se imbraca cum considera sau face cu corpul lui ce vrea. Nu e lume de ciudati, insa ai ocazia sa vezi din cand in cand lucruri mai iesite din comun... care dupa o vreme nu ti se mai par iesite din comun...

Ce e oare comun pana la urma?

Cheers,
Alina