Vinerea trecuta am profitat si eu de prima zi din vacantza de primavara a lui Mihai si m-am gandit ca ar fi bine sa petrec ceva timp impreuna cu el, asa .. ca barbatii. Asa ca mi-am sunat sefu si i-am spus ca nu prea am chef pentru lucru si ca vreau sa imi iau a sick leave. Am voie sa imi iau vreo 10 astfel de zile pe an fara sa dau nici o explicatie (doar treuie sa dau un telefon si sa le zic ca nu ajung la servici).
Dupa ce am dus-o pe Iulia la gradi, am mers cu Mihai shopping de unde am luat o gramada de prostii (support de chitara, rummy, etc).Apoi am mers la un teren de fotbal din apropiere si am facut un antrenament (pase, duble, ture de teren, tras la poarta, etc) .. ca deh .. doar am fost antrenor la Cookies, echipa departamentului, nu? Daca am reusit sa castig cu Cookies 9 meciuri din 10 si am ajuns in sferturi de finala (dupa ce inainte cu trei sezoane am facut doar un singur punct), trebuie sa scot fotbalist din Mihai. Cand mi-a zis ca el e singurul din clasa care poate sa traga un sut in minge de ajuge cat ii el de mare, i-am zis “good job”, insa apoi mi-a zis ca de fapt ceilaltzi baieti trag pana la inaltimea copacilor din curtea scolii :).
Mi-am zis ca asa ceva nu se poate .. macar la soccer sa fie mai bun decat australienii astia. Trebuie sa lucrez mai mult cu el la chestiile astea sportive, ca la chestiile legate de scoala e destul de studios (seamana cu Alina).
Mersul la tae-kwon do l-a facut sa ii creasca increderea in sine si mi-a zis ca l-a capacit pe unul la after school, care s-a legat de el. Acum intre noi fie vorba, baietelul era mai mic decat el ca varsta, dar te mai uiti .. detalii :). Oricum artele martiale te invatza sa nu te bati si te invatza ce e disciplina. Pe card-ul meu de grading sunt trecute cele 4 scopuri ale tae kwon do-ului:
Modestie
Perseverenta
Stapanire de sine (self control)
Spirit neinfricat (indominable spirit)
De la celebrele genoflexiuni pe care le facea cand umbla deschultz prin casa, sau cand facea prostii, acum baga serii de “twenty push-ups” (20 de flotari).
Dupa antrenamentul de la fotbal, am venit si am facut impreuna cu el curat prin casa am spalat rufe, am facut de mancare, ca .. pana la urma eram casnici amandoi (si am sperat ca astfel sa scapam si de bataia Alinei ca am stricat o gramada de bani). Apoi drept recompensa pentru frumoasa zi petrecuta impreuna am mers la McDonald‘s. Chiar daca cred in continuare ca acolo se serveste junk-food, asta e a doar a treia oara in astea trei luni cand mergem ..asa ca a fost ok.
Am mai mers la un prieten de al meu si am buchisit un pic la chitara, dupa care am fost in parc sa ne dam tot felul de liane si apoi am mers sa recuperam copilul mic (a se citi Iulia) de la gradi. Parcurile de aici sunt diferite de cele din Romania. Adica in loc de traditionalele topogane, aici sunt “spider-nest” (panze de paianjen), si tot felul de chestii pe care te potzi catara, si in loc de scari is tot felul de lanturi de care sa te tragi ceea ce il face pe copil sa se chinuie putin mai mult. In parcul de langa noi e un teren mic de basket, in care imi mai incerc “talentul”, un monkey bar (bara din aia pe care te duci in maini) si au o groapa de nisip care are un mic excavator.
Pe seara ne-am intalnit la un “pahar” de vorba si cu Adi si Mari (care acum stau in casa proprietarilor, caci acestia sunt in Romania) si am pus tzara la cale in timpul unei partie de rummy.
In concluzie: o zi superba de primavara petrecuta cu un omuletz deosebit.
Reporter de servici,
Dorin
P.S. Incerc ca rubrica mea sa apara miercurea, deocamdata editia e saptamanala, insa cine stie, daca o sa am cititori care sa ma motiveze sa scriu vrute si nevrute ...
BTW... am modificat setarile blog-ului si acum puteti sa puneti comentarii, chiar si daca nu va autentificati cu parola voastra de pe Gmail. Asa ca ... scrieti-ne!
Tuesday, September 25, 2007
Sunday, September 23, 2007
Sciencentre
Am ajuns in sfarsit la Sciencentre (muzeul de stiinta). Mihai a fost acolo in vacanta de iarna (apropos, acum e in vacanta de primavara) si s-a intors tare incantat si mi-a spus sa mergem si noi intr-o zi sa ne arate cum e.
Asa ca sambata trecuta am mers cu el. Dorin si Iulia, care nu ne impartasesc in totalitate interesul pentru stiinta :), au preferat sa se plimbe cu vaporasul, sa faca plaja si sa admire barcutele.
Asa ca am mers doar noi doi si a fost super. Am sarit sa provocam mici cutremure si am consultat seismograful. Am provocat fulgere intr-un glob mare. Mihai a ridicat un frigider cu parghia si pe mine intr-un leagan printr-un sistem de scripeti. Am vazut cum functioneaza inima, ne-am luat pulsul, am vazut cum functioneaza urechile, cum se transmite sunetul. Ne-am cronometrat la fuga, am construit scheletul omenesc... Nu va mai zic de iluzii optice, experimente cu magneti, cu forta centrifuga. Am vazut cum se misca Pamantului cu pendulul. Mihai a reconstituit circuitul apei in natura la un aparat. Acolo erau trei bilute care reprezentau moleculele de apa si am vazut pe unde merg pana ajung din nou in Pamant.
Alta chestie ce mi-a placut a fost o bicicleta pe care pedalau copiii si care se sincroniza cu o alta bicicleta, care avea pe ea un schelet (cu adidasi si casca, pentru ca aici e obligatoriu sa porti casca). Si pe schelet se vedeau toate miscarile oaselor implicate in mersul pe bicicleta (cam toate).
Si mi-a mai placut cand am stat la o masa uriasa cu scaune pe masura. De abia ne-am urcat pe scaune. Si acolo zicea sa incerci sa vezi cum se simte un copil de 3 ani. Noua ne-a placut tare mult, ca Iulia noastra pispirica are 3 ani si nu ne-am pus in pielea ei pana acum din punctul acesta de vedere.
Am vazut infinitul prin doua oglinzi puse fata in fata si ne-am ascuns intr-un triunghi facut din trei panouri cu oglinzi (unde am vazut mii de Aline si mii de Mihai).
Nu imi mai amintesc toate cate le-am „experimentat”. La sfarsit am ajuns sa ne jucam pe calculatoare jocuri cu reconstituit schelete de dinozauri si cu salvat delfini.
Si pe cand eram super entuziasmati, am aflat ca este si un mic spectacol. Asa ca am mers intr-o salita si am asteptat nerabdatori. A venit un tip si a facut tot felul de experimente interactive. Vorbea cu copiii si le explica cu vibratiile sunetului, cum se intampla cand sunetul e inalt, cand sunetul e jos. A luat un pai, i-a taiat varful oblic si scotea un sunet. Dupa aceea a chemat un copil si in timp ce sufla in pai, copilul tot taia din pai si scotea sunete din ce in ce mai inalte. Astia mici s-au amuzat pe cinste. Dupa aceea cateva explozii mici, cateva experimente cu baloane, niste povesti bine plasate. Le-a zis: „Data viitoare cand mergeti la MacDonalds, faceti faza cu paiul si faceti niste explozii in gradina vecinului”. Sper ca Mihai n-a inteles partea asta... ca eu sigur nu i-am tradus-o.
Deci totul a fost super, pana cand sa plecam si la Mihai i-a trebuit sa –si cumpere un vulcan in miniatura. Bani nu mai avea, ca si-i ia cheltuit. El primeste in fiecare luna 20$ sa-si ia ce vrea, dar se pare ca nu-i prea econom si prin 4 a lunii, e falimentar. Iar noi l-am invatat doar cu salariu, nu am inventat inca overdraft si credite, asa ca, spre disperarea lui, n-a primit nici un vulcan si s-a cam suparat pe mine. A urmat o discutie incinsa, in urma careia a ramas si fara salariul pe luna viitoare. Asa ca trebuie sa se descurce cu 4$ pana in noiembrie. Iar eu ma gandesc sa schimb conceptul cu salariul copilului si sa premiem de acum performanta. Dar asta e o alta poveste...
Cheers,
Alina
Asa ca sambata trecuta am mers cu el. Dorin si Iulia, care nu ne impartasesc in totalitate interesul pentru stiinta :), au preferat sa se plimbe cu vaporasul, sa faca plaja si sa admire barcutele.
Asa ca am mers doar noi doi si a fost super. Am sarit sa provocam mici cutremure si am consultat seismograful. Am provocat fulgere intr-un glob mare. Mihai a ridicat un frigider cu parghia si pe mine intr-un leagan printr-un sistem de scripeti. Am vazut cum functioneaza inima, ne-am luat pulsul, am vazut cum functioneaza urechile, cum se transmite sunetul. Ne-am cronometrat la fuga, am construit scheletul omenesc... Nu va mai zic de iluzii optice, experimente cu magneti, cu forta centrifuga. Am vazut cum se misca Pamantului cu pendulul. Mihai a reconstituit circuitul apei in natura la un aparat. Acolo erau trei bilute care reprezentau moleculele de apa si am vazut pe unde merg pana ajung din nou in Pamant.
Alta chestie ce mi-a placut a fost o bicicleta pe care pedalau copiii si care se sincroniza cu o alta bicicleta, care avea pe ea un schelet (cu adidasi si casca, pentru ca aici e obligatoriu sa porti casca). Si pe schelet se vedeau toate miscarile oaselor implicate in mersul pe bicicleta (cam toate).
Si mi-a mai placut cand am stat la o masa uriasa cu scaune pe masura. De abia ne-am urcat pe scaune. Si acolo zicea sa incerci sa vezi cum se simte un copil de 3 ani. Noua ne-a placut tare mult, ca Iulia noastra pispirica are 3 ani si nu ne-am pus in pielea ei pana acum din punctul acesta de vedere.
Am vazut infinitul prin doua oglinzi puse fata in fata si ne-am ascuns intr-un triunghi facut din trei panouri cu oglinzi (unde am vazut mii de Aline si mii de Mihai).
Nu imi mai amintesc toate cate le-am „experimentat”. La sfarsit am ajuns sa ne jucam pe calculatoare jocuri cu reconstituit schelete de dinozauri si cu salvat delfini.
Si pe cand eram super entuziasmati, am aflat ca este si un mic spectacol. Asa ca am mers intr-o salita si am asteptat nerabdatori. A venit un tip si a facut tot felul de experimente interactive. Vorbea cu copiii si le explica cu vibratiile sunetului, cum se intampla cand sunetul e inalt, cand sunetul e jos. A luat un pai, i-a taiat varful oblic si scotea un sunet. Dupa aceea a chemat un copil si in timp ce sufla in pai, copilul tot taia din pai si scotea sunete din ce in ce mai inalte. Astia mici s-au amuzat pe cinste. Dupa aceea cateva explozii mici, cateva experimente cu baloane, niste povesti bine plasate. Le-a zis: „Data viitoare cand mergeti la MacDonalds, faceti faza cu paiul si faceti niste explozii in gradina vecinului”. Sper ca Mihai n-a inteles partea asta... ca eu sigur nu i-am tradus-o.
Deci totul a fost super, pana cand sa plecam si la Mihai i-a trebuit sa –si cumpere un vulcan in miniatura. Bani nu mai avea, ca si-i ia cheltuit. El primeste in fiecare luna 20$ sa-si ia ce vrea, dar se pare ca nu-i prea econom si prin 4 a lunii, e falimentar. Iar noi l-am invatat doar cu salariu, nu am inventat inca overdraft si credite, asa ca, spre disperarea lui, n-a primit nici un vulcan si s-a cam suparat pe mine. A urmat o discutie incinsa, in urma careia a ramas si fara salariul pe luna viitoare. Asa ca trebuie sa se descurce cu 4$ pana in noiembrie. Iar eu ma gandesc sa schimb conceptul cu salariul copilului si sa premiem de acum performanta. Dar asta e o alta poveste...
Cheers,
Alina
Wednesday, September 19, 2007
Trei luni ...
Azi s-au implinit trei luni de munca ... stiu asta, caci azi am avut evaluarea. Baietzii au fost punctuali .... A iesit bine, mai ales ca a venit si cu o marire ... de incurajare de 2000 de dolari / an.
La „strength” ... m-a intrebat de ce nu am trecut biliardul :) .. se pare ca nu a uitat petrecerea pe care am avut-o la inceputul proiectului.
Una peste alta is multumit ... simt ca la lucru progresez, banii is buni, si pe langa asta nu am stresul pe care il are un team leader. Insa tine de mine sa imi mentin focusul si sa mai studiez si pe langa servici. La inceput, profitam de „naveta” ca sa mai citesc din cartile de specialitare si sa ma mai pun la punct cu lucrul. Acum am lasat-o mai moale (insa totusi car o carte de SQL Server in geanta ... mare, de o tona, macar sa fac muschi).
Timpul pe tren l-am petrecut facand un seminar de 30 de zile a lui Tony Robbins. Ii super tipul! E un „life coach” care a lucrat cu o gramada de celebritati de la Andre Aggasi, Gorbaciov, la Lady D. .... vezi link
Fiecare lectie parca mi-a descoperit ceva nou in mine. Zilele astea tine un seminar de 3 zile in Sydney. Am fost tentat sa merg (cel mai ieftin bilet costa $1500), insa is cam prins cu servicul. Sper ca sa particip si eu la unul din seminariile lui odata si odata. E pe lista mea de goals.
Zilele astea am mai „citit” inca o carte foarte interesanta (de fapt am ascultat-o ca e audible book) „Parinte bogat, parinte sarac” (Rich dad, poor dad) a lui Robert Kiyosaki. M-a cam pus pe ganduri aceasta carte in ce priveste la modul in care ma gandesc sa imi dezvolt businessurile.
Dupa ce i-am ascultat pe baietzii astia am ajuns la vorba tatalui meu (deh, intotdeauna parca e mai usor sa invetzi de la altzii si nu de la cei de langa tine):Rich people don’t work for money. Have money work for you! (Oamenii bogati nu lucreaza pentru bani. Lasa banii sa lucreze pentru tine!) Chiar si cuvantul JOB e acronimul lui just over bankruptcy (putin peste faliment)
Si tot in cartea asta am gasit definitia bogatiei (definitie care prima data am auzit-o la Cristi Pitic): bogatia se masoara in numarul de zile cat ai putea sa supravietuiesti fara sa muncesti. Wow! Ganditi-va cat timp ati putea trai, daca maine mergeti si va dati demisia.
O sa mai revin cu povestile mele motivationale, insa incerc acum sa incropesc un bilantz cu ce mi s-a intamplat mie in astea trei luni petrecute la canguri. Inca e prematur sa zic daca imi place sau nu imi place in Australia, insa cred ca e momentul sa astern pe „hartie” (chiar si virtuala) prin ce am trecut in timpul asta. Asa ca:
- Pe plan profesional: trei luni de munca, intr-un proiect mare, tehnologie noua, etc. Cred ca m-am integrat bine in echipa, insa tot mai duc dorul echipei de la Siemens. Aici parca e o concurentza intre cele trei echipe de development si nu prea functionam ca o echipa mare.
- Pe plan spiritual: sunt bucuros ca m-am apropiat de D-zeu. Am gasit in apropiere o biserica romaneasca la care mergem. Si in ea am gasit niste oameni faini care ne-au primit cu bratele deschise si au incercat sa ne faca sa ne integram repede in aceasta tara. Tot timpul am simtzit ca „cineva acolo sus ma iubeste”. La inceput m-am gandit ca tot norocul meu de pana acum mi se datoreaza faptului ca am mancat ceva cand eram mic. Am trait in Australia niste experiente incredibile cu D-zeu, pe care poate o sa le trec intr-un post separat. Goal-ul meu e sa citesc toata biblia intr-un an. Spre rusinea mea nu am citit-o pana acum (a durat vreo trei ani sa citesc Vechiul testament)
- Pe plan sportiv: una din realizarile de care sunt mandru e ca merg impreuna cu baiatul meu, Mihai, la tae kwon-do. Chiar azi mi-am dat examenul pentru prima centura. Sunt super incantat, caci credeam ca din cauza genunchiului nu o sa mai pot face treburile astea, si ca poate intr-o alta viatza o sa mai pot face ce faceam in tinerete. Insa asta nu e tot. Bineinteles ca merg si la sala (incerc sa merg de cel putin trei ori pe saptamana) si mai merg si la fit-box. Aici e aici .. pe langa faptul ca pentru sunt la sala sambata dimineatza la ora 7:00 a.m. pentru fit-box, aia scot untul din mine. Pai chestii de genul 120 de genoflexiuni cu o greutate de 10 kg in brate, e la ordinea zilei .. asta dupa ce am fugit cu greutatea aia pe niste scari in sus si in jos. Target-ul la sport e ca sa ajung la 78 kg intr-un an si la centura neagra in 5 ani :)
- Pe plan financiar: ne-am luat o masina de 8000 de dolari Mazda Astina din 2000, si am vazut cum e sa nu trebuiasca sa faci plinul tot la 300 de km. Aici benzina e pe undeva pe la 20 RON/ litru. Am reusit sa break even (adica am reusit in astea trei luni de zile sa imi strang cam tot atatia bani cu cati am venit din tzara, astea in conditiile in care mi-am luat masina si doar gradinita lui Iulia si after school-ul lui Mihai imi scoate 1500 de dolari pe luna).
- Altele: aici as trece faza cu chitara. Freedom ii zice! Asa ma si simt ....Yeap, acum la batranete m-am apucat sa invat sa cant la chitara. Chiar ii ziceam sefului (care si el invatza acum sa cante) ca acum nu mai tre sa impresionez gagici. Ca am deja pe una! As trece si pe asta la capitolul „chestii pe care intotdeauna am vrut sa le fac” insa care le-am tot amanat.
Deci in concluzie: I'm happy! Am un program destul de incarcat care incepe la 5 dimineatza si se termina .. candva in noapte (acum e ora 2:52 am), insa ma simt implinit. Mai is multe la care vreau sa lucrez, insa am invatzat de la Alina ca totul se face in „baby steps” (pasi mici).
Inchei cu un citat din Tony Robbins pe care mi l-am tot zis in momentele cand simt ca sunt coplesit de ce mi se intampla: Quiters never win and Winners never quit!
Ma simt ca is ca in melodia lui Sinatra ... daca pot reusi aici, pot reusi oriunde (doar ca el se referea la New York)
Cheers,
Dorin
La „strength” ... m-a intrebat de ce nu am trecut biliardul :) .. se pare ca nu a uitat petrecerea pe care am avut-o la inceputul proiectului.
Una peste alta is multumit ... simt ca la lucru progresez, banii is buni, si pe langa asta nu am stresul pe care il are un team leader. Insa tine de mine sa imi mentin focusul si sa mai studiez si pe langa servici. La inceput, profitam de „naveta” ca sa mai citesc din cartile de specialitare si sa ma mai pun la punct cu lucrul. Acum am lasat-o mai moale (insa totusi car o carte de SQL Server in geanta ... mare, de o tona, macar sa fac muschi).
Timpul pe tren l-am petrecut facand un seminar de 30 de zile a lui Tony Robbins. Ii super tipul! E un „life coach” care a lucrat cu o gramada de celebritati de la Andre Aggasi, Gorbaciov, la Lady D. .... vezi link
Fiecare lectie parca mi-a descoperit ceva nou in mine. Zilele astea tine un seminar de 3 zile in Sydney. Am fost tentat sa merg (cel mai ieftin bilet costa $1500), insa is cam prins cu servicul. Sper ca sa particip si eu la unul din seminariile lui odata si odata. E pe lista mea de goals.
Zilele astea am mai „citit” inca o carte foarte interesanta (de fapt am ascultat-o ca e audible book) „Parinte bogat, parinte sarac” (Rich dad, poor dad) a lui Robert Kiyosaki. M-a cam pus pe ganduri aceasta carte in ce priveste la modul in care ma gandesc sa imi dezvolt businessurile.
Dupa ce i-am ascultat pe baietzii astia am ajuns la vorba tatalui meu (deh, intotdeauna parca e mai usor sa invetzi de la altzii si nu de la cei de langa tine):Rich people don’t work for money. Have money work for you! (Oamenii bogati nu lucreaza pentru bani. Lasa banii sa lucreze pentru tine!) Chiar si cuvantul JOB e acronimul lui just over bankruptcy (putin peste faliment)
Si tot in cartea asta am gasit definitia bogatiei (definitie care prima data am auzit-o la Cristi Pitic): bogatia se masoara in numarul de zile cat ai putea sa supravietuiesti fara sa muncesti. Wow! Ganditi-va cat timp ati putea trai, daca maine mergeti si va dati demisia.
O sa mai revin cu povestile mele motivationale, insa incerc acum sa incropesc un bilantz cu ce mi s-a intamplat mie in astea trei luni petrecute la canguri. Inca e prematur sa zic daca imi place sau nu imi place in Australia, insa cred ca e momentul sa astern pe „hartie” (chiar si virtuala) prin ce am trecut in timpul asta. Asa ca:
- Pe plan profesional: trei luni de munca, intr-un proiect mare, tehnologie noua, etc. Cred ca m-am integrat bine in echipa, insa tot mai duc dorul echipei de la Siemens. Aici parca e o concurentza intre cele trei echipe de development si nu prea functionam ca o echipa mare.
- Pe plan spiritual: sunt bucuros ca m-am apropiat de D-zeu. Am gasit in apropiere o biserica romaneasca la care mergem. Si in ea am gasit niste oameni faini care ne-au primit cu bratele deschise si au incercat sa ne faca sa ne integram repede in aceasta tara. Tot timpul am simtzit ca „cineva acolo sus ma iubeste”. La inceput m-am gandit ca tot norocul meu de pana acum mi se datoreaza faptului ca am mancat ceva cand eram mic. Am trait in Australia niste experiente incredibile cu D-zeu, pe care poate o sa le trec intr-un post separat. Goal-ul meu e sa citesc toata biblia intr-un an. Spre rusinea mea nu am citit-o pana acum (a durat vreo trei ani sa citesc Vechiul testament)
- Pe plan sportiv: una din realizarile de care sunt mandru e ca merg impreuna cu baiatul meu, Mihai, la tae kwon-do. Chiar azi mi-am dat examenul pentru prima centura. Sunt super incantat, caci credeam ca din cauza genunchiului nu o sa mai pot face treburile astea, si ca poate intr-o alta viatza o sa mai pot face ce faceam in tinerete. Insa asta nu e tot. Bineinteles ca merg si la sala (incerc sa merg de cel putin trei ori pe saptamana) si mai merg si la fit-box. Aici e aici .. pe langa faptul ca pentru sunt la sala sambata dimineatza la ora 7:00 a.m. pentru fit-box, aia scot untul din mine. Pai chestii de genul 120 de genoflexiuni cu o greutate de 10 kg in brate, e la ordinea zilei .. asta dupa ce am fugit cu greutatea aia pe niste scari in sus si in jos. Target-ul la sport e ca sa ajung la 78 kg intr-un an si la centura neagra in 5 ani :)
- Pe plan financiar: ne-am luat o masina de 8000 de dolari Mazda Astina din 2000, si am vazut cum e sa nu trebuiasca sa faci plinul tot la 300 de km. Aici benzina e pe undeva pe la 20 RON/ litru. Am reusit sa break even (adica am reusit in astea trei luni de zile sa imi strang cam tot atatia bani cu cati am venit din tzara, astea in conditiile in care mi-am luat masina si doar gradinita lui Iulia si after school-ul lui Mihai imi scoate 1500 de dolari pe luna).
- Altele: aici as trece faza cu chitara. Freedom ii zice! Asa ma si simt ....Yeap, acum la batranete m-am apucat sa invat sa cant la chitara. Chiar ii ziceam sefului (care si el invatza acum sa cante) ca acum nu mai tre sa impresionez gagici. Ca am deja pe una! As trece si pe asta la capitolul „chestii pe care intotdeauna am vrut sa le fac” insa care le-am tot amanat.
Deci in concluzie: I'm happy! Am un program destul de incarcat care incepe la 5 dimineatza si se termina .. candva in noapte (acum e ora 2:52 am), insa ma simt implinit. Mai is multe la care vreau sa lucrez, insa am invatzat de la Alina ca totul se face in „baby steps” (pasi mici).
Inchei cu un citat din Tony Robbins pe care mi l-am tot zis in momentele cand simt ca sunt coplesit de ce mi se intampla: Quiters never win and Winners never quit!
Ma simt ca is ca in melodia lui Sinatra ... daca pot reusi aici, pot reusi oriunde (doar ca el se referea la New York)
Cheers,
Dorin
Sunday, September 16, 2007
Cititi lunea!
Incepand cu luna septembrie, a venit primavara in Brisbane.
A inceput cu un festival in prima sambata din septembrie, Riverfire festival, care e cea mai tare sarbatoare din oras, cu artificii mai ceva ca de Anul Nou. Totul se intampla deasupra raului, care parca ia foc. Avioanele survoleaza zona si arunca in spate combustibil care se aprinde („drop the fuel”). Arata ca si cand ar lua foc si scot un zgomot asurzitor. Te simti ca sub asediu, mai ales ca le piloteaza ca niste kamikaze, alarmant de aproape de cladiri.
Vremea e buna, n-a mai plouat asa mult in ultima vreme, azi noapte ceva si ieri a fost furtuna pe ocean. Dar, in ciuda acestor lucruri, am prins o zi super, am facut baie in ocean pentru prima data si apa a fost foarte faina.
Suntem aici de 3 luni si jumatate, am trecut de iarna si incepe viata sa aiba alt ritm si gust. Pana prin mai la anul suntem in plin sezon. Trebuie sa facem si noi planuri pentru concediu, nu stiu unde le vom petrece, insa sigur va fi ceva cu plaja si apa si soare...
Cand am venit aici, m-au intrebat parintii copiilor de la scoala de ce am ales Australia. Aveam raspunsul asta pregatit pt interviuri (si desi am ezitat mult sa iau decizia sa plec, e adevarat in intregime) cum m-a fascinat tot timpul insula aia mare de la capatul hartii, cu mult desert, dar si multa plaja (apropos, aici nu-i la capatul hartii, ci la mijloc; harta lumii de aici are Europa si Africa in stanga (aka vest), Americile in dreapta (est), iar Australia in centru - sud). Mi-au spus ca am facut o alegere foarte buna, ca ei sunt binecuvantati cu cea mai frumoasa vreme din lume si feriti de razboaie si conflicte. Un coleg zicea ca a fost in multe locuri de pe glob (si Europa o stie mai bine decat mine), dar de fiecare data cand ajunge acasa si vede cerul asta limpede si albastru, soarele tot timpul stralucitor, isi da seama ca nici un loc din lume nu se compara cu Australia.
Referitor la frecventa posturilor pe blog, incerc s-o fac sa fie saptamanal. Imi face bine si mie sa scriu si imi dau seama ca e frustrant pt cei care citesc blogul sa tot intre si sa nu gaseasca nimic. Asa ca facem un pact. Cititi lunea, dupa week-end, iar eu voi face tot posibilul sa gasiti acolo „fresh news”. Ok? Am invatat ca „a life worth living is a life worth recording” (o viata care merita traita, merita sa fie si documentata), iar noi simtim ca niciodata viata noastra n-a meritat sa fie traita ca pana acum, asa ca vom continua sa scriem... ne asteapta in continuare multe surprize si provocari si va vom povesti cate ceva din toata astea... rand pe rand... pe masura ce se vor materializa...
Aveti grija de voi si bucurati-va de viata, in asa fel incat, atunci cand se termina (pt ca se va termina intr-o zi), sa nu priviti inapoi cu regrete.
Aussie buna,
Alina
A inceput cu un festival in prima sambata din septembrie, Riverfire festival, care e cea mai tare sarbatoare din oras, cu artificii mai ceva ca de Anul Nou. Totul se intampla deasupra raului, care parca ia foc. Avioanele survoleaza zona si arunca in spate combustibil care se aprinde („drop the fuel”). Arata ca si cand ar lua foc si scot un zgomot asurzitor. Te simti ca sub asediu, mai ales ca le piloteaza ca niste kamikaze, alarmant de aproape de cladiri.
Vremea e buna, n-a mai plouat asa mult in ultima vreme, azi noapte ceva si ieri a fost furtuna pe ocean. Dar, in ciuda acestor lucruri, am prins o zi super, am facut baie in ocean pentru prima data si apa a fost foarte faina.
Suntem aici de 3 luni si jumatate, am trecut de iarna si incepe viata sa aiba alt ritm si gust. Pana prin mai la anul suntem in plin sezon. Trebuie sa facem si noi planuri pentru concediu, nu stiu unde le vom petrece, insa sigur va fi ceva cu plaja si apa si soare...
Cand am venit aici, m-au intrebat parintii copiilor de la scoala de ce am ales Australia. Aveam raspunsul asta pregatit pt interviuri (si desi am ezitat mult sa iau decizia sa plec, e adevarat in intregime) cum m-a fascinat tot timpul insula aia mare de la capatul hartii, cu mult desert, dar si multa plaja (apropos, aici nu-i la capatul hartii, ci la mijloc; harta lumii de aici are Europa si Africa in stanga (aka vest), Americile in dreapta (est), iar Australia in centru - sud). Mi-au spus ca am facut o alegere foarte buna, ca ei sunt binecuvantati cu cea mai frumoasa vreme din lume si feriti de razboaie si conflicte. Un coleg zicea ca a fost in multe locuri de pe glob (si Europa o stie mai bine decat mine), dar de fiecare data cand ajunge acasa si vede cerul asta limpede si albastru, soarele tot timpul stralucitor, isi da seama ca nici un loc din lume nu se compara cu Australia.
Referitor la frecventa posturilor pe blog, incerc s-o fac sa fie saptamanal. Imi face bine si mie sa scriu si imi dau seama ca e frustrant pt cei care citesc blogul sa tot intre si sa nu gaseasca nimic. Asa ca facem un pact. Cititi lunea, dupa week-end, iar eu voi face tot posibilul sa gasiti acolo „fresh news”. Ok? Am invatat ca „a life worth living is a life worth recording” (o viata care merita traita, merita sa fie si documentata), iar noi simtim ca niciodata viata noastra n-a meritat sa fie traita ca pana acum, asa ca vom continua sa scriem... ne asteapta in continuare multe surprize si provocari si va vom povesti cate ceva din toata astea... rand pe rand... pe masura ce se vor materializa...
Aveti grija de voi si bucurati-va de viata, in asa fel incat, atunci cand se termina (pt ca se va termina intr-o zi), sa nu priviti inapoi cu regrete.
Aussie buna,
Alina
Monday, August 27, 2007
Ploua
Ploua. Ploua de 6 zile aici, peste pamantul asta uscat si insetat. Nu va inchipuiti ploi torentiale si ruperi de nori, dar ploua sustinut, incet si sigur si asta e bine. Se mai opreste cate o jumatate de zi, dupa aceea ploua din nou. Ploua cu nori, ploua cu soare, ziua, noaptea, dupa ce indraznim, timizi, sa mai intindem cate o haina sa se usuce... dar nu ne suparam noi, ca stim ca-i bine pentru tara asta.
Multi au respirat usurati, ca situatia devenea pe zi ce trece tot mai alarmanta, la un pas de disperata. Am auzit (ca eu nu ma prea uit la TV) ca John Howard, prim ministrul a spus, printre alte apeluri la populatie, inclusiv ca oamenii sa se roage in biserici sa dea ploaie. Noi mai mergem la o biserica romaneasca de langa noi si pot sa va spun ca intr-adevar se roaga sa ploua. Si uite ca a venit si ploaia!
Apa din bazinele care alimenteaza orasele au scazut sub toate cotele de alerta (acum, dupa ploi, sub pline in proportie de 17%). Guvernul investeste in niste proiecte de purificare a apei menajere si incearca sa schimbe mentalitatea oamenilor cum ca apa reciclata nu e buna. In Gold Coast am auzit ca se lucreaza la niste instalatii de desalinizare a apei si ca se construieste o conducta mare cu care sa aduca apa din nord. Multe case au „water tanks”, care colecteaza toate apa care ploua deasupra casei. Daca iti cumperi asa ceva, primesti de la guvern inapoi o suma considerabila. V-am spus de masini de spalat economice si la toaleta cum e cu tras apa pe jumatate :).
Acum nivelul decretat de restrictie la consumul de apa e 5, iar targetul e sa se ajunga la un consum de 140 l/zi/persoana. Saptamana asta, ajutati si de ploaie, brisbanezii au depasit targetul. Nu poti uda gradina cu furtunul, numai cu galeata sau cu cana si in anumite zile, de la 4 la 7 seara. Casele care au numar fara sot marti, joi, sambata, alea cu sot (sau fara numar) miercuri, vineri, duminica. Asta din sistemul public de alimentare cu apa, cu apa din water tanks sau cu „grey water” (apa din masina de spalat, alte ape reziduale) poti face ce vrei. La masini poti spala doar oglinzile, farurile, geamurile si numarul. Cu piscinele inca nu ne intereseaza :).
Se propovaduieste dusul zilnic de 4 minute. Sunt si niste clepsidre mici, daca vrei poti sa le lipesti cu ventuza de faianta sa stii cand ti se termina cele 4 minute. Iar ideea asta vine cu tot felul de calcule asociate, unde iti zice in final cata apa, curent si bani poti economisi cu treaba asta.
Mi se pare interesant sistemul asta de a educa poporul. Cred ca in Romania, daca s-ar fi ajuns la situatia asta, ar fi taiat apa de tot cate o zi, pentru ca nu au incredere ca daca fac apel la populatie sa coopereze in treaba asta, ei o vor face si nici destula intelegere sa conceapa un plan care sa dea rezultate pe termen lung, fara sa se saboteze unii pe altii pe parcurs.
Eu nu pot sa spun ca se simt restrictiile astea in viata de zi cu zi. Incercam sa nu facem excese, sa nu lasam apa sa curga aiurea, dar atat. Gradina n-o udam, plantele noastre rezista cu brio. Iarba e cam ofilita (pana acum am tuns-o o singura data, ca n-a crescut prea mare). Si palmierii o duc bine, din cand in cand pica cate o frunza uscata de 2 m, de ne-am mutat masinile de langa ei. Cu apa, daca depasesti un anumit consum, te costa foarte mult. Noi nu platim apa, o platesc proprietarii casei, dar nu s-au plans ca ar fi ceva, deci ne-am incadrat in grafic.
Sa speram ca se rezolva problemele odata cu ploile astea, ca e chiar ciudat (paradoxal ar zice unii) sa mori de sete intr-o tara scaldata in toata partile de apa.
Cheers,
Alina
Multi au respirat usurati, ca situatia devenea pe zi ce trece tot mai alarmanta, la un pas de disperata. Am auzit (ca eu nu ma prea uit la TV) ca John Howard, prim ministrul a spus, printre alte apeluri la populatie, inclusiv ca oamenii sa se roage in biserici sa dea ploaie. Noi mai mergem la o biserica romaneasca de langa noi si pot sa va spun ca intr-adevar se roaga sa ploua. Si uite ca a venit si ploaia!
Apa din bazinele care alimenteaza orasele au scazut sub toate cotele de alerta (acum, dupa ploi, sub pline in proportie de 17%). Guvernul investeste in niste proiecte de purificare a apei menajere si incearca sa schimbe mentalitatea oamenilor cum ca apa reciclata nu e buna. In Gold Coast am auzit ca se lucreaza la niste instalatii de desalinizare a apei si ca se construieste o conducta mare cu care sa aduca apa din nord. Multe case au „water tanks”, care colecteaza toate apa care ploua deasupra casei. Daca iti cumperi asa ceva, primesti de la guvern inapoi o suma considerabila. V-am spus de masini de spalat economice si la toaleta cum e cu tras apa pe jumatate :).
Acum nivelul decretat de restrictie la consumul de apa e 5, iar targetul e sa se ajunga la un consum de 140 l/zi/persoana. Saptamana asta, ajutati si de ploaie, brisbanezii au depasit targetul. Nu poti uda gradina cu furtunul, numai cu galeata sau cu cana si in anumite zile, de la 4 la 7 seara. Casele care au numar fara sot marti, joi, sambata, alea cu sot (sau fara numar) miercuri, vineri, duminica. Asta din sistemul public de alimentare cu apa, cu apa din water tanks sau cu „grey water” (apa din masina de spalat, alte ape reziduale) poti face ce vrei. La masini poti spala doar oglinzile, farurile, geamurile si numarul. Cu piscinele inca nu ne intereseaza :).
Se propovaduieste dusul zilnic de 4 minute. Sunt si niste clepsidre mici, daca vrei poti sa le lipesti cu ventuza de faianta sa stii cand ti se termina cele 4 minute. Iar ideea asta vine cu tot felul de calcule asociate, unde iti zice in final cata apa, curent si bani poti economisi cu treaba asta.
Mi se pare interesant sistemul asta de a educa poporul. Cred ca in Romania, daca s-ar fi ajuns la situatia asta, ar fi taiat apa de tot cate o zi, pentru ca nu au incredere ca daca fac apel la populatie sa coopereze in treaba asta, ei o vor face si nici destula intelegere sa conceapa un plan care sa dea rezultate pe termen lung, fara sa se saboteze unii pe altii pe parcurs.
Eu nu pot sa spun ca se simt restrictiile astea in viata de zi cu zi. Incercam sa nu facem excese, sa nu lasam apa sa curga aiurea, dar atat. Gradina n-o udam, plantele noastre rezista cu brio. Iarba e cam ofilita (pana acum am tuns-o o singura data, ca n-a crescut prea mare). Si palmierii o duc bine, din cand in cand pica cate o frunza uscata de 2 m, de ne-am mutat masinile de langa ei. Cu apa, daca depasesti un anumit consum, te costa foarte mult. Noi nu platim apa, o platesc proprietarii casei, dar nu s-au plans ca ar fi ceva, deci ne-am incadrat in grafic.
Sa speram ca se rezolva problemele odata cu ploile astea, ca e chiar ciudat (paradoxal ar zice unii) sa mori de sete intr-o tara scaldata in toata partile de apa.
Cheers,
Alina
Sunday, August 5, 2007
#%$#@#
La inceput, accentul aussie ma termina. Australienii vorbesc un pic mai ciudat decat englezii. Cuvintele noi, pe care le invat aici, le retin cum le rostesc ei. Ma greu mi se pare cu cele pe care le stiu deja, le inteleg cand le zic ei si eu cand le spun, le spun altfel.
Ma duc la primul interviu (cu Tom, remember?). Si ma intreba „Deci tu ai lucrat in #%$#@#, nu?”. Il rog sa mai repete. Imi zice : „In #%$#@#, nu?”. Am recunoscut ca-i acelasi cuvant, dar n-am inteles la ce se refera. Ma gandeam ce limbaj de programare o fi ala si, cu toata rusinea, ii spun ca n-am inteles si-l rog sa mai repete. Il vad ca se agita si zice: „Cred ca am gresit si am luat CV-ul altcuiva.” Ma uit peste masa la foile lui si-mi dau seama ca el imi zicea intr-un fel ciudat Siemens! Ii zic: „Vrei sa zici Zimans.” Si el : „Da, #%$#@#.” :) Am facut haz si am trecut mai departe. Dupa aceea ne-am mai impotmolit cand m-a intrebat cu echipa (team) cat a fost de mare si el am inteles ca vorbeste de cat timp am lucrat (time). Foarte asemanator de „time” felul in care zic ei „team”. Oricum, la o discutie face-to-face, in afara de stangacii din astea, merge bine. Mai dificil e la telefon. Erau niste recruiteritze care ma tot sunam cand eram in oras si imi dadeau tot felul de informatii: adrese, firme, nume si nu eram sigura ca inteleg bine. Asa ca am ajuns sa le spun cand ma sunau: „Ma scuzati, eu sunt in oras si nu va aud prea bine. Va rog sa-mi scrieti un e-mail cu toate acestea informatii si va voi contacta eu cand ajung acasa”. Eram la inceput si nu-mi puteam permite sa pierd interviuri pt ca n-am inteles bine o adresa sau numele vreunei persoane de contact.
E foarte puternic accentul asta. Mi-am dat seama cand am intalnit romani veniti aici de cativa ani si am vazut cum se simte accentul australian cand vorbesc romaneste. Mai ales adolescentii, care s-au nascut aici, stiu vorbi romaneste din familie, dar stand mult timp la scoala, au vorbit engleza mai mult si le vine mult mai natural. Am vorbit cu o fata foarte draguta, care anul asta da la facultate si s-a nascut aici. A fost tare interesant, ca o intrebam in romaneste, raspundea in romaneste, dupa aceea ne explica ceva in engleza, noi ii raspundeam in engleza, dupa aceea iar in romaneste.... Am ajuns sa cred ca pot recunoaste un roman dupa cum vorbeste de cand timp sta aici. Si in general, metoda a mers destul de bine. Dar m-am fentat rau de tot la un supermarket, unde era un tanar de vreo 17 ani, care mi-a zis ca si el e clujean si eu am crezut ca-i venit de cateva luni, un an maxim, ca vorbea foarte frumos. Dupa aceea ne-am intalnit din nou (ca lumea e mica) si am aflat de la tatal lui ca baiatul s-a nascut in Australia, dar asa zice el ca-i clujean, ca e mai patriot de felul lui :).
Dupa prima zi de lucru, ma dureau falcile cat am vorbit engleza. Mi-a explicat o prietena ca in fiecare limba, sunt alti muschi faciali antrenati in vorbire. Vocalizeaza diferit si fluxul de aer e directionat altfel. Iulia mea de 3 ani nu vorbeste engleza mai deloc, dar sunt momente cand vorbeste romaneste si are accent. Probabil cum sta mult timp la gradinita si toti copiii vorbesc engleza, incepe sa imite felul in care rostesc ei cuvintele. Si asta a iesit. Sper insa, mai ales noi, adultii, sa vorbim romaneste ca lumea, oricat timp am sta aici, nu ca Raducioiu dupa un an la Bari ...
Ca sa intelegi mai bine ce se intampla: 8 ei zic „ait”, Salisbury e „Solbri”, laugh e „lof” si asa mai departe. Acum, dupa 2 luni, la lucru mi se mai intampla sa nu-i inteleg cand vorbesc in slang sau cand rad sau striga. Destul de rar mi se intampla sa nu inteleg pe cineva cand vorbeste normal, dar mai sunt si situatii din astea. De exemplu e un politist in gara, care are un caine imens in lesa si cu care ma mai conversez pana vine trenul (mai ales cand sunt cu copiii, ca astia se tot uita dupa caine). Pe asta il inteleg destul de greu, noroc ca vorbim de vreme, asa ca macar din punct de vedere al vocabularului nu am probleme.
La nivel de conversatie, sunt cateva chestii de baza, pe care daca le prinzi e destul de ok. Cand te intalnesti cu cineva te intreaba „How are you?” si tu zici „Good, thank you. / Not so bad, thanks/ Fine”. Daca vrei mai intrebi : „Yourself?”. Daca cineva iti zice „Sorry” ii raspunzi „You’re fine/ No worries”. Asta auzi destul de des „No worries, mate/buddy”, „No drama”. La inceput mi se parea ca e prea familiar sa le zici mate sau buddy, dar e ok. La magazin cand mergi sau daca te suna de la banca, cablu, etc... te intreaba prima data „How are you?” de parca te-ar cunoaste. M-a intrebat la casa la magazin „Ce faci in week-endul asta, ceva interesant?” si cand ii multumesti iti zice „You’re welcome” si mi s-a intamplat sa-mi zica honey/sweetheart, ba chiar love!!! Asta mi s-a parut destul de ciudat, dar n-am patit doar eu, asa ca am zis ca asa-s astia mai prietenosi din fire. In fine, cand te desparti de cineva ii zici „see you later”, chiar daca ii clar ca nu-l mai vezi pana maine. Se pare ca „bye” se foloseste mai mult cand pleci pentru mai multa vreme.
Cheers and see you later, buddies!
Alina
Ma duc la primul interviu (cu Tom, remember?). Si ma intreba „Deci tu ai lucrat in #%$#@#, nu?”. Il rog sa mai repete. Imi zice : „In #%$#@#, nu?”. Am recunoscut ca-i acelasi cuvant, dar n-am inteles la ce se refera. Ma gandeam ce limbaj de programare o fi ala si, cu toata rusinea, ii spun ca n-am inteles si-l rog sa mai repete. Il vad ca se agita si zice: „Cred ca am gresit si am luat CV-ul altcuiva.” Ma uit peste masa la foile lui si-mi dau seama ca el imi zicea intr-un fel ciudat Siemens! Ii zic: „Vrei sa zici Zimans.” Si el : „Da, #%$#@#.” :) Am facut haz si am trecut mai departe. Dupa aceea ne-am mai impotmolit cand m-a intrebat cu echipa (team) cat a fost de mare si el am inteles ca vorbeste de cat timp am lucrat (time). Foarte asemanator de „time” felul in care zic ei „team”. Oricum, la o discutie face-to-face, in afara de stangacii din astea, merge bine. Mai dificil e la telefon. Erau niste recruiteritze care ma tot sunam cand eram in oras si imi dadeau tot felul de informatii: adrese, firme, nume si nu eram sigura ca inteleg bine. Asa ca am ajuns sa le spun cand ma sunau: „Ma scuzati, eu sunt in oras si nu va aud prea bine. Va rog sa-mi scrieti un e-mail cu toate acestea informatii si va voi contacta eu cand ajung acasa”. Eram la inceput si nu-mi puteam permite sa pierd interviuri pt ca n-am inteles bine o adresa sau numele vreunei persoane de contact.
E foarte puternic accentul asta. Mi-am dat seama cand am intalnit romani veniti aici de cativa ani si am vazut cum se simte accentul australian cand vorbesc romaneste. Mai ales adolescentii, care s-au nascut aici, stiu vorbi romaneste din familie, dar stand mult timp la scoala, au vorbit engleza mai mult si le vine mult mai natural. Am vorbit cu o fata foarte draguta, care anul asta da la facultate si s-a nascut aici. A fost tare interesant, ca o intrebam in romaneste, raspundea in romaneste, dupa aceea ne explica ceva in engleza, noi ii raspundeam in engleza, dupa aceea iar in romaneste.... Am ajuns sa cred ca pot recunoaste un roman dupa cum vorbeste de cand timp sta aici. Si in general, metoda a mers destul de bine. Dar m-am fentat rau de tot la un supermarket, unde era un tanar de vreo 17 ani, care mi-a zis ca si el e clujean si eu am crezut ca-i venit de cateva luni, un an maxim, ca vorbea foarte frumos. Dupa aceea ne-am intalnit din nou (ca lumea e mica) si am aflat de la tatal lui ca baiatul s-a nascut in Australia, dar asa zice el ca-i clujean, ca e mai patriot de felul lui :).
Dupa prima zi de lucru, ma dureau falcile cat am vorbit engleza. Mi-a explicat o prietena ca in fiecare limba, sunt alti muschi faciali antrenati in vorbire. Vocalizeaza diferit si fluxul de aer e directionat altfel. Iulia mea de 3 ani nu vorbeste engleza mai deloc, dar sunt momente cand vorbeste romaneste si are accent. Probabil cum sta mult timp la gradinita si toti copiii vorbesc engleza, incepe sa imite felul in care rostesc ei cuvintele. Si asta a iesit. Sper insa, mai ales noi, adultii, sa vorbim romaneste ca lumea, oricat timp am sta aici, nu ca Raducioiu dupa un an la Bari ...
Ca sa intelegi mai bine ce se intampla: 8 ei zic „ait”, Salisbury e „Solbri”, laugh e „lof” si asa mai departe. Acum, dupa 2 luni, la lucru mi se mai intampla sa nu-i inteleg cand vorbesc in slang sau cand rad sau striga. Destul de rar mi se intampla sa nu inteleg pe cineva cand vorbeste normal, dar mai sunt si situatii din astea. De exemplu e un politist in gara, care are un caine imens in lesa si cu care ma mai conversez pana vine trenul (mai ales cand sunt cu copiii, ca astia se tot uita dupa caine). Pe asta il inteleg destul de greu, noroc ca vorbim de vreme, asa ca macar din punct de vedere al vocabularului nu am probleme.
La nivel de conversatie, sunt cateva chestii de baza, pe care daca le prinzi e destul de ok. Cand te intalnesti cu cineva te intreaba „How are you?” si tu zici „Good, thank you. / Not so bad, thanks/ Fine”. Daca vrei mai intrebi : „Yourself?”. Daca cineva iti zice „Sorry” ii raspunzi „You’re fine/ No worries”. Asta auzi destul de des „No worries, mate/buddy”, „No drama”. La inceput mi se parea ca e prea familiar sa le zici mate sau buddy, dar e ok. La magazin cand mergi sau daca te suna de la banca, cablu, etc... te intreaba prima data „How are you?” de parca te-ar cunoaste. M-a intrebat la casa la magazin „Ce faci in week-endul asta, ceva interesant?” si cand ii multumesti iti zice „You’re welcome” si mi s-a intamplat sa-mi zica honey/sweetheart, ba chiar love!!! Asta mi s-a parut destul de ciudat, dar n-am patit doar eu, asa ca am zis ca asa-s astia mai prietenosi din fire. In fine, cand te desparti de cineva ii zici „see you later”, chiar daca ii clar ca nu-l mai vezi pana maine. Se pare ca „bye” se foloseste mai mult cand pleci pentru mai multa vreme.
Cheers and see you later, buddies!
Alina
Friday, July 20, 2007
Pe dos sau pur si simplu.... altfel
E clar ca de o luna jumate stam cu capul in jos, dar asta e nu e totul. Am gasit o multime de lucruri in oglinda. Sa va zic numai cateva dintre ele:
Clasicul condus pe partea dreapta, cu cele ce vin impreuna cu el: trebuie sa te asiguri invers, semnalizezi cu dreapta, pornesti stergatoarele cu stanga, schimbi vitezele cu stanga. Raman pedalele la locul lor si prioritatea de dreapta. A, si daca iei masina de fabricatie europeana, soferul e (normal) in dreapta, dar stergatoarele si semnalizarea pot fi ca in Romania.
Usile au alt sistem de inchidere. Trebuie in principiu sa invarti cheia invers, dar nu ca in Romania odata, de doua ori, de trei ori, gata, ci faci o jumatate de miscare si revii inapoi (ca si cum n-ai fi inchis de fapt). Asa e la noi acasa.
Avem buton la usa care se invarte invers decat se invarteau in Romania.
In nord e cald, in sud e rece. Prin urmare nu se mai aplica metoda din clasa a treia cu cautatul nordului dupa cum creste muschiul pe copaci.
Soarele rasare repede, in cateva minute e sus pe cer si are o traiectorie deosebita de ce stiam eu. Da impresia ca e mai aproape de pamant. La ora 5 incepe sa se faca noapte si se inchid magazinele pe la 6. Joia si sambata sunt deschise mai mult. Nu am vazut non stopuri, iar ora nu se schimba, cum e in restul lumii ora de vara si de iarna. S-a pus problema, s-a votat in Parlament, dar se pare ca le place asa.
Cerul e tot timpul albastru, fara nori. Noaptea, pe cer n-are rost sa cauti Carul Mare si Carul Mic, ca nu-s. Mi se pare ca sunt mai multe stele ca acasa si mai stralucitoare. Iar faptul ca se vad e bine, inseamna ca nu e poluare.
Mos Craciun din vederile lor e in pantaloni scurti si face surf. De Craciun e cel mai cald si ziua cea mai lunga. Colegii mei zic ca erau tare derutati cand erau mici si vedeau filme sau desene animate americane cu Mos Craciun pe sanie si copii mergand prin nameti la colindat.
Bunica mea m-a invatat ca in lunile care contin litera “r” (de la rece) adica (ian-apr; sep-dec) toate activitatile “acvatice” se desfasoara in casa. La strand sau in mare poti face baie numai in lunile fara “r” (mai-aug). Nu stiu cum ii invata pe ei bunicile :).
Aici in oras n-a nins niciodata. Sunt partii de ski in alte zone si foarte multe in Noua Zeelanda, dar se pare ca jocurile olimpice de iarna nu se tin aici, ca tot restul lumii e in pauza competitionala in iunie-august.
Priza are trei picioruse si alea nu sunt rotunde, ci drepte, ca niste lame. Doua pereche si una mai mare in jos. La prize avem intrerupatoare sa le oprim. Am aflat ca putem economisi electricitate asa.
Casele nu sunt construite sa mentina caldura, dimpotriva sa fie cat mai aerisite. Banuiesc ca materialele de constructie sunt cu totul altele. Setul classic de pat in general are in loc de fata de plapuma cearsaf. Dar daca te uiti si cauti bine, gasesti si fata de plapuma. Mai rar, dar este.
In parcuri n-am vazut veverite, dar am vazut ursuleti koala si canguri pitici care vin si mananca de la tine din mana. In loc de porumbei, papagali si in loc de castani si plopi, palmieri.
In Romania pe robinetul cu apa rece venea rece si pe ala cu calda venea tot rece. Aici vine pe robinetul de apa rece calduta si pe ala de calda fierbinte. Da fierbinte de ne facem ceai cu ea. Ne-am fript la inceput intr-o veselie. Cea mai buna practica e sa deschizi tot timpul prima data apa rece si doar dupa aceea pe cea calda. Asta bineinteles, daca nu vrei sa-ti faci ceai sau cafea.
Pentru comunitatea geek-ilor, apa se invarte ca la noi.
Sistemul de telefonie e acelasi, vorbesc pe vechiul meu telefon si din fericire, citesc tot de la stanga la dreapta :).
sreehC,
Alina
Clasicul condus pe partea dreapta, cu cele ce vin impreuna cu el: trebuie sa te asiguri invers, semnalizezi cu dreapta, pornesti stergatoarele cu stanga, schimbi vitezele cu stanga. Raman pedalele la locul lor si prioritatea de dreapta. A, si daca iei masina de fabricatie europeana, soferul e (normal) in dreapta, dar stergatoarele si semnalizarea pot fi ca in Romania.
Usile au alt sistem de inchidere. Trebuie in principiu sa invarti cheia invers, dar nu ca in Romania odata, de doua ori, de trei ori, gata, ci faci o jumatate de miscare si revii inapoi (ca si cum n-ai fi inchis de fapt). Asa e la noi acasa.
Avem buton la usa care se invarte invers decat se invarteau in Romania.
In nord e cald, in sud e rece. Prin urmare nu se mai aplica metoda din clasa a treia cu cautatul nordului dupa cum creste muschiul pe copaci.
Soarele rasare repede, in cateva minute e sus pe cer si are o traiectorie deosebita de ce stiam eu. Da impresia ca e mai aproape de pamant. La ora 5 incepe sa se faca noapte si se inchid magazinele pe la 6. Joia si sambata sunt deschise mai mult. Nu am vazut non stopuri, iar ora nu se schimba, cum e in restul lumii ora de vara si de iarna. S-a pus problema, s-a votat in Parlament, dar se pare ca le place asa.
Cerul e tot timpul albastru, fara nori. Noaptea, pe cer n-are rost sa cauti Carul Mare si Carul Mic, ca nu-s. Mi se pare ca sunt mai multe stele ca acasa si mai stralucitoare. Iar faptul ca se vad e bine, inseamna ca nu e poluare.
Mos Craciun din vederile lor e in pantaloni scurti si face surf. De Craciun e cel mai cald si ziua cea mai lunga. Colegii mei zic ca erau tare derutati cand erau mici si vedeau filme sau desene animate americane cu Mos Craciun pe sanie si copii mergand prin nameti la colindat.
Bunica mea m-a invatat ca in lunile care contin litera “r” (de la rece) adica (ian-apr; sep-dec) toate activitatile “acvatice” se desfasoara in casa. La strand sau in mare poti face baie numai in lunile fara “r” (mai-aug). Nu stiu cum ii invata pe ei bunicile :).
Aici in oras n-a nins niciodata. Sunt partii de ski in alte zone si foarte multe in Noua Zeelanda, dar se pare ca jocurile olimpice de iarna nu se tin aici, ca tot restul lumii e in pauza competitionala in iunie-august.
Priza are trei picioruse si alea nu sunt rotunde, ci drepte, ca niste lame. Doua pereche si una mai mare in jos. La prize avem intrerupatoare sa le oprim. Am aflat ca putem economisi electricitate asa.
Casele nu sunt construite sa mentina caldura, dimpotriva sa fie cat mai aerisite. Banuiesc ca materialele de constructie sunt cu totul altele. Setul classic de pat in general are in loc de fata de plapuma cearsaf. Dar daca te uiti si cauti bine, gasesti si fata de plapuma. Mai rar, dar este.
In parcuri n-am vazut veverite, dar am vazut ursuleti koala si canguri pitici care vin si mananca de la tine din mana. In loc de porumbei, papagali si in loc de castani si plopi, palmieri.
In Romania pe robinetul cu apa rece venea rece si pe ala cu calda venea tot rece. Aici vine pe robinetul de apa rece calduta si pe ala de calda fierbinte. Da fierbinte de ne facem ceai cu ea. Ne-am fript la inceput intr-o veselie. Cea mai buna practica e sa deschizi tot timpul prima data apa rece si doar dupa aceea pe cea calda. Asta bineinteles, daca nu vrei sa-ti faci ceai sau cafea.
Pentru comunitatea geek-ilor, apa se invarte ca la noi.
Sistemul de telefonie e acelasi, vorbesc pe vechiul meu telefon si din fericire, citesc tot de la stanga la dreapta :).
sreehC,
Alina
Subscribe to:
Posts (Atom)
