Anul 2014
Suntem la sfarsitul unui an, moment de bilant si reflectie.
Sfarsitul lui 2013 ne-a adus mare satisfactie ca si parinti,
caci Mihai a terminat ciclul primar cu cel mai bun “trofeu” pe care il poti lua:
“Dux” – cel mai bun elev din scoala.
Inceputul anului a fost unul foarte incarcat. Acum 5 ani,
impreuna cu Alina, am infiintat o companie de IT, “Upward Consulting” prin care
noi lucram pentru Ministerul Educatiei din Queensland. Proiectul OneSchool la care lucram este
folosit in toate scolile publice din Queensland. La sfarsitul anului 2013, la
petrecerea de Craciun, unul din sefii acestui minister ne-a impartasit viziunea
departamentului nostru pentru urmatorii 5 ani. Pe langa consolidarea acestui
proiect care e adresat managementului elevilor si al profesorilor in scoli, vor
sa dezvolte in paralel un portal pentru parinti, care sa le permita acestora sa
vada printre altele progresele copiilor lor in timpul anului, sa aiba o interactiune
mai usoara cu profesorii.
Am participat si noi la licitatia pentru acest proiect. Din
cele aproape 20 de companii care au trimis propunerile lor, au fost selectate 5
pentru urmatoarea faza: de a construi un prototip prin care sa demonstram toate
ideiile inovative pe care le-am trimis in dosarul initial. Dintre aceste 5, una
a fost si compania noastra.
Au fost trei saptamani nebune, in care am lucrat pana la 23
de ore pe zi. A fost exact ce mi-am propus ca vreau sa fac pe viitor: sa lucrez
impreuna cu o echipa din Romania (din Cluj) la proiecte pentru clienti australieni.
Competitia a fost acerba. Mi-am dat seama de treaba asta in
momentul in care ne-am intalnit reprezentantii celor 5 firme la sediul
Microsoft si am vazut ca pentru o prezentare de 2 ore, cateva companii si-au
trimis reprezentantii din Melborne sau Sydney. Una din companiile ramase in competitie
a realizat aplicatia mobile pentru Australian Open de anul asta.
In februarie, dupa doar 3 saptamani de cand am aflat ca
suntem finalisti, am reusit sa le prezentam mai mult decat un prototip, am
facut o aplicatie pe IPad care sa se conecteze la o baza de date “in nori”
(N.R. on the cloud) si care sa le arate parintilor progresele copiilor lor.
Nu am reusit sa prindem pana la urma aplicatia, insa experienta
si feedback-ul pe care l-am primit de la sefii mei au fost foarte bune. Mi-am
dat seama ca am in partenerii mei din Romania o echipa fantastica de
profesionisti pe care pot conta in orice proiect pe care o sa il dezvolt pe
viitor.
In martie, ne-am bucurat de vizita sorei mele Alexandra. A
stat cu noi vreo 4 saptamani, perioada in care ne-am distrat la maxim. Imi amintesc
de doua din lucrurile facute impreuna: primul a fost sa participam la un
eveniment caritabil organizat de cativa tineri de la biserica noastra din
Brisbane, prilej cu care am strans peste 1000 de dolari, bani care au fost donati
unui orfelinat din Romania. Iar cel de-al doilea moment drag sufletului meu a
fost cand am mers doar noi doi (frate-sora) sa ne dam cu caiacul la Gold Coast.
A fost o experienta unica sa te vezi in ocean printre surferi, luptandu-te cu
valurile. S-au vazut cele doua caractere atat de diferite ale noastre: ea fara
nicio grija, dornica de Aventura (deh, e mai mica decat mine cu 11 ani) si eu,
parca prea precaut, ca omul care vrea sa returneze toate obiectele inchiriate (a
se citi caiacul si vaslele). Asa ca de fiecare data cand eram rasturnati de
vreun val mai mare Alexandra se apuca de ras, pe cand eu trebuia sa inot sa
intoc caiacul, sa gasesc vaslele si alte cateva obiecte vestimentare ale
noastre, plus sa imi urc sora in caiac si sa o conving sa mergem inapoi pe
rauletul linistit de unde am venit. Priceless!
Concediul in Romania
Anul asta am planificat sa ne revedem familia din Romania.
Si un bonus peste asta mi-am dorit intotdeauna sa vad un campionat mondial de
fotbal in totalitate, fiecare meci si sa il urmaresc ca si un chibitz adevarat.
Asadar ne-am luat bilete ca sa aterizam cu cateva zile inainte de a incepe
acest turneu.
In plus de asta am putut ajunge la intalnirea de la 20 de
ani de la terminarea liceului. M-am bucurat foarte mult sa imi vad fostii colegi
si fostii profesori. A fost o intalnire foarte placuta, chiar daca nu am reusit
sa ne strangem decat 8 colegi din fostul XII E.
De fiecare data cand ne facem concediul in Romania tragem o
fuga sa vizitam un oras “european”. Dupa Paris si Roma, anul asta a fost randul
Barcelonei. Mi-a placut foarte mult orasul, atmosfera de vacanta de la Rambla,
stadionul echipei mele favorite de fotbal (FC Barcelona) si mancarea (paella +
sangria)
Cand toate parca mergeau ca pe roate, la cateva zile
inaintea sarbatoririi celor 67 de ani, tata a suferit un atac cerebral. Asta a
schimbat cursul concediului nostru si probabil cursul mersului normal al
lucrurilor in familia mea din Romania. Un astfel de eveniment te face sa
realizezi cat de importanta e sanatatea si cat de mult conteaza sa ai familia
aproape.
Cugir – Unul dintre cele mai pretioase momente din anul asta
a fost cand am mers sa ii vizitam pe bunicii Alinei din Cugir. Toti cei 4
stranepoti s-au distrat de minune cu strabunicii.
Dubai – La intoarcerea spre Australia ne-am oprit pentru
cateva zile in Dubai. Un oras deosebit, cladit parca in inima desertului (noaptea
la 3 dimineata erau 35 de grade), in care petro-dolarii au reusit sa
construiasca unele din cele mai impunatoare cladiri din lume. A fost interesant
sa vedem cu ochii nostri ce inseamna Ramadan-ul, si sa vedem cel mai mare mall
din lume parca pustiu in perioada zilei, cand toate restaurantele erau inchise,
care parca revin la viata pe perioada noptii.
Maraton – In august am alergat al 4-lea maraton: Brisbane
marathon. O reeditare a primului meu marathon din 2010 (chiar daca intre timp
traseul a fost putin schimbat). Am realizat un timp mai bun decat acum 4 ani,
insa lipsa de antrenament si-a spus cuvantul. M-am bucurat ca l-am terminat si
la sfarsit i-am dedicat medalia tatalui meu si luptei de anduranta pe care o
duce in procesul de recuperare.
Anul 2014 a fost inca un an in care am alergat mai mult de
1000 de km. Dupa maraton am incercat sa alerg distante mai scurte, incercand sa
imi bat recordul la 5 km si sa cobor sub 20 de minute. Nu am reusit acest
lucru, cel mai bun rezultat de-al meu a fost 20:53. E ceva la care o sa lucrez
in 2015.
Kenpo – dupa intalnirea cu Mr. Jeff Speakman, instructorul nostru
american, m-am focusat mai tare pe antrenament si la sfarsitul anului am reusit
sa imi iau centura maro, bifand unul din obiectivele pe 2014. Am primit si
trofeul “Never give up” – Nu renunta niciodata.
Iulia a avut anul asta un parcurs excelent la scoala. A
terminat clasa a 5-a cu note foarte bune, luand premiul de excelenta la
invatatura. Am simtit ca mersul in Romania a adus o schimbare in bine in ceea
ce priveste seriozitatea cu care s-a pregatit pentru scoala si acest trofeu a
fost o incununare a muncii ei din acest an.
Sah – unul din sporturile care imi plac in mod deosebit este
sportul mintii: sahul. Si spre sfarsitul anului am decis sa fac un pas de la
jocurile mele de sah aproape zilnice cu copiii si pe internet si sa ma inscriu
la un club de sah din zona. Una din deciziile bune pe care le-am luat anul
asta, caci am intalnit un alt grup de oameni pasionati de acest sport. Cine
stie, poate anul viitor o sa ajung sa fiu si eu un jucator de sah profesionist J. Deocandata doar Mihai
are rating FIDE de cand juca sah in echipa scolii primare.
Concluzie: 2014 – un an cu multe bucurii si cu cateva
incercari, dar un an fantastic. Astept cu nerabdare intrarea intr-un nou an
care sunt convins ca o sa vina la fel cu bucurii si incercari, caci asa e
viata: omul e ca un vapor, care nu a fost construit sa stea ancorat in port,
ferit de valuri si furtuni. Pana la urma aceste valuri si furtuni ne ajuta sa
ne formeze caracterul. Insa ce e important e sa il lasam pe Dumnezeu sa fie la
carma vietii noastre.
Va doresc un 2015 cu vant in panze!
