Gandul zilei [1]

M-am gandit sa deschid o noua "rubrica" si sa postez cate un gand / o idee / un citat pe zi. Nu m-am hotarat cum o sa ii zica, pana una alta "Gandul zilei" e tot ce am :) Astept sugestii ...

O sa ma feresc sa le comentez (prea mult) caci as vrea ca fiecare dintre voi sa le interpreteze personal. Poate chiar o sa impartasiti si voi cu mine gandurile care va vin in minte cand le cititi lasand un comentariu :)

Asadar, gandul pentru astazi 22 Noiembrie 2011 este:

"Ziua de ieri s-a incheiat azi noapte. Nu este important de unde pornesti, ci unde vrei sa ajungi!"

Zig Ziglar

Inspiratie!

Dorin

Cartea nr. 5: Acum vorbesti "limba mea" de Gary Chapman

Weekendul care a trecut l-am petrecut cu trupa mea intr-o statiune frumoasa din Gold Coast.

Insa, pe langa baie, surf si mult soare, m-am delectat si cu citirea celei de a cincea carti din seria celor 8. Asta a facut sa merg la culcare sambata dimineata la ora 4 a.m., ca sa fiu trezit de pitici si dus la o plimbare pe faleza la ora 5:30. Nu regret nimic, caci am pus mana pe inca o carte foarte interesanta.

O sa incerc sa scriu aici doar cateva idei din ea, caci in saptamana asta trebuie sa termin restul cartilor, si in seara asta mai am planificate inca 50 de pagini din cartea lui Zig Ziglar - Dincolo de varf (Over the top).

Sa revenim la cartea lui Chapman. La fel ca cea mai cunoscuta carte a lui, "Cele 5 limbaje ale dragostei", si aceasta se ocupa cu problemele care pot aparea intr-o casatorie in care comunicarea nu merge cum trebuie.

Nu e suficient sa comunicam cu persoana iubita, trebuie sa fim atenti si cum o facem.

Chapman identifica 4 sabloane "nesanatoase" ale comunicarii, ele fiind ilustrate prin diferite pasari:

1. Porumbelul - vreau pace cu orice pret!

Acesta e sablonul in care unul din parteneri incearca sa fie impaciuitor astfel incat sa nu starneasca mania celuilalt. Astfel "porumbelul" intotdeauna incerca sa impace pe cealalta persoana, adesea scuzandu-se pentru orice lucru cat de mic care ar putea sa starneasca neplaceri partenerului. Aproape niciodata nu isi contrazice partenerul, indiferent de felul in care simte.

2. Soimul - e vina ta!

Soimul isi acuza partenerul de orice lucru. El e seful, e dictatorial, cel care conduce, cel care nu greseste niciodata.

3. Bufnita - "Hai sa fim rationali!"

Bufnita este Dl. sau Dna. Calm. Nu isi arata sentimentele, intotdeauna spune lucrurile potrivite, nu isi arata nici o reactie cand partenera nu are aceeasi parere cu el. E mai mult ca un computer decat o persoana. Iti da un raspuns logic pentru fiecare intrebare. Cu mult calm iti exlica totul despre ce ai intrebat (lucru care poate scoate din pepeni pe cel care a pus intrebarea :))

4. Strutul - Ignora si va disparea!

Strutul ignora actiunile si comentariile partenerului, mai ales daca acestea sunt in contradictie cu ale lui. Strutul rar raspunde direct la ceea ce a spus cealalta persoana. Daca raspunde, nu are un raspuns negativ, pur si simplu prefera sa nu spuna nimic. Schimba subiectul si muta discutia asupra unui alt lucru care nu are nici o legatura cu discutia anterioara.

Pentru ca sa transformam aceste sabloane nesanatoase de comunicare, care inevitabil aduc frustrare, putem considera urmatoarele idei:

a. In primul rand trebuie sa identificam sablonul. E normal sa nu putem schimba un lucru pana cand nu constientizam faptul ca acel lucru e nesanatos.

b. Trebuie sa admitem ca acest lucru nu ne ajuta in stabilirea unei intimitati in casnicia noastra.

c. Sa decidem ca vrem sa schimbam acest lucru. Multe din schimbarile pozitive din viata noastra se intampla pentru ca pur si simplu decidem ca vrem sa facem aceste schimbari.

d. Sa inlocuim vechiul sablon de comunicare cu unul nou.

e. Sa admitem cand gresim si ne intoarcem la vechiul obicei. Nici unul dintre sabloanele de mai sus nu se pot schimba peste noapte. O revenire la vechile obiceiuri nu inseamna un esec; e un proces normal care tine de schimbare.

O analiza periodica (era sa zic "regulata" :)) cu partenerul de viata este de ajutor. Fiti deschisi si intrebati-va partenerul: "Fii sincer cu mine. Am picat iar in vechiul meu obicei saptamana trecuta?"

Un alt lucru la fel de important ca si identificarea anumitelor patter-uri de comunicare este sa intelegem faptul ca exista diferite nivele de comunicare:

Nivelul 1. Vorbirea de pe coridor (N.R. Hallway talk) - "Eu sunt bine, tu cum esti?"

Tin minte ca m-a surprins acea politete a americanilor (si australienii sunt la fel) cand in fiecare dimineata te intampina cu aceleasi vorbe: "Buna. Ce mai faci?"

Tot asa de surpins am fost atunci cand m-am prins ca de fapt aceasta intrebare asteapta intotdeauna acelasi raspuns: "Eu sunt bine. Multumesc. Tu?", "Si eu sunt bine". Tot acest schimb de replici dureaza 5 secunde si se desfasoara in timp ce trecem unii pe langa altii ...

Nivelul 2: Vorbirea gen reportaj (N.R. Reporter talk) - "Doar spune-mi faptele!"

In acest al doilea nivel tot ce se prezinta sunt faptele: cine, ce, cand, unde, cu cine. Ii spui persoanei cu care povestesti ce ai vazut sau auzit, cand si unde s-a intamplat lucrul respectiv, insa nu impartasesti nicio parere personala.

Nivelul 3: Nivelul vorbirii intelectuale (Intellectual talk) - "Stii ce cred?"

La acest nivel noi prezentam parerile noastre, interpretarile sau judecatile asupra unui lucru. In special barbatii au mereu solutii asupra oricarei probleme pe care nevestele vor sa o discute. John Gray vorbea in cartea sa "Barbatii sunt de pe Marte, femeile de pe Venus" de faptul ca tendinta noastra e sa ne punem palaria de Mr. Fix-It (N.R. Domnul Fixeaza tot).

La acest nivel apar "problemele". Daca persoana cu care povestesti iti impartaseste ideile, atunci discutia continua. Daca insa persoana are o reactie negativa referitor la ceea ce incerci tu sa comunici (fie verbal, fie printr-o expresie a fetei), atunci o sa incerci probabil sa inchei subiectul si sa discuti despre un altul care nu e asa de sensibil.

Nivelul 4: Vorbirea emotionala (Emontional talk) - "Stai sa iti spun eu ce simt!"

Ne putem simti raniti, dezamagiti, nervosi, fericiti, tristi, singuri, etc. Astea sunt cuvintele pe care le folosim la acest nivel.

Distanta dintre nivelul 3 si 4 poate sa fie uriasa. Daca eu impartasesc cu tine ceea ce simt si tu nu esti de acord, poti sa te simti ranit, dezamagit, sau poti sa fii furios pe mine. In situatia asta poate ca nu o sa mai vreau sa impartasesc niciodata ceea ce simt cu tine.

Riscam mai mult cand comunicam la acest nivel, dar pe de alta parte avem sanse mai mari sa stabilim un nivel de intimitate mai mare intre noi.

Nivelul 5: Adevarata comunicare, sincera, dragastoasa (Loving, genuine true talk)- "Hai sa fim cinstiti!"

Acesta e probabil nivelul pe care putem cladi o casnicie solida care are un grad inalt de intimitate. Acest nivel ne permite sa vorbim de adevar .. in dragoste. E nivelul in care suntem deschisi, cinstiti, insa fara sa condamnam. Ne da sansa sa avem libertatea sa gandim diferit si sa fim diferiti. In loc sa ne condamnam unul pe celalalt, incercam sa intelegem gandurile persoanei iubite, prin ceea ce trece ea, vrand sa crestem impreuna in ciuda diferentelor dintre noi.

Mama, ce frumos suna nivelul 5! Mi-as dori si eu sa fiu cu Alina numai in acest nivel! Dar cred ca pe cat e de frumos e si de .. hai sa nu zic greu, sa zic "challenging", de provocator.

Voi la ce nivel... comunicati cu persoana iubita?

Inchei aici post-ul asta, lasandu-va cu speranta ca veti vrea sa va imbunatatiti comunicarea cu jumatatea voastra si avand convingerea ca facand acest lucru o sa aveti o casnicie mai durabila, o sa fiti ca "doua boabe intr-o pastaie", lucru care mi-l doresc si eu in casnicia mea!

Dorin

Ascute ferastraul! ...sau Habit 7

 Acum cativa ani am auzit povestea urmatoare:
 Odata cineva mergea prin padure si vede un taietor de lemne care se muncea din greu sa doboare un copac urias.

„Ce faci, bade?” (observati ca am adaptat-o pe limba mea ardelenesca)

„Nu vezi? Tai copacul asta”.

„Pari istovit. De cand "te lupti" cu el?”

„De cinci ceasuri. E munca multa, nu gluma!”

„De ce nu te opresti o clipa sa iti ascuti ferastraul?”

„Nu am timp. Trebuie sa imi vad de lucru”

Nu de putine ori ma surprind facand acelasi lucru. Faptul ca suntem „prinsi intr-o treaba” ne da senzatia ca suntem eficienti, ca, daca stam de lucrul respectiv, odata si odata o sa il terminam. Ideea de a lua o pauza, sa dam un pas inapoi si sa analizam pentru cateva clipe problema (step outside of the box) in cautarea unei variante mai bune, ni se pare o solutie buna, insa nu acum caci... nu avem timp.

Cand am inceput challenge-ul cu aceste 8 carti in 8 saptamani, am inceput in paralel sa studiez si o carte de citire rapida (ca sa ma ajute sa imi ascut ferastraul). Mi-am mai luat inca una de la biblioteca si mi-a venit si cartea pe care am comandat-o de pe Amazon ... insa nu am timp sa le citesc!

Imi zic: "trebuie sa imi mentin focusul sa imi termin cele 8 carti!"

Asadar, pe cele care m-ar fi putut ajuta sa citesc mai rapid le-am asezat frumos in biblioteca si asteapta sa fie citite dupa ce o sa imi termin cartile propuse.

Nici nu e de mirare ca citesc cartea lui Covey de trei saptamani!

Deprinderea asta de a „ascuti ferastraul” este de a pastra si a spori cel mai important bun pe care il avem – pe noi insine.

Pentru asta trebuie sa lucram pe 4 planuri: Fizic (exercitiu, nutritie, managementul stresului), Social/Emotional (Serviciu, empatie, sinergie, prieteni), Spiritual (clarificarea valorilor, studiu, meditatie) si Mental (citit, vizualizare, planificare, scris).

A gasi timpul necesar pentru ascutirea ferastraului este o activitate tipica a Cadranului 2 (de care vorbeam intr-un post anterior).

Asadar cea mai mare, cea mai importanta investitie pe care o putem face este sa investim in noi insine. Suntem instrumentele propriei noastre activitati si, pentru a fi eficace, trebuie sa gasim timpul necesar de a „ascuti ferastraul” in cele patru planuri.

Dimensiunea fizica – o alimentatie adecvata, respectarea orelor de relaxare si odihna, exercitiu fizic regulat.

Si aici ma simt cu musca pe caciula. Cred ca doar unul din cele trei subpuncte le bifez (cel cu exercitul regulat) caci in continuare merg la inot (x2), merg la kenpo (x2), alerg (x2) si odata joc tenis de camp.

Insa in ciuda acestor lucruri ma simt obosit, simt ca nu mai am energia pe care o aveam acum un an cand faceam parca si mai multa miscare. 

Si asta cred ca se datoreaza in primul rand mancarii neadecvate (nu prea mananc junk food, insa am o alimentatie bogata in carbohidrati (orez, paste, cartofi), iar anul asta nu am mai fost atat de strict incat sa beau doar apa).

Covey spune ca un bun program de miscare ar trebui sa iti lucreze corpul in trei directii: 

Rezistenta (exercitii aerobice ce stimuleaza activitatea cardiovasculara: alergarea, inotul, ciclismul, jogging-ul). Poate va mai amintiti de recomandarile din  posturile mele mai vechi de a face miscare care sa va solicite maxim 80% din rata maxima a ritmului cardiac (N.R. rata maxima 220 – numarul anilor). Peste acest procent exercitiul e anaerob (care are si el rolul lui).

Flexibilitatea - prin extensii. Se recomanda extensiile ca exercitii de incalzire inaintea antrenamentului si la terminarea lui (in perioada de „cooling off”). Primele destind si pregatesc muschiul pentru exercitiu, iar ultimele ajuta la eliminarea acidului lactic care produce febra musculara.

Forta – nu trebuie sa mergi la sala ca sa faci exercitii de forta. Poti sa o faci acasa (flotari, abdomene, genuflexiuni), sau in parc (tractiuni).

Succesul este dat de "pasi mici" (baby steps) si de perseverenta!

2. Dimensiunea spirituala – o alta activitate a Cadranului 2. Probabil ca e cea mai importanta dintre toate, insa de atatea ori noi o punem pe ultimul plan.

Personal eu vreau ca o zi pe saptamana sa o pun deoparte pentru Dumnezeu (mergand la biserica) si incerc (din pacate nu cu real succes) sa imi formez un obicei de a citi zilnic din Biblie.

E incredibil ce mult mi s-a schimbat viata in momentul in care l-am cunoscut cu adevarat pe Dumnezeu. Imi amintesc si acum cum mi s-au umplut ochii de lacrimi cand am citit pentru prima data versetul din evanghelia lui Ioan 3:16 „Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in el sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica.”

Si aici sunt la inceput de drum, insa sunt convins ca sunt pe drumul cel bun!

3. Dimensiunea mentala -  educatia.

Citirea cartilor „bune” iti ingaduie sa beneficiezi de gandirea celor mai luminate minti ale oamenilor care au trait atat in prezent cat si in trecut. Sfatul lui Covey e sa iti propui sa citesti mai intai o carte serioasa pe luna, apoi una la doua saptamani, apoi una pe saptamana.

Scrisul e o alta modalitatea de a „ascuti fierastraul” mental. Putem tine un jurnal in care sa notam ganduri, experiente, ne ajuta sa ne limpezim ideile (eu folosesc blog-ul acesta) :)

Alte forme de reimprospatare mentala sunt: organizarea si planificarea (habit-urile 2 si 3). Inseamna a incepe cu gandul la final, de a-ti creiona ruta care o sa te duca la acel obiectiv si de a urmari pas cu pas sa nu te abati de la ea. Cand spun „sa nu te abati”, ma refer la modul figurat, caci consider ca odata pornit la un drum o sa iti dai seama ce ajustari ar trebui sa faci ca sa te misti mai eficient. Poate stiti faptul ca un avion cand merge dintr-un punct A intr-un punct B este 95% din timp in afara liniei care uneste cele doua puncte. Si totusi (de cele mai multe ori) aterizeaza la destinatia propusa :)

4. Dimensiunea social/afectiva

Sentimentele si emotiile sunt determinate de relatiile pe care le avem cu ceilalti (nu insa in mod exclusiv).

Succesul in aplicarea pasilor 4, 5 si 6 nu depinde intru totul de intelect – tine inainte de toate de domeniul afectivitatii si, intr-o mare masura, e conditionat de sentimentul sigurantei personale. Aceasta siguranta personala, aceasta „piece of mind” (N.R. pace a mintii), se instaleaza cand viata e traita in conformitate cu principii si valori autentice.

Siguranta se mai naste si dintr-un comportament indatoritor, generos fata de ceilalti.

Alta siguranta este serviciul facut altora, care ramane anonim; nimeni nu il stie si nici nu trebuie sa il stie. Nu acesta este rostul, ci binele si multumirea pe care le puteti aduce in viata altora. Acest lucru conteaza mai mult decat recunostinta.

Am gasit un citat care mi-a placut al lui N. Eldon Tanner: „A-i ajuta pe ceilalti, iata pretul pe care-l platim pentru privilegiul de a trai pe acest pamant.”

Sunt multe idei frumoase pe care le-am gasit in aceasta carte si nu imi pare rau ca am zabovit trei saptamani sa o citesc.

Termin acest post cu un citat din „nota personala” cu care Stephen Covey isi incheie cartea:

„Cred ca principiile corecte sunt legi naturale si ca izvorul lor este Dumnezeu, Creatorul si Tatal nostru, dupa cum este si izvorul constiintei noastre morale. Cred ca in masura in care oamenii vor trai in conformitate cu aceasta inalta constiinta, vor evolua pana la implinirea naturii lor...Cred ca, in calitatea noastra de fiinte umane, nu ne putem desavarsi prin noi insine. Respectand principii corecte, inzestrari divine dinauntrul nostru ies la lumina si ne ajuta sa ajungem la adevarata masura a conditiei noastre”

„Nu suntem fiinte umane care traiesc o experienta spirituala. Suntem fiinte spirituale care traim o experienta omeneasca” (Teihard de Chardin)

Spor la ascutirea ferastraului vostru!

Dorin

Remembrance day - 11/11/11

 In fiecare an in ceasul al 11-lea a zilei a 11-a, a lunii a 11-a (11 a.m. 11 noiembrie) se tine un moment de reculegere, in toate tarile din Commonwealth, pentru toti militarii care au cazut pe front, azi implinindu-se 93 de ani de cand s-a incheiat primul razboi mondial.

Aceasta zi se mai numeste si Poppy Day (ziua macului), aceasta floare (si nu calculatorul Apple) a devenit simbolul Zilei Amintirii datorita poeziei „In Flanders Fields”. Se spune ca o multime de astfel de flori au umplut campurile de lupta ale Flandrei (sudul Belgiei si nord-vestul Frantei) in primul razboi mondial, si culoarea rosu aprins simbolizeaza sangele varsat pe front.

Poezia aceasta a fost scrisa de un doctor canadian, locotenet-colonelul John McCrae, in data de 3 mai 1915, dupa ce a asistat la moartea celui mai bun prieten de-al lui. El insusi a murit de pneumonie in 1918 tot pe front.

Aceasta poezie, scrisa pe o fila din carnetelul doctorului, a fost rupta si aruncata chiar de autor ... si chiar si asa mototolita a ajuns sa fie, dupa ce a fost "salvata" de un camarad si transmisa revistei "Punch" spre publicare,  ''cel mai popular poem al primului război mondial''.

Cautand pe Internet am dat de un blog al unui roman, Claudiu Val,  care a tradus aceasta poezie si a scris mai multe lucruri interesante despre istoria ei (vezi link). Sper sa nu se supere daca o sa o public si eu:





În câmpiile Flandrei, macii flutură-n vânt,
Printre şiruri de cruci, peste-al nostru mormânt.
Mai zboară sub cer ciocârlia-ndrăzneaţă,
Însă cântecul ei, simfonie măreaţă,
De bubuitul de tunuri e-nfrânt.

Noi am murit. Câteva zile doar sînt
De când ne bucuram de amurg şi dimineaţă.
Iubeam, eram iubiţi, şi-acum suntem pământ,
În câmpiile Flandrei.

Cerem urmaşilor, cu legământ:
Luaţi torţa din braţul nostru frânt
Şi purtaţi-o spre victoria măreaţă!
De nu, ne-am săvârşit degeaba din viaţă,
Şi degeaba macii flutură-n vânt,
În câmpiile Flandrei.

Imi place ca australienii, chiar daca nu au avut parte de razboaie sangeroase pe teritoriul tarii, nu isi uita eroii si au doua sarbatori anuale (Rememberance day si ANZAC day) in cinstea lor.

O lectie de invatat si pentru noi, romanii, caci nu stiu daca mai sarbatorim ziua de 23 August 1944 asa cum se cuvine.

Dorin

Principiile managementului personal – Habit 3

Pasul 1 (Fii proactiv), de care vorbeste Stephen Covey in cartea sa, se refera la faptul ca noi, ca si fiinte umane, suntem raspunzatori de vietile noastre. Comportamentul nostru e o functie a hotararilor noastre si nu a conditiilor de viata: trebuie sa fim in stare sa luam initiative si sa ne asumam responsabilitati (responsabil – “response-able” (raspuns-abilitate – abilitatea noastra de a alege raspunsul.

Apoi vorbeste despre cea de-a doua deprindere: (Incepe cu gandul la final). Aceast al doilea pas te ajuta sa iti gasesti propria definitie a succesului. Ne arata importanta crearii unei “declaratii de misiune” (suna ciudata traducerea “mission statement”-ului). 

O sa revin la acest pas dupa ce o sa termin de citit astea 8 carti si o sa il recitesc cu atentie, caci si eu vreau sa imi fac un “mission statement” atat personal, cat si unul pentru familia mea.

In postul asta as vrea sa ma opresc asupra pasului 3: Pune prioritatile pe primul loc.

Vorbeam despre diferenta dintre leadership si management. Spuneam ca leaderul identifica lucrurile care sunt importante, iar managerul se ocupa cu punerea lucrurilor care trebuie facute in ordinea prioritatilor si urmareste realizarea lor zi de zi, ceas de ceas.

Un om de succes are obiceiul sa faca lucrurile pe care oamenilor care nu realizeaza mai nimic in viata nu le place sa le faca. Nici acestuia nu ii place sa le faca, dar neplacerea asta este subordonata scopului pe care il are in minte. Aceasta subordonare necesita un scop, o misiune, un simt acut al directiei si valorii, un arzator “da!” in interiorul nostru care ne ajuta sa spunem “nu” la alte lucruri pe care suntem tentati sa le facem, insa care nu ne ajuta sa atingem obiectivele pe care ni le-am propus.

Mi s-a parut interesant cand Covey vorbeste in cartea lui despre 4 “generatii” ale managementului timpului, fiecare din aceste etape vine sa completeze pe cea anterioara, dandu-ne un control mai mare in viata noastra.

Prima generatie se poate caracteriza prin notite si liste, ca si efort de recunoastere a lucrurilor care ne “mananca” timpul si energia.

A doua generatie poate fi caracterizata de calendare si agende. Acest val reflecta incercarea de a privi in viitor, de a planifica evenimente si actiuni.

A treia generatie aduce ideea de prioritizare, de clarificare a valorilor. Focusul este pe stabilirea obiectivelor, tintelor, astfel incat timpul si energia sa fie canalizate si sa fie in armonie cu aceste valori. De asemenea contine conceptul de planificare zilnica si de a face acele lucruri care aduc cea mai mare valoare. Insa, in aceasta generatie, accentul este pus pe eficienta si astfel se creeaza asteptari care sunt in contradictie cu oportunitatile de a dezvolta relatii armonioase, sau de a preintampina anumite nevoi umane, sau de a te bucura in mod spontan de viata de zi cu zi.

A patra generatie insa are o alta abordare: considera ca “managementul timpului” este un termen impropiu – problema nu e de a administra mai bine timpul, ci de a ne administra mai bine pe noi insine. In loc de a se concentra pe lucruri si pe timp, asteptarile generatiei a patra pun accentul pe intretinerea si sporirea relatiilor si pe obtinerea unor rezultate.

Elementele esentiale ale generatiei a patra sunt prezentate in matricea de management a timpului (vezi poza), noi ne petrecem timpul in unul dintre aceste cadrane.

Sunt doi factori care definesc o activitate: urgenta (lucrurile care necesita atentia noastra imediata) si importanta (ce are de a face cu rezultatele, ceva ce aduce o contributie misiunii tale, valorilor si obiectivelor prioritare). Urgentele provoaca reactii, pe cand situatiile importante (care nu sunt si urgente) cer mai multa initiativa, mai multa proactivitate.

Cadranul 1 este cadranul “crizelor”, al “problemelor”. Activitati: incercam sa rezolvam o criza, probleme presante, proiecte pe termen fix. Daca petrecem marea majoritate a timpului nostru in acest cadran, rezultatele la care ne putem astepta sunt urmatoarele: stres, epuizare, managementul crizelor, criza de timp, supraaglomerare.

Cadranul 3 e cadranul “urgentelor” neimportante, cei care isi petrec timpul aici au impresia ca de fapt sunt in cadranul 1. Activitati: intreruperi, apeluri, email, rapoarte, sedinte, probleme presante, activitati marunte. Rezultate: focus pe activitati pe termen scurt, managementul crizelor, reputatia de a avea un caracter cameleonic, sentimentul victimizarii, pierderea controlului, relatii dureroase sau ruinate.

Persoanele care isi petrec marea majoritate a timpului in cadranele 3 si 4 duc o viata iresponsabila. Activitati: munca de rutina, emailuri, conversatie la telefon, timp irosit, activitati placute. Rezultate: iresponsabilitate totala, pierderea locului de munca, dependent de altii sau de institutii pentru nevoile de baza ale existentei.

Persoanele eficace se feresc de cadranele 3 si 4 (deoarece activitatile din aceste cadrane, urgente sau nu, nu sunt importante) si incearca sa reduca timpul petrecut in cadranul 1, folosindu-si timpul mai mult in cadranul 2. Activitati: Prevenire, cultivarea relatiilor, recunoasterea de noi oportunitati, planificare, recreere, sport. Poate fi aplicat principiul lui Pareto de care vorbeam intr-un post anterior, cand am scris lectiile invatate din cartea lui Tim Ferriss – 80% din rezultate decurg din 20% din actiuni.

Tema de casa: identificati in ce cadran petreceti cea mai mare parte din timpul dumneavoastra si incercati sa mariti timpul petrecut in cadranul 2, reducand timpul petrecut in celelalte cadrane!

Tinem aproape,

Dorin

Contractul … si ratusca de 1,2 milioane de dolari

Acum trei saptamani am incheiat un contract cu Mihai, baiatul meu de 10 ani, un fel de experiment care s-a dovedit un real succes.

Acest contract are 5 puncte care trebuiau indeplinite pentru a fi respectat. Lucrurile pe care s-a angajat sa le faca sunt urmatoarele:

1.  Sa termine de citit o carte de peste 300 de pagini.
2.  Sa faca practica de 6 ori pe saptamana la vioara (15 minute pe zi) si la pian (30 minute pe zi).
3.  Sa isi faca tema la scoala.
4.  Sa isi pastreze camera curata (si o sa fie verificat de doua ori pe zi, o data inainte de a pleca la scoala si inca o data dupa-masa).
5.  Sa aiba grija ca "planta lui" sa fie udata.

Ieri a fost data cand contractul a incetat. Contractul pentru ca sa fie respectat trebuia ca sa aiba o rata de succes de minim 95%.


Toate activitatile au fost facute la timp (mai putin curatul intr-o dimineata de sambata inainte de a merge la inot).

Nu numai ca le-a facut, insa a citit inca trei carti in plus in astea trei saptamani (trebuie sa imi zica si mie secretul cum face), a repetat cateva zile la vioara, chiar daca a avut o coarda rupta (si am fost surprins sa vad ca a sunat chiar bine, caci s-a folosit de coarda urmatoare si a incercat sa prinda aceeasi nota, mutandu-si degetele ceva mai sus), a castigat medalia de argint la un concurs cu orchestra scolii (la un festival de muzica organizat pentru toate scolile din Brisbane).

Tot din ciclul a incepe a-i plasa tot mai multe responsabilitati, a trecut cu brio si testul de a veni o data pe saptamana singur acasa si a-si face temele (sau sa citeasca). Asadar, de acum incolo, in mod oficial o sa aiba o  dupa-masa in care are program de voie si nu mai trebuie sa mearga la after-school.

Iar ca si rasplata pentru contractul asta a fost ca azi intrega familie a mears sa sarbatoreasca impreuna aceasta reusita a lui Mihai la Gold Coast, dandu-se intr-o barca-autobuz: Aqua-duck :)

A fost una din cele mai placute experiente, caci pe langa faptul inedit de a ne da cu o ambarcatiune amfibie, am aflat o gramada de lucruri despre acest oras (al 6-lea ca marime din Australia, un punct de atractie pentru milioane de turisti...un fel de Mamaia a noastra).

Astfel am aflat ca unul din cele 40 de hoteluri zgarie-nori care au aparut in ultimii cativa ani are, de exemplu, cel mai rapid ascensor din lume (poti ajunge la etajul 77 in mai putin de 43 de secunde), sau ca am baut o cafea la Palatul Versace intr-o ceasca pe care, daca vrei sa o cumperi, ai da 250 de dolari (N.R. cafeaua a costat 7 dolari).

De asemenea am vazut cateva ambarcatiuni ale unor oameni de succes din Australia (care pentru privilegiul de a le avea ancorate aici platesc pana la 1,100 de dolari pe saptamana … peste 50,000 de dolari pe an).
Am mai vazut casa de vacanta a lui Bill Gates pe care o are aici (si alte doua case de o parte si de alta pe care le-a cumparat probabil ca sa aiba putin mai multa intimidate, toate trei evaluate la 28 milioane de dolari), si casa de vacanta a lui Jackie Chan, actorul din ultimul Karate Kid.

Si copiii s-au bucurat (nu numai copilul din mine), mai ales ca i-a lasat si pe ei sa o conduca pe ocean. Probabil ca e cea mai scumpa jucarie pe care au condus-o pana acum: 1,2 milioane de dolari.

Well done Michael! Great work!

Dorin

Cartea nr. 4: Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace, Stephen R. Covey

  Inca o saptamana, inca o carte...doar inceputa, caci de data asta nu am chiar terminat-o la momentul cand scriu blog-ul asta.

M-am decis totusi sa scriu azi din doua motive: unul e ca vreau sa mai "strecor" inca un post luna asta, si profit de urmatoarele 30 de minute sa fac acest lucru, si al doilea e ca am ajuns la carti care sunt asa de "adanci", incat chiar daca ar fi sa analizez doar 10 idei ce le pot desprinde din paginile lor si le-as scrie intr-un singur articol, ar face ca acesta sa fie foarte lung.

Asa ca astazi am sa scriu primele idei pe care le-am gasit in paginile cartii lui Stephen Covey.

1. Pregatire: 

Ce stiu deja? Autorul este un vorbitor de talie mondiala, cartea este un best seller, vorbeste despre paradigme si prezinta 7 pasi in a deveni mai bun in ceea ce faci.
De ce vreau sa citesc aceasta carte? Sa fiu mai eficace
Ce vreau sa stiu? Cei 7 pasi care sa ma ajute sa ma imbunatatesc si modul in care sa ii si aplic.

2. Previzualizare:

Carte vanduta in 15 milioane de exemplare, tradusa in 38 de limbi, e considerata "Cea mai influenta carte a secolului 20".

3. Cititre pasiva

Idei:

•  Vorbeste despre provocarile umane: despre frica si insecuritate, despre generatia "vreau totul, acum!", despre rolul de victima, despre neputinta, despre "te ajut, dar ce am eu de castigat?", despre foamea de a te face inteles, etc.
•  Autorul prezinta diferenta dintre caracterul etic (care are la baza integritatea, umilinta, fidelitatea, curajul, dreptatea, rabdarea, simplitatea, modestia, etc) si personalitatea etica (care se bazeaza pe atitudine si comportament, abilitati si tehnici).
• Noi nu vedem lumea asa cum este ea, ci cum suntem noi (cum ne formam niste perceptii, cum acestea guverneaza ceea ce vedem si cum ceea ce vedem guverneaza modul nostru de comportament). De exemplu, daca privesti poza alaturata, ce vezi? O batrana? ... Esti sigur? :)
• Stephen Covey spune urmatoarele: "Ce suntem vorbeste mult mai elocvent decat ceea ce spunem sau ceea ce facem".
• Daca vrem sa facem schimbari minore in viata noastra putem sa ne focusam pe atitudine si comportament, insa daca vreau sa fac schimbari majore trebuie sa ne focusam pe lucrurile de baza care ne formeaza caracterul.
• Abordarea pe care o propune e schimbarea ta din interior in exterior.

Pasii de care vorbeste in cartea lui te fac sa "cresti" de la dependenta, la independenta iar mai apoi la interdependenta.

Pasul 1: Fii proactiv (depinde de tine si nu de altii cum reactionezi la ceea ce iti arunca viata)
Pasul 2: Incepe gandindu-te la "sfarsit" (vezi unde vrei sa ajungi in viata si in felul ala traseaza-ti pasii marunti care sa te duca acolo).
Pasul 3: Prioritizeaza lucrurile

Acesti primi trei pasi reprezinta victoriile tale "interioare", pe care nu le vad ceilalti din jurul tau.

Pasul 4: Gandeste Win-Win (Castig-Castig)
Pasul 5: Prima data cauta sa intelegi (ceea ce vrea interlocutorul tau), apoi fa-te inteles
Pasul 6: Sinergia (suma capabilitatilor oamenilor dintr-o echipa e mai mare decat suma fiecaruia in parte)

Pasii astia te ajuta la "victoriile publice".

Pasul 7. Ascute-ti fierastraul (revizuieste in permanenta primii 6 pasi, invata continuu)

Alte idei:

• Vorbeste in cartea lui sa iti tratezi angajatii la fel cum ai vrea ca ei sa ii trateaze pe cei mai buni clienti ai tai !!!
• Care e diferenta intre a fi eficace si a fi eficient: putem sa fim foarte ocupati cu toate activitatile pe care le facem zilnic si chiar putem sa fim si eficienti (in sensul ca rezolvam o gramada din lucrurile pe care le avem de facut) si totusi, asta nu inseamna ca suntem si eficace. Putem sa muncim din greu si sa urcam pe treptele succesului ca sa constatam mai apoi ca de fapt scara e pusa pe zidul gresit!
• Care e diferenta intre leader si manager? Manager is doing the things right, leader is doing the right things. (N.R. Managerul face lucrurile bine, pe cand leaderul are viziunea lucrurilor bune care trebuie facute)
• Victoriile "interioare" trebuie sa preceada pe cele publice.

Mi-a placut descrierea obiceiurilor: ele sunt intersectia a trei cercuri:

 - cunostinta (ce sa faci? de ce sa faci un anumit lucru?)

 - indemanare (cum sa faci un anumit lucru?)

 - dorinta (sa vrei sa faci un anumit lucru)


Iar pentru a crea un obicei si a il "imprima adanc" in viata noastra, trebuie sa lucram pe toate aceste trei planuri. Si trebuie sa lucram la cate un obicei odata, timp de 30 de zile, pana cand devine parte integranta din noi.

Spor la treaba ... si va doresc sa fiti eficace, in timp ce sunteti si eficienti :)

Dorin