8 carti in 8 saptamani

Provocarea pentru urmatoarele 8 saptamani e sa citesc cel putin 8 carti. Chiar daca asta inseamna sa citesc mai mult decat probabil am citit tot anul trecut :)

De-a lungul timpului mi-am cumparat/primit o gramada de carti interesante, din care pe unele am apucat doar sa le deschid … si atat.

In ideea de a-mi forma un obicei in a citi mai mult si mai eficient, vreau sa imi focusez energia in urmatoarea perioda sa studiez tot ce tine de citit rapid, conspectarea a ceea ce am citit ca sa pot sa revizuiesc mai tarziu si sa scriu un post pe blog despre fiecare carte citita. E o initiativa “indrazneata” insa cred ca este realizabila.

Care sunt cartile care mi le-am propus sa le “devorez” in urmatoarele 8 saptamani?

Le-am grupat in 4 categorii

Dezvoltare personala

1. 7 Obiceiuri ale oamenilor eficienti (7 Habits of High Effective people) – Stephen Covey
2. Gandeste si vei deveni bogat (Think and Grow Rich) – Napoleon Hill
3. Dincolo de varf (Over the top) – Zig Ziglar
4. Saptamana de lucru de 4 ore (The 4-Hour work Workweek) – Tim Ferriss

Leadership

5. Cele 21 de calitati ale liderului (The 21 Irrefutable laws of Leadership) – John C. Maxwell

Viata spirituala

6. Torturat pentru Hristos (Tortured for Christ) – Richard Wurmbrand

Familie si educatia copiilor

7. Dezvoltarea increderii copilului tau (Building Confidence in you child) - James Dobson
8. Acum vorbesti limba mea (Now you’re speaking my Language) - Gary Chapman

Lista nu este batuta in cuie. Insa de ce am ales cartile astea? In primul rand pentru ca le aveam deja in biblioteca. Apoi pentru ca unele dintre ele sunt carti de referinta in domeniile respective (unele dintre ele sunt traduse in peste 35 de limbi si au fost vandute in mai mult de 20 de milioane de exemplare). Altele pentru ca sunt o completare a altor carti pe care le-am citit scrise de aceiasi autori (de exemplu, “Acum vorbesti limba mea” e scrisa de acelasi autor care a scris “Cele 5 limbaje ale dragostei”, o carte care v-o recomand cu caldura). Sapte dintre ele le voi citi in limba engleza (doar cartea lui Ziglar am adus-o din Romania)

Unele din aceste carti le-am ascultat ca si carti audio. Insa de data asta vreau sa le citesc.

Nu stiu daca mai suntem in “era informatiei” sau deja am trecut in “era comunicarii”. Oricum datorita email-ul si Internetului primim o gramada de lucruri interesante pe care le citim zilnic. Daca reusim sa citim, scriem si comunicam mai eficient o sa reusim sa fim mai buni in ceea ce facem zi de zi.

Traim o vreme in care trebuie sa invatam continuu, ca sa ne justificam salariul cu care suntem platiti. Zilele parintilor nostri cand odata cu terminarea scolii te angajai la o firma si de acolo ieseai la pensie sunt trecute. Poate ca atunci odata cu terminarea scolii nu mai erai nevoit sa mai studiezi ca si acum (ci doar sa “capeti experienta” si astfel sa avansezi in cadrul firmei). Insa in zilele noastre nu numai ca schimbi mai multe servicii (eu sunt deja la al 6-lea serviciu in 11 ani de munca), ci iti poti schimba de 4, 5 ori cariera, sau chiar tara in care lucrezi. De aceea esti nevoit sa fii la curent cu ceea ce se intampla in domeniul tau, daca vrei sa fii “angajabil” :)

Exista domenii in care lucrurile se schimba mai repede decat in altele. De exemplu, in IT cred ca la fiecare cativa ani apare un alt limbaj de programare, iar tinerii care termina acum facultatea sunt mai bine pregatiti decat cei ca si mine care am terminat-o acum 10-15 ani (ma refer la cei care chiar studiaza in facultate si nu trec prin ea ca gasca prin apa). Inca nu pot sa cred ca am facut un semestru de Mecanica in cadrul facultatii de calculatoare. Pana acum nu am folosit niciodata ceea ce am invatat despre transmisii cu roti dintare sau transmisii cu came. Insa nu se stie niciodata …

Un alt aspect e acela ca nu numai tinerii care ies pe bancile facultatii sunt bine pregatiti in ceea ce e relevant pentru zilele noastre, insa in primii ani de serviciu lucreaza pe jumatate din banii pe care ii primeste unul care lucreaza de 10, 20 de ani. Si nu stiu daca diferenta asta de bani se mai poate justifica doar printr-un singur cuvant: “experienta”. Fondatorul companiei IKEA, Ingvar Kamprad, spunea ca acest cuvant e un cuvant “periculos”, care trebuie folosit cu prudenta, caci adesea poate fi folosit ca si o scuza de a nu incerca altceva nou. Multe din descoperirile din zilele noastre au fost facute tocmai datorita faptului ca oamenii au decis sa faca altceva decat faceau cei “experimentati”. Altele au aparut tocmai datorita lipsei de experienta. Sau schimbat vremurile si trebuie sa ne adaptam la ele: acum cativa ani erai considerat "analfabet" daca nu stiai sa scrii si citesti. Insa acum cred ca ai un “handicap” (parca cuvantul analfabet suna cam dur) daca nu vorbesti cel putin o limba de circulatie internationala si daca nu stii sa folosesti calculatorul.

Indiferent ce facem, trebuie sa citim. Si trebuie sa facem acest lucru acum cand suntem mai “batrani”, cand avem mai mari responsabilitati (copii care trag de tine cand ajungi acasa, cand lucrezi 8 ore pe zi) si cand avem mai putin timp liber la dispozitie. De aceea cine reuseste sa citeasca mai rapid si sa retina mai usor ceea ce a citit o sa aiba intotdeauna un avantaj in viata.

Probabil ca urmatoarele posturi o sa fie mai mult despre “descoperirile” pe care le-am facut citind cartile astea. Insa mi-ar placea ca aceste posturi sa fie putin mai interactive, caci vreau sa schimbam impresii despre lucrurile astea. Pentru mine sunt lucruri noi si as vrea sa ma folosesc de experienta voastra in domeniul acesta. Asa ca daca aveti tips & tricks despre lucruriile astea, sau aveti o carte care v-a placut in mod deosebit, va rog sa imi spuneti fie folosind comentariile (sau puteti sa imi scrieti un email pe d_blaga@yahoo.com).

Haideti ca astea 8 saptamani sa lasam televizorul sa mai respire si sa stergem praful de pe cartile pe care le avem in biblioteca si cine stie … poate o sa gasim in ele lucruri care o sa faca sa exclamam “WHAU!”.

E cineva care subscrie provocarii mele? Daca da, puneti si voi cartile pe care vreti sa le cititi.

Happy reading …

Dorin

Bridge to Brisbane 2011 – Am invins!

De data asta parca nu mi se mai pare suficient textul care este tiparit pe spatele tricoului pe care l-am primit dupa Bridge to Brisbane “I finished!” de data asta sentimentul pe care il am e ca am iesit invingator.

In primul rand am castigat lupta cu mine insumi (am terminat cursa de 10 km in 46:15 minute, ceea ce inseamna o imbunatatire cu aproape 4 minute fata de 2009) si de aceea cred ca aceasta e o victorie pe care am sa o pretuiesc.

Acum o luna si ceva va spuneam despre tintele mele din aceste cateva luni: sa alerg mai rapid, sa inot mai rapid si sa tastez mai rapid. Ca sa fie S.M.A.R.T (specific- measurable-attainable-relevant- time-boud) mi-am si fixat obiective mai mult sau mai putin precise (sa alerg sub 47:17, sa inot 50m sub 40 secunde si sa tastez peste 64 cuvinte pe minut).

O sa vi le spun in oridinea in care le-am “testat”.

Mai intai a fost inotul. Joi 6 septembrie, am mers dimineata la bazin si i-am spus antrenorului ca vreau sa ma cronometreze la 50 m. Mi-a zis e ok .. si a modificat putin programul de antrenament. Am crezut ca testarea o sa fie imediat dupa cei 400 m de incalzire, insa a fost spre sfarsitul antrenamentului dupa 1,8 km :) ... asadar am fost “bine incalzit”

Am avut doua incercari .. la prima am sarit de pe bloc start-uri si la impactul cu apa mi-am pierdut ochelarii. M-am oprit, mi i-am strans mai tare si am mai sarit o data. De data asta a fost ceva mai bine, insa tot mi-a intrat apa la un ochi. Am tras tare, am facut o intoarcere la 25 de metrii (atat are lungimea bazinul) si pufaind ca o locomotiva am terminat cei 50 m in 40.5 secunde. Ar fi trebuit sa fiu multumit. Coborasem sub cei 43 de secunde propusi, imi imbunatatisem timpul cu 5 secunde jumatate, etc. Insa parca nu era suficient. Am simtit ca pot mai mult! In sinea mea imi doream sa scad sub 40 de secunde si am fost frustrat ca eram atat de aproape. (intre noi fie vorba se stie ca in sport 0.5 secunde pot sa insemne o distanta ca de la cer la pamant, insa pentru mine distanta asta parea realizabila). Am sarit iar in apa si am mai inotat 50 de metri lejer, dupa care a urmat a doua incercare.

De data asta l-am rugat pe Mihai sa imi dea ochelarii lui. I-am strans bine si am sarit de pe bloc start ca si cand ar fi fost incins. Pleosc, pleosc, pleosc …. 50 de metrii mai tarziu …38.93 de secunde. Hurray! I’ve done it!

Sambata 10 septembrie ... competitia de tastare rapida (touch-typing). Cu mic cu mare, ne-am strans la biserica unde mergem si in una din sali am instalat laptop-ul la care i-am atasat o tastatura normala si ne-am pregatit de intrecere. Cu cateva ore mai devreme am downloadat 3 texte in romana (de pe www.hotnews.ro) si trei texte in engleza (doua din ziare locale si unul din www.nytimes.com). Am vrut sa fie texte la prima vedere si pentru mine ca sa nu fiu in avantaj (tot ceea ce am facut a fost sa scot diacriticele din textele romanesti si sa le transform intr-un document text ca sa poata fi compatibile cu programul de tastare pe care il am instalat pe laptop).

Au fost trei probe: tastarea unui text in romana in 2 minute, tastarea unei propozitii dupa dictare legat la ochi (aici a contat acuratetea cu care ai tastat) si apoi tastarea unei propozitii in engleza (tot in 2 minute).

Propozitia a fost: Este important ca cei mici sa evite bagarea mainilor in gura sau freacarea ochilor atunci cand nu sunt proaspat spalati pe maini.

Cand mi-a venit randul sa tastez degetele au inceput sa imi tremure de parca aveam parkinson. A fost o experienta interesanta, caci spre deosebire de competitiile sportive in care de obicei timpul scos in cursa e mai bun decat cel de la antrenament, de data asta emotiile au facut sa tastez mai incet (si cu mai multe greseli decat de obicei).

Gata cu scuzele ... rezultatele mele au fost: 48 cuvinte pe minut la textul in romaneste (de fapt am tastat 52 de cuvinte pe minut cu acuratete de 91%) , 100% la scrisul propozitiei si 39 de cuvinte pe minut la scrisul textului in engleza (42 cuvinte pe minut tastate, cu 93% accuracy).

Am retastat azi textul in engleza, in conditii de antrenament, si a mers mult mai bine (47 cuvinte pe minut cu 97% accuracy). E un capitol la care trebuie sa mai lucrez ...

Proba a fost castigata de Luminita (tipa de care va spuneam in postul anterior) care a tastat cu 63 de cuvinte pe minut ambele texte si 100% acuratete la propozitia tastata fara sa vada.

Una peste alta a fost o intrecere reusita (parere subiectiva bineinteles ca doar am fost organizator).Chiar am vazut si niste texte scrise in .... klingoliana (ma refer bineinteles la propozitia scrisa legat la ochi). Proba copiilor a fost castigata de Mihai cu 12 cuvinte pe minut .. putin unfair caci a fost cel mai mare dintre pitici :)

Pe langa latura competitionala un alt lucru care a contat a fost ca am reusit sa strangem 50 de dolari pentru Kids Under Cover.

Ultima proba a fost alergarea distantei de 10 km. Inca o duminica in care m-am trezit la 4 dimineata. Proba cu echipamentul am facut-o cu o seara inainte, insa parca tot mi-a luat ceva vreme sa imi verific sa nu fi uitat ceva. Cred ca dimineata aia a fost una din ultimele dimineti racoroase inainte de venirea primaverii ...

Oricum la 5 eram deja in taxi si impreuna cu un prieten ne aflam in drum spre start-ul cursei. La vreo 6 km de locul cursei pe autostrada a trebuit sa oprim si am stat mai bine de 20 de minute aproape nemiscati, caci parca tot Brisbane-ul s-a trezit sa alerge si ei cursa asta cu noi.

Peste 42500 de participanti au fost anul acesta la B2B. Am avut ceva emotii ca nu ajungem la timp si o sa trebuiasca sa ma lupt cu o multime de lume, insa a fost super ok .. am ajuns cu 3,4 minute inainte de startul cursei. Faptul ca am terminat in 2009 sub 50 de minute m-a clasat in a doua grupa valorica si am avut "prioritate" la start.

O incalzire rapida, dupa care mi-am aruncat sacul de gunoi in care ma bagasem sa nu inghetz de frig (8 grade la ora startului), si ...da-i bataie!

Primele doua locuri au fost castigate de sportivi din Kenya, castigatorul a alergat distanta in 29 de minute si 37 de secunde (cu o viteza medie de 2’57’’ pe km).

Timpul meu a fost de 46:15 minute (cu o viteza medie de 4'37'' pe km) si am fost pe locul 1418 din cei 31.344 de concurenti care au luat startul la 10 km (chir daca doar 25.286 au terminat cursa). Super multumit de rezultat! Alina, Mihai si Iulia au participat si ei in proba de 5 km.

Insa parca lucrul care ma face sa fiu si mai mandru decat timpul pe care l-am scos e faptul ca impreuna cu o parte din voi am reusit sa strangem 1030 dolari pentru tinerii homeless din Australia. Lucrul asta m-a miscat si cred ca m-a ambitionat sa alerg mai repede.

Faptul ca am stans mai mult decat dublul target-ului initial in doar o saptamana, ma face sa ma gandesc ca mai sunt sperante, ca lumii inca mai ii pasa de ceea ce se intampla in jurul lor. Si ma face sa ma gandesc ca inca e ok sa visezi .. si vorba lui Donald Trump, daca tot o faci sa nu iti fie frica sa “think big” (sa visezi la scala mare)

Oameni din Romania, oameni din Australia cu care daca am schimbat cateva vorbe, colegi de servici, prieteni, oameni pe care nu ii cunosc m-au sprijinit in strangerea acestor fonduri. Pentru toti acestia nu am cuvinte sa va multumesc...

God bless you all!


A happy runner,
Dorin

The quick brown fox jumps over the lazy dog

Ce treaba are treaba asta cu "vulpea care sare peste cainele lenes" cu tastarea rapida? … caci de fapt asta e subiectul despre care vreau sa scriu in acest post.

Am fost surprins sa descoper ca propozitia asta are toate literele din alfabetul englez. Daca nu ma credeti puteti sa verificati.

Aceasta propozitie a fost folosita in cursurile care te invata sa tastezi rapid caci inevitabil trebuia sa gasesti toate literele de pe keyboard. Pana nu demult, mai precis pana la versiunea de Word 2003, daca tastai comanda =rand() si apesi un Enter iti dadea un paragraf care continea aceasta propozitie. In versiunile mai moderne iti da trei paragrafe ce contin alte propozitii.

Comanda buna de tinut minte daca vrei ca sefului tau sa i se para ca esti adancit in scrierea unui document. Ceva asemanator faceam in facultate cand in prima jumatate de ora umpleam ciorna de prostii, urmand ca in urmatoarea jumatate de ora sa scot “servita” … stiu, stiu voi nu ati facut asta, insa deh, eu m-am indeletnicit si cu sportul asta (chiar daca acum nu prea sunt mandru de sacoul meu cu buzunare mari interioare).

Totusi daca tastezi =rand.old() si apesi tasta Enter iti apare textul cu pricina.

Sa revenim …

Vroiam ca blog-ul asta sa arate ce fel de “progress” am mai facut de la ultimul meu post, ca sa vedeti ca nu am uitat sa fac ce mi-am propus :)

Sa le luam pe rand …alergarea: zilele trecute am alergat 10 km in aprox 52 de minute. Cred ca asta e un timp bun pentru antrenament (mai ales ca primii trei km i-am alergat pe deal in sus). O sa vedem cat o sa scot duminica viitoare la Bridge to Brisbane.

Inotul: mi-am imbunatatit recordurile personale la 25 si 50m. Acum inot distanta de 50 m in 41 de secunde (si asta fara sa sar de pe block start). Si Mihai si-a imbunatatit recordul la 50 m cu peste 10 secunde (acum inoata distanta asta in 50 de secunde). Intelegeti acum de ce trebuie sa trag tare ... cineva imi sufla in ceafa! :)

Tastarea: aici lucrurile sunt un pic mai complicate. Am reusit sa tastez cu vreo 10 cuvinte pe minut mai repede (ceea ce inseamna o imbunatatire de aproate 30%), insa sunt cam in urma cu target-ul de 64 cuvinte pe minut. La ora cand scriu acest blog tastez in jur de 43 de cuvinte pe minut.

Cautand ceva tips and tricks ca sa imi imbunatatesc tastarea am dat peste un blog super interesant care printre multe alte posturi are si unul despre touch typing.

De aici mi-a venit si mie idea de a scrie un post care poate o sa fie de folos cuiva.

Prima data daca vreti sa vedeti care e viteza cu care tastati acum, puteti face un test online la urmatorul link

Am vazut ca iti poti alege limba in care vrei sa tastezi. Cum am schimbat pe romana, cum viteza mea de tastare a crescut la 65 de cuvinte pe minut.



Trebuia sa ma gandesc ca e important si limba in care e scris textul, caci pana la urma cuvintele respective nu sunt doar o insiruire de litere. Insa target-ul care mi l-am propus de 64 cuvinte pe minut a fost pentru un text in limba engleza asa ca inapoi la munca. Am fixat data concursului: sambata 10 septembrie, ora 11 a.m. (cu o zi inainte de Bridge to Brisbane)

Ideea cu touch typing-ul e de fapt sa reusesti sa tastezi cu toate degetele si sa faci lucrul asta fara ca sa te uiti la tastatura.

Prima lectie e sa iti pozitionezi mainile pe tastarura pe randul care incepe cu literele “a s d f …” astfel: degetul mic de la mana stanga deasupra tastei “a”, urmatorul (parca inelar ii zice) pe "s", urmatorul pe “d” si degetul aratator pe “f”. Apoi iti pozitionezi degetele mainii drepte pe literele “j k l ;” (aratatorul pe “j”, etc … degetul mic al mainii stangi pe “;”), iar degetele mari pe bara de spatiu. Puteti sa observati ca literele "f" si "j" au o mica indentare, tocmai ca sa te ajute sa iti repozitionezi mainile corect pe tastatura.

Sunt o gramada de programele care te invata lucrurile astea. Unul free cu care puteti sa incepeti e typeonline.co.uk

Are cinci lectii care te invata lucrurile de baza, inclusiv cum sa iti pozitionezi degetele. Fiecare dintre aceste cinci lectii are zece exercitii care sunt facute sa te ajute sa exersezi ceea ce ai invatat in lectia respectiva.


Daca vreti sa fiti mai “extremisti” puteti sa investiti intr-o tastatura care nu degeaba are denumirea de “ultimate keyboard”. Cu ce e mai deosebita de tastaturile noastre? Diferenta e ca nu are nici o litera sau cifra marcata pe tastatura (acelasi lucru poti sa il faci daca iei un tub de vopsea si dai pe tastatura ta).

In doua saptamani care banuiesc ca o sa fie deosebit de frustrante, cred ca o sa inveti sa tastezi destul de bine :)

Keep in touch & ...keep on typing!

Dorin

P.S. La ora la care scriu acest post s-au strans deja 140 de dolari pentru Kids Under Cover. Thanks a lot guys!

Life is beautiful

If live is a highway, I want to drive it all night long (N.R. daca viata ar fi o autostrada, as conduce toata noaptea)

Pancakes (un "fel" de clatite pe care ma incapatanez sa le fac, chiar daca de fiecare data declansez alarma de incendiu) cu maple sirop canadian, affogato (cafea expresso cu o lingura de inghetzata de vanilie), un mini-concert de vioara si pian (chiar daca au fost doua cantece diferite cantate simultan) si un mic dans tribal al Alinei (care a trebuit sa mearga azi la munca sa termine un proiect la care eu o sa ii asigur maintenanta incepand de saptamana viitoare) asa a inceput dimineata asta pentu mine… ce mai “life is great!”

Asta e primul blog de la intoarcerea noastra din vacanta in Romania si as vrea sa impartasesc cu voi cateva din gandurile care ma framanta de ceva vreme. In cautarea unor “raspunsuri” la intrebarile existentiale (gen “incotro vreau sa ma indrept in viata?” sau una si mai grea “ce o sa fac cand o sa fiu mare?”) mi-am focusat atentia in luna august pentru a atinge cateva din lucrurile care sunt importante in viata mea, insa nu urgente.

Am ajuns la “luxul” sa fac ceva care poate nu are sens pentru multa lume, insa are sens pentru mine. Lucrurile din aceasta categorie (a lucrurilor importante insa nu urgente) sunt tentat de cele mai multe ori sa le aman la nesfarsit , pentru ca din pacate traiesc intr-o lume in care sunt mai mult reactiv decat proactiv. In fiecare zi simt ca trebuie sa fac lucruri care se asteapta altii de la mine sa le fac, sau lucruri care e de datoria mea sa le fac, etc.

De data asta am decis sa fac altceva. In speranta ca o sa reusesc sa aduc putin “momentum” in viata mea si din ciclul “reinventeaza-te in fiecare an”, am decis ca sunt trei lucruri care mi le doresc sa le fac luna asta: sa alerg la Bridge to Brisbane, sa inot mai eficient si a tastez mai repede.

Am sa explic de ce sunt importante aceste lucruri acum in viata mea :

Sa le iau pe rand: Bridge to Brisbane .. e o competitie draga mie.

In 2009 mi-am redescoperit pasiunea de a alerga datorita faptului ca m-am inscris sa alerg acesta proba. Doi ani si un marathon mai tarziu :), inca gasesc aceasta cursa “interesanta”. Poate mai putin pentru nevoia de a ma intrece pe mine insumi (a se citi de a imi bate recordul personal de 47 minute si ceva pe distanta de 10 km) ci mai degraba pentru faptul ca imi da posibilitatea sa “dau ceva inapoi” (nu e cel mai potrivit mod de a traduce “pay back”, stiu). Competitia asta (ca majoritatea curselor de pe aici) pe langa latura sportive mai are si o latura caritabila. Anul asta insa cei de la B2B au facut ceva mai ingenious: te lasa sa iti alegi fundatia caritabila careia vrei sa ii donezi banii.


In primavara asta am alergat impreuna cu Alina, Mihai si Iulia o alta cursa si atunci toti banii au fost donati unei asociatii: Kids under cover. Citind mai multe despre aceasta organizatie si despre modul in care se implica ei in viata adolescentilor care nu au un acorperis deasupra capului, m-am decis sa strang pentru ei 500 de dolari australieni. Deja, inca inainte de a face oficial acest anunt am un prim “sponsor”.


In scurt timp o sa pun un link in partea dreapta a blog-ului (sub titlul "se cauta un sponsor:") cu poza acestei asociatii si daca credeti in mine si vreti sa va implicati puteti sa ii ajutati pe acesti tineri sa mai aibe o a doua sansa dand click pe aceasta poza. Pana atunci aici e un link care o sa va duca la o pagina in care puteti sa faceti o donatie pentru aceasta fundatie. Un lucru similar ati facut cand m-ati ajutat sa strang bani pentru spitalul de copii din Brisbane cand am alergat “tunnel run”.

Nu cred ca e foarte greu sa ajungi in situatia lor. Poate e mai usor decat va puteti inchipui. Cred ca doar doua, trei decizii gresite trebuie sa iei in viata si viata poate avea un cu totul alt curs decat in mod normal (sau decat ti-ai fi dorit). Pentru unii insa si mai putin norocosi nu trebuie nici macar sa faca aceste doua trei decizii gresite, trebuie doar sa fie intr-o familie (sunt tentat sa pun ghilimele pe acest cuvant) in care sa traiasca niste lucruri care pentru mine sunt neimaginabile (sa fie abuzati de parinti, sa fie aruncati pur si simplu in strada, etc.) la o varsta cand poate ai cel mai mult nevoie de caldura, de dragoste, de ghidare, in asa fel incat sa ai o sansa sa fii cel mai bun din ce poti sa fii in viata.

Cred ca nici unul dintre noi cand a fost mic nu s-a gandit … ce fain, cand o sa fiu mare o sa fiu homeless. De abia astept!!!

Peste 105.000 de oameni sunt homeless in Australia (aceasta tara care mie mi se pare ca e cel mai apropiata de descrierea raiului de pe pamant) si din acestia aproape jumatate sunt tineri sub 25 de ani. Doi din trei din acesti tineri daca ajung pe strazi cand mai sunt in scoala, renunta la scoala in primul an de cand au plecat de acasa. Peste 23% din acestia sunt copii sub 18 ani si 80% din ei sunt refuzati sa fie primiti din nou acasa, odata ce au plecat.

Iar aceasta fundatie tocmai asta face... se ocupa cu constuirea de case pentru astfel de tineri si se ocupa cu acordarea de burse de studiu ca sa faca posibil ca acesti tineri sa ramana in scoala.

Consider important sa oferi o a doua sansa unui om (si cu atat mai mult unui tanar). Nu toti din acesti tineri au norocul sa aiba o astfel de sansa (si probabil ca nu toti o sa o foloseasca). Insa pentru acei care o fac, consider ca acest lucru e ca si cum te-ai naste a doua oara. Iar oportunitatea de a te implica si tu personal in treaba asta o consider ….priceless.

Al doilea “challenge”: sa inot mai rapid.

De mai bine de trei ani ii duc pe ambii mei pitici la inot. Sunt incantat sa ii vad ca fac miscare si sa vad progresele pe care le fac. Insa mai mult decat lucrul asta sunt incantat sa vad ce gratios “taie” apa in cele 4 stiluri pe care le invata (crawl, fluture, spate si bras).

Sunt convins ca in cativa ani o sa imi dea lectii (deja o fac) ... insa nu vreau nici eu sa ma las mai prejos. Asa ca atunci cand am auzit de la antrenorul lui Mihai ca se reiau grupele de adult swimming nu am putut decat sa rapund prezent. Cochetam cu gandul sa imi fac un abonament anual la bazinul care e aproape de casa noastra inca inainte de a pleca in Romania si astfel am renunt la sala. E ciudat (si in acelasi timp adevarat) ca trebuie sa renunti la un lucru bun ca sa faci altul si mai bun. I've go to say "no" to the good say "yes" to the best! (Zig Ziglar)

Mi-a mai pierit putin entuziasmul in prima dimineata cand a trebuit sa ma trezesc la 5 dimineata, la vreo 5-6 grade (oare de ce trebuie sa inot in miezul iernii?!!?), ca sa fiu la 5:30 in fata bazinului, putin ingrozit ca o sa imi inghete toate “celea”. Insa cuvantul e cuvant. Promisiunea pe care am facut-o antrenorului trebuia sa o respect. Trebuie sa marturisesc ca am fost placut surprins sa vad ca parcarea era pe jumatate plina si ca mai sunt si alti nebuni in afara de mine. O ora si … un kilometru jumatate mai tarziu, am fost tare mandru de isprava mea. Chiar daca am inotat afara si chiar daca s-a facut lumina doar la 6:15 am, apa a avut 28.1 grade.

Dupa acest experiment, am primit permisiunea Alinei sa il iau si pe Mihai cu mine. Asa ca de doua ori pe saptamana, intre 5:30 si 6:30 a.m. marti si joi stiti unde ne gasiti. Zilele alea e putin ciudat ca tot atunci am si antrenamentele kenpo … dar ce sa faci. Nimic nu se face fara putin sacrificiu.

Trebuie sa fac o mica pauza .. ca sunt la biblioteca si acum e ora 10 (cand se citesc povestile pentru copii). Ma scuzati .. o sa revin!

Am revenit! … Din ciclul sa fac altceva in ziua mea libera, cum tot aveam sa aduc ceva carti si DVD-uri care imi expirau azi, am decis sa imi iau laptop-ul la biblioteca si sa scriu acest post de acolo. Cine stie poate o sa il termin pe o banca in parc ….
Dar sa revenim la povestea mea cu inotul. Ca sa aiba putin mai mult sens toata experienta asta a mea (pe langa faptul ca ma antrenez cu Mihai) mi-am propus sa imi imbunatatesc cel mai bun timp al meu la 50m freestyle. Cred ca daca iti setezi tinte e cel mai bun motivator “to stay on track” (cum se traduce asta? sa ramai pe sine?!, sa nu deraiezi). Asadar in a doua saptamana din septembrie o sa incerc sa inot cei 50 m sub 43 de secunde. Cand m-am apucat inotam distanta asta in 46 de secunde.

Si ultimul lucru pe agenda e tastatul rapid. Pe langa fascinatia care o am pentru oamenii care reusesc sa tasteze intr-un ritm de 60-80 de cuvinte pe minut, m-am gandit ca indiferent de calea pe care o sa o urmez in viata, sa tastez rapid o sa ma ajute. Am citit in una din cartile lui Brian Tracey ca daca reusesti sa tastezi la o viteza de 120 cuvinte pe minut, poti tasta la fel de rapid cum vorbesti.

Fiind programator, majoritatea timpului meu la servici il petrec in fatza tastaturii. Cu toate acestea insa sunt platit pentru programele pe care le scriu si nu pentru viteza cu care scriu aceste programe. Nu stiu daca imbunatatirea vitezei cu care o sa tastez o sa ma faca sa fiu un programator mai eficient , insa is convins ca o sa ma ajute in viata. Poate sa ca o sa reusesc sa scriu mai multe blog-uri (desi tastatul mai rapid nu inseamna neaparat si un salt calitativ a celor scrise :)).

Asadar … challenge-ul e sa imi dublez aproape viteza cu care tastez acum si sa ajung la 64 cuvinte pe minut. In momentul cand m-am apucat de antrenament tastam cu o viteza de 34 cuvine pe minut cu 98% accuracy. Data: 3 septembrie 2011.

Si ca sa imbin si utilul cu placutul am propus prietenilor mei sa facem o competitie de “batut la tastatura”. Fiecare dintre ei care vrea sa se inscrie la aceast concurs trebuie sa puna 5 dolari, urmand ca banii astia sa mearga in contul aceleasi fundatii: Kids undercover, castigatorul urmand sa primeasca un “premiu funny”.

Stacheta competitiei e ridicata destul de sus, caci avem o prietena de familie care e personal assistant pentru un profesor universitar si deja ea tasteaza cu o viteza de peste 65 de cuvinte pe minut. Mai are si avantajul ca e venita de peste 20 de ani in Australia si engleza e pentru ea acum limba materna. Insa astea nu ma sperie, ci ma motiveaza. Trebuie sa marturisesc ca de fiecare data cand particip la o competitie, sau chiar si atunci cand joc un joc imi dau toata silinta sa castig.

Gata … am fugit sa ii cumpar un cadou Alinei. Azi sarbatorim 11 ani de casatorie. Ceva idei???

Dorin

P.S. Inchei cu un fragment pe care l-am primit in dimineata asta de la mama Alinei, care nu mai are nevoie de comentarii:

Daca cineva ne-ar fi spus in 2000 ca peste cativa ani veti fi cetateni ai Australiei,am fi zis ca fabuleaza. Doar ne-am dat fata dupa un bargaoan,ce sa caute de cealalta parte a globului?

My Lionnel Messi

Nu vreau sa vorbesc in acest post despre atacantul Barcelonei, unul dintre cei mai scumpi jucatori de fotbal ai planetei, ci vreau sa vorbesc despre un altfel de jucator de fotbal care, momentan, nu evolueaza la nici o echipa de fotbal. Una din diferentele dintre cei doi, pe langa masiva diferenta de 849.985 de euro de salar lunar, e ca el a inscris zilele astea primul gol in trei sezoane, fata de cele 52 de goluri din 53 de meciuri inscrise de jucatorului Barcelonei doar in acest sezon. Si totusi care e asemanarea intre el si Messi? E ca e la fel de pretios pentru echipa lui ca si Messi pentru echipa catalana, ceva ce americanii numesc … priceless.

Poate ca nu a luat titlul de cel mai bun jucator al finalei Champions League insa si-a aparat cu success titlul de campion al scolii la connect4, titlu castigat anul trecut. Ba mai mult era sa joace finala, cu Iulia care a fost si ea finalista intre clasele 1-4. Ati ghicit, e vorba de baiatul meu, Mihai.

Am reflectat zilele astea la o idee pe care am auzit-o mai demult, si anume aceea ca success-ul lasa urme.

E destul de putin probabil sa ajungi sa faci un lucru, fara sa fii transpirat din greu la antrenamente. Insa daca strangi din dinti si tragi din greu in fiecare zi, nu dupa multa vreme o sa ajungi sa culegi rezultatele muncii tale. Si parca aceste rezultate, vin pe mai multe planuri. Cred ca o gramada de lucruri in viata, tin 80 la suta de behaviour (comportament, modul in care iti traiesti viata) si doar 20% de stiinta de a face acel lucru. Si acest lucru e valabil indiferent ca vrei sa ai o viata sanatoasa, sa tii o dieta care sa aiba success, sau ca e o modalitate de a iti administra finantele.

Astfel o zi din viata micului meu campion incepe cu jumatate de ora de cantat la pian, urmata de un sfert de ora de exersat la vioara. Si se incheie cu jumatate de ora de citit si cateva exercitii de matematica si engleza. Nu stiu daca e mult sau putin, insa consistenta asta din viata lui si a Iuliei sper sa dea roade.

Cred ca incet rolul meu ca si parinte sa schimbat de la antrenor, la cel de manager. In echipa Blaga, si eu si Alina avem mai mult un rol de finantatori, un fel de Abramovich de la Chelsea (comparatie care ma face sa zambesc, caci poate e tot asa de “fortata” ca si cea cu Messi).

In staff-ul nostru insa ii avem pe Brett si Mrs.Morris (care se ocupa de aptitudinile muzicale), pe Cameron si Nick (care se ocupa de partea de inot), pe Don si Suzzane (antrenorii lor de kenpo), pe Daniella (care se ocupa de partea spirituala), Mr Look si Mrs. Peasey (care se ocupa cu scoala lor). Am renuntat la idea de a le face eu pe toate, si mai degraba ii las pe oamenii astia talentati, care au o pasiune in ceea ce fac, sa ii antreneze ei.

La seminarul la care am fost la Sydney am auzit o definitie interesanta a notiunii de parinte: o persoana care lucreaza 20 de ani ca sa creeze o persoana de success.

Cu Mihai am ajuns la jumatatea drumului, cu Iulia am trecut de prima treime. Poate prima jumatate a fost cea mai usoara, caci e jumatatea cand vrea sa urmeze exemplul tau, cand pentru fiecare baiat parintele reprezinta un Superman. Incet, incet ma astept ca sa fie influentat din ce in ce mai mult de anturajul din care face parte. Si asta ma cam sperie la momentul asta. Dar asta e viata! Toti am trecut prin faza asta (abia acum inteleg cand zicea taica-mio ca e happy de colegii mei de camera din facultate). Cred ca e destul de adevarat proverbul romanesc “spune-mi cu cine te aduni, ca sa iti spun cine esti!”

Tot ce putem face ca si parinti ii sa ii echipam in astia 20 de ani cu un set de “tools” care speram sa ii ajute in viata. Insa poate si mai important e sa ne rugam ca Doamne Doamne sa aiba el grija de ei, caci o poate face cu mult, mult mai bine decat noi.

Un alt lucru care insa trebuie sa il fac ca si parinte e sa petrec mai mult timp cu ei. Alina mi-a atras atentia acum ceva vreme ca nu le acordam suficient timp (si asta se intampla si din cauza programului nostru destul de incarcat, si parte si datorita faptului ca s-a maritat cu o fiinta (mult prea) sociala, care considera ca trebuie sa investesti timp ca sa iti mentii relatiile de prietenie).

Insa in momentul in care suntem (sau avem) musafiri, dintr-o data in loc sa ne crestem noi copiii ii lasam pe altii sa ii creasca (fie televizorul care e pus pe desene, sau jocul de pe calculator, etc). Si asta ii un challenge in viata mea: sa gasesc o balanta intre timpul care il acord prietenilor, timpul care mi-l acord mie (mersul la sala, la kenpo, la tenis, etc), si timpul care il petrec cu ei. Partea mai putin funny e ca Alina are dreptate (sunt genul de barbat care sa recunoasca ca nevasta are dreptate).

O alta problema e ca Mihai a ajuns la varsta la care nu mai vrea sa petreaca timp cu tine, chiar daca tu iti faci timp pentru el (e cam 50-50). E si el bombardat de o gramada de lucruri care i se par mai interesante de facut decat sa se joace cu mine (sincer sa fiu, nu prea am pe nimeni in familie care sa vrea sa se joace cu mine Monopolly, poate ca e prea lung jocul, poate ca nu prea stiu sa fac deal-uri bune, nu stiu :)). Ma uit la el si parca ma vad pe mine. E happy daca il lasi sa isi vada de treaba lui.

Cu Iulia e altceva. Oricand poate renunta la un film sau o emisiune favorita la TV doar ca sa joace un joc de rummy cu noi (sau orice alt lucru care sa presupuna compania noastra). Oare se intampla lucrul asta ca e cu trei ani mai mica decat Mihai si inca e la varsta cand se bucura de compania noastra, sau pur si simplu are alta personalitate, alt “love language” (vezi cartea “Cele 5 limbaje ale dragostei” a lui Gary Chapman). Timpul va lamuri si lucrul asta.

Se pare ca postul acesta l-am scris poate si datorita faptului ca trei zile am fost departe de cei trei memrii ai echipajului meu (si am putut sa apreciez ce norocos ii sa ii am in viata mea), poate si ca raspuns la intrebarea care mi-a pus-o Mihai cand m-a vazut ca am plecat de la servici ca sa fiu la o festivitatea de premiera cand a luat titlul de student of the week (student al saptamanii) si cand mi-a spus “Tata, esti mandru de mine?”. Da Mihai, sunt mandru de tine! Este un privilegiu pentru mine ca Doamne Doamne mi te-a transferat in echipa mea si sper sa imi dea suficienta minte incat sa te ajut sa devii un om de success, un om care sa fii o inspiratie pentru pe altii in societatea din care o sa faci parte, un crestin care sa fii “o lumina” in lumea asta.

Dorin, un tata mandru …

Impresii din prima zi de la conferinta ... sau Rachel Botsman si Andrew Morello

E ciudat sa nu mai scrii de cateva luni, si apoi sa postezi doua lucruri in aceeasi zi. Asta poate se datoreaza faptului ca nu am mai avut nimic de zis in astea cateva luni la fel de semnificativ ca si in ultimul post despre Adina sau poate si datorita unui lucru care mi s-a parut atat de adevarat cand l-am auzit astazi: “When people don’t know what to do... they do nothing!” (N.A. Cand oamenii nu stiu ce sa faca … atunci nu fac nimic”).

Uitandu-ma in urma nu pot sa zic ca nu am facut chiar nimic in timpul asta, caci daca sunteti prietenii mei pe facebook poate ati aflat ca am alergat prima cursa caritabila impreuna cu toata familia (si fiecare ne-am batut propriu record personal), sau poate cativa dintre voi stiti ca am fost la Sydney de Pasti (acum 100 de ani, right?! …cel putin atat mi se pare ca a trecut de atunci), sau ca am citit pe “nerasuflate” o carte a lui Dave Ramsey “total money makeover”, carte pe care o recomand din suflet, caci parca eu am scris-o, etc. Insa toate chestiile astea care nu miros decat a “lauda de sine” nu m-au motivat destul incat sa scriu un blog. Insa iata ca azi e altceva ..

Vorbind de energie in postul precedent .. parca inca sunt “pumped up” dupa aproape 12 ore de seminar, asa ca m-am hotarat sa va scriu niste impresii la cald despre ceea ce s-a intamplat in prima zi de conferinta.

Unul dintre keyspeaker-ii (parca suna mai inteligent decat “vorbitorii”) de astazi care m-au impresionat a fost Rachel Botsman.

Primele cateva minute nu am inteles prea multe din subiectul pe care ea l-a prezentat si anume “collaborative consumption” (consum colaborativ). Poate pentru ca subiectul mi-a fost cu totul nou, chiar daca s-ar astepta lumea de la mine (si cand zic lumea, ma includ si eu intre cei care au asteptari mari de la mine) ca prin natura lucrului care il fac (fiind un IT guy) sa fiu la punct cu toate chestiile astea “techy trendy” (tweeter, facebook, etc). Cred ca ar trebui sa ma las de tradus neologismele astea pe care le traduc mai mult pentru parintii mei si ai Alinei care imi sunt cititori “fideli” (ceea ce e destul de greu de crezut ca pot sa am si asa ceva tinand cont de cat de des scriu), insa care restul oamenilor care citesc postul asta cred ca va strarnesc doar zambete.

Oricum sa revenim … am aflat o gramada de lucruri interesante de la tipa asta despre ceea ce inseamna piete de redistributie (redistribution markets), sisteme care sunt bazate pe servicii (vezi zipcars.com, drivemycarrental.com.au), studii de caz despre niste companii care ofera servicii inedite (Air bed& breakfast www.airbnb.com), despre trend-ul care evolueaza daca vreti de la social networking la service networking (vezi taskrabbit.com). Cand o sa aflu ceva mai multe despre treaba asta poate o sa ii acord un intreg post (nu sunt sigur nici macar ca site-urile de care am zis le-am scris bine, insa greselile astea o sa mi le iertati, caci v-am zis ca vreau sa scriu impresiile la cald, fara prea mult research, nu-i asa???)

Una peste alta o prezentare super reusita, a unei tipe care a studiat la Oxford si la Harward si care a vorbit la confeinte TED, si care …este atat de insarcinata, incat parca vedeai cum i se misca bebele in burta. Site-ul ei e: www.collaborativeconsumption.com

O alta persoana care a avut lucruri interesante de impartasit cu noi a fost Daniel Kertcher, un canadian de origine, stabilit de ceva vreme in Sydney, care a vorbit despre bursa si actiuni la bursa. Site-ul lui pentru persoanele super curioase care imi citesc blog-ul: www.tradingpursuit.com)

Steve McKnight e omul a carui carte pe care am citit-o acum cativa ani (de la 0 la +260 proprietati in 7 ani) m-a determinat sa vin la Sydney. De fapt compania lui a organizat aceasta conferinta. A avut doua sesiuni astazi, super interesante fiecare. O gramada de lucruri despre ceea ce se intampla la ora actuala pe piata de imobiliare de aici din Australia.

Insa omul care m-a impresionat cel mai tare a fost Andrew Morello. Acum un an si ceva cred am vazut primul show “The Apprentice” (varianta australiana a celebrei emisiuni a lui Donald Trump). Si Andrew Morello a fost castigatorul primei editii. Un tip care m-a fascinat in timpul show-ului prin modul sau exuberant de a face afaceri. Un tip care in ciuda kg sale (cred ca bate usor 140 kg) e plin de energie, energie care ne-a transmis-o astazi la toti cei prezenti in sala.

Pana zilele trecute nici macar nu am stiut ca e pe lista de vorbitori la aceasta editie a conferintei si probabil ca daca nu as fi urmarit seria “The Apprentice” poate ca nu m-as fi dus sa il vad, caci prezentarea lui a fost in acelasi timp cu alte prezentari interesante. Insa nu regret nici o clipa ca m-am dus. A fost acelasi om care m-a fascinat sa il aud si acum “pe viu” ca si cel de “pe sticla”.

Ba mai mult, pentru ca m-am pus intr-un colt al salii, putin mai izolat de restul grupului, cand ne-a povestit despre o experienta din viata lui despre o studenta “geekish” cu care a vorbit si care ii spunea ca i se pare destul de ciudat sa paseasca zona de confort si sa mearga sa dialogheze cu alti colegi de ai ei, a venit la mine si m-a intrebat “Cum te cheama?” I-am raspuns “Dorin”. Ei el a zis oamenilor care erau in sala “e ca si cum ati veni acum toti sa stati langa Dorin si sa il intrebati ce mai face".

A dat apoi un citat din Brian Tracy “Move out of your comfort zone. You can only grow if you are willing to feel awkward and uncomfortable when you try to do something new” (N.R. Iesi din zona de confort. Poti sa cresti doar daca esti dispus sa te simti ciudat si necomfortabil cand incerci sa faci ceva nou).

La sfarsitul prezentarii, am pasit si eu “afara din zona mea de confort” si am mers sa discut cu el si sa il rog sa facem o poza impreuna. A fost foarte amabil si am stat de povesti cateva minute.Printre altele afland ca sunt din Romania, mi-a spus ca si el e fiu de emigrant Italian si cat suntem de norocosi amandoi ca am ajuns in tara asta care e intr-adevar "tara tuturor oportunitatilor".

Inchei aici aceste ganduri mai mult sau mai putin cursive dupa o astfel de zi. Sa aveti un sfarsit de saptamana fantastic! Si tinem aproape…

Dorin

Sydney … si planuri de vacanta

Ieri am ajuns in Sydney la o conferinta de real estate care va avea loc in urmatoarele trei zile. E a doua oara in mai putin de doua luni cand ajung in Sydney si de data asta o sa il “explorez” de unul singur, caci mi-am lasat trupa acasa in Brisbane.

Mai am doar o saptamana si cateva zile pana la concediu si sper ca ceea ce o sa aud aici sa fie ca o gura de “energie” de care am atata nevoie.

Ultimele luni au fost putin mai monotone, prins cu serviciu si cu rutina de zi cu zi. Parca nu iti vine sa incepi nimic gandindu-te ca in cateva saptamani pleci in vacanta, asa ca suntem pe “pilot automat”, incercand sa terminam ultimele lucruri incepute aici, insa cu gandul la Romania … si la Roma.

Anul asta daca tot ajungem in tara, o sa incercam sa gustam din ceea ce are de oferit o alta capitala europeana. Daca anul trecut a fost Paris, anul asta e Roma. De data asta o sa mergem in formatie completa, caci vrem sa ne bucuram impreuna de bucata de istorie + mancarea si vinul cu care sunt sigur ca o sa ne intampine.

O sa fie un prilej bun sa invete juniorii mei putina istorie antica si un bun prilej si pentru mine sa imi reamintesc despre stramosii nostri.

Dorin