Chiar daca inca nu simt din plin atmosfera Craciunului, tot ma bucur de concediul care o sa vina, de cadourile pe care sper sa mi le aduca mosu’. Sper ca in aceasta mini-vacanta sa ma odihnesc din continua alergare de colo-colo, sa reflectez la anul care a trecut si cine stie .. sa imi fac planuri pentru urmatorul an.
Insa oriunde as fi si indiferent ce fel de clima este afara, Craciunul are o insemnatate deosebita pentru noi ca si crestini: nasterea Mantuitorului nostru Isus Hristos. E un moment de reflectie a ceea ce Dumnezeu face in viata noastra
Saptamana trecuta am participat la o seara de colinde romanesti de aici de la 15.000 de km departare de tara. A fost o seara speciala, in care pe langa colindele care le indragesc am auzit si alte cantari minunate, ca de exemplu balada lui Ciprian Porumbescu.
Au fost o multime de profesionisti care au cantat, un alt motiv pentru care sa ma mandresc din natiunea din care fac parte, o natiune de oameni talentati si destepti. Aproape fiecare din cei care au cantat aseara stiu sa cante la cel putin doua instrumente, trei dintre ei au facut conservatorul la trei instrumente diferite pian, trompeta si vioara (unul chiar in Elvetia).
Iar o prietena de-a noastra, care canta in corul Queensland-ului, ne-a delectat auzul cu o colinda care ne-a rascolit sufletul. Seara s-a terminat cu o masa copioasa din care nu au lipsit mancaruri traditionale romanesti de sezon: sarmalute, salata de boef si cozonacii.
Recitind ultimul blog din 2009, mi-am dat seama ca anul asta a fost intr-adevar unul de nota 10 pentru intreaga noastra familie, asa cum imi doream.
Personal m-am bucurat ca am mers in Romania si m-am intalnit cu o parte din voi, ca am sarbatorit 10 ani de casnicie la Paris, ca am alergat primul meu maraton, ca am alergat o cursa caritabila si reusit sa strang cu ajutorul vostru bani pentru copiii bolnavi din Brisbane, ca am terminat de citit Biblia, ca am fost sanatos si pentru prima data in viata ca am lucrat pentru mine (ne-am facut o firma de IT, care a sarbatorit zilele trecute un an).
Se zice ca parintii sunt mai fericiti de rezultatele copiilor decat de rezultatele lor. E adevarat! Sunt mandru de ei si de ceea ce au realizat! A fost un an in care au tras tare, insa si rezultatele sunt pe masura.
Daca in 2009 Mihai a fost campionul scolii la “connect 4”, anul asta a fost campionul scolii la inot la categoria de varsta de 9 ani (dupa ce a terminat locul intai la toate cele 4 stiluri de inot), a luat un premiul "Academic Excellence" (adica e in primii 5 copii la invatatura din clasele a 4-a din scoala), a avut un concert la vioara impreuna cu colegii lui din “Junior Orchestra” si continua sa cante si la pian (vineri o sa cante o colinda impreuna cu o alta fetita la 4 maini). Iulia a terminat si ea clasa 1 printre primele (are aproape numai A-uri) si a castigat si ea concursul de inot pe scoala, insa nu a primit medalie caci nu s-a facut campionat. E la inceput de drum cu scoala, insa se pare ca ii calca pe urmele lui Mihai.
Am incercat sa le insuflu dragostea sa faca miscare si sunt fericit ca amandoi practica inot si American Kenpo (si el si Iulia au luat zilele trecute centura galbena).
Inchei acest blog, la fel ca si anul trecut urandu-va si voua tot ce imi doresc si eu in viata mea pentru 2011!
De abia astept sa vina 2011 si sa ma bucur de incercarile pe care o sa le aduca cu el!
Sper ca Dumnezeu sa lucreze in vietile noastre si sa ne faca mai buni, mai iubitori si mai darnici.
Dorin
