Astazi se sarbatoresc Pastele in Australia. Mi se parea mie ca e cam repede anul acesta si cand am vorbit cu parintii acasa, mi-am dat seama ca nu coincide cu Pastele din Romania. Mai bine spus nu coincide cu Pastele dupa calendarul ortodox, ci cu cel dupa calendarul catolic.
Anyway, noi am sarbatorit Pastele mai devreme. Nu e prima data cand ma bucur de Pastele catolic, si pe la scoala ne mai placea cateodata sa ne dam catolici (sau simpatizanti catolici) sa mai obtinem cateva zile libere :).
Multe sarbatori au dublura. Dupa Anul Nou (ala din 1 ianuarie) vine Anul Nou chinezesc (pe care nu strica sa-l sarbatoresti). Mai e si „Christmas in July”. Cum australienii au Craciunul vara, insa sunt legaturi puternice cu America si Europa (unde Craciunul e iarna), se mai sarbatoreste odata un mini-Craciun si in iulie (cand e iarna si in Australia). Sa fie toata lumea multumita!
Vineri si luni sunt public holiday. Saptamana asta mi-am cam facut de cap, n-am fost la lucru decat o singura zi, joi. Prima zi la noul job, iar oamenii de acolo se pregateau si ei de mini-vacanta. Colac peste pupaza, tocmai s-a terminat un mare proiect si pentru 80% din ei era ultima zi de lucru (va fi tare ciudat marti la birou cu atatia lipsa).
Good Friday (Vinerea Pastelor) toate magazinele au fost inchise. Am vrut sa cumparam paine si am gasit numai la o benzinarie. Noroc cu Pizza Hut si KFC, alea nu erau inchise. Stiu de KFC ca e inchis o singura zi pe an, de Craciun. In Vinerea Mare nu se servesc bauturi alcoolice la nici un bar. Nu stiam asta, mi-a spus un coleg, foarte indignat ca trebuie sa bea acasa vineri.
La televizor si in ziare, ca si de Craciun, din nou oamenii sunt avertizati sa isi ia precautii la condus si sa nu se urce la volan sub influenta bauturilor alcoolice. Pe primele pagini ale ziarelor apar primele accidente care s-au intamplat perioada asta. Am vazut imagini destul de socante. Am observat ca obisnuiesc sa arate imagini in cadrul campaniilor de avertizare (pentru cancerul de piele, arata imagini reale din operatii). Chiar daca e putin neplacut, e o metoda eficace, iti atrage atentia si te face sa te gandesti de doua ori.
Vremea a fost destul de buna, oamenii s-au inghesuit pe plaje si salvamarii sunt in alerta. Nu stiu daca v-am mai povestit, cu atata litoral, nu e posibil sa fie supravegheate toate plajele. Faci baie intr-o plaja nepatrulata pe riscul tau. Curentul e foarte puternic si pot fi rechini in apa.
Cand am fost in Byron Bay, am facut baie pe o plaja supravegheata si a fost un moment cand a scos pe toata lumea din apa, pentru ca au vazut din elicopter un rechin marisor care se apropia de tarm. Se vede foarte bine din elicopter, am vazut odata imagini. Salvamarii au insistat ca toti oamenii sa iasa pe plaja. Niste surferi s-au lasat convinsi mai greu, dar pana la urma s-au conformat si ei.
Pe nisip sunt doua steaguri si ele delimiteaza o portiune de ocean unde e sigur sa faci baie, ca e supravegheata de salvamari. Acum urmeaza o perioada plina pentru ei, cu sarbatoriile si pe urma 2 saptamani de vacanta scolara. Week-endul acesta au avut deja cateva victime (dintre care un tip care a baut si dupa aceea a intrat in ocean... noaptea; nu l-au mai gasit). Este o emisiune pe nume „Bondi Rescue” cu salvamari, situatii reale cu viata si munca lor, e foarte interesant.
Zilele astea, copiii au mancat oua de ciocolata, iepurasi de ciocolata si bilbi la ciocolata (bilbi e tot o rozatoare mica, pe cale de disparitie, n-am vazut niciodata in realitate, dar am donat „golden coins” pentru ea). Si sa vedeti energie dupa aceea!
Hristos a inviat si sarbatori fericite celor care sarbatoresc acum Pastele!
Alina
Monday, March 24, 2008
Friday, March 21, 2008
Muncesc .... putin cate putin
Ieri a venit sefu si ne-a dat o masa, prilej cu care am avut un mic bilant referitor la cum stam cu proiectul.
Asa ca in postul asta iar o sa reiau povestea despre ”cat e de grozav proiectul la care lucrez”, insa de data asta o sa las cifrele sa vorbeasca.
- 320 – de zile de la inceputul proiectului (10 luni)
- 30 - de oameni in echipa
- 22 – versiuni de program
- 27 – de change request-uri (doua dintre ele de peste un sfert de milion de dolari fiecare)
- 70% din functionalitate implementata (incluzind si change request-urile)
- 1.188 pagini de specificatie furnizata
- 1.903 pagini de specificatie facute de Dialog
- 10.420 SVN revisions
- 1.763.533 linii de cod scrise
- 5.204 clase
- 67.132 metode (2.12 avarage complexity)
- 130 de rapoarte si pagini dezvoltate
- 3.275 de test script-uri
- 2.037 buguri (16% critical or high)
- 1.890 bugs closed
- 58 de buguri descoperite de client (2.8%)
- 431 de tabele
- 282 tabele migrate (83%)
- 472 pagini de manual
Poate pentru unul care nu e „softist” cifrele astea nu spun mare lucru, insa pentru mine faptul ca am lucrat la un proiect de asa anvergura ma face tare mandru.
Un lucru impresionant a fost ca in tot acest proiect am avut doar doua mitinguri de jumate de ora cu toata echipa (din care unul la inceput si unul la 6 luni)!
Iar un lucru si mai si .. proiectul e in grafic, adica ... nu are intarziere ) .. beat that!
Hai sa auzim de bine ... si sa pastem fericiti!
Dorin
P.S. Se pare ca pana la urma motto-ul firmei "Can do! Always!" are ceva sambure de adevar. :)
Asa ca in postul asta iar o sa reiau povestea despre ”cat e de grozav proiectul la care lucrez”, insa de data asta o sa las cifrele sa vorbeasca.
- 320 – de zile de la inceputul proiectului (10 luni)
- 30 - de oameni in echipa
- 22 – versiuni de program
- 27 – de change request-uri (doua dintre ele de peste un sfert de milion de dolari fiecare)
- 70% din functionalitate implementata (incluzind si change request-urile)
- 1.188 pagini de specificatie furnizata
- 1.903 pagini de specificatie facute de Dialog
- 10.420 SVN revisions
- 1.763.533 linii de cod scrise
- 5.204 clase
- 67.132 metode (2.12 avarage complexity)
- 130 de rapoarte si pagini dezvoltate
- 3.275 de test script-uri
- 2.037 buguri (16% critical or high)
- 1.890 bugs closed
- 58 de buguri descoperite de client (2.8%)
- 431 de tabele
- 282 tabele migrate (83%)
- 472 pagini de manual
Poate pentru unul care nu e „softist” cifrele astea nu spun mare lucru, insa pentru mine faptul ca am lucrat la un proiect de asa anvergura ma face tare mandru.
Un lucru impresionant a fost ca in tot acest proiect am avut doar doua mitinguri de jumate de ora cu toata echipa (din care unul la inceput si unul la 6 luni)!
Iar un lucru si mai si .. proiectul e in grafic, adica ... nu are intarziere ) .. beat that!
Hai sa auzim de bine ... si sa pastem fericiti!
Dorin
P.S. Se pare ca pana la urma motto-ul firmei "Can do! Always!" are ceva sambure de adevar. :)
Monday, March 17, 2008
Palaria verde si linia galbena
Precautii inutile sau grija fata de oameni? Imi pasa ce se intampla cu tine sau ma asigur sa n-ai motive sa ma dai in judecata?
Cand am ajuns in Australia m-au frapat niste lucruri care mi se pareau de la sine intelese si erai atentionat totusi, sa nu cumva sa o patesti. Atunci mi se parea ca e prea de tot, acum mi s-ar parea ciudat sa fie altfel. Probabil va intrebati despre ce vorbesc. Va dau niste exemple imediat.
Scrie mare in magazin: „Daca vrei sa ridici un pachet greu, nu te apleca din picioare, ci lasa-te jos, prinde-l nu stiu cum, ridica-l cu grija si pune-l pe cel mai apropiat carucior. Altfel poti sa patesti rau la spate”. Serios? (ma gandeam eu)
Sunt niste cuie in asfalt carora li se vede capatul iesit afara Alea sunt marcate cu vopsea ca sa nu te impiedici de ele. Am incercat sa ma impiedic de unul, dar n-am reusit. La imbinarea dintre doua bucati de asfalt unde e diferenta de nivel de 1 cm, e marcat locul si scrie „steep step”.
In toate garile este o linie galbena pe peron si scrie: „Stay behind the yellow line” / „Stai in spatele liniei galbene” sau „Behind yellow line is fine” / „In spatele liniei galbene e bine”. Adica, daca stai , nu te calca trenul, daca nu, nu se stie. De fiecare data cand anunta trenul zice: "Please stand behind the yellow safety line until de train has stopped". E o campanie serioasa in gari, cu postere si cu desene, care te indeamna sa fii „rail smart” si sa... stai in spatele linii galbene.
Mersul trenurilor e o brosurica mica. Fiecare linie/traseu are cate o culoare si brosura lui. Poti sa ai brosura cu toate statiile de pe linia respecitiva, sau una cu un rezumat (gara ta si cateva gari mai mari). Acolo ai toate trenurile cu ore, informatii despre cateva linii de legatura, cate minute face dintr-o gara in alta, daca gara e in constructie, daca un om in carucior cu rotile poate merge singur sau trebuie ajutat. Daca este toaleta in gara, daca gara are statie de autobuz langa ea.
Cand se urca cineva in carucior, spune unde se da jos si ei se asigura ca cineva il ajuta la destinatie, daca are nevoie. In autobuze sunt locuri speciale pentru handicapati, mai largi si o platforma pe care se pot sui. Cateodata sunt unii care au dificultati si pe platforma si atunci ii urca / da jos soferul sau chiar alti calatori. N-am vazut sa-i cada la nimeni tresele pentru ca a pus mana si a ajutat.
Nu stii engleza... nu-i bai. Anunti inainte sa mergi la doctor, la tribunal sau la examenul de condus si vine un interpret care iti traduce in limba ta. Multi isi cheama interpret chiar daca o rup in engleza, ca sa fie siguri ca se pot face intelesi. Cand am ajuns si noi si a trebuit sa fac niste cereri sa ne inscriem pentru asigurari medicale (Medicare) sau sociale ma intrebau aia de la ghiseu: ai nevoie de interpret? Eu: Nu. Ai nevoie de ajutor sa-ti completezi formularul? Mi-am amintit cum ma cheama, cine mi-s copiii si unde m-am nascut si m-am descurcat si singura. M-au mai intrebat daca vreau sa scrie ei in locul meu. I-am refuzat si de data asta, sper ca nu s-au suparat pe mine.
La scoala au palarii de soare cu boruri largi. Alea sunt „sun smart hats”. Cele cu cozoroc in fata nu protejeaza gatul si urechile si nu sunt sun smart. La scoala, cand Mihai si-a uitat palaria acasa, nu l-a lasat sa se joace afara in pauza, l-au tinut intr-un loc acoperit. Si era iarna. La fel cand si-a luat sapca lui smechera cu testoase ninja care nu e sun smart. Acum verificam cu grija seara sa aiba palaria verde de la uniforma. Mi se pareau toti copiii Speedy Gonzalez, acum m-am obisnuit cu ei si palariile lor verzi.
Cand au zile cu activitati sportive si stau mai mult in soare sau cand pleaca in excursii, primim biletel cu ce o sa se intample si iti aminteste regulile de baza: crema de protectie solara, palarii sun smart, haine sun smart (nu maieuri sau haine stramte) si sticla cu apa.
Au mai avut activitati unde au venit si de la televiziune si atunci am semnat ca nu ma deranjeaza daca va aparea copilul meu in vreo secventa la TV. Ei au grija si editeaza secventele unde ar putea sa se vada copii ai caror parinti specifica cum ca nu doresc acest lucru. E posibil sa fie familii care sunt urmarite sau situatii familiale mai speciale, iar tutorele nu vrea sa se afle la ce scoala invata copilul.
Am o lista de alimente pe care n-am voie sa le dau la scoala/gradinita. Multi copii fac alergie la peanut butter, chiar daca un coleg are un sadvici cu asa ceva, asa ca e interzis pentru toata lumea. N-au voie sa isi imparta mancarea, fiecare trebuie sa manance doar din pachetul lui. Cand am inscris-o pe Iulia m-a intrebat daca stiu despre socul anafilactic. Stiam, dar mi-a dat totusi o brosura sa ma informez.
Insa in ceea ce priveste conveniente legate de tinuta, imbracaminte... libertate absoluta! Eram surprinsa sa vad oameni desculti in supermarket, copii in pijama sau in alte costumatii ciudate, oameni cu tatuaje si piercinguri din cap pana-n picioare. Nu intoarce lumea capul dupa ei pe strada, fiecare se imbraca cum considera sau face cu corpul lui ce vrea. Nu e lume de ciudati, insa ai ocazia sa vezi din cand in cand lucruri mai iesite din comun... care dupa o vreme nu ti se mai par iesite din comun...
Ce e oare comun pana la urma?
Cheers,
Alina
Cand am ajuns in Australia m-au frapat niste lucruri care mi se pareau de la sine intelese si erai atentionat totusi, sa nu cumva sa o patesti. Atunci mi se parea ca e prea de tot, acum mi s-ar parea ciudat sa fie altfel. Probabil va intrebati despre ce vorbesc. Va dau niste exemple imediat.
Scrie mare in magazin: „Daca vrei sa ridici un pachet greu, nu te apleca din picioare, ci lasa-te jos, prinde-l nu stiu cum, ridica-l cu grija si pune-l pe cel mai apropiat carucior. Altfel poti sa patesti rau la spate”. Serios? (ma gandeam eu)
Sunt niste cuie in asfalt carora li se vede capatul iesit afara Alea sunt marcate cu vopsea ca sa nu te impiedici de ele. Am incercat sa ma impiedic de unul, dar n-am reusit. La imbinarea dintre doua bucati de asfalt unde e diferenta de nivel de 1 cm, e marcat locul si scrie „steep step”.
In toate garile este o linie galbena pe peron si scrie: „Stay behind the yellow line” / „Stai in spatele liniei galbene” sau „Behind yellow line is fine” / „In spatele liniei galbene e bine”. Adica, daca stai , nu te calca trenul, daca nu, nu se stie. De fiecare data cand anunta trenul zice: "Please stand behind the yellow safety line until de train has stopped". E o campanie serioasa in gari, cu postere si cu desene, care te indeamna sa fii „rail smart” si sa... stai in spatele linii galbene.
Mersul trenurilor e o brosurica mica. Fiecare linie/traseu are cate o culoare si brosura lui. Poti sa ai brosura cu toate statiile de pe linia respecitiva, sau una cu un rezumat (gara ta si cateva gari mai mari). Acolo ai toate trenurile cu ore, informatii despre cateva linii de legatura, cate minute face dintr-o gara in alta, daca gara e in constructie, daca un om in carucior cu rotile poate merge singur sau trebuie ajutat. Daca este toaleta in gara, daca gara are statie de autobuz langa ea.
Cand se urca cineva in carucior, spune unde se da jos si ei se asigura ca cineva il ajuta la destinatie, daca are nevoie. In autobuze sunt locuri speciale pentru handicapati, mai largi si o platforma pe care se pot sui. Cateodata sunt unii care au dificultati si pe platforma si atunci ii urca / da jos soferul sau chiar alti calatori. N-am vazut sa-i cada la nimeni tresele pentru ca a pus mana si a ajutat.
Nu stii engleza... nu-i bai. Anunti inainte sa mergi la doctor, la tribunal sau la examenul de condus si vine un interpret care iti traduce in limba ta. Multi isi cheama interpret chiar daca o rup in engleza, ca sa fie siguri ca se pot face intelesi. Cand am ajuns si noi si a trebuit sa fac niste cereri sa ne inscriem pentru asigurari medicale (Medicare) sau sociale ma intrebau aia de la ghiseu: ai nevoie de interpret? Eu: Nu. Ai nevoie de ajutor sa-ti completezi formularul? Mi-am amintit cum ma cheama, cine mi-s copiii si unde m-am nascut si m-am descurcat si singura. M-au mai intrebat daca vreau sa scrie ei in locul meu. I-am refuzat si de data asta, sper ca nu s-au suparat pe mine.
La scoala au palarii de soare cu boruri largi. Alea sunt „sun smart hats”. Cele cu cozoroc in fata nu protejeaza gatul si urechile si nu sunt sun smart. La scoala, cand Mihai si-a uitat palaria acasa, nu l-a lasat sa se joace afara in pauza, l-au tinut intr-un loc acoperit. Si era iarna. La fel cand si-a luat sapca lui smechera cu testoase ninja care nu e sun smart. Acum verificam cu grija seara sa aiba palaria verde de la uniforma. Mi se pareau toti copiii Speedy Gonzalez, acum m-am obisnuit cu ei si palariile lor verzi.
Cand au zile cu activitati sportive si stau mai mult in soare sau cand pleaca in excursii, primim biletel cu ce o sa se intample si iti aminteste regulile de baza: crema de protectie solara, palarii sun smart, haine sun smart (nu maieuri sau haine stramte) si sticla cu apa.
Au mai avut activitati unde au venit si de la televiziune si atunci am semnat ca nu ma deranjeaza daca va aparea copilul meu in vreo secventa la TV. Ei au grija si editeaza secventele unde ar putea sa se vada copii ai caror parinti specifica cum ca nu doresc acest lucru. E posibil sa fie familii care sunt urmarite sau situatii familiale mai speciale, iar tutorele nu vrea sa se afle la ce scoala invata copilul.
Am o lista de alimente pe care n-am voie sa le dau la scoala/gradinita. Multi copii fac alergie la peanut butter, chiar daca un coleg are un sadvici cu asa ceva, asa ca e interzis pentru toata lumea. N-au voie sa isi imparta mancarea, fiecare trebuie sa manance doar din pachetul lui. Cand am inscris-o pe Iulia m-a intrebat daca stiu despre socul anafilactic. Stiam, dar mi-a dat totusi o brosura sa ma informez.
Insa in ceea ce priveste conveniente legate de tinuta, imbracaminte... libertate absoluta! Eram surprinsa sa vad oameni desculti in supermarket, copii in pijama sau in alte costumatii ciudate, oameni cu tatuaje si piercinguri din cap pana-n picioare. Nu intoarce lumea capul dupa ei pe strada, fiecare se imbraca cum considera sau face cu corpul lui ce vrea. Nu e lume de ciudati, insa ai ocazia sa vezi din cand in cand lucruri mai iesite din comun... care dupa o vreme nu ti se mai par iesite din comun...
Ce e oare comun pana la urma?
Cheers,
Alina
Saturday, March 8, 2008
Poveste usor... paranormala
N-am scris saptamana trecuta, dar „ezista o explicatie”. Saptamana asta am fost tare invaluita cu treburi, ca am fost la un interviu, m-a acceptat, mi-am dat demisia de unde lucrez acum si incerc sa predau cat mai repede toata treaba pe care o faceam aici.
Povestea in sine cu jobul asta nou e un pic incredibila. V-o spun si judecati singuri.
Prin decembrie m-am hotarat ca profesional trebuie sa schimb ceva. Firma, ca doar ce? Mi-am promis mie insa ca inainte sa plec cel putin o luna sa ma concentrez la ce am de facut, sa dau 100% si dupa aceea pot sa plec linistita ca las in urma treaba ok si sa ma asigur ca nu e o problema la mine (care daca este, vrand nevrand, o iau cu mine cand plec). Zis si facut. Ma rog, nu mi-a iesit chiar 100%, poate un 80%, insa mi-am dat silinta. Si, ma credeti sau nu, cand incep sa-ti iasa treburile (ca-ti ies daca iti dai silinta), incepe sa-ti placa tot mai mult jobul tau si nu mai vrei sa pleci :). Just kidding... mi-era clar ca nu mai pot continua prea mult acolo.
In ianuarie m-am suparat pe ei. Mi-am spus cand m-am angajat ca imi maresc salariul dupa 3 luni si dupa 6 luni din nou. Dupa 6 luni nu s-a intamplat nimic. I-am intrebat care-i treaba si mi-au servit ceva povesti cu bugete. Atunci au zburat vreo 3, 4 CV-uri in stanga si-n dreapta. A doua zi (dupa povestea cu bugetele), i-am presat inca o data. Mi-am cautat mailurile ce le aveam cu dovezi ale intelegerii si le-am spus ca ma astept sa se tina de cuvant. S-a rezolvat. Au avut si ei o explicatie: ala care stia de intelegere cica nu stia ca nu mi-a fost marit salariul si ala care aproba maririle nu a stiut de intelegere :). Nu cautam vinovati oricum si problema era rezolvata, asa ca am „primit” explicatiile si am trecut mai departe. Dar CV-urile au ajuns la tinta...
De obicei cand te hotarasti subit sa trimiti CV-uri, fara sa studiezi piata bine inainte, probabil ca trimiti la joburi care nici macar nu mai sunt valabile. Dar avand in vedere ca multe sunt prin firme de recruiting, m-au sunat cativa agenti. De obicei pe agent il intereseaza experienta (care o vede din CV), pretentiile financiare (pt care te suna), ce pozitie cauti si daca vrei permanent sau contract. Dupa aceea, daca gasesc ceva ce se potriveste, te suna sa le dai permisiunea sa te reprezinte. Pana aici merge tare bine. Ma tot suna sa-mi zica de jobul X sau Y, unde li se pare ca as fi buna. Asta nu inseamna mare lucru, probabil ca au ei ceva informatii despre firma respectiva ca ar angaja. Nu inseamna ca o sa fie vreodata un interviu. Eu de obicei accept sa ma reprezinte daca e cat de cat ceva interesant ce imi ofera si se plateste rezonabil.
Nu s-a lasat cu nici un interviu cu clientii din CV-urile astea.
Intr-o seara m-am simtit coplesita de niste griji de-ale mele (printre care si asta ca trebuie sa-mi gasesc altceva de lucru) si am facut ca studentul ala care inainte de examen, cand isi da seama ca n-a invatat nimic si nici n-are vreme sa-si mai faca servite „acoperitoare” (adica nu mai merge nici cinstit, dar nici trisat) se pune si se roaga. Stiti bancul, nu? Asa am facut si eu. M-am rugat sa capat job bun (remarcati sa capat, nu sa gasesc sau sa merit; asa am simtit atunci). Ma gandeam sa incerc pe Sharepoint, incepusem sa-mi caut documentatie sa ma pun la punct si ma gandeam ca a doua zi o sa trimit iarasi CV-uri. Mai hotarat ca prima data. Dar cititi in continuare ce s-a intamplat. Nietzsche s-a inselat cand a spus ca Dumnezeu a murit... alta explicatie nu exista.
A doua zi (dupa rugaciunea mea usor nesimtita) m-a sunat iarasi o recruterita pt un contract de 3 luni pe .NET undeva (mi-a zis niste initiale, care mie nu mi-au spus nimic). Ca de obicei, i-am dat permisiunea sa ma reprezinte. A doua zi m-a sunat sa-mi spuna ca oamenii vreau sa ma vada la interviu ASAP. Asta era vineri. Eu luni oricum aveam de gand sa-mi iau o jumatate de zi libera sa merg la un seminar de „natural maths strategies” (la scoala la Mihai, neaparat trebuie sa va povestesc odata si de asta), asa ca mi-am luat toata ziua sa ma intalnesc si cu ei. S-a dovedit ca e la un departament in guvern. Asta e deja interesant, un punct important in CV si avantajul ca lucrezi in proiecte unde prioritate e proiectul in sine, nu neaparat partea financiara (care ati lucrat la firme mici, unde se lupta sa supravietuiasca pe piata, probabil stiti ce presiuni si ce compromisuri se fac pt ca sa se returneze cat mai repede investitia).
Luni am fost la interviu. A durat 2 ore si destul de informal. Am aflat multe despre sistemele lor si ce trebuie facut. E un domeniu foarte dinamic, oricand poate aparea ceva nou si atunci au nevoie de suport informatic pentru a gestiona problema respectiva. Mi-am dat seama i-a placut de mine la tipul cu care am dat interviul si ca o sa-mi dea jobul. Stiu de la colegii mei care lucreaza in vanzari ca in momentul in care potentialul cumparator se exprima ca si cum are deja produsul (de ex : „Si dupa ce instalam asta, ce alte configurari trebuie sa facem?”), el deja se vizualizeaza ca il are si il foloseste si asta inseamna ca sunt sanse mici sa mai dea inapoi, iar pentru cei care vand e momentul sa „close the sale”. Asa a fost si aici. Isi punea problema cand as putea sa incep si ce o sa fac in prima faza, lucru pe care eu l-am considerat de bun augur.
Marti la prima ora m-a sunat recruterita sa-mi zica vestea cea buna. Mi-au acceptat si pretentiile financiare (care n-au fost tocmai modeste; ma gandeam sa am de unde sa scad). I-am zis ca vreau sa ma mai gandesc o zi, sa-mi trimita contractul sa-l citesc si-i dau raspunsul marti.
O zi am mai rumegat problema. Nu era pe Sharepoint, insa o oportunitate foarte buna. La guvern in multe locuri se cere sa fii cetatean si au criterii de selectie foarte complicate, recomandari peste recomandari si tot tacamul. Iar aici nu mi-au cerut nimic. Am povestit si cu un tip pe care il stiu ca lucreaza doar contractor si a avut multe joburi la guvern (dar el e de-al lor, nu emigrant ca mine). Mi-a confirmat ca e o buna oportunitate si am parcurs impreuna contractul. Mi-a spus niste locuri unde sa mai cer explicatii sa ma asigur ca e treaba buna si mi-a dat niste sfaturi pe viitor (din experienta lui). A povestit si Dorin la lucru cu un coleg mai experimentat in chestii din astea. In seara aceea am trimis un mail cu vreo 10 intrebari. Cred ca erau printre ele si „blonde”, insa nu ma pricep si trebuia sa ma asigur ca inteleg bine ce se intampla inainte sa semnez. Mi-a raspuns la toate a doua zi, iar eu m-am hotarat sa accept oferta.
Miercuri dimineta am sunat-o sa ii spun si am fixat o intalnire cu ea la pranz sa semnez actele. Pana sa ne vedem, mi-am dat si demisia. A venit la o cafenea langa serviciul meu cu inca un tip (sunt mai multi intermediari) si am semnat. S-a aratat si ea surprinsa ca a mers asa de usor.
Ce am aflat de contracting... Semnezi un contract pe durata determinata (care se poate prelungi in caz ca toata lumea e multumita si mai e nevoie de mana de lucru). Ai o rata orara pe care ei ti-o platesc, eu trebuie sa lucrez 40 de ore pe saptamana. Daca nu vin la lucru, nu ma platesc. Nu-mi platesc sarbatori legale, contributii la stat, pensie. Insa am o rata orara din care sa-mi permit sa le platesc eu pe toate si sa acopere si o perioada cand treci de la un job la altul (in caz ca nu ti le sincronizezi foarte bine). Se asteapta sa produci din prima zi, nu investesc in tine. Ca un mercenar. Daca faci overtime, trebuie sa te plateasca, asa ca in general, ei prefera sa nu faci. Overall, cifrele sunt mai bune, dar siguranta jobului mai mica. Nu ai credibilitate prea buna nici pentru credite, in special daca ai perioade lungi cand stai intre contracte fara venit. Insa experienta in contracting poate fi o cerinta cand aplici pentru un alt contract (vor sa se asigure ca stii despre ce e vorba si te descurci).
Sunt constienta ca e o inghititura cam mare pentru mine la momentul asta, insa cand ti se ofera asa un cadou, il prinzi cu amandoua mainile si zici multumesc.
All the best, guys,
Alina
Povestea in sine cu jobul asta nou e un pic incredibila. V-o spun si judecati singuri.
Prin decembrie m-am hotarat ca profesional trebuie sa schimb ceva. Firma, ca doar ce? Mi-am promis mie insa ca inainte sa plec cel putin o luna sa ma concentrez la ce am de facut, sa dau 100% si dupa aceea pot sa plec linistita ca las in urma treaba ok si sa ma asigur ca nu e o problema la mine (care daca este, vrand nevrand, o iau cu mine cand plec). Zis si facut. Ma rog, nu mi-a iesit chiar 100%, poate un 80%, insa mi-am dat silinta. Si, ma credeti sau nu, cand incep sa-ti iasa treburile (ca-ti ies daca iti dai silinta), incepe sa-ti placa tot mai mult jobul tau si nu mai vrei sa pleci :). Just kidding... mi-era clar ca nu mai pot continua prea mult acolo.
In ianuarie m-am suparat pe ei. Mi-am spus cand m-am angajat ca imi maresc salariul dupa 3 luni si dupa 6 luni din nou. Dupa 6 luni nu s-a intamplat nimic. I-am intrebat care-i treaba si mi-au servit ceva povesti cu bugete. Atunci au zburat vreo 3, 4 CV-uri in stanga si-n dreapta. A doua zi (dupa povestea cu bugetele), i-am presat inca o data. Mi-am cautat mailurile ce le aveam cu dovezi ale intelegerii si le-am spus ca ma astept sa se tina de cuvant. S-a rezolvat. Au avut si ei o explicatie: ala care stia de intelegere cica nu stia ca nu mi-a fost marit salariul si ala care aproba maririle nu a stiut de intelegere :). Nu cautam vinovati oricum si problema era rezolvata, asa ca am „primit” explicatiile si am trecut mai departe. Dar CV-urile au ajuns la tinta...
De obicei cand te hotarasti subit sa trimiti CV-uri, fara sa studiezi piata bine inainte, probabil ca trimiti la joburi care nici macar nu mai sunt valabile. Dar avand in vedere ca multe sunt prin firme de recruiting, m-au sunat cativa agenti. De obicei pe agent il intereseaza experienta (care o vede din CV), pretentiile financiare (pt care te suna), ce pozitie cauti si daca vrei permanent sau contract. Dupa aceea, daca gasesc ceva ce se potriveste, te suna sa le dai permisiunea sa te reprezinte. Pana aici merge tare bine. Ma tot suna sa-mi zica de jobul X sau Y, unde li se pare ca as fi buna. Asta nu inseamna mare lucru, probabil ca au ei ceva informatii despre firma respectiva ca ar angaja. Nu inseamna ca o sa fie vreodata un interviu. Eu de obicei accept sa ma reprezinte daca e cat de cat ceva interesant ce imi ofera si se plateste rezonabil.
Nu s-a lasat cu nici un interviu cu clientii din CV-urile astea.
Intr-o seara m-am simtit coplesita de niste griji de-ale mele (printre care si asta ca trebuie sa-mi gasesc altceva de lucru) si am facut ca studentul ala care inainte de examen, cand isi da seama ca n-a invatat nimic si nici n-are vreme sa-si mai faca servite „acoperitoare” (adica nu mai merge nici cinstit, dar nici trisat) se pune si se roaga. Stiti bancul, nu? Asa am facut si eu. M-am rugat sa capat job bun (remarcati sa capat, nu sa gasesc sau sa merit; asa am simtit atunci). Ma gandeam sa incerc pe Sharepoint, incepusem sa-mi caut documentatie sa ma pun la punct si ma gandeam ca a doua zi o sa trimit iarasi CV-uri. Mai hotarat ca prima data. Dar cititi in continuare ce s-a intamplat. Nietzsche s-a inselat cand a spus ca Dumnezeu a murit... alta explicatie nu exista.
A doua zi (dupa rugaciunea mea usor nesimtita) m-a sunat iarasi o recruterita pt un contract de 3 luni pe .NET undeva (mi-a zis niste initiale, care mie nu mi-au spus nimic). Ca de obicei, i-am dat permisiunea sa ma reprezinte. A doua zi m-a sunat sa-mi spuna ca oamenii vreau sa ma vada la interviu ASAP. Asta era vineri. Eu luni oricum aveam de gand sa-mi iau o jumatate de zi libera sa merg la un seminar de „natural maths strategies” (la scoala la Mihai, neaparat trebuie sa va povestesc odata si de asta), asa ca mi-am luat toata ziua sa ma intalnesc si cu ei. S-a dovedit ca e la un departament in guvern. Asta e deja interesant, un punct important in CV si avantajul ca lucrezi in proiecte unde prioritate e proiectul in sine, nu neaparat partea financiara (care ati lucrat la firme mici, unde se lupta sa supravietuiasca pe piata, probabil stiti ce presiuni si ce compromisuri se fac pt ca sa se returneze cat mai repede investitia).
Luni am fost la interviu. A durat 2 ore si destul de informal. Am aflat multe despre sistemele lor si ce trebuie facut. E un domeniu foarte dinamic, oricand poate aparea ceva nou si atunci au nevoie de suport informatic pentru a gestiona problema respectiva. Mi-am dat seama i-a placut de mine la tipul cu care am dat interviul si ca o sa-mi dea jobul. Stiu de la colegii mei care lucreaza in vanzari ca in momentul in care potentialul cumparator se exprima ca si cum are deja produsul (de ex : „Si dupa ce instalam asta, ce alte configurari trebuie sa facem?”), el deja se vizualizeaza ca il are si il foloseste si asta inseamna ca sunt sanse mici sa mai dea inapoi, iar pentru cei care vand e momentul sa „close the sale”. Asa a fost si aici. Isi punea problema cand as putea sa incep si ce o sa fac in prima faza, lucru pe care eu l-am considerat de bun augur.
Marti la prima ora m-a sunat recruterita sa-mi zica vestea cea buna. Mi-au acceptat si pretentiile financiare (care n-au fost tocmai modeste; ma gandeam sa am de unde sa scad). I-am zis ca vreau sa ma mai gandesc o zi, sa-mi trimita contractul sa-l citesc si-i dau raspunsul marti.
O zi am mai rumegat problema. Nu era pe Sharepoint, insa o oportunitate foarte buna. La guvern in multe locuri se cere sa fii cetatean si au criterii de selectie foarte complicate, recomandari peste recomandari si tot tacamul. Iar aici nu mi-au cerut nimic. Am povestit si cu un tip pe care il stiu ca lucreaza doar contractor si a avut multe joburi la guvern (dar el e de-al lor, nu emigrant ca mine). Mi-a confirmat ca e o buna oportunitate si am parcurs impreuna contractul. Mi-a spus niste locuri unde sa mai cer explicatii sa ma asigur ca e treaba buna si mi-a dat niste sfaturi pe viitor (din experienta lui). A povestit si Dorin la lucru cu un coleg mai experimentat in chestii din astea. In seara aceea am trimis un mail cu vreo 10 intrebari. Cred ca erau printre ele si „blonde”, insa nu ma pricep si trebuia sa ma asigur ca inteleg bine ce se intampla inainte sa semnez. Mi-a raspuns la toate a doua zi, iar eu m-am hotarat sa accept oferta.
Miercuri dimineta am sunat-o sa ii spun si am fixat o intalnire cu ea la pranz sa semnez actele. Pana sa ne vedem, mi-am dat si demisia. A venit la o cafenea langa serviciul meu cu inca un tip (sunt mai multi intermediari) si am semnat. S-a aratat si ea surprinsa ca a mers asa de usor.
Ce am aflat de contracting... Semnezi un contract pe durata determinata (care se poate prelungi in caz ca toata lumea e multumita si mai e nevoie de mana de lucru). Ai o rata orara pe care ei ti-o platesc, eu trebuie sa lucrez 40 de ore pe saptamana. Daca nu vin la lucru, nu ma platesc. Nu-mi platesc sarbatori legale, contributii la stat, pensie. Insa am o rata orara din care sa-mi permit sa le platesc eu pe toate si sa acopere si o perioada cand treci de la un job la altul (in caz ca nu ti le sincronizezi foarte bine). Se asteapta sa produci din prima zi, nu investesc in tine. Ca un mercenar. Daca faci overtime, trebuie sa te plateasca, asa ca in general, ei prefera sa nu faci. Overall, cifrele sunt mai bune, dar siguranta jobului mai mica. Nu ai credibilitate prea buna nici pentru credite, in special daca ai perioade lungi cand stai intre contracte fara venit. Insa experienta in contracting poate fi o cerinta cand aplici pentru un alt contract (vor sa se asigure ca stii despre ce e vorba si te descurci).
Sunt constienta ca e o inghititura cam mare pentru mine la momentul asta, insa cand ti se ofera asa un cadou, il prinzi cu amandoua mainile si zici multumesc.
All the best, guys,
Alina
Wednesday, February 27, 2008
The body you deserve ....
si „Living health” (sa traiesti sanatos) sunt doua seminarii de ale lui Anthony Robbins legate de sanatate pe care le-am studiat. Asa ca in acest post as vrea sa va spun cateva din lucrurile interesante pe care le-am aflat si cateva din „experimentele” pe care le-am facut in luna asta si jumatate de cand m-am apucat „mai serios” de sport.
Unul din primele lucruri pe care l-am aflat e ca a fi „fit” nu inseamna si a fi "healthy" (sanatos). In sprijinul acestei afirmatii vin o gramada de exemple de sportivi de performanta, care desi erau fit, au murit de boli de inima de exemplu.
De aceea in luna februarie nu m-am focalizat pe alergare la intensitate maxima, ci mai mult pe dieta si pe miscari aerobice la 70-80% din maximum heart rate (HRmax) (N.R. numarul de batai maxime ale inimii pe minut).
Stiti care e formula care va da HRmax? E 220- nr. de ani pe care ii aveti (daca aveti ceva probleme de sanatate, mai scadeti inca 5). De ex pentru mine e 220-31=189.
Tony Robbins zicea ca daca vrei sa slabesti e mai eficient sa menti o intensitate constanta in jur de 70-80% din HRmax (sau 180-nr de ani), caci atunci ardeti "fat" (grasime) in loc de "sugar" (zahar). Daca nu aveti un aparat care sa va monitorizeze bataile inimii, pentru a alerga la 80% din HRmax ar trebui sa fiti in stare sa sustineti o convorbire cu cineva, fara sa gafaiti. In momentul in care gafaiti, lasati-o mai moale.
Un alt lucru care l-am aflat din seminariile lui e ca esti sanatos daca celulele din corpul tau sunt sanatoase! Pentru ca ele sa fie sanatoase au nevoie in primul rand de oxigen. Asa ca am invatat un tip de respiratie la care el ii zice „vital breathing”, care de fapt e o respiratie diafragmica. Aceasta iti ajuta sistemul limfatic sa se miste mai repede prin organism.
S-au facut ceva studii care au aratat ca limfa (care se ocupa cu eliminarea toxinelor din celule) e pusa in miscare prin exercitii si prin respiratie diafragmica. BTW .. stiati ca aveti de 4 ori mai multa limfa decat sange in corp? Si ca nu aveti o pompa care sa miste aceasta limfa (spre deosebire de sange care o are inima).
Modul de respiratie e 1-4-2. Inspiri puternic (umfli stomacul) 1 ori X secunde, iti tzii respiratia 4 ori X secunde si expiri in 2 ori X secunde. Pentru mine X e de obicei 5. Deci inspir in 5 secunde, tin respiratia 20 (4x5) si expir in 10 (2x5). Nu respir toata ziua asa, insa am grija ca de cel putin trei ori pe zi sa fac cate 4,5 astfel de respiratii la o serie. E incredibil cata energie iti da chestia asta mai ales cand esti obosit.
Un alt lucru de care am tinut cont luna asta a fost dieta. Mult mai strict decat in luna ianuarie, cand am bagat sala la greu sa compenseze ce mancam. O sa mai scriu despre asta cand o sa am mai multa „experienta” (a se citi cand o sa inteleg mai multe), caci baiatul asta m-a bulversat complet si tot ce stiam ca e bine el mi-a infirmat.
De exemplu:
- am auzit odata la un show pe care il urmaresc cu grasani, definita proteinei (asa ca americanii sa inteleaga): if it had a mother is protein (daca a avut mama e proteina). Si deci daca vrei sa mananci proteina trebuie sa mananci carte. Fals! De exemplu brocolli-ul contine 47% proteina, mai mult decat carnea de porc sau de pui.
- Axioma: laptele iti da calciu. Fals! Laptele (de fapt lactoza) iti ia calciul din sange.
Un alt de lucru care am incercat sa tin cont e sa am o mancare care sa contina 60-70% “living water foods” (de ex. o multime de salate) si a nu combin carnea cu garniturile (cred ca la faza asta ii zice dieta disociata .. s-ar putea sa ma insel, caci nu m-a preocupat niciodata pana acum subiectul).
Pe scurt, alimentatia din zilele noastre e foarte acida (carne, sucuri, alcool, etc) .. asa ca trebuie sa compensezi cu o alimentata care sa contina mancaruri alcaline ca sa neutralizeze aciditatea care ne-o produce in organism ingurgitarea mancarurilor acide. Un simplu search pe Google despre alkaline foods o sa va lamureasca mai multe despre ce e vorba. V-am atasat aici un link care arata un tabel cu mancaruri alkaline si mancaruri acide.
Un alt trick pe care l-am facut e sa imi schimb farfuria din care mananc mancarea. Am pus la o parte farfuriile mari si mananc din farfurii mici. Stiam de mai inainte ca senzatia de satietate vine dupa 15 minute dupa ce te ridici de la masa. In plus mai putina mancare face ca si digestia sa fie mai rapida .. si prefer sa imi folosesc altfel energia decat sa o consum cu procesul de digestie.
O alta regula care imi vine in minte e sa mananci mai des daca vrei sa slabesti! Suna ciudat! Insa recititi .. am spus mai des, nu mai mult :) … Daca te infometezi, corpul tau isi da seama de perioada de restriste prin care trece si cand ii furnizezi pana la urma mancare, are tendinta sa faca provizii .. si in loc sa slabesti, chiar pui pe tine.
Un mit confirmat: apa cu lamaie e o bautura alcalina! Suna ciudat, caci se stie ca sucul de lamaie contine acid citric, insa e un antioxidant si in corpul nostru odata consumata "produce" alcalinitate. Asa ca salut “clubul fotomodelelor ce beau apa cu lamaie” :)
Si un ultima observatie: muschii sunt mai grei decat grasimea. Asa ca daca se intampla sa aveti aceeasi greutate pe cantar, aveti grija sa nu fi pierdut masa musculara si sa fi "castigat" in loc mai multa grasime.
In mod cert, marea majoritate a lumii nu mananca sanatos …am auzit ca in State au fost cazuri de infarct la clasele primare!!! (ca sa nu vorbesc de procentajul de obezitatea care il au americanii (si nu numai), de a trebuit sa mareasca scaunele din avioane ca sa incapa in ele!!!
Repet .. inca sunt la inceput si nu stiu nici eu foarte multe si oricum vreau sa filtrez toata informatia inainte sa o discut cu Alina si sa o aplicam pentru toata familia. Un lucru e sigur: no more fast food (asta e targetul meu pentru anul asta; pizza e totusi allowed (odata pe luna), in cantitati mici (a se citi: nu una intreaga) :)).
Planuri de viitor in ceea ce priveste sanatatea mea:
1. sa imi mentin greutatea la 78 de kg.
2. sa fac exercitii de 6 ori pe saptamana (minim 4). Alt mit spulberat de Tony, caci credeam ca daca merg de trei ori la sala pe saptamana e suficient. Fals! Probabil ca e mai mult decat faceti marea majoritate dintre voi, insa nu e suficient. Acum am zile cand merg dimineata la gym si seara merg la tae-kwon-do cu Mihai.
3. sa mananc sanatos si sa duc o viata sanatoasa. Am uitat sa spun cat e de importanta apa in dieta… nu numai ca iti dilueaza aciditatea din corp, sau ca iti (mai) taie pofta de mancare daca o bei inainte de masa, insa s-a dovedit ca ajuta ca pielea sa nu atarne, daca slabesti mai brusc.
4. sa renunt la alcool.
Ideea e ca dupa aceste “experimente” sa simt grozav. Am multa energie si chiar daca imi incep unele zile la 4:45 nu am mai baut nici o cana de cafea de o luna jumatate. Am ajuns la 78.4 kg … insa mai am doua zile dau jos si cele 400 de grame care ma despart de targetul meu.
Am si un alt motiv pentru care sunt fericit: i-a reusit a doua operatie a tatalui meu! God is awesome! Sper ca si el sa imi urmeze cateva din sfaturile de mai sus si in viitor sa imi poata purta hainele :) El e unul din modelele mele din viata, care imi dau motivarea sa continui si sa imi urmez telurile. Dad, stay healthy ‘cause I still need your advice!
Live healthy! … and remember ..only you can make a body that you deserve.
Sta in puterea voastra!
Cheers,
Dorin
Unul din primele lucruri pe care l-am aflat e ca a fi „fit” nu inseamna si a fi "healthy" (sanatos). In sprijinul acestei afirmatii vin o gramada de exemple de sportivi de performanta, care desi erau fit, au murit de boli de inima de exemplu.
De aceea in luna februarie nu m-am focalizat pe alergare la intensitate maxima, ci mai mult pe dieta si pe miscari aerobice la 70-80% din maximum heart rate (HRmax) (N.R. numarul de batai maxime ale inimii pe minut).
Stiti care e formula care va da HRmax? E 220- nr. de ani pe care ii aveti (daca aveti ceva probleme de sanatate, mai scadeti inca 5). De ex pentru mine e 220-31=189.
Tony Robbins zicea ca daca vrei sa slabesti e mai eficient sa menti o intensitate constanta in jur de 70-80% din HRmax (sau 180-nr de ani), caci atunci ardeti "fat" (grasime) in loc de "sugar" (zahar). Daca nu aveti un aparat care sa va monitorizeze bataile inimii, pentru a alerga la 80% din HRmax ar trebui sa fiti in stare sa sustineti o convorbire cu cineva, fara sa gafaiti. In momentul in care gafaiti, lasati-o mai moale.
Un alt lucru care l-am aflat din seminariile lui e ca esti sanatos daca celulele din corpul tau sunt sanatoase! Pentru ca ele sa fie sanatoase au nevoie in primul rand de oxigen. Asa ca am invatat un tip de respiratie la care el ii zice „vital breathing”, care de fapt e o respiratie diafragmica. Aceasta iti ajuta sistemul limfatic sa se miste mai repede prin organism.
S-au facut ceva studii care au aratat ca limfa (care se ocupa cu eliminarea toxinelor din celule) e pusa in miscare prin exercitii si prin respiratie diafragmica. BTW .. stiati ca aveti de 4 ori mai multa limfa decat sange in corp? Si ca nu aveti o pompa care sa miste aceasta limfa (spre deosebire de sange care o are inima).
Modul de respiratie e 1-4-2. Inspiri puternic (umfli stomacul) 1 ori X secunde, iti tzii respiratia 4 ori X secunde si expiri in 2 ori X secunde. Pentru mine X e de obicei 5. Deci inspir in 5 secunde, tin respiratia 20 (4x5) si expir in 10 (2x5). Nu respir toata ziua asa, insa am grija ca de cel putin trei ori pe zi sa fac cate 4,5 astfel de respiratii la o serie. E incredibil cata energie iti da chestia asta mai ales cand esti obosit.
Un alt lucru de care am tinut cont luna asta a fost dieta. Mult mai strict decat in luna ianuarie, cand am bagat sala la greu sa compenseze ce mancam. O sa mai scriu despre asta cand o sa am mai multa „experienta” (a se citi cand o sa inteleg mai multe), caci baiatul asta m-a bulversat complet si tot ce stiam ca e bine el mi-a infirmat.
De exemplu:
- am auzit odata la un show pe care il urmaresc cu grasani, definita proteinei (asa ca americanii sa inteleaga): if it had a mother is protein (daca a avut mama e proteina). Si deci daca vrei sa mananci proteina trebuie sa mananci carte. Fals! De exemplu brocolli-ul contine 47% proteina, mai mult decat carnea de porc sau de pui.
- Axioma: laptele iti da calciu. Fals! Laptele (de fapt lactoza) iti ia calciul din sange.
Un alt de lucru care am incercat sa tin cont e sa am o mancare care sa contina 60-70% “living water foods” (de ex. o multime de salate) si a nu combin carnea cu garniturile (cred ca la faza asta ii zice dieta disociata .. s-ar putea sa ma insel, caci nu m-a preocupat niciodata pana acum subiectul).
Pe scurt, alimentatia din zilele noastre e foarte acida (carne, sucuri, alcool, etc) .. asa ca trebuie sa compensezi cu o alimentata care sa contina mancaruri alcaline ca sa neutralizeze aciditatea care ne-o produce in organism ingurgitarea mancarurilor acide. Un simplu search pe Google despre alkaline foods o sa va lamureasca mai multe despre ce e vorba. V-am atasat aici un link care arata un tabel cu mancaruri alkaline si mancaruri acide.
Un alt trick pe care l-am facut e sa imi schimb farfuria din care mananc mancarea. Am pus la o parte farfuriile mari si mananc din farfurii mici. Stiam de mai inainte ca senzatia de satietate vine dupa 15 minute dupa ce te ridici de la masa. In plus mai putina mancare face ca si digestia sa fie mai rapida .. si prefer sa imi folosesc altfel energia decat sa o consum cu procesul de digestie.
O alta regula care imi vine in minte e sa mananci mai des daca vrei sa slabesti! Suna ciudat! Insa recititi .. am spus mai des, nu mai mult :) … Daca te infometezi, corpul tau isi da seama de perioada de restriste prin care trece si cand ii furnizezi pana la urma mancare, are tendinta sa faca provizii .. si in loc sa slabesti, chiar pui pe tine.
Un mit confirmat: apa cu lamaie e o bautura alcalina! Suna ciudat, caci se stie ca sucul de lamaie contine acid citric, insa e un antioxidant si in corpul nostru odata consumata "produce" alcalinitate. Asa ca salut “clubul fotomodelelor ce beau apa cu lamaie” :)
Si un ultima observatie: muschii sunt mai grei decat grasimea. Asa ca daca se intampla sa aveti aceeasi greutate pe cantar, aveti grija sa nu fi pierdut masa musculara si sa fi "castigat" in loc mai multa grasime.
In mod cert, marea majoritate a lumii nu mananca sanatos …am auzit ca in State au fost cazuri de infarct la clasele primare!!! (ca sa nu vorbesc de procentajul de obezitatea care il au americanii (si nu numai), de a trebuit sa mareasca scaunele din avioane ca sa incapa in ele!!!
Repet .. inca sunt la inceput si nu stiu nici eu foarte multe si oricum vreau sa filtrez toata informatia inainte sa o discut cu Alina si sa o aplicam pentru toata familia. Un lucru e sigur: no more fast food (asta e targetul meu pentru anul asta; pizza e totusi allowed (odata pe luna), in cantitati mici (a se citi: nu una intreaga) :)).
Planuri de viitor in ceea ce priveste sanatatea mea:
1. sa imi mentin greutatea la 78 de kg.
2. sa fac exercitii de 6 ori pe saptamana (minim 4). Alt mit spulberat de Tony, caci credeam ca daca merg de trei ori la sala pe saptamana e suficient. Fals! Probabil ca e mai mult decat faceti marea majoritate dintre voi, insa nu e suficient. Acum am zile cand merg dimineata la gym si seara merg la tae-kwon-do cu Mihai.
3. sa mananc sanatos si sa duc o viata sanatoasa. Am uitat sa spun cat e de importanta apa in dieta… nu numai ca iti dilueaza aciditatea din corp, sau ca iti (mai) taie pofta de mancare daca o bei inainte de masa, insa s-a dovedit ca ajuta ca pielea sa nu atarne, daca slabesti mai brusc.
4. sa renunt la alcool.
Ideea e ca dupa aceste “experimente” sa simt grozav. Am multa energie si chiar daca imi incep unele zile la 4:45 nu am mai baut nici o cana de cafea de o luna jumatate. Am ajuns la 78.4 kg … insa mai am doua zile dau jos si cele 400 de grame care ma despart de targetul meu.
Am si un alt motiv pentru care sunt fericit: i-a reusit a doua operatie a tatalui meu! God is awesome! Sper ca si el sa imi urmeze cateva din sfaturile de mai sus si in viitor sa imi poata purta hainele :) El e unul din modelele mele din viata, care imi dau motivarea sa continui si sa imi urmez telurile. Dad, stay healthy ‘cause I still need your advice!
Live healthy! … and remember ..only you can make a body that you deserve.
Sta in puterea voastra!
Cheers,
Dorin
Sunday, February 24, 2008
De-ale pantecului
Nici n-am ajuns bine in Australia, ca ne-am infipt coltii intr-una dintre delicatelesele locale: am mancat cangur. Mari l-a luat si l-a pregatit, noi am gustat si ne-am dat cu parerea. E o carne mai tare, mai fibrata si inchisa la culoare. La gust aduce a ficat de pui. Nu ni s-a parut ceva extraordinar, asa ca n-am mai incercat. Intre timp, ne-am si imprietenit cu cangurii... :)
Tot in primele zile am descoperit sucul de aloe vera si „ginger beer”. Sucul de aloe e bun cand nu te simti tocmai ok cu stomacul, e revigorant. Iar ginger beer nu e tocmai bere, ci suc de ginger (ghimbir). Ghimbirul are un gust intepator, foloseam si in Romania, dar cu grija, ca daca exageram, nu mai puteam manca mancarea. Imi plac si biscuitii de ginger si mai este „gingerbread man”, omuletul din turta dulce, si ala e facut cu ginger.
Trebuie spus in primul rand ca in ce priveste mancarea, este o diversitate extraordinara de produse si stiluri. Cartierul de langa noi e predominant asiatic, daca mergi acolo intr-un mall, sunt o puzderie de restaurante chinezesti, vietmaneze, tailandeze, dar gasesti si mancare greceasca sau libaneza. De la frigarui cu aspect dubios (pentru mine, care tot am impresia ca-s rozatoare pe betele alea) pana la noodles (taitei) gatiti in cele mai fanteziste moduri. Este si un noodle bar, unde toate mancarurile pe care le servesc sunt pe baza de taitei. Pana si painea e intr-o varietate impresionanta: paine turceasca, albaneza, libaneza, cu seminte, cu fructe, cu ... orice. Fasole, zeci de feluri, de la black eyed peas, pana la aia rosie mexicana.
Alt lucru ce a trebuit sa invatam e ca tii tot ce e alterabil in frigider. Si painea. Pe caldura, nu rezista nimic afara. Mai lasam morcovi, dar i-am gasit odata moi si curgea din ei, asa ca am renuntat. Noroc c-am luat frigiderul mai mare. Il imparteam cu Adi si Mari in primele luni, pe cand stateam impreuna, dar atunci era iarna si nu erau atatea probleme. Acum s-a dublat capacitatea de stocare si la ei si la noi (ca folosim unul intreg in loc de jumatate), dar tot nu ajunge.
Specific australian e mancarea la gratar. Gratarul e sport national, de sarbatori toata lumea iasa la un BBQ (barbecue sau barbie cum mai zic ei). In parcuri sunt gratare electrice. Mergi cu carnea, o pregatesti acolo, faci curat dupa tine si lasi pe urmatorul (daca e lume multa, dar de obicei sunt destule sa nu te calci pe picioare). Nu trebuie sa te complici sa-ti iei in masina carbuni sau lemne, chibrituri si hartie de aprins. Si pe plaja sunt gratare. Pana construiesc copiii castelul ala cu multe turnulete, gata si mancarea.
Am inceput sa mancam mai multe fructe. In special ne plac alea zemoase. Mandarinele sunt tare aromate, ma orientez sa iau din alea care nu au forma perfecta si cu mici pete (incep sa caut semne de normalitate, mi-e frica sa nu aleg pe cele mai „dopate”; tot timpul am fost mai paranoica la capitolul asta). Ne place ananasul, avem mereu cate unul in frigider.
Am descoperit si mango, la Mihai ii place la nebunie (mai ales dupa ce am descoperit si cum se taie), eu prefer nectarinele in schimb.
Am mancat pawpaw, dar nu m-a impresionat.
In schimb imi place passionfruit si de curand am descoperit lychees. Astea arata pe dinafara ca si castenele in „carcasa” lor tepoasa, numai ca carcasa la lychees e mai mica si rosie. O deschizi aia si inauntru fructul seamana la gust cu pulpa de strugure. Scos din frigider e super, mai ales ca e genul ala de mancare de stai si deschizi si mananci si nu te mai poti opri (ca si cu arahidele sau semintele). Este si pepene galben de mai multe soiuri (rockmelon, honeymelon). Am gasit niste prune tare bune, dulci si aromate, mari cat piersicile. Am un magazin unde imi place sa le „testez” pe toate inainte sa ie iau. La aproape fiecare fruct e o farfurioara cu felii, ca sa vezi ce cumperi. Pentru ros la o poveste, prefer almonds (migdale) in loc de alune mai nou. Alea sunt bune si daca le lasi de pe o zi pe alta in apa, se umfla si nu sunt asa uscate. Imi plac in orice fel. Si imi mai place fisticul, dar incerc sa nu exagerez... ca se depune.
Dorin a facut acasa o mica gradinuta, unde are busuioc, oregano, menta si alte asemenea (nu mai zic sa nu gresesc), asa ca folosim condimente proaspete. A mai pus niste rosii micute si capsuni. In 2 luni putem spera la prima recolta (avand in vedere ca-s vreo 3 tufe mici, sper sa iasa 4 capsune, sa mancam fiecare cate 1; nu dam la musafiri).
Oua sunt pe categorii: cage eggs, free range, organic (de la pasari crescute in cusca, in libertate intr-o zona mai mica sau dupa normele pentru mancare organica).
Am (re)descoperit sea food. Cel mai mult ne place prawns, gatiti in tigaie si cu sos marca Dorin. Am mancat si cu spanac, merg bine impreuna (sau cum zice intr-o reclama la noul sandvis de la Subway, referindu-se la „chicken and avocado”: „made for each other”). Am mai mancat caracatita la gratar sau la cuptor, scoici si alte lighioane cu inotatoare. Saptamana trecuta am mancat peste prins de Dorin. L-am mancat cateva ore mai tarziu si a fost unul din cei mai buni pesti pe care i-am gustat vreodata (la concurenta cu pastravii de la motel Gilau; clujenii cred ca au inteles ideea). Ce inseamna mancare proaspata...
La capitolul mezeluri, la inceput nu ne placea nimic ce luam din supermarket. Dupa aceea am descoperit niste carnati spanioli, Chorizos se numesc, pe care ii facem in cuptor si sunt tare buni. Ne-a dus cineva si la un magazin sarbesc de mezeluri, ala e best of, mai scumpe toate, dar daca vrei sa iei ceva de calitate, acolo nu ai cum sa gresesti.
Ne mai place sa mancam nachos cu guacamole (sos cu avocado, rosii, ardei iute si smantana; asta de pe vremea cand a lucrat Dorin ca bucatar la restaurant mexican) sau cu tzatziki (cu iaurt, usturoi si castravete). Si da, ne place inghetata, cu topping de ciocolata cu menta.
N-o sa ma credeti daca va spun ce am mancat de curand.... Eugenia, biscuitii gemeni! Imi placeau tare mult pe cand eram in Romania, dar aici nu sunt. Insa am primit o punga de Eugenii proaspete, made in Timisoara. Semn bun, reteaua inca functioneaza.
Pa,
Alina
Tot in primele zile am descoperit sucul de aloe vera si „ginger beer”. Sucul de aloe e bun cand nu te simti tocmai ok cu stomacul, e revigorant. Iar ginger beer nu e tocmai bere, ci suc de ginger (ghimbir). Ghimbirul are un gust intepator, foloseam si in Romania, dar cu grija, ca daca exageram, nu mai puteam manca mancarea. Imi plac si biscuitii de ginger si mai este „gingerbread man”, omuletul din turta dulce, si ala e facut cu ginger.
Trebuie spus in primul rand ca in ce priveste mancarea, este o diversitate extraordinara de produse si stiluri. Cartierul de langa noi e predominant asiatic, daca mergi acolo intr-un mall, sunt o puzderie de restaurante chinezesti, vietmaneze, tailandeze, dar gasesti si mancare greceasca sau libaneza. De la frigarui cu aspect dubios (pentru mine, care tot am impresia ca-s rozatoare pe betele alea) pana la noodles (taitei) gatiti in cele mai fanteziste moduri. Este si un noodle bar, unde toate mancarurile pe care le servesc sunt pe baza de taitei. Pana si painea e intr-o varietate impresionanta: paine turceasca, albaneza, libaneza, cu seminte, cu fructe, cu ... orice. Fasole, zeci de feluri, de la black eyed peas, pana la aia rosie mexicana.
Alt lucru ce a trebuit sa invatam e ca tii tot ce e alterabil in frigider. Si painea. Pe caldura, nu rezista nimic afara. Mai lasam morcovi, dar i-am gasit odata moi si curgea din ei, asa ca am renuntat. Noroc c-am luat frigiderul mai mare. Il imparteam cu Adi si Mari in primele luni, pe cand stateam impreuna, dar atunci era iarna si nu erau atatea probleme. Acum s-a dublat capacitatea de stocare si la ei si la noi (ca folosim unul intreg in loc de jumatate), dar tot nu ajunge.
Specific australian e mancarea la gratar. Gratarul e sport national, de sarbatori toata lumea iasa la un BBQ (barbecue sau barbie cum mai zic ei). In parcuri sunt gratare electrice. Mergi cu carnea, o pregatesti acolo, faci curat dupa tine si lasi pe urmatorul (daca e lume multa, dar de obicei sunt destule sa nu te calci pe picioare). Nu trebuie sa te complici sa-ti iei in masina carbuni sau lemne, chibrituri si hartie de aprins. Si pe plaja sunt gratare. Pana construiesc copiii castelul ala cu multe turnulete, gata si mancarea.
Am inceput sa mancam mai multe fructe. In special ne plac alea zemoase. Mandarinele sunt tare aromate, ma orientez sa iau din alea care nu au forma perfecta si cu mici pete (incep sa caut semne de normalitate, mi-e frica sa nu aleg pe cele mai „dopate”; tot timpul am fost mai paranoica la capitolul asta). Ne place ananasul, avem mereu cate unul in frigider.
Am descoperit si mango, la Mihai ii place la nebunie (mai ales dupa ce am descoperit si cum se taie), eu prefer nectarinele in schimb.
Am mancat pawpaw, dar nu m-a impresionat.
In schimb imi place passionfruit si de curand am descoperit lychees. Astea arata pe dinafara ca si castenele in „carcasa” lor tepoasa, numai ca carcasa la lychees e mai mica si rosie. O deschizi aia si inauntru fructul seamana la gust cu pulpa de strugure. Scos din frigider e super, mai ales ca e genul ala de mancare de stai si deschizi si mananci si nu te mai poti opri (ca si cu arahidele sau semintele). Este si pepene galben de mai multe soiuri (rockmelon, honeymelon). Am gasit niste prune tare bune, dulci si aromate, mari cat piersicile. Am un magazin unde imi place sa le „testez” pe toate inainte sa ie iau. La aproape fiecare fruct e o farfurioara cu felii, ca sa vezi ce cumperi. Pentru ros la o poveste, prefer almonds (migdale) in loc de alune mai nou. Alea sunt bune si daca le lasi de pe o zi pe alta in apa, se umfla si nu sunt asa uscate. Imi plac in orice fel. Si imi mai place fisticul, dar incerc sa nu exagerez... ca se depune.Dorin a facut acasa o mica gradinuta, unde are busuioc, oregano, menta si alte asemenea (nu mai zic sa nu gresesc), asa ca folosim condimente proaspete. A mai pus niste rosii micute si capsuni. In 2 luni putem spera la prima recolta (avand in vedere ca-s vreo 3 tufe mici, sper sa iasa 4 capsune, sa mancam fiecare cate 1; nu dam la musafiri).
Oua sunt pe categorii: cage eggs, free range, organic (de la pasari crescute in cusca, in libertate intr-o zona mai mica sau dupa normele pentru mancare organica).
Am (re)descoperit sea food. Cel mai mult ne place prawns, gatiti in tigaie si cu sos marca Dorin. Am mancat si cu spanac, merg bine impreuna (sau cum zice intr-o reclama la noul sandvis de la Subway, referindu-se la „chicken and avocado”: „made for each other”). Am mai mancat caracatita la gratar sau la cuptor, scoici si alte lighioane cu inotatoare. Saptamana trecuta am mancat peste prins de Dorin. L-am mancat cateva ore mai tarziu si a fost unul din cei mai buni pesti pe care i-am gustat vreodata (la concurenta cu pastravii de la motel Gilau; clujenii cred ca au inteles ideea). Ce inseamna mancare proaspata... La capitolul mezeluri, la inceput nu ne placea nimic ce luam din supermarket. Dupa aceea am descoperit niste carnati spanioli, Chorizos se numesc, pe care ii facem in cuptor si sunt tare buni. Ne-a dus cineva si la un magazin sarbesc de mezeluri, ala e best of, mai scumpe toate, dar daca vrei sa iei ceva de calitate, acolo nu ai cum sa gresesti.
Ne mai place sa mancam nachos cu guacamole (sos cu avocado, rosii, ardei iute si smantana; asta de pe vremea cand a lucrat Dorin ca bucatar la restaurant mexican) sau cu tzatziki (cu iaurt, usturoi si castravete). Si da, ne place inghetata, cu topping de ciocolata cu menta.
N-o sa ma credeti daca va spun ce am mancat de curand.... Eugenia, biscuitii gemeni! Imi placeau tare mult pe cand eram in Romania, dar aici nu sunt. Insa am primit o punga de Eugenii proaspete, made in Timisoara. Semn bun, reteaua inca functioneaza.
Pa,
Alina
Monday, February 18, 2008
Limba lui Shakespeare
Vreau sa va spun cateva cuvinte si expresii pe care le-am invatat de cand sunt aici. Unele sunt proverbe, jargon, incerc sa-mi dau seama cat de puternice sunt si in ce contexte dau bine si in care nu.
De exemplu, bugger (offensive) = silly, annoying person.
L-am auzit pe unul cand a castigat un premiu ca i-a multumit nevestei si fiului si a spus „I love that little bugger”. Atunci am aflat ca poate fi folosit si cu sensul de „young person”.
Se mai poate zice „Bugger that!” in legatura cu ceva (offensive again, a se folosi cu precautie).
Heaps = puzderie. Se poate folosi si in loc de „a lot of” („there are heaps of fruits”) sau ca adverb („I like it heaps.”)
Outback = In the bush = aici se refera la interiorul continentului
Dodgy = indoielnic, posibil incorect/ilegal. Poti zice si ca un calculator e „dodgy” cand mai da rateuri.
Talk your leg off = won’t shut up
Subtle as an plane crash = subtil ca grebla
Hit the nail in the head = pune punctul pe i
Bite the bullet = ia taurul de coarne
My money’s on X = mizez pe X
The new rock’n’roll = revelatia momentului
Hit the sack = merge la culcare
The joke’s on you = Tu esti Bula
Jack of all trades = cunoscator in orice domeniu (de obicei care stie de toate, dar nimic ca lumea)
Make the hay while the sun is still shining! = Fa fanul cat timp mai e soare! (in sensul fa lucrurile la timpul lor)
The golden man has moved = Schimbam iarasi directia strategica
Mexican stand off = situatie unde nu se poate ajunge la consens
I got coin = Am bani! (asta a spus-o un coleg si-au facut restul misto de el ca nu credeau ca cineva mai foloseste expresia asta).
... si doua de la copii
Dobber = paracios (ei zic „Dibber-dobbers wear nappies”)
Pinky = degetul mic
That’s all, folks,
Cheers,
Alina
De exemplu, bugger (offensive) = silly, annoying person.
L-am auzit pe unul cand a castigat un premiu ca i-a multumit nevestei si fiului si a spus „I love that little bugger”. Atunci am aflat ca poate fi folosit si cu sensul de „young person”.
Se mai poate zice „Bugger that!” in legatura cu ceva (offensive again, a se folosi cu precautie).
Heaps = puzderie. Se poate folosi si in loc de „a lot of” („there are heaps of fruits”) sau ca adverb („I like it heaps.”)
Outback = In the bush = aici se refera la interiorul continentului
Dodgy = indoielnic, posibil incorect/ilegal. Poti zice si ca un calculator e „dodgy” cand mai da rateuri.
Talk your leg off = won’t shut up
Subtle as an plane crash = subtil ca grebla
Hit the nail in the head = pune punctul pe i
Bite the bullet = ia taurul de coarne
My money’s on X = mizez pe X
The new rock’n’roll = revelatia momentului
Hit the sack = merge la culcare
The joke’s on you = Tu esti Bula
Jack of all trades = cunoscator in orice domeniu (de obicei care stie de toate, dar nimic ca lumea)
Make the hay while the sun is still shining! = Fa fanul cat timp mai e soare! (in sensul fa lucrurile la timpul lor)
The golden man has moved = Schimbam iarasi directia strategica
Mexican stand off = situatie unde nu se poate ajunge la consens
I got coin = Am bani! (asta a spus-o un coleg si-au facut restul misto de el ca nu credeau ca cineva mai foloseste expresia asta).
... si doua de la copii
Dobber = paracios (ei zic „Dibber-dobbers wear nappies”)
Pinky = degetul mic
That’s all, folks,
Cheers,
Alina
Subscribe to:
Posts (Atom)
