Monday, February 23, 2009

Zi de doliu

Astazi e zi de doliu national in Australia in memoria victimelor incendiilor din Melbourne.

S-a intamplat dupa cateva zie cu temperaturi peste 40 de grade, Melbourne avand si clima uscata, dublate de vant puternic si efectele au fost devastatoare. E unul dintre cele mai mari incendii din ultimii 150 de ani din lume. Au murit peste 209 de oameni (cifrele inca nu sunt finale) si au ars peste 1000 de case si 330 000 ha de pamant. Prin comparatie, incendiile din California au distrus 1500 de case si 200.000 ha, dar au murit doar 9 oameni.

Au fost stiri dureroase despre familii intregi care n-au mai putut fi salvate. Mie mi s-a parut cel mai greu cand am auzit ca au fost inchise regiuni intregi, nu mai avea voie nimeni sa se apropie, pompierii au facut tot posibilul sa salveze cat mai multi oameni, insa era prea periculos sa mai intre cineva. In acele regiuni mai erau inca oameni care sunau prietenii si nu mai puteau fi salvati.

A fost impresionant suportul si sustinerea pe care au primit-o victimele. In cateva zile s-a adunat 200 de milioane de dolari in donatii. Si au continuat pe urma, nu stiu cat s-a strans pana acum (cifre care trec prin organizatii caritabile, donatiile individuale nu le mai calculeaza nimeni). Au fost concerte care au donat banii. Au donat personalitati, a donat regina. Am auzit ca Pink a donat $250.000 (ea are mare succes in Australia, in ultima vreme toate concertele au fost “sold out” si zicea ca iubeste Australia si vrea sa arate asta). In scoli, la locurile de munca se strangeau sub diverse forme bani, care apoi erau donati la Crucea Rosie. La scoala la Mihai au facut din nou free dress day (asa fac ei cand se fac donatii) si copiii au adus bani. A doua zi, pe pancarda din fata scolii scria “Scoala noastra a donat $1680. Ne pasa”.

A fost o poza si un filmulet care au facut inconjorul lumii. E un pui de koala, cu labutele arse, care vine la un pompier si bea o sticla de apa. E neobisnuit atat ca koala sa vina la tine, cat si sa bea atata apa. Mai mult, a pus labuta pe mana pompierului. Imaginea asta a devenit un simbol al atitudinii de solidaritate si a spiritului de ajutor.

Investigatiile continua, unele din focurile cele mai mari se pare ca au fost puse intentionat si reaprinse dupa ce pompierii le-au stins. Echipa care a investigat atacurile teroriste din Bali s-a implicat si in aceasta noua ancheta.

Acum, incet, se recladesc cartiere intregi care au fost rase de pe fata pamantului. Viata incepe sa-si reintre in normal. Mi-a spus odata un australian, legat de criza economica, cum ca nu-ti dai seama in Australia cat suport primesc oamenii si cat se ajuta. Acum imi dau seama ca nu a fost doar o poveste.

Astazi la Rod Laven Arena, unde se tine Australian Open, s-au stans 7000 de oameni pentru un serviciu in memoria victimelor. Aici e un link la eveniment. Mi-a placut orchestra cum a cantat Halleluya, se vede si in filmulet (stiti ca e compus de Cohen?)

Va doresc o saptamana de milioane,
Alina

Wednesday, February 4, 2009

Cand ti se pune pata...

Nu pot sa spun ca am fost "fan" vreodata. Dar am cate o saptamana intreaga cand mi se pune pata pe cate un cantec sau un artist si parca orice as face numai aia am in cap. Cum s-ar zice, sunt fan cu saptamana...

Anul asta a inceput cu o saptamana Audrey Hepburn. Am revazut secvente din filme, interviuri, i-am citit biografia, am vazut-o la Oscaruri, am citit despre actiunile umanitare in Somalia, Unicef, tot ce-am prins.

Dupa ce mi-a trecut faza AH m-a apucat (din nou) Leonard Cohen. Dar rau de tot de data asta. L-am ascultat mult si cand n-am ascultat tot asta cantam. Mi se pare un artist aparte, nu pot sa-l incadrez in nici un curent si e probabil ultimul dintre artistii generatiei sale (s-a nascut inaintea lui Elvis Prestley, Jimmy Hendrix si Jim Morisson!). Prima data scriitor, poet si filozof, pe urma cantaret, criticat ca nu canta cu adevarat, ci mai mult recita si totusi posesorul uneia dintre cele mai frumoase voci pe care am auzit-o candva. Prea “dark” sa aiba un succes nebun in America, fiind considerata muzica lui deprimanta si totusi eu gasesc in ea o forta ascunsa incredibila. Imi place mult.

Am mancat pranzul intr-o duminica cu niste prieteni si le zic si lor cat imi place mie LC. Ca sa aflu ca nu sunt singura... s-a lasat cu masa servita cu LC in surdina (aveau o gramada de CD-uri cu el) si pe urma a degenerat discutia spre Nick Cave (care si el are doctorate in filosofie), estetica uratului si Flori de Mucigai.

Saptamana trecuta m-am uitat la o emisiune intitulata 24h. Am mai vazut-o si in Romania, e vorba de ultimele 24 de ore din viata unor celebritati. E interesanta perspectica psihologica, sociala, investigatie si un pic de mit si mister... ramane! Emisiunea asta era despre Janis Joplin.
Am zis, gata, sa vezi ca schimb cantecele. Insa nu a fost asa de simplu, pt ca am aflat ca LC a avut un "episod" cu JJ si chiar a scris un cantec despre asta. Am ascultat cantecul respectiv (intitulat Chelsea Hotel) si am ramas tot cu cantecele lui.

Ieri, alta faza: in pauza de masa zice unul dintre doctorii care preda aici: "Pe seara imi scot nevasta out. Mergem la un concert. E un tip de 74 de ani, copiii mei ma cred demodat, dar noua ne place tare mult. Probabil n-ati auzit de el. Il cheama LC". Era tare incantat, cu biletele la buzunarul de la piept, le-a atins incet ca si cum vrea sa verifice ca le mai are.

Si acum, cand Cohen e in Australia, un pitic de la mine de pe creier mi-a soptit incet la ureche: "Acum ma privesti dintr-o poza cu zimti / Atunci aveai nerv, dar si buze fierbinti / Si te-auzeam...", nu-mi trebuie mult sa ma pornesc. Se anunta o noua saptamana "muzicala".

La re-ve-de-re,
A

PS Daca postul ar fi pe note, cum s-ar cuveni, asta as pune ca si coloana sonora.

Moon river (din film)
I'm your man

Sunday, February 1, 2009

Rezultatul

Rafael Nadal e marele castigator al Australian Open de anul asta. Pentru prima data din istoria competitiei a castigat un spaniol. Mi-ar fi placut sa castige Federer, nu ca tin mai mult cu el, insa mi se pare ca e un mare campion si nu prea e indragit si respectat de lume asa cum merita. Poate la anul ...

Postul asta e unul scurt, in care am vrut sa va dau un feedback la target-ul propus acum aproape o luna:78 kg.



Urmatorul target e sa imi consolidez cele 78 de kg mult dorite (si sa nu mai trebuiasca sa alerg dimineata ca sa ajung la ele) :) si sa imi canalizez energia si spre alte parti din viata mea unde mai am nevoie de imbunatatiri.

Cheers,

Dorin