Saturday, January 31, 2009

Fernando vs. Rafa

Zilele astea intreaga Australie se framanta de febra tenisului (dupa Brisbane International si Hopman Cup din Pearth, din 19 ianuarie a inceput Australian Open de la Melbourne). Asa cum i s-a facut reclama inca inainte sa inceapa, am avut si avem parte de 14 zile si 14 nopti de tenis de mare calitate.


De cateva minute s-a terminat unul dintre cele mai frumoase partide de tenis vazute vreodata, cel mai lung meci din istoria Australian Open, semifinala dintre Rafael Nadal si Fernando Verdasco (6-7(4) 6-4 7-6(2) 6-7(1) 6-4). Un meci care merita vazut si revazut chiar daca tine 5 ore si 14 minute, un meci care a inceput vineri si s-a terminat sambata dimineata la 1 a.m.

Acum un an am inceput sa joc tenis tot dupa un turneu de Australian Open. Si ma bucur ca am facut-o, caci tenisul este un sport frumos. Insa parca meciul din seara asta a fost ceva de neimaginat. Nu am vazut spectatori aplaudand in picioare minute in sir cateva mingi consecutive castigate cand de unul cand de celalalt jucator.
Fernando Verdasco
Pentru mine Fernando Verdasco a fost o surpriza mai mult decat placuta. N-am auzit pana la acest turneu de el, chiar daca banuiesc ca e destul de cunoscut in lumea tenisului (e numarul 14 ATP). Si nici nu am urmarit nici un meci disputat de el la acest turneu, tot ce stiam pana in aceasta semifinala e ca a eliminat pe favoritul lui Federer, Andy Murray (nr 4 ATP) si pe finalistul de anul trecut, francezul Jo-Wilfried Tsonga).


Rafael Nadal
Am fost placut impresionat mai ales ca ma asteptam ca Nadal sa treaca peste aceasta semifinala fara prea multe probleme, vazand jocurile lui anterioare. Nadal e intr-o forma de zile mari. Parca nimic nu poate sa ii stea in fata. La acest turneu, Nadal nu a pierdut nici un set si doar in sferturile de finala a ajuns cineva sa ii ia 5 game-uri dintr-un set (un francez care mi-a lasat o amintire placuta, Gilles Simon).



Finala se anunta interesanta intre numarul unu mondial Nadal si numarul doi, Roger Federer. Nadal a fost 160 de saptamani numarul doi dupa Federer (un alt record). Chiar parca se spunea ca e eternul numar 2. Doar anul trecut a reusit sa il detroneze pe Feder de pe primul loc ATP. De cealalta parte, Federer e la punctul sa il ajunga pe Pete Sampras cu 14 titluri de grand slam. O sa fie un veci pe viata si pe moarte.

Azi am tras chiulul cu alergatul caci asa cum am spus nu m-am dezlipit din fata televizorului. E destul de greu sa ajung la 78 de kg pana .. poimaine. Insa o sa va tin la curent cu ce o sa zica “cantarul oficial”. Ieri am alegat 13km in doua reprize .. insa parca totusi e destul de departe de cele 23 pe care le-am facut acum un an (alergare + plimbare) intr-o singura zi ca sa imi ating target-ul. Parca toate is impotriva mea anul asta, inclusiv o bronsita care nu stiu cum s-a lipit de mine cand afara is 30 de grade :) ... de fapt stiu, de vina e apa rece pe care am baut-o dupa o ora jumatate de jucat fotbal in sala.

Oricum is pe drumul cel bun si iar am ajuns la un nivel de energie care sa ma ajute sper sa imi ating si celelalte teluri pe care le am inafara sportului. Hai ca va las ca e 3 dimineata in Australia si la 7:30 tre sa pun in aplicare ce am vazut in seara pe terenul de tenis.

a relatat cronicarul sportiv,
Dorin

P.S. E de urmarit si finala de tenis feminin intre Serena Williams si sora lui Marat Safin, Dinara Safina.

Wednesday, January 14, 2009

De inceput de an ...

Recitind blogurile mele de anul trecut mi-am dat seama ca ianuarie pentru mine e o luna in care sunt … foarte sportiv. Aceeasi veche poveste .. kg in plus, trezirea devreme, alergat si mancare mai putina. De data asta am inceput mai din timp (5 ianuarie) si startul s-a dat de la 84 de kg.

Chiar daca ca orice inceput parca totul scartie, de data asta am experienta de anul trecut de partea mea si in plus de asta mai am cativa asi in maneca.

Unul dintre ei e site-ul celor de la Google - Gmaps Pedometer care iti masoara distanta pe care alergi.

O sa folosesc si “investitiile” de anul trecut (ceas cu heart-rate monitor, adidasii “profesionisti” pe care mi i-am luat si care sper sa alerge singuri, cartea “Running for peak performance” a lui Frank Shorter (medaliat cu aur la Jocurile Olimpice de la maratonul din Germania din ’72), sfaturile colegilor mei de servici care au participat la maratoane, etc)

Pentru a imi imbunatati partea cu fitness-ul am mers saptamana trecuta si la doua ore de “spinning class” pe langa alergarea obisnuita de pe treadmill.

A fost o experienta incredibila din mai multe puncte de vedere. Chiar daca sunt un fan al alergatului, intensitatea “intervalelor” cat si incurajarile “batranicii” cu care facem m-au facut sa imi placa si sportul asta. Batranica e o tipa de 40-45 de ani, cu un corp si un conditie fizica de invidiat. O alta chestie care mi-a placut a fost incaperea unde s-a tinut ora respective: o sala bine aerisita, care are pe pereti tot felul de planete si de stele, o lumina difuza, o muzica antrenanta.

Pe langa incurajari tipa ti-a reamintit ca daca tot te-ai dat jos din pat si ai ajuns la 6 dimineata la sala, macar sa iti dai silinta sa merite efortul. Si a mai spus un lucru care mi-a placut: “Whatever you are doing in your life, challenge yourself!” (Orice faci in viata, autodepaseste-te!)

Lupta cu mine insumi mi-a placut dintotdeauna. Pentru multi e greu de inteles ce placere e sa tragi de niste fiare si sa faci aceleasi miscari over and over again, sau sa alergi de unul singur pe banda, sau printr-un parc, insa fiecare minut / kg / km in plus care il adaugi antrenamentui de saptamana trecuta te face sa privesti si sa traiesti viata ca un invingator.

De multe ori esti tentat la jumatatea antrenamentului sa te opresti (asta mai ales atunci cand nu ai un sparring parter care sa traga de tine), insa trebuie sa iti spui “winners never quit and quitters never win ” si sa stangi din dinti si sa mergi mai departe. Satisfactia care o ai atunci cand iti apare scris pe banda “work completed” e greu de descris in cuvinte. Si cu cat mai greu e antrenamentul cu atat mai mare e satisfactia.

E usor de scris despre asta insa mai greu e chiar sa faci. Totul e sa incepi usor si incet, incet sa iti maresti “zona de confort”. Eu mi-am propus sa alerg minim 4kg pe zi de 5 ori pe saptamana. Iar in zilele cand nu alerg sa fac o altfel de miscare (tenis, surf, etc)

Poate surf e un cuvant cam pretentios avand in vedere ca de fapt Mos Craciun ne-a adus (mie si lui Mihai) cate un bodyboard la fiecare. Deh ... tre sa profitam de vara australiana si sa ne bucuram de soarele arzator. Weekendul trecut am prins niste valuri de 1.5 metri.

Si ca orice plan care se respecta trebuie sa am si un tzel care sa ma tina in priza luna asta: 1 Februarie = 78 kg.

Asa ca va invit sa facem o echipa in 2009 care sa faca mult mai multa miscare.

Astept sa impartasiti aici pe blog impresiile despre rezultatele voastre sportive. Nu asteptati sa vina vara sau zilele mai insorite care sa te lase sa alergi prin parc. Indiferent daca la voi e iarna sau vara, faceti-va un membership la o gym si datzi-i bataie! Incepeti chiar de azi!
Scoateti-va adidasii de la naftalina, punetzi-i in picioare si faceti primul pas. Vorba aceea “orice drum de 10.000 de mile incepe cu un prim pas”

It’s up to you to design your life!

Dorin

Sunday, January 11, 2009

Un studiu de caz

Ieri am fost placuta surprinsa (din nou) de cum functioneaza sistemul in Australia. Mie, cum nu mi-a placut niciodata prea tare sa fac cereri si hartii, mi se pare asta cu atat mai de pret.

Am o asigurare de sanatate care imi plateste jumatate din banii pe care ii dau la dentist. Mi-au dat un card si cand platesc la dentist dau si cardul, ei il trec prin aparatul lor, vad cat imi plateste asigurarea si trag banii de acolo, iar eu platesc doar diferenta.

Anul trecut mi-am facut o carie si cand sa platesc, nu a mers sistemul din cauza lor (Health fund down). Mi-a zis doctorita ca trebuie sa platesc tot si dupa aceea sa povestesc cu ei sa-mi dea restul de bani. Asa am facut, tin minte ca era $120.

M-am dus acasa si am cautat pe siteul lor cum merge cu Online claiming (cand ceri online sa-ti trimita banii). Am cautat doctorul dupa cod si am scris codul serviciului medical, codul dintelui si suma, cum apareau pe chitanta. Acolo scria ca mai trebuie chitanta in original trimisa la ei si pe spatele chitantei sa scrii membership # (id-ul pe care il am la ei).

Mi-am pus chitantele in plic cum trebuia si am luat plicul cu mine, sa-l plasez odata la posta.

Un singur lucru n-am inteles eu prea bine, ca n-a mai folosit pana acum: cum e cu adresele astea cu Reply Paid. Eu aveam in adresa unde trebuia sa trimit un cod de Reply Paid. Asta inseamna ca nu mai trebuie sa pui timbru, cand proceseaza scrisoarea, ii pune pe ei sa plateasca. Sistemul asta folosesc companiile mari (un fel de plic timbrat ce se mai practica si la noi, cand iti trimitea in scrisoare un alt plic ca sa raspunzi inapoi).
Ce nu stiam eu e daca Reply Paid asta functioneaza in toata Australia sau in fiecare stat in parte (ca eu trebuia sa trimit in New South Wales).

M-am gandit ca cel mai bine pun timbru (poate trebe, poate nu, n-ai de unde sa stii :)), mai bine decat sa trimit chitantele originale in plic netimbrat. Partea proasta ca la posta e un program din ala imposibil, de la 9 la 4 parca, e departe sa ajung in pauza de masa (sau undeva de unde sa iau timbre) si, uite asa, am tot amanat sa-l trimit.

Intre timp, mi-au intrat $60 in cont de la ei, eu inca n-am trimis plicul. Zic eu, romanca fiind :): “Vezi de treaba, nu mai trebuie sa trimit nimic. Daca mi-au intrat banii e gata, or fi verificat cu doctorul”.

Gresit! Mi-a venit peste o luna jumate scrisoare in posta de la compania de asigurari unde scria ceva de genul: “Doamna Blaga, noi n-am primit inca chitanta. Si daca nu le primim in 10 zile, suntem nevoiti sa cerem banii inapoi si sa va blocam facilitatea de online claiming pana la solutionarea problemei. Daca ati trimis intre timp, ignorati aceasta scrisoare :) ”.

Ce sa mai zic, fair enough, greseala mea. Problema era ca mi-am ratacit plicul si nu-l mai gaseam niciunde. Aveam eu niste copii dupa chitante, dar zicea acolo ca le trebuie originalul.

Sun la ei si le explic ca am pierdut chitantele, iar ei zic sa merg pana la doctor sa cer una noua (s-a lamurit cu ocazia asta si problema cu Reply Paid, nu trebuie timbru).

Am sunat la doctor si am vorbit la receptie, le-am spus ca am pierdut chitanta, mi-a zis ca sa-mi las numarul de mobil ca ma suna doctorita. Dupa o jumatate de ora m-a sunat doctorita, am mai verificat cu ea data cand mi-a lucrat, codul operatiei, numarul dintelui :) si mi-a zis sa merg oricand, ca e gata chitanta noua. M-am dus in 10 minute, la receptie am zis ca sunt aia cu chitanta pierduta de la telefon, a scos un plic pe care scria numele meu cu tot ce trebuia inauntru.

Poate ca nu vi se pare mare lucru, dar eu am fost tare fericita sa vad un sistem care functioneaza si e asa flexibil. Plus ca toata povestea a durat mai mult sa fie povestita decat a durat chiar sa se intample.

Si am mai invatat un lucru, daca ei iti trimit bani pe incredere, asta nu inseamna ca nu trebuie sa le mai trimiti dovada. What a concept!

Un an nou fericit la toata lumea. Va pup pe toti si mai ales pe buni Liviutza si Alexandra, care au venit de sarbatori la noi si acum s-au intors acasa, sa inceapa cu elan un nou an plin de provocari. A fost super impreuna, am batut cartile in fiecare seara si ne-am executat cu onoare pedepsele aferente (care au constat in special in gatit (sarmale, salata de vinete, chiftele cu sos, clatite, cozonaci, yummy-yummy, nu-i de mirare ca toti ne-am “implinit”), dar si curatenie si activitati sportive, toate pozate, sa ramana dovada).

Pa,
Alina