3710 ...sau “I finished!”

banuiesc ca nu se mai oboseste nimeni sa deschida link-ul spre blogul asta datorita lipsei de activitate de pe el, asa ca am sa scriu pentru mine ... sa recitesc cand o sa fiu mai batran.

Pe scurt ce am mai facut in perioada asta ... in afara de ritualurile zilnice (lucru, scoala, sport, shopping) mi-am mai demolat cate ceva prin casa (a se citi ca mi-am mai facut inca o baie) + cateva alte mici modificari (pus parchet laminat). Scopul acestor investitii este venirea tatalui meu la noi.

Daca atunci cand a venit maica-mea am cumparat flori si leagan si umbrelute + mobila de stat pe afara, m-am gandit ca pe bargaoan poate il "dau pe spate" cu chestii mai de interior. Sper doar ca sa termin santierul pana vine, ca altfel am ratat "efectul surpriza". Oricum stiu ca pentru el faptul ca ne vede conteaza mai mult decat toate chestiile pe care le-as putea face. Is super incantat de venirea lui ca deh ... nu l-am mai vazut de 2 ani. Sunt convins ca astia doi ani ne-au schimbat pe toti destul de mult si ca o sa avem o gramada de lucruri de povestit. Sper sa ne ajunga timpul ....

Bine, bine .. da ce ii cu numarul? Am sperat sa fie numarul castigator la cursa de duminica. De cateva luni am pus la cale impreuna cu un tovaras indian de la lucru sa alergam proba de 10 km la competitia caritabila "Bridge to Brisbane". A fost prima mea competitie de fuga mai adevarata (asta chiar daca in tinerete am fost la nationale la Craiova). Anul asta au fost vreo 45.700 de omuleti care au participat in ambele probe (de 5km si 10 km). Banii care vor fi stransi cu prilejul asta o sa fie donati pentru bolnavii de inima.



Am inceput pregatirile acum cateva luni ... ca orice lucru care trebuie sa se termine peste 4, 5 luni e destul de greu sa fii focusat la ceea ce ai de facut ca sa fii “on track”.

Dupa vreo luna de fuga m-am asigurat ca pot alerga distanta asta .. si am facut 10 km in sala pe treadmill (N.R. banda de fuga) in 59’49’’. Tranpiratie peste tot, pufaiala ca o locomotiva veche cu aburi ... ca ultimele 2,3 minute am alergat la viteza 14-15 ca sa ma incadrez sub o ora.

Apoi am lasat alergatul de induranta si m-am focusat pe alergat de 40-50 de minute la 80% din MHR (ca sa ma ajute in acelasi timp sa topesc niste grasime). Toate astea au fost comasate cu un program in care am mers la sala de vreo 4,5 ori pe saptamana, de 1,2 ori la inot + odata pe saptamana jucat tenis de camp. O colega mi-a spus ca sunt “sport freak” si poate ca a avut dreptate.

La lucru am descoperit ca seful meu, un american, alearga in pauza de masa. Am fost mirat la inceput, caci nu prea parea alergator ( e un tip bine facut, asa la vreo 90 kg, insa nu parea genul de om care sa alerge distante medii-lungi). Apoi am aflat ca a fost alergator de performanta (cea mai lunga distanta pe care a alergat-o a fost 30 km). M-am dus la el si i-am zis daca ma ia si pe mine la o “tura” ... Am picat la tura de 10.5 km care avea in ea vreo 3 dealuri (din care primii 3 au fost urcus abrupt, ca pe casa). A fost cel mai mare provocare din viata mea (in materie de sport). Pe la jumatatea ei mi-am tot zis “can’t quit, winners never quit, hang in there” ... una peste alta am terminat-o in vreo ora. pufaind, insa am fost bucuros (dupa vreo 2 zile cand mi-au mai trecut durerile :)) ca nu m-am facut de rusine. Urmatoarele curse au fost mai scurte (doar de vreo 8 km) si mai omenesti (nu cu pante asa de abrupte si asa de lungi) ... si chiar am reusit sa le termin primul (cu un record personal de 39 minute la 8.2 km).

Dintre chestiile organizatorice: am facut un lobby la firma mea de recrutare si au organizat o echipa pentru cursa asta si au donat si ei alti 10 dolari pentru o alta fundatie caritabila (pentru bolnavii de epilepsie). Din cei 16 oameni care au alergat pentru echipa asta eu am reusit sa strang 8 (cu mine cu tot).

A venit si ziua cursei.

Ne-am intalnit toti 8 pe la vreo 5 dimineata, am luat un maxi–taxi care ne-a dus pana in oras. Cand am ajuns la destinatie, dupa vreo jumatate de ora, era o multime de oameni care mergeau, parca inca somnorosi sa se alinieze la start.



Startul a avut loc la 6:05 a.m. Primii care au luat startul au fost cei in carucioare. La 6:25 a avut loc startul celor de la 10 km. Au fost 5 grupe care s-au aliniat la start (grupa albastra, a alergatorilor care termina cursa sub 40 de minute, grupa rosie (sub 50 de minute), grupa verde (sub 60 de minute), grupa galbena (sub 120 de minute) si grupa alba a celor care parcurg distanta la pas de plimbare. Eu impreuna cu vreo alti 3 colegi am fost in grupa verde.

Am fost fascinat de intreaga organizare a competitiei ... pentru aceasta cursa a fost oprita o parte din cea mai aglomerata autostrada (ca de acolo s-a dat startul) si cateva strazi importante din city. Fiecare alergator a primit un tag care o sa iti afiseze timpul exact in care ai terminat competitia (doar saptamana viitoare o sa apara si rezultatele oficiale) La finish line am primit un tricou pe care scrie “I finished!” (N.R. Am terminat).



Una peste alta a fost o experienta foarte reusita. O zi superba de primavara, o cursa reusita (nici unul dintre noi nu s-a accidentat), doua fundatii caritabile. Deja gandul imi zboara la cursa de anul viitor .. cand o sa alerg in echipa rosie (dupa ceasul meu am terminat cursa in 49 de minute si 43 de secunde)