Cand ti se pune pata...

Nu pot sa spun ca am fost "fan" vreodata. Dar am cate o saptamana intreaga cand mi se pune pata pe cate un cantec sau un artist si parca orice as face numai aia am in cap. Cum s-ar zice, sunt fan cu saptamana...

Anul asta a inceput cu o saptamana Audrey Hepburn. Am revazut secvente din filme, interviuri, i-am citit biografia, am vazut-o la Oscaruri, am citit despre actiunile umanitare in Somalia, Unicef, tot ce-am prins.

Dupa ce mi-a trecut faza AH m-a apucat (din nou) Leonard Cohen. Dar rau de tot de data asta. L-am ascultat mult si cand n-am ascultat tot asta cantam. Mi se pare un artist aparte, nu pot sa-l incadrez in nici un curent si e probabil ultimul dintre artistii generatiei sale (s-a nascut inaintea lui Elvis Prestley, Jimmy Hendrix si Jim Morisson!). Prima data scriitor, poet si filozof, pe urma cantaret, criticat ca nu canta cu adevarat, ci mai mult recita si totusi posesorul uneia dintre cele mai frumoase voci pe care am auzit-o candva. Prea “dark” sa aiba un succes nebun in America, fiind considerata muzica lui deprimanta si totusi eu gasesc in ea o forta ascunsa incredibila. Imi place mult.

Am mancat pranzul intr-o duminica cu niste prieteni si le zic si lor cat imi place mie LC. Ca sa aflu ca nu sunt singura... s-a lasat cu masa servita cu LC in surdina (aveau o gramada de CD-uri cu el) si pe urma a degenerat discutia spre Nick Cave (care si el are doctorate in filosofie), estetica uratului si Flori de Mucigai.

Saptamana trecuta m-am uitat la o emisiune intitulata 24h. Am mai vazut-o si in Romania, e vorba de ultimele 24 de ore din viata unor celebritati. E interesanta perspectica psihologica, sociala, investigatie si un pic de mit si mister... ramane! Emisiunea asta era despre Janis Joplin.
Am zis, gata, sa vezi ca schimb cantecele. Insa nu a fost asa de simplu, pt ca am aflat ca LC a avut un "episod" cu JJ si chiar a scris un cantec despre asta. Am ascultat cantecul respectiv (intitulat Chelsea Hotel) si am ramas tot cu cantecele lui.

Ieri, alta faza: in pauza de masa zice unul dintre doctorii care preda aici: "Pe seara imi scot nevasta out. Mergem la un concert. E un tip de 74 de ani, copiii mei ma cred demodat, dar noua ne place tare mult. Probabil n-ati auzit de el. Il cheama LC". Era tare incantat, cu biletele la buzunarul de la piept, le-a atins incet ca si cum vrea sa verifice ca le mai are.

Si acum, cand Cohen e in Australia, un pitic de la mine de pe creier mi-a soptit incet la ureche: "Acum ma privesti dintr-o poza cu zimti / Atunci aveai nerv, dar si buze fierbinti / Si te-auzeam...", nu-mi trebuie mult sa ma pornesc. Se anunta o noua saptamana "muzicala".

La re-ve-de-re,
A

PS Daca postul ar fi pe note, cum s-ar cuveni, asta as pune ca si coloana sonora.

Moon river (din film)
I'm your man