Bonusuri

Dorin mi-a spus “Mai, ce fain!” cand am iesit afara din casa lui. Am pus copiii in masina si mi-am amintit atunci de notarita durdulie…


Meseria de notar, asa cum o stim in Romania e preluata de mai multe profesii aici in Australia . Partea cu legalizat acte sau declaratii minore e facut de un asa-numit Justice of Peace (JoP). A trebuit si noi zilele trecute sa avem 100 points identity (tocmai v-am explicat cum vine cu astea), insa de data asta legalizate de un JoP. Si cum noi am face orice, numai sa nu fie acte, va dati seam ce fericiti am fost de noua insarcinare.

Am intrebat pe un prieten cum e cu JoP, unde il gasim si cat costa. Ne-a spus ca de obicei sunt prin mall-urile mari, au cateva ore in anumite zile cand vin si stau, de exemplu, in farmacie si atunci poti da de ei sa-ti rezolve treaba. Mi s-a parut cam ciudat, dar daca asa merge sistemul… Ne-a dat si numarul unuia pe care-l stia el si a zis sa ma inteleg cu omul, pot sa merg si la el acasa sau sa cautam pe Internet unul care sta in zona noastra. Si cica nu costa nimic, ca doar e functionar public. L-am intrebat: “Dar cum, te duci la el acasa si nu-l platesti?” Zice asta “Nu, sigur ca nu platesti”. Ok, zicem noi, cam neincrezatori.

A gasit Dorin pe Internet pe unul care statea langa noi si s-a inteles cu omul sa mergem la el la 7 seara cu actele. 7 seara in Queensland toamna, cum e acum, e deja bezna de o ora si jumatate si e ora indicata de culcat copiii. Nu-i chiar perioada propice pentru vizite. Dar, oricum, noi ne prezentam acasa la el, conform intelegerii. Omul ne deschide, era imbracat si el in haine de casa, descult si ne cheama inauntru. Ne-a xeroxat foile, le-a legalizat (prima stampila pe care am vazut-o intr-un an de cand sunt aici), ne-a intrebat de unde suntem, daca ne place aici, ne-a spus ca si sotia lui e emigranta, ca el s-a casatorit in China si anul acesta trebuie sa-i faca si ei acte pt rezidenta permanenta. Foarte dragut tipul, cum sunt de obicei australienii, easy-going si prietenosi. I-am multumit, iar el ne-a condus spre iesire si ne-a spus ca oricand mai avem nevoie, sa-l sunam si sa trecem pe la el. Intr-adevar nu a costat nimic.

Si, cum va spuneam, in drum spre masina mi-a amintit de notarita durdulie (dar altfel draguta) care a semnat si stampilat si parafat si parasemnat actele cand am cumparat un apartament in Romania . A intarziat, noi toti am asteptat-o sa vina si apoi am privit-o cum a inceput in viteza sa semneze actele, fara sa citeasca un rand, si-a incasat onorariul, s-a ridicat gratios si a plecat.

Imi dau seama ca sunt meserii unde volumul de lucru nu justifica neaparat salariul primit. Cred ca e normal intr-o economie de piata si sa nu credeti ca nu respect meseria de notar. Insa acum, dupa ce am avut cealalta experienta, mi se pare ca e gresit ceva adanc, din inima sistemului. Si anume faptul ca nu se practica niste tarife accesibile pt orice om, oricine ar fi el. Eu am asimilat repede conceptul asta nou cum ca nu trebuie sa dai 10% din salariul minim pe economie pentru o semnatura si o parafa, dar mi se strange inima cand ma gandesc cum reusesc oare sa plateasca in Romania cei care chiar iau salariul minim pe economie sau pensionarii?


Noi mai primit 2 bonusuri in Australia (mai meseriase decat servicile mai sus amintite, de aceea le-am lasat la urma) si anume ziua mamei si ziua tatalui. Ziua mamei pica in al doilea week-end din luna mai, iar cea a tatalui in primul din septembrie. Iar cum noi am sarbatorit ziua mamei pe 8 martie, a doua zi a mamei o consider un bonus. Iar ziua tatalui, la fel :).

Ca si de ziua tatalui, am donat la scoala un obiect de pana la $5 care sa poata fi dat cadou mamelor. Apoi fiecare copil a cumparat cate un cadou donat de alt copil. I-am dat si eu la Mihai $5 sa-mi ia cadou (ca doar n-o sa pun copilul sa cumpere din economiile lui cu care vreau sa-si cumpere cel mai meserias X- Box care s-a inventat).

Doar ca baiatul m-a fentat si mi-a luat un cadou de 50 centi si de restul banilor si-a cumparat el ceva bun de mancare. Asa m-am facut cu un fluture crosetat (verde cu rosu), cu magnet pe spate, ca sa-l poti lipi pe frigider. Dar in plus (bonus), mi-a spus ca serveste el micul dejun si m-a intrebat ce vreau sa mananc. I-am spus ca paine prajita cu unt. “Si de baut?” zice el. Am comandat o cana cu lapte. Dar, zice el ca-i cam greu cu laptele, ca trebuie sa-l si incalzeasca si e grea sticla de 3l cand vrei sa torni. Am schimbat atunci optiunea si am ales o cana cu apa. A fost mai fericit cu alegerea asta, cica se descurca mai bine cu apa :).

Ce va pot spune e ca a fost o masa tare gustoasa. Si-a facut si lui exact la fel si am mancat amandoi impreuna. Asta in timp ce admiram fluturele crosetat de pe frigider… adevarul e ca de mult n-am mai primit asa cadou!

Cheers,
Alina