De-ale pantecului

Nici n-am ajuns bine in Australia, ca ne-am infipt coltii intr-una dintre delicatelesele locale: am mancat cangur. Mari l-a luat si l-a pregatit, noi am gustat si ne-am dat cu parerea. E o carne mai tare, mai fibrata si inchisa la culoare. La gust aduce a ficat de pui. Nu ni s-a parut ceva extraordinar, asa ca n-am mai incercat. Intre timp, ne-am si imprietenit cu cangurii... :)

Tot in primele zile am descoperit sucul de aloe vera si „ginger beer”. Sucul de aloe e bun cand nu te simti tocmai ok cu stomacul, e revigorant. Iar ginger beer nu e tocmai bere, ci suc de ginger (ghimbir). Ghimbirul are un gust intepator, foloseam si in Romania, dar cu grija, ca daca exageram, nu mai puteam manca mancarea. Imi plac si biscuitii de ginger si mai este „gingerbread man”, omuletul din turta dulce, si ala e facut cu ginger.

Trebuie spus in primul rand ca in ce priveste mancarea, este o diversitate extraordinara de produse si stiluri. Cartierul de langa noi e predominant asiatic, daca mergi acolo intr-un mall, sunt o puzderie de restaurante chinezesti, vietmaneze, tailandeze, dar gasesti si mancare greceasca sau libaneza. De la frigarui cu aspect dubios (pentru mine, care tot am impresia ca-s rozatoare pe betele alea) pana la noodles (taitei) gatiti in cele mai fanteziste moduri. Este si un noodle bar, unde toate mancarurile pe care le servesc sunt pe baza de taitei. Pana si painea e intr-o varietate impresionanta: paine turceasca, albaneza, libaneza, cu seminte, cu fructe, cu ... orice. Fasole, zeci de feluri, de la black eyed peas, pana la aia rosie mexicana.

Alt lucru ce a trebuit sa invatam e ca tii tot ce e alterabil in frigider. Si painea. Pe caldura, nu rezista nimic afara. Mai lasam morcovi, dar i-am gasit odata moi si curgea din ei, asa ca am renuntat. Noroc c-am luat frigiderul mai mare. Il imparteam cu Adi si Mari in primele luni, pe cand stateam impreuna, dar atunci era iarna si nu erau atatea probleme. Acum s-a dublat capacitatea de stocare si la ei si la noi (ca folosim unul intreg in loc de jumatate), dar tot nu ajunge.

Specific australian e mancarea la gratar. Gratarul e sport national, de sarbatori toata lumea iasa la un BBQ (barbecue sau barbie cum mai zic ei). In parcuri sunt gratare electrice. Mergi cu carnea, o pregatesti acolo, faci curat dupa tine si lasi pe urmatorul (daca e lume multa, dar de obicei sunt destule sa nu te calci pe picioare). Nu trebuie sa te complici sa-ti iei in masina carbuni sau lemne, chibrituri si hartie de aprins. Si pe plaja sunt gratare. Pana construiesc copiii castelul ala cu multe turnulete, gata si mancarea.

Am inceput sa mancam mai multe fructe. In special ne plac alea zemoase. Mandarinele sunt tare aromate, ma orientez sa iau din alea care nu au forma perfecta si cu mici pete (incep sa caut semne de normalitate, mi-e frica sa nu aleg pe cele mai „dopate”; tot timpul am fost mai paranoica la capitolul asta). Ne place ananasul, avem mereu cate unul in frigider.


Am descoperit si mango, la Mihai ii place la nebunie (mai ales dupa ce am descoperit si cum se taie), eu prefer nectarinele in schimb.



Am mancat pawpaw, dar nu m-a impresionat.



In schimb imi place passionfruit si de curand am descoperit lychees. Astea arata pe dinafara ca si castenele in „carcasa” lor tepoasa, numai ca carcasa la lychees e mai mica si rosie. O deschizi aia si inauntru fructul seamana la gust cu pulpa de strugure. Scos din frigider e super, mai ales ca e genul ala de mancare de stai si deschizi si mananci si nu te mai poti opri (ca si cu arahidele sau semintele). Este si pepene galben de mai multe soiuri (rockmelon, honeymelon). Am gasit niste prune tare bune, dulci si aromate, mari cat piersicile. Am un magazin unde imi place sa le „testez” pe toate inainte sa ie iau. La aproape fiecare fruct e o farfurioara cu felii, ca sa vezi ce cumperi. Pentru ros la o poveste, prefer almonds (migdale) in loc de alune mai nou. Alea sunt bune si daca le lasi de pe o zi pe alta in apa, se umfla si nu sunt asa uscate. Imi plac in orice fel. Si imi mai place fisticul, dar incerc sa nu exagerez... ca se depune.

Dorin a facut acasa o mica gradinuta, unde are busuioc, oregano, menta si alte asemenea (nu mai zic sa nu gresesc), asa ca folosim condimente proaspete. A mai pus niste rosii micute si capsuni. In 2 luni putem spera la prima recolta (avand in vedere ca-s vreo 3 tufe mici, sper sa iasa 4 capsune, sa mancam fiecare cate 1; nu dam la musafiri).

Oua sunt pe categorii: cage eggs, free range, organic (de la pasari crescute in cusca, in libertate intr-o zona mai mica sau dupa normele pentru mancare organica).

Am (re)descoperit sea food. Cel mai mult ne place prawns, gatiti in tigaie si cu sos marca Dorin. Am mancat si cu spanac, merg bine impreuna (sau cum zice intr-o reclama la noul sandvis de la Subway, referindu-se la „chicken and avocado”: „made for each other”). Am mai mancat caracatita la gratar sau la cuptor, scoici si alte lighioane cu inotatoare. Saptamana trecuta am mancat peste prins de Dorin. L-am mancat cateva ore mai tarziu si a fost unul din cei mai buni pesti pe care i-am gustat vreodata (la concurenta cu pastravii de la motel Gilau; clujenii cred ca au inteles ideea). Ce inseamna mancare proaspata...

La capitolul mezeluri, la inceput nu ne placea nimic ce luam din supermarket. Dupa aceea am descoperit niste carnati spanioli, Chorizos se numesc, pe care ii facem in cuptor si sunt tare buni. Ne-a dus cineva si la un magazin sarbesc de mezeluri, ala e best of, mai scumpe toate, dar daca vrei sa iei ceva de calitate, acolo nu ai cum sa gresesti.

Ne mai place sa mancam nachos cu guacamole (sos cu avocado, rosii, ardei iute si smantana; asta de pe vremea cand a lucrat Dorin ca bucatar la restaurant mexican) sau cu tzatziki (cu iaurt, usturoi si castravete). Si da, ne place inghetata, cu topping de ciocolata cu menta.

N-o sa ma credeti daca va spun ce am mancat de curand.... Eugenia, biscuitii gemeni! Imi placeau tare mult pe cand eram in Romania, dar aici nu sunt. Insa am primit o punga de Eugenii proaspete, made in Timisoara. Semn bun, reteaua inca functioneaza.

Pa,
Alina